Medicina orală (stomatologie) este o specialitate dentară recunoscută și din ce în ce mai

importantă în multe părți ale lumii care recunoaște și încurajează interacțiunea dintre sănătatea
medicală și sănătatea bucală. Activitățile sale dentare se bazează foarte mult pe biologia de bază
a bolii și rezultatele bazate pe dovezi.
Cu toate acestea, recunoașterea deplină a importanței medicinei orale pentru îngrijirea,
cercetarea și educația pacienților nu este încă total recunoscută universal.
Cu aproximativ 1,7 milioane de persoane diagnosticate recent cu virusul imunodeficienței
umane (HIV) la nivel mondial în 2019, controlul epidemiei HIV este încă o prioritate globală în
domeniul sănătății publice (UNAIDS, 2019). O înțelegere exactă a epidemiei este esențială
pentru implementarea eficientă a intervențiilor vizate de sănătate publică. Concentrarea
resurselor limitate pe populațiile și zonele cu nevoi mari a fost mult timp o temă susținută de
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Programul Comun al Națiunilor Unite privind
HIV / SIDA (UNAIDS), care pune accentul pe colectarea detaliată a datelor despre noile infecții
(Organizația Mondială a Sănătății , 2013). Identificarea factorilor semnificativi ai noii infecții
poate facilita măsuri de prevenire și intervenție direcționate pentru controlul epidemiei HIV, în
special în regiunile cu resurse.
Studiile de cohortă pot fi utile în furnizarea de informații cu privire la tendințele noii infecții cu
HIV; cu toate acestea, studiile de cohortă sunt de obicei scumpe și nu sunt adecvate pentru
supravegherea de rutină. Modelele matematice oferă o modalitate alternativă de estimare a
incidenței HIV, dar sunt considerate o metodă indirectă care poate fi influențată pe baza datelor
disponibile. În ultimii ani, au fost dezvoltate mai multe teste de laborator pentru identificarea
directă a infecției recente cu HIV în funcție de răspunsurile serologice naturale după infecție. În
zilele noastre, imunoanaliza enzimei de captare BED (BED-CEIA) și imunoanaliza enzimatică a
enzimei de aviditate limitativă (LAg-EIA) sunt două teste serologice utilizate pe scară largă
pentru identificarea infecției recente cu HIV. BED-CEIA diferențiază persoanele cu infecție HIV
recentă de cele cu infecție HIV pe termen lung în funcție de proporția anticorpilor specifici HIV
față de totalul anticorpilor (Parekh și colab., 2002). LAg-EIA clasifică infecția recentă cu HIV în
conformitate cu principiul că aviditatea anticorpilor specifici HIV este mai mică în stadiul
incipient al infecției.
Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) a reprezentat o problemă gravă de
sănătate la nivel global, deoarece aproximativ 36,7 milioane de persoane trăiesc în prezent cu
HIV și 2,1 au fost infectate la sfârșitul anului 2016 în întreaga lume.1 Dintre toate infecțiile
virale, sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) este considerată una dintre cele mai
morbide infecții cauzate de HIV. Motivul principal al patogenezei este imunosupresia profundă
care duce la infecții oportuniste (OI) care pun viața în pericol, tulburări neurologice, malignități
neașteptate și patologiile regiunii orofaciale.

Cauzele infectiei cu SIDA

Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu o persoana
seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totusi
purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita. Transmiterea virusului SIDA se face in trei
modalitati principale:

 pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid
prostatic sau de secretii vaginale);
 pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de
seringi infectate);
 pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in cursul
alaptarii materne.
Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o contaminare prin
muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de leziuni ale mucoaselor
bucale. Totusi, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.

Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%,
fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale venoasa.
Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de
penuria de material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta ramane de
evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel putin individuala. Transmisia prin acele de
acupunctura sau prin cele de tatuaj si prin lamele de ras este posibila din punct de vedere teoretic.
Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi
contaminante in diferite grade. Transmisia infectiei este favorizata de microtraumatismele
mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor
sexuale, prin raporturile sexuale in perioada menstrei (perioada cea mai contaminanta la femeia
seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din cauza fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient si
un singur raport sexual ca sa se produca contaminarea.
Simptomele infectiei cu SIDA
Tabloul clinic al acestei infectii prezinta o variabilitate foarte mare, de la perioade lungi
asimptomatice, pana la o evolutie fulminanta. Din momentul infectarii exista o serie de etape
evolutive.

Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul primei luni de la

contactul infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata in aceasta perioada. Aceasta primo-
infectie ia aspectul unei mononucleoze infectioase:
 o febra care poate dura si o luna;
o tumefactie a ganglionilor limfatici;
o curbaturi, dureri articulare;
o eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;
o disfagie (greutate la inghitit) dureroasa.

In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza mucoasele, ca si
ulceratii bucale. Mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara,
paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infectie dispare
spontan in aproximativ o luna.

Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA

Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a
virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin niciun simptom. In 20% pana la 50% din
cazuri aceasta se manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si
persistente. Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala,
maxilara, submaxilara si occipitala.

Etapa simptomatica a infectiei cu SIDA

Progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologia infectilor HIV.
Etapa SIDA- Este definita prin scaderea celuleor CD4 sub 200 celule/mmc, sau de aparitia unei
patologii definitorii SIDA.
Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al organismului pot aparea
frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:

o Senzatie de oboseala cronica;

o Inflamarea nodulilor limfatici;
o Probleme de respiratie;
o Febra si frisoane;
o Scadere in greutate;
o Tuse uscata.

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome precum:
Diaree cronica;
Aparitia de limfoame si infectii recurente;
Iritatii ale pielii;
Aparitia herpesurilor genitale;
 Dureri de cap constante;
Este bine cunoscut faptul că grupul de diferențiere 4 (CD4) numărul de celule este considerat
un indicator mai bun al progresiei HIV / SIDA, deoarece este mai sensibil la modificările bruște
ale imunității unei persoane. Deoarece HIV are afinitate specifică pentru celulele CD4, acesta
atacă și tulbură echilibrul delicat și, la rândul său, duce la multiple complicații; mai ales la
pacienții cu infecție HIV avansată. Numărul de CD4 poate diferi în funcție de vârsta, sexul și
starea imunitară a individului. OI poate favoriza replicarea HIV și sarcini virale mai mari,
reducând răspunsul pacientului la terapia antiretrovirală (ART) și are ca rezultat limitări
funcționale, tulburări psihologice, sarcina financiară crescută a costului asistenței medicale.
Pacienți cu OI al căror statut HIV nu este cunoscut au prezentat o rată a mortalității mai mare
decât cei cu status HIV cunoscut. Din păcate, în ciuda progresului continuu al terapiei
antiretrovirale și al protocoalelor de gestionare a pacienților infectați cu HIV, clinicienii au
considerat că este foarte dificil să minimizeze rata OI.
Sănătatea cavității bucale este o parte integrantă a bunăstării generale a persoanelor
infectate cu HIV. Acest lucru se datorează în principal faptului că sănătatea bucală compromisă
afectează aportul alimentar al pacientului, ceea ce duce ulterior la deficiență nutrițională. Dintre
infecțiile asociate cu HIV, leziunile orofaciale contribuie la o proporție majoră a IO, ceea ce duce
la deteriorarea calității vieții pacienților. acționând ca biomarker clinic pentru predicția SIDA.
Prin urmare, manifestările orofaciale sunt considerate parametri vitali pentru diagnosticarea
infecției cu HIV într-un stadiu incipient și pentru monitorizarea progresiei sale la SIDA, precum
și pentru răspunsul la tratament. Aceste manifestări pot fi considerate ca puncte de intrare sau de
finalizare în terapia și studiile de vaccin și pot ajuta la sistemul de stadializare și clasificare.
În țările în curs de dezvoltare cu resurse limitate și constrângeri financiare, leziunile
orofaciale servesc drept ajutoare majore în plus față de evaluare a numărului de celule CD4.
Pentru o intervenție eficientă împotriva OI, este adesea nevoie de facilități de infrastructură
pentru teste de diagnostic, terapie medicală adecvată, împreună cu monitorizarea unei anumite
boli.
Agenții patogeni care cauzează OI orale constituie diverse specii de microorganisme, inclusiv
bacterii, ciuperci și viruși. S-a sugerat că aceste IO orale pot fi prezente la aproximativ 50%
dintre pacienții infectați cu HIV și 80% dintre persoanele cu diagnostic de SIDA.
Majoritatea leziunilor cavității bucale fiind vizibile în mod clar, pot fi adesea diagnosticate cu
ușurință din prezentările lor clinice, fără a fi nevoie de proceduri invazive și imagistice.( mai
agresiv, persistent și recurent la pacienții cu HIV / SIDA)
Prin urmare, este foarte necesar ca profesioniștii din domeniul sănătății orale să aibă
cunoștințe despre aceste IO orale asociate HIV și agenții patogeni asociați care ajută la
diagnosticarea corectă, tratamentul și monitorizarea suplimentară.
Mai mult, înțelegerea și cunoașterea manifestărilor orale sunt, de asemenea, importante în ceea
ce privește prevenirea transmiterii infecției în timpul procedurilor de tratament invaziv în
cavitatea bucală. Organizația Mondială a Sănătății a furnizat politici pentru tratamentul /
prevenirea leziunilor orale, consolidând promovarea și îngrijirea sănătății orale la pacienții cu
HIV / SIDA. Privind numărul tot mai mare de persoane afectate de HIV / SIDA și multe dintre
ele solicită îngrijire dentară la un moment dat, examinarea clinică aprofundată poate ajuta cu
siguranță la identificarea precoce a bolii și poate determina necesități esențiale suplimentare
pentru diagnosticarea și gestionarea acestora. pacienți. Cu atât mai mult cu cât cei infectați au
dreptul prin lege de a nu furniza aceasta informație despre ei, ceea ce îi obligă pe medici să
considere orice pacient care intră pe ușa cabinetului lor ca fiind infectat.
Există un număr major de infecții ale mucoasei orale, cauzate de această infecție de care
medicul stomatolog ar trebui să fie pe deplin înștiințat.
Candidoza orală
Candidoza orală (CO) este cea mai frecventă OI asociată cu HIV a cavității bucale 17-19 și
considerată a fi un predictor major al progresiei bolii atât la adulți, cât și la copii. OCeste
puternic asociat cu un număr redus de celule CD4 și a apărut la 90% dintre pacienți.

Leucoplakia orala paroasă

Leucoplakia orală păroasă (OHL) este, de asemenea, un semn definitiv precoce al numărului
scăzut de celule CD4 23,24 și poate fi asociat cu eventuala progresie la SIDA. OHL este o
hiperplazie epitelială benignă frecvent observate la adulții infectați cu HIV în comparație cu
copiii. Virusul Epstein-Barr (EBV) are a fost raportat ca fiind cauza LEA datorită asocierii
constante a acestui virus în biologic materialele din LEA.25,26 LEA se prezintă sub formă de
plasturi albi, ondulați, groși, care nu pot fi tăiați .
Infecția cu virusul Herpes simplex
Pacienții imunosupresați cu HIV / SIDA sunt mai susceptibili la o formă agresivă sau cronică a
infecției cu virusul herpes simplex (HSV) în regiunea orofacială. Important, această formă
cronică de Infecția cu HSV este mai degrabă o variație a infecției recurente cu HSV decât o
infecție primară. Este sa considerat că infecția cu HSV care durează mai mult de o lună poate fi
un indicator al unei infecții HIV subiacente

Boli gingivale și parodontale

În general, interacțiunea gazdă-microbiană determină distrugerea țesutului parodontal care duce
la dezvoltarea parodontitei. Deoarece sistemul imunitar al gazdei este compromis în infecția cu
HIV, componentele microbiene anulează răspunsul gazdei și duc la distrugerea suportului
parodontal. Aceste boli parodontale asociate cu HIV, dacă sunt lăsate netratate, pot duce la
infecții letale precum cancerul oris și angina Ludwig. Bolile parodontale asociate cu infecția cu
HIV sunt descrise ca: eritem gingival liniar (LGE), gingivită ulcerativă necrozantă (NUG) și
parodontita ulcerativă necrotizantă (NUP).

Tratament
Diagnosticarea infectiei cu SIDA
Initial, se efectueaza un test ELISA. Daca testul este pozitiv, se efectueaza un test Western Blot
de confirmare. Daca ELISA este negativ insa exista suspiciune clinica sau epidemiologica de
infectie HIV recenta, fie se efectueaza incarcatura virala, fie se repeta testul ELISA.
Testele ELISA si Western Blot pot fi negative in primele luni (maxim 6 luni), cat timp
organismul nu a inceput sa produca anticorpi (fereastra serologica), motiv pentru care o serologie
negativa trebuie repetata la 6 luni.

Diagnosticarea HIV este foarte importanta deoarece inceperea unui tratament inainte de
instalarea complicatiilor creste speranta de viata.

Tratamentul infectiei cu SIDA

Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care actioneaza in diferite
etape ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este intotdeauna combinat (bazat pe asocieri
medicamentoase), administrandu-se mai multe antiretrovirale pentru a se asigura blocarea mai
multor mecanisme de replicare virala.
Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece intreruperea tratamentului
duce la pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei (cresterea sau mentinerea celulelor CD4)
si este asociat cu un risc crescut de dezvoltare a rezistentei la medicamentele utilizate.
’’Tulburările neurocognitive asociate cu HIV (HAND) afectează peste jumătate dintre
persoanele infectate cu HIV, în ciuda terapiei antiretrovirale (ART). Mecanismele vizabile
terapeutic care stau la baza HAND rămân evazive, parțial din cauza lipsei unui model
reprezentativ. Am dezvoltat un model bazat pe celule stem pluripotente induse de om (hiPSC),
diferențierea independentă a hiPSC-urilor în neuroni, astrocite și microglie și combinarea
sistematică pentru a genera o tri-cultură cu sau fără infecție cu HIV și ART. Analiza de
secvențiere a ARN-ului unicelular pe tri-culturi cu microglia infectată cu HIV a relevat
semnături inflamatorii în semnalele microglia și EIF2 în toate cele trei tipuri de celule.
Tratamentul cu compusul antiretroviral efavirenz (EFZ) a rezolvat în mare parte aceste
semnături. Cu toate acestea, EFZ a crescut semnalizarea RhoGDI și CD40 în microglia infectată
cu HIV. Această activare a fost asociată cu o creștere persistentă a producției factorului de
necroză tumorală α de către microglie’’

Inhibitorii tirozin kinazei (TKI) sunt utilizați cu succes în clinică pentru a trata leucemia
mieloidă cronică (LMC). Grupul nostru a descris anterior că celulele T CD4 + de la pacienții cu
LMC la tratament cu TKI precum dasatinib au fost rezistente la infecția cu HIV-1 ex vivo.
Mecanismul principal pentru această activitate antivirală s-a bazat în principal pe inhibarea
fosforilării SAMHD1, care păstrează activitatea împotriva HIV-1 a acestui factor imun înnăscut.
Aproximativ 50% dintre pacienții cu LMC care au obținut un răspuns molecular profund (DMR)
pot retrage în condiții de siguranță tratamentul TKI fără recurență moleculară. Prin urmare, s-a
speculat că ITK-urile pot induce un răspuns antileucemic puternic care se menține la majoritatea
pacienților chiar și la un an după întreruperea tratamentului (IT).. Deși celulele T CD4 + activate
de la pacienții cu LMC pe TI au fost aparent permisive pentru infecția cu HIV-1 ex vivo,
frecvența integrării provirale a fost redusă de peste 12 ori în medie atunci când aceste celule au
fost infectate ex vivo în comparație cu celulele izolate de netratate, donatori sănătoși. Această
susceptibilitate redusă la infecție ar putea fi legată de o activitate citotoxică crescută dependentă
de NK, care a crescut de 8 ori în medie atunci când celulele T CD4 + au fost infectate ex vivo cu
HIV-1 în prezența celulelor NK autologe . În concluzie, tratamentul cu TKI a indus un răspuns
antileucemic puternic care poate avea, de asemenea, efecte antivirale împotriva HIV-1 și CMV,
sugerând că utilizarea tranzitorie a TKI la pacienții infectați cu HIV ar putea dezvolta un
răspuns antiviral susținut care ar putea interfera cu rezervorul HIV-1. dinamica.

Bibliografie:
https://www.webmd.com/hiv-aids/understanding-aids-hiv-basics What Is HIV?

Reviewed by Jonathan E. Kaplan, MD on June 23, 2019

https://www-sciencedirect-com.dbproxy.umfiasi.ro/science/article/pii/S0006295220304391

Oro-facial opportunistic infections and related pathologies in HIV patients: A comprehensive

review Shailesh Gondivkar, BDS, MDSa , Sachin C. Sarode, BDS, MDS, PhD, FNDRF b

https://www-sciencedirect-com.dbproxy.umfiasi.ro/science/article/pii/S0006295220304391

Identifying major drivers of incident HIV infection using recent infection testing algorithms (RITAs) to precisely
inform targeted prevention

Qiyu Zhua,b,1 , Yikui Wangc,1 Jing Liua , Xing Duanc , Meibin Chena , Jin Yangc , Tao Yangc ,Shijiang Yangc ,
Peng Guanb , Yan Jianga Song Duanc Jibao Wangc,**, Cong Jina,

https://www-sciencedirect-com.dbproxy.umfiasi.ro/science/article/pii/S0006295220304391

Cytotoxic cell populations developed during treatment with tyrosine kinase inhibitors protect autologous CD4+ T
cells from HIV-1 infection.

Images: source Google.