Resursele naturale

 
 

   Resursele
naturale reprezintă totalitatea zacamintelor de minerale și
de minereuri, a terenurilor cultivabile, a padurilor și apelor de care
dispune o anumită tara.
Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar în
forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă
naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta sunt
extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației.

Resursele naturale ale pământului sunt esenţiale pentru

supravieţuirea şi dezvoltarea populaţiei umane. Unele dintre
aceste resurse, precum mineralele, speciile şi habitatele, sunt finite
- odată ce acestea au fost epuizate sau distruse, dispar pentru
totdeauna. Altele, cum ar fi aerul, apa şi pădurile, sunt regenerabile
- deşi ne bazăm, în general, pe sistemele naturale ale pământului să
le creeze din nou, să le reînnoiască şi să le purifice pentru noi. Deşi
multe efecte ale exploatării excesive sunt resimţite la nivel local,
interdependenţa în creştere a naţiunilor şi a comerţului
internaţional de resurse naturale fac din gestionarea acestora o
problemă globală.

PADUREA
Pădurea reprezintă o suprafață mare de teren dominată de arbori. În
sens mai larg, se referă la arborii care fac parte din acest ansamblu,
împreună cu numeroase specii
de plante, muschi, ciuperci, ierburi, arbusti etc. și de animale care cresc
aici. Numeroase alte definiții mai precise ale termenului sunt utilizate în
întreaga lume, luând în considerare factori precum densitatea
copacilor, înălțimea acestora, gradul de acoperire a terenului, situația
legală și funcția ecologică. Conform definiției Organizatiei pentru
Alimentatie si Agricultura  folosită pe scară largă, în 2006 pădurile au
acoperit 4 miliarde de hectare, respectiv aproximativ 30% din suprafața
mondială a uscatului.

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți

de viață se numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii
acestora se numesc factori biotici.
Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme)
caracteristice unui biotop aflate în relații interspecifice se
numește biocenoza.
Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o
biocenoză constituie un ecosistem.

Ecosistemul unei paduri de molid

Pădurile de molid, (numite și molidișuri), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați, de la limita
superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200–1800 m. În
nordul Carpatilor, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m.

Fauna și vegetația pădurilor de molid

 Fauna: omida molidului, ciocanitoare, pitigoi de

bradet, forfecuta, soarece vargat, jder, cocos de munte, etc.
 Caracteristici ale biotopului:
- soluri: podzolice brune;
- temperatura medie anuală de 3-5 °C;
- precipitații de 800–1300 mm anual;
- lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase;
- vânturi, uneori, puternice.

 Componente ale biocenozei:

- arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc.
- arbuști: afin, merișor, zmeur, coacăz de munte;
- plante erbacee: ciuperci, mușchi, licheni (mătreața bradului), ferigă;
- animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe, etc);
- animale vertebrate: șopârlă de munte, năpârcă, pițigoi de brădet, cocoș de
munte, ciocănitoare, veveriță, jder, mierlă, etc.