Un diagnostic de tulburare de personalitate se poate pune doar după vârsta de

18 ani Etiopatogenie Teoria psihanalitică. Siegmund Freud concepe psihismul ca fiind

alcătuit din trei componente: sinele (id-ul) în întregime inconştient şi depozitar al
pulsiunilor refulate, eul (ego-ul) inconştient şi conştient care se diferenţiază din sine în
urma contactului cu realitatea şi supraeul (superegoul) conştient şi inconştient care se
diferenţiază din ego prin interiorizarea interdicţiilor (conştiinţa morală) şi expectanţelor
(ego ideal) părinţilor. În cursul dezvoltării psiho-sexuale nevoile copilului pot fi adecvat
îndeplinite de către părinţi cu trecerea la următorul stadiu de dezvoltare. În condiţiile în
care nevoile copilului nu sunt îndeplinite (copilul este frustrat) sau excesiv îndeplinite de
părinţi, dezvoltarea se blochează. Fixarea psihismului în evoluţia sa într-unul din stadiile
normale de dezvoltare duce la apariţia caracterelor de tip oral (dependent), anal
(anankast) sau falic. Carl Gustav Jung introduce noţiunea de inconştient colectiv din
care face parte inconştientul individual. De asemenea descrie 8 tipuri personologice în
funcţie de două atitudini (extraversia – importanţa acordată lumii exterioare şi
introversia – importanţa acordată percepţiei interioare) şi 4 funcţii (luarea deciziilor
bazată pe gândire sau pe sentimente, respectiv percepţia informaţiilor bazată pe
senzaţie sau pe intuiţie). Comportamentalismul a minimalizat importanţa psihismului
(care nu putea cunoscut) punând accentul pe comportament (care poate fi măsurat).
Din punctul de vedere al comportamentalismului radical comportamentul uman nu este
rezultatul procesării inconştiente (teoria psihanalitică) şi nici al procesării conştiente
(teoria cognitivistă), ci este rezultatul învăţării în contact cu mediul. Cognitivismul a
apărut ca o reacţie atât la speculaţiile psihanalizei, cât şi la reducţionismul
comportamentalismului. Teoria cognitivă susţine existenţa unui inconştient depozitar al
schemelor cognitive, care sunt reguli după care informaţiile sunt organizate şi procesate
aşa încât acestea să capete un sens şi să poată fi stocate în depozitele mnezice. Pe
baza schemelor cognitive individul face presupuneri (are expectanţe) privitoare la sine
(la propriile capacităţi), la alte persoane, sau la viitor. Aceste presupuneri stau la baza
gândurilor automate (în preconştient sau inconştientul conştientizabil) care se reflectă în
gândirea conştientă. Procesarea cognitivă generează emoţiile, reacţiile vegetative şi
comportamentul unui individ. Din punct de vedere cognitivist, tulburările de personalitate
au la bază distorsiuni de gândire generate de schemele cognitive maladaptative formate
în decursul dezvoltării psihismului. Studiile genetice au evidenţiat o componentă
genetică pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial (dissocial). Teoriile
biochimice susţin că disfuncţia unor neuromediatori poate fi corelată cu anumite
trăsături temperamentale, de exemplu explorarea noului şi impulsivitatea au fost
corelate cu o hiperfuncţie dopaminergică şi o hipofuncţie serotoninergică. De la teoria
lui Freud care punea accentul pe factorii biologici, comportamentul fiind influenţat de
nevoile generate de pulsiuni inconştiente, Alfred Adler a adus în prim plan factorii
sociali, care influenţează comportamentul dominat de nevoia de putere generată de
sentimente de inferioritate, pentru ca Viktor Frankl să afirme predominanţa factorului
spiritual-valoric, în opinia sa comportamentul omului fiind dominat de nevoia de a da un
sens existenţei sale. În concluzie, personalitatea are o componentă genetică, înnăscută
(temperamentul) peste care se suprapun aspecte învăţate în cursul dezvoltării prin
interacţiunea cu mediul. Descrierea actuală a tulburărilor de personalitate are la bază
tipologia lui Kurt Schneider. Organizarea de tip borderline a personalităţii a fost descrisă
de Otto Kernberg. Tulburările de personalitate (TP) au fost clasificate (după DSM IV) în
trei grupuri (clustere): - Cluster A (al bizarilor): TP paranoidă, TP schizoidă - Cluster B
(al extravaganţilor): TP histrionică, TP instabil emoţională, TP antisocială - Cluster C (al
nesigurilor): TP anankastă, TP anxios evitantă, TP dependentă Tulburările de
personalitate sunt anevolutive dar predispun (cresc vulnerabilitatea individului) spre
patologia nevrotică, psihotică sau addictivă. De exemplu tulburările de personalitate din
clusterul C predispun spre tulburări anxioase şi depresive. Tulburările de personalitate
din clusterul A predispun spre tulburări de tip psihotic. Tulburările de personalitate din
clusterul B predispun spre tulburări afective, addicţie şi comportament de tip suicidar
(tulburarea de personalitate de tip instabil-emoţional, tipul borderline).