Prin mobilitate socială înțelegem mișcarea indivizilor sau a unor
grupuri întregi între diferite poziții în cadrul sistemului stratificării sociale existente într-o scoietate. Pentru a vorbi despre mobilitatea socială trebuie să se producă deplasarea indivizilor în spațiul social, fapt ce determină schimbarea poziției lor sociale. Acest fenoemn determină: - Fie o mobilitate ascendentă( o mișcare de jos în sus în cadrul ierarhiei de privilegii); - Fie o mobilitate descendentă ( o mișcare de sus în jos în cadrul ierarhiei de privilegii). O altă distincție care trebuie făcută este între mobilitatea intergenerațională( schimbările intervenite pe parcursul vieții unei persoane) și mobilitatea intragenerațională( schimbările intervenite pe parcursul vieții unei persoane). În funcție de sensul și distanțele între pozițiile de plecare și cele de sosire, se poate vorbi despre: -mobilitate socială orizontală dacă se realizează trecerea de la o poziție socială la alta; -mobilitate socială verticală dacă trecerea se realizează în plan vertical. Mobilitatea totală poate să fie divizată în mobilitate socială structurată( impusă) determinată de schimbările structurii sociale și mobilitate socială netă( circulatorie de schimb). Schimbarea socială reflectă dinamica trecerilor unor componente ale sistemului social sau chiar aq acestuia în ansamblu de la o stare sau structură relativ stabilă la alte stări și structuri noi, diferite calitativ sau/și cantitativ. Schimbarea socială în societatea modernă este explicată prin intermediul factorilor economici, politici și a factorilor culturali. Schimbarea socială poate fi clasificată în funcție de diferite criterii. Se poate vorbi astfel despre: - Schimbare la nivel microsocial( la scară restrânsă) când schimbarea socială afectează doar anumite componente sau laturi ale vieții sociale; - Schimbare la nivel macrosocial( la scară extinsă, la nivelul societății globale). În funcție de perioada de timp, pe parcursul căreia se manifestă, există: schimbări pe termen scurt și schimbări pe termen lung. În funcție de intensitatea și profunzime manifestată în caracterizarea proceselor sociale, există: schimbări sociale de tipul reformelor și schimbări sociale de tipul revoluțiilor. În raport cu agentul uman al acțiunilor și interacțiunilor sociale, există: procese de acomodare, asimilare, adaptare sau opusele lor. În funcție de natura și gradul implicării agentului uman, există: schimbări spontane și planificate, controlate. Societatea modernă este supusă unor schimbări, transformări profunde, determinate de internaționalizare. Internaționalizarea este procesul prin care actele economice( producția și plata) altădată locale sau zonal-naționale devin internaționale. În cazul internaționalizării distingem două forme principale: integrarea economică și globalizarea economică.