1.

CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL

Noţiunea de capital are cel puţin trei accepţiuni principale:

 O accepţiune economică potrivit căreia capitalul este o categorie economică

care exprimă totalitatea resurselor materiale, acumulate şi reproductibile, care prin asociere
cu ceilalţi factori de producţie, participă la realizarea de noi bunuri economice, în scopul
obţinerii unui profit. În această calitate mai este cunoscut şi prin denumirile formale pe care
le îmbracă de: capital real, capital tehnic sau fizic, bunuri investiţionale, bunuri capital,
bunuri instrumentale, capital echipament.
 După modul în care diferitele componente ale capitalului real participă la
producţie, se consumă şi se înlocuiesc, acesta se întâlne şte în practica curentă sub una din
formele: capital fix şi capital circulant sau capital fix, variabil şi regulat.
O accepţiune financiară potrivit căreia capitalul este resursa care, cu timpul produce
avantaje (profit). Este în relaţie pozitivă cu investirea şi negativă cu consumul.
O accepţiune juridică potrivit căreia capitalul este un drept, o relaţie între individ sau
grup de indivizi şi ansamblul de bunuri cuprinzând: bani, ma şini, echipamente, clădiri,
materii prime şi materiale, pământ, hârtii de valoare, crean ţe, deci total active.

Corelat cu această ultimă accepţiune “din punt de vedere financiar – contabil

capitalurile deţinute de asociaţi sau acţionari reprezintă componente ale pasivului patrimonial
destinat a finanţa de o manieră durabilă activul patrimonial. Pe considerentul că ele se află la
dispoziţia agenţilor economici pe o perioadă mai mare de timp, de regulă mai mare de un an,
ele poartă denumirea de capitaluri permanente.”
Privite din punct de vedere structural, capitalurile permanente cuprind:

 capitalurile proprii, reprezentate de capitalul subscris şi cel vărsat, în cazul societăţilor

comerciale; patrimoniul regiei şi cel public, în cazul regiilor; primele legate de capital;
rezervele din reevaluare; rezerve; rezultatul reportat; rezultatul exerciţiului;
 provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care reprezintă o sursă de finanţare proprie
rezultată din aplicabilitatea prudenţei în contabilitate
 capitalurile străine, reprezentate de: împrumuturi de obligaţiuni; credite bancare pe
termen lung; datorii ce privesc imobilizările financiare; alte împrumuturi şi datorii
asimilate şi dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate, toate cu un termen de
exigibilitate mai mare de un an.
O categorie aparte în cadrul capitalurilor întreprinderii o reprezintă subvenţiile pentru
investiţii care datorită particularităţilor acestei surse de finanţare este încadrată în bilanţ în
categoria Veniturilor în avans, punându-se în evidenţă, mai explicit, aplicarea principiului
independenţei exerciţiilor financiare şi în domeniul surselor de finanţare a întreprinderilor.

Capitalul social este o componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală
a aporturilor subscrise de acţionari sau asociaţi la constituirea societăţii comerciale.
Capitalul social este egal cu valoarea nominală totală a acţiunilor sau a părţilor sociale,
respectiv cu valoarea aportului, în numerar sau în natură, a altor elemente de capitaluri
proprii încorporate în capitalul social sau a altor operaţiuni care conduc la modificarea
acestuia.
Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza
actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele
de capital. În cazul regiilor autonome capitalul social este substituit de patrimoniul propriu al
regiei şi/sau public al statului.

1
 Contabilitatea analitică se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi
valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate, cu ajutorul Registrului
acţionarilor (asociaţilor). În cazul societăţilor comerciale cotate pe pieţele de capital Registrul
acţionarilor se ţine de către firme specializate denumite Societăţi de registru care actualizează
„continuu” structura acţionariatului în funcţie de tranzacţiile acţiunilor de pe piaţa de capital.

Capitalul social, în funcţie de situaţia în care se află, atât în contabilitatea curentă cât şi
în situaţiile financiare (bilanţ) se prezintă sub două forme şi anume:
1. Capital subscris nevărsat
2. Capital subscris vărsat.
Acţiunile unei societăţi comerciale se pot evalua la:
 Valoarea nominală – determinată ca raport între mărimea capitalului social şi numărul
de acţiuni emise;
 Valoarea contabilă (matematică) – calculată ca raport între activul net contabil
(ANC) şi numărul de acţiuni.
ANC = Activ total – Datorii = Capitaluri proprii
 Valoarea de emisiune – preţul la care se vând pe piaţa primară a titlurilor
acţiunile emise;
 Cursul bursier – preţul la care se tranzacţionează pe piaţa secundară titlurile. Este o
valoare de piaţă. În cazul în care titlurile nu sunt tranzacţionabile, atunci, în vederea
vânzării, acestea se evaluază la o valoare stabilită în urma unei evaluări.
Pentru reflectarea în contabilitate a operaţiunilor legate de capitalul social, Planul de
conturi general cuprins în OMFP 1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele economice europene a prevăzut în clasa I – a de conturi, contul 101
“Capital”, în cadrul căruia în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale sunt
funcţionale următoarele conturi:
 1011 “Capital subscris nevărsat”
 1012 “Capital subscris vărsat”;
 1015 “Patrimoniul regiei”;
 1016 “Patrimoniul public”.
Toate conturile menţionate sunt conturi de pasiv, funcţionând după reguli specifice acestora.
Majorarea capitalului social se poate face prin:
 emisiunea de noi acţiuni sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în
schimbul unor aporturi în numerar şi/sau în natură;
 încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale, precum şi a profiturilor sau a
primelor de emisiune, ori a compensării prin creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu
acţiuni ale acesteia.
Capitalul social poate fi redus prin:
micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;
 reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale;
dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.
Motivele de reducere a capitalului social pot fi: acoperirea pierderilor, existenţa unui
capital prea mare raportat la nevoile existente ceea ce duce la utilizarea ineficientă a unor
resurse şi, deci, la un randament scăzut al acţiunilor, retragerea din societate a unui asociat
prin anularea acţiunilor/părţilor sociale deţinute, etc.
Reducerea capitalului social poate fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în
care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României.