Curs 3

RE-AN 1-Gr 40124

Ilie Sorana-Maria
CLASICISM

 Curent literar artistic ce apare în Franța între sec XVII-XIX

 Reprezentanți: Racine, Molliere, La Fontaine
 În literatura română se manifestă în perioada veche de la Dimitrie
Cantemir și Miron Costin (prin construcția – specific latină – a frezelor),
în perioada pașoptistă (în simbioză cu romantismul), la Vasile Alecsandri
(pasteluri). Mai târziu apare în operele lui Mihai Eminescu (în scrisori),
Creangă, Caragiale, Slavici(personaje), Titu Maiorescu, Ion Pillat, Blaga
și Călinescu.
 Acești scriitori, dar și intelectuali contemporani lor, s-au format sub egida
modelului clasic prezent în școlile din București.
 Programul estetic al clasicismului a fost exprimat de Boileanu în arta
poetică, inspirat din Aristotel.
 Clasicismul reînvie valorile literaturii antice (grecești), considerate
idealuri de echilibru și armonie și are ca scop modelarea individului astfel
ca el să atingă idealul frumuseții morale.

TRĂSĂTURI:

 Accentul pus pe naționalizare (chiar și în artă), în dauna pasiunii

 Cultivă legile armoniei, echilibrul, simetriei. (Vezi simetria incipit-final
din „Enigma Otiliei)
 Personajele sunt construite ca eroi ideali; funcționând ca modele pentru
societate (Vezi Făt-Frumos din basmele populare), fiind animate de
principii morale ferme(cinste, onoare, adevăr, patriotism, prietenie etc) și
cu o datorie strâns legată de stat, serviciul cetățenesc fiind mai presus de
sentimentele personale.
 Puritatea genurilor și a speciilor literare
 Speciile utilizate: imn, odă, poem epic, tragedie → socotite specii
superioare ale literaturii; dar și poezii cu formă fixă (sonet, rondel)
 În tragedie (specie dramatică), specifică perioadei antice, se respectă
regula celor 3 unități: timp, spațiu – decor unic, acțiune – un singur
conflict).

1
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria
 Stilul este caracterizat de simplitate și veridicitate
 Are în prim planul reflectării aristocrația drept clasă socială.

ROMANTISM

 Curent artistic și literar ce apare la sfârșit de secol XVIII în Franța, Anglia

și Germania
 Teoretician, Victor Hugo, în prefața de la drama „Cromwell”
 Reprezentanți: Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Friedrich Schiller,
Aleksandr Pușkin.
 La noi apare o întârziere de câteva decenii, primele manifestări romantice
fiind evidențiate în perioada pașoptistă la: Alecsandri, Alexandrescu, H.
Rădulescu, Negruzzi, Russo, Bălcescu, Mureșan; continuându-se apoi cu
Eminescu – considerat ultimul mare romantic european. La toți aceștia,
spiritul romantic s-a amestecat cu elemente de estetică clasică.
 Sensul inițial al termenului romantic era de „pitoresc”
 Cel care a introdus romantismul în literatura română a fost Daniil
Scavinschi, poet și traducător român al lui Voltaire și Lamartine.
 Apare ca reacție la raționalismul și constrângerile impuse de clasicism.

TRĂSĂTURI:

 Romanticii își propuneau ca sursă de inspirație idei din clasicism, dar și

elemente patriotice, dorința de unitate națională, tradiții folclorice, istoria,
legendele și miturile îndepărtate.
 Primează sentimentul, sensibilitatea umană asupra rațiunii
 Există o strânsă legătură între om și natură
 Absolută libertate de creație, încercarea de a elibera actul creației de orice
convenții sau canoane clasice → de aici apare și amestecul speciilor, o
trăsătură a literaturii romantice
 Cultul eului, exagerarea personalității, tema omului de geniu.
 Predilecția spre cosmos(motive astrale: stele, luna, soarele), spre exotic
(insula), magic și fantastic, spre nocturn (motivul visului, al somnului),

2
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria

spre acvativ (ape, izvoare, lac, mare, fântână).

 Folosirea altor motive: demoniacul, mortul-viu, copacul sacru, floarea
albastră, mirele.
 Procedee compoziționale specifice: antiteza
 Personaje romantice: geniul, demonul, ingerul, sentimentalul, visătorul,
răzvrătitul, însetatul după absolut
 Romantismul surprinde personaje din toate mediile sociale
 Intenția este să creeze personaje excepționale în împrejurări excepționale
 Stări specifice: frenezia – beția sufletească, melancolia – tristețe+plăcere

SIMBOLISM
 Curent literar ce apare în ultimele 2 decenii ale sec. Al XIX-lea în Franța
 Reprezentanți: Charles Baudelaire, Rimbaud, Mallarme, Rike, Verlaine,
Yeats, Bacovia, Minulescu, Șt. Petică, D. Anghel
 Jean Moreas dă numele curentului într-un articol din 1886 – „Le
symbolisme”
 Această mișcare „decadentă” exprimă starea de spirit a unei generații
dezamăgite de limitarea spiritului de către o gândire materialistă și de
adoptarea unor principii utilitariste
 Teoretician la noi –Macedonski în art. „Poezia viitorului” – 1892

TRĂSĂTURI:

 Spirit neromantic, rupt de sentimental

 Viziune: corespondența, legătura dintre lumea spirituală și cea materială
(ex: plumb – greutate sufletească)
 Sinestezia: amestec de senzații diferite (vizuale, auditive, olfactive)
 Folosirea sugestiei (stările nu sunt numite direct, sunt sugerate)
 Folosirea simbolurilor –
 Stări sufletești sugerate: nevroza, spleenul (dezgust), disperarea, apăsarea
sufletească, oboseala psihică, spaima, dezolarea
 Cromatica
 Olfactivul accentuat
 Muzicalitatea (instrumente, muzicalitatea versurilor – refrene)

3
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria
 Motive: orașul sufocant, dezintegrarea materiei, descompunerea, natură
apocaliptică.

REALISMUL

 Este un curent literar care se manifestă în secolul XIX, începând din

Franța și având ca principiu de bază reflectarea credibilă, verosimilă a
realității în datele ei esențiale, obiective.
 Reprezentanți: Balzac, Flaubert, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Dostoievski,
Dickens, Lampedusa, Thomas Mann, Nicolae Filimon, Ioan Slavici, Ion
Creangă, Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Marin Preda.

CARACTERISTICI:

 Teme sociale: parvenitismul, avariția, imoralitatea, singurătatea etc.

 Perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
 Ton impersonal, neutru
 Personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex
caracterizate (țăranul, aristocratul etc.) și reprezintă tipuri umane –
dominate de o trăsătură principală de caracter (lacomul, avarul etc)
 Se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a mediului
 Se realizează o strânsă legătură între mediu și personaj
 Prezentarea moravurilor unei epoci
 Prin realizarea unor fresce ale epocilor, operele devin monografii ale
lumii prezentate
 Romanul poate avea o geneză reprezentată de fapte reale
 Elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate)

MODERNISM
 Modernismul denumește curentele apărute la sfârșitul sec. Al XIX-lea,
începutul sec. Al XX-lea în câteva literaturi naționale precum și în
domeniul artelor. Moderniștii sunt de fapt doritorii de schimbare în
opoziție cu adepții stărilor existente (tradiționaliști).

4
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria
 E. Lovinescu definește inițial termenul prin înglobarea simbolismului, a
poeziei de după război și a „curentelor extremiste” apoi aplică termenul
doar literaturii nontradiționaliste postbelice.
 Modernismul este descris cel mai bine prin opera poeților din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea și anume: Edgar Allan Poe, Charles
Baudelaire (primul teoretician al modernismului), Arthur Rimbaud,
Stephane Mallarme, Paul Valery, Paul Eluard, Eugenio Montale.

Poezia modernă se caracterizează prin:

 Ermetism (limbaj încifrat)

 Ambiguitate a exprimării
 Utilizarea limbajului neologic și tehnic
 Sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
 Elitism
 Sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea ei de
contingent
 Fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei și limbajului)
 Se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri personale
 Noutatea metaforei
 Înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament
 Îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul.

În proză modernismul se manifestă prin:

 Negarea tradiției, contestarea, refuzul trecutului

 Punerea accentului pe discontinuitatea eului și realității
 Crearea romanului obiectiv și a romanului de analiză psihologică
 Promovează intelectualismul descrierea mediului citadin, urban,
construcția personajului intelectual în opoziție cu țăranul

TRADIȚIONALISM
 Orientare culturală, literară ce se manifestă cu precădere în perioada
interbelică

5
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria
 S-a manifestat pentru prima dată în Franța, la sfârșitul sec. Al XVII-lea
dar a fost o mișcare prezentă în toate literaturile europene în opoziție cu
mișcările novatoare.
 La noi apare prima dată în „Introducția” lui Kogălniceanu la „Dacia
Literară” care pleda pentru inspirația din specificul nostru național.
 Este reluat apoi în secolul al XX-lea prin următoarele orientări
tradiționaliste:
 „Sămănătorul” – revistă culturală – 1902-1910 – București
 Reprezentanți: Iorga, Vlahuță, Coșbuc, Șt. O. Iosif
 Sămănătoriștii resping influențele străine primejdioase
 Creează un viguros tablou al naturii în care ființa umană e în
plan secund

Viața românească – Iași – Garabet Ibrăileanu, Sadoveanu, G.

Galaction, I. Teodoreanu, Călinescu, Rebreanu, Goga, Arghezi, Blaga,
Pillat, Philippide, H.P.Bengescu

 Poporaniștii
 Simpatie exagerată pentru țăran

„Gândirea” – Cluj – Cezar Petrescu, I.D.Cucu, Blaga, Nichifor Crainic,

Gib Mihăiescu, Pamfil Șeicaru, Adrian Maniu

 Ideolog – N. Crainic
 În plus față de sămănătoriști, gândiriștii susțin religia ortodoxă
ca element esențial al sufletului țărănesc

TRĂSĂTURI:

 Apără tradiția
 Valorile vechi sunt purtătoare de semnificație
 Respingerea oricăror tendințe de modernizare ce degradează
tradiționalul
 Simpatie exagerată pentru țăran
 Teme: rurală (satul)
 Religia
 Credințe străvechi

6
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria
 Fluxul
 Fluxul de arhaisme
 Modalitatea artistică este evocarea, valorificarea trecutului

NEOMODERNISM
 Se manifestă în perioada 1960-1980
 Se produce o revigorare a poeziei
 Expresii metaforice
 Reflecții filosofice
 Ironie
 Intelectualism
 Ambiguitatea limbajului
 Imagini excentrice
 Senzorialul accentuat
 Concretizarea abstractului (avem ca exemplu sentimentul iubirii
concretizat în imaginea unei leoaice la N. Stănescu)
 Reprezentanți: N. Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Ana
Blandiana, Ion Alexandru, Șt. A. Doinaș. Geo Dumitrescu.

AVANGARDISM
 Nume generic dat unor grupări și orientări artistice apărute la începutul
secolului al XX-lea
 Ca atitudine reia unele idei ale modernismului: dorința de progres,
aspirația spre viitorul salvator
 În plus avangardismul propune o atitudine de negație radicală a literaturii
anterioare, contestă tot ceea ce e învechit
 Cultură a luptei, a opoziției, a rupturii, a crizei și a falimentului

FORME ALE AVANGARDEI:

Dadaismul

 Inițiat la Zurich de Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp în
1916

7
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria
 Este etichetată drept o mișcare nihilistă prin negarea artei (literaturii)
tradiționale, astfel lupta împotriva literaturii devine un stil, un ritual
 Dada = libertate
 Model de creație propus era decuparea cuvintelor dintr-un articol,
amestecarea lor și aranjarea la întâmplare. Astfel se înlocuia imaginația
creatoare cu poezia „involuntară”: „prețul ei sunt ieri convenind după
aceea tablouri a aprecia visul opecă a ochilor”
 Astfel, pe de o parte cuvântul ajunge să fie golit de conținutul său („o
poezie despre nimic în care se fabrică vidul și se cultivă absența”, Tristan
Tzara), pe de altă parte se produce o combinație revigorantă de sensuri
 În 1921 se autodizolvă, T. Tzara își dă demisia.

DIRECȚII LA NOI:

Constructivismul promovat de Ion Vinea în „Contimporanul”

 El susținea corespondența perfectă dintre tehnologia modernă și artă

 Promovează libertatea absolută de creație fără norme tradiționale sau
literare
 Alți reprezentanți: Arghezi, Barbu, Felix Aderca, Ilarie Voronca,
Constantin Brâncuși

Suprarealismul susținut de reviste ca „unu”, „Urmuz”, „Alge”

 Stare pură de creație este visul, delirularta e produsă în subconștient →

tehnica de realizare a artei e transcrierea rapidă a propozițiilor și frazelor
dictate spontan de subconștient
 Rezultatul: combinații întâmplătoare de cuvinte și imagini asemănătoare
cu cele produse în vis
 Reprezentanți: Ilarie Voronca, Marcel Iancu, Geo Bogza, Gellu Naum,
Aurel Baranga, Urmuz.

8
Curs 3
RE-AN 1-Gr 40124
Ilie Sorana-Maria
POSTMODERNISM
1980-prezent
 deschiderea poeziei către real, cotidian, poezia care coboară în stradă totul
a fost spus deja, nu mai este nimic nou => se reia totul în mod ironic,
critic, ludic (în joacă)
 tradiţia este şi ea recuperată ironic
 biografism
 livresc ( inspirat din alte cărţi)
 cotidian – viaţa reală
 joc de cuvinte, efecte lexicale
 intertextualitatea, metatextualitatea ( colaj, motto, parodie, parafrază)
 desolemnizează poezia
 distrugere şi refacere cu ironie
 ironie acidă, sarcasm
 relativizarea valorilor
 repr. Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Al. Muşina, Caius Dobrescu,
Traian Coşovei, Andrei Boiu, Mariana Marin