Mentalitatea balcanică

-Origine si dezvoltare-

1
 Balcanii, care în turcă înseamnă ‘munţi’, se întind de la Dunăre la Dardanele, de la Istria
până la Istanbul, este un termen care acoperă micile teritorii ale Ungariei, României, Iugoslaviei,
Albaniei, Bulgariei, Greciei şi unei părţi a Turciei, desi nici ungurii şi nici grecii nu recunosc
includerea lor în această determinare. Este sau a fost o peninsula exotică, cu oameni plini de
viată, care manancă mancare condimentată, beau băuturi tari, poartă haine viu colorate,
iubesc si ucid usor şi au un talent minunat de a provoca razboaie. 1

Caracteristica specială a Balcanilor ține de istoria zbuciumată și adeseori violentă a zonei

precum și de relieful muntos. Regiunea a fost de-a lungul timpurilor la frontiera marilor imperii,
fiind teatrul a numeroase războaie, invazii, cuceriri, revolte, confruntări între imperii, din
timpul Imperiului Roman și până la ultimele Războaie din Iugoslavia.

Fragmentarea geografica este insa o realitate, deoarece muntii care divid regiunea ii
confera niste trasaturi specific. Lantul muntos urias,de forma unui S rasturnat, din sudul
Carpatilor pana la Muntii Balcani, catre Turcia anatoliana, la care se adauga, in partea vestica,
divizarile impuse de Alpii Dinarici, care, trecand prin Dalmatia si Albania, traverseaza Grecia,
continuandu-se mai apoi in mare, formand numeroase insule.2

Pornind de la cuvintele lui Robert Kaplan, este mai usor de inteles marea diversitate de
state si statulete ce fragmenteaza harta lumii, dar, mai ales, referindu-ne la Europa, existenta unor
zone de conflict, controversate, revendicate de mai multe natiuni, care trec de-o parte si de alta a
liniilor trasate pe hartie, tulburandviata cotidiana a localnicilor, aruncati adesea in situatii de
criza tot de disputele politicienilor. Asa au fost intelesi si Balcanii, ca un teritoriu instabil – in

1
Antoaneta Olteanu, Homo Balcanicus. Trasaturi ale mentalitatii balcanice, Bucuresti , Editura Paidea, 2004, p. 7.
2
Ibidem, p. 50

2
fapt, nici conturul regiunii nu este foarte clar, statele care sunt considerate balcanice diferind de
la o viziune politica la alta. Si in contextual globarizarii de astazi, care pune un accent deosebit
pe specificul national, regional, etnic al populatiilor inglobate in marea Uniune Europeana, acest
amestec ar trebui sa nu ne surprinda.3

Termenul de mentalitate balcanica a fost folosit pentru prima data in anul 1918 de catre
marele geograf sarb Jovan Cvijie, in lucrarea consacrata geografiei umane ‘Le Peninsule
Balkanique’. El a avut in vedere caracteristicile psihologice sau intelectuale si morale ale
popoarelor, pe care le concepea ca produs al unui complex de factori ce isi aveau originea in
natura ambientului geografic.

Diferentele existente in regiune intre populatiile tarilor survin din diferentele inerente ce
existau in sanul Imperiului Bizantin si a Imperiului Otoman. Poate cea mai importanta diferenta
(si unica?) este cea confesionala: comunitatile ortodoxe rasaritene, musulmane, catolice si
evanghelice constituie un mosaic diferentiat de granite si intrepatrunderi. Difera nu numai
doctrinele lor ci si practicile conexe ce include sarbatorile, interdictiile, ritualurile, costumele,
bucataria si moravurile sexual.4

 Avram Andrei este de parere ca “nicio ţară de aici nu e omogenă din punct  de vedere
etnic. În acest mozaic lingvistic, niciuna dintre limbi nu e o limbă internaţională, nu e de cultură
mare, de putere culturală. Şi între aceste limbi nu există comunicare directă. Scriitorii importanţi
din această zonă nu au fost cunoscuţi de către vecini decât după ce au fost traduşi într-o limbă a
Occidentului, de unde apoi au fost preluaţi. Spaţiul balcanic este al resturilor marilor imperii şi al
statelor noi, definite în urma acordurilor şi convenţiilor internaţionale. Aici frontierele au o
mobilitate mai mare. Nu au sigiliul definitivatului pentru că, exceptând Grecia, România şi
Serbia, toate celelalte state sunt independente abia odată cu secolul XX. Din această cauză există
o instabilitate a graniţelor mult mai pronunţată decât în alte părţi”. 5

In pofida diferentelor, mai mult aparente, similitudinile sunt o constantă. Nicolae Iorga
trateaza sud-estul Europei dintr-o perspectivă culturală unitară: “O singura privire asupra acestei
lumi a sud-estului Europei poate fi de ajuns pentru a dezvalui cat sunt de înrudite toate aceste

3
Ibidem, p. 49
4
Ibidem, p. 51
5
Avram Andrei, “Spatiul Balcanic”, Historia, https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/spatiul-balcanic
accesat in data de 20 mai 2021

3
natiuni prin originea lor, cat de legate sunt in dezvoltarea lor si cat de solidare sunt in situatii de
criza(…). Un sat romanesc, un sat sarbesc, un sat bulgaresc, un sat din Tracia(…) sunt identice:
aceleasi strazi, aceiasi aliniere a locuintelor, aceleasi proportii intre casa, livada, gradina de
zarzavaturi si aceiasi gradina de flori, care este aranjata, in cea mai mare parte, pe parmaclâc sau
in spatele geamurilor.6

“Exista oare o mentalitate balcanică comuna?... Raspunsul ar putea fi afirmativ pentru

cei obisnuiti a prezenta Balcanii prin stereotipuri conventionale si, in consecinta,,echivaleaza o
presupusa <mentalitate balcanica> cu caracterul pasional, starea de dezordine si simtamantul de
neoranduiala asociat acestei regiuni a lumii – toate acele elemente considerate a diferentia sud-
estul European de normele vietii civilizate in Europa de nord-vest.”7

O alta perspective asupra mentalitatii comune a oamenilor din balcani o ofera Svetlozar
Igov, in studiul Homo balcanicus: kărstopătniat eovek (Homo balcanicus: omul de la rascruce) 8,
in care evidentiaza trei tipuri ale mentalitatii balcanice in functie de apartenenta geografica si
de natura ocupatiilor traditionale dominante (distinctiile de fac in afara de diferentele religioase
care oricum disting o Balcania Ortodoxa, in care intrau bulgarii, grecii, sarbii, muntenegrenii,
romanii – si o Bulgaria Romană, care-i cuprindea pe sloveni si croati):

a) “tipul balcanic de bază, montan, care îi cuprinde pe albanezi, bulgari, sârbi,

muntenegreni, o mare parte a românilor, la care se adaugă populaţia musulmană. Este sintetizat
ca dispunând de o cultură agricolă sau pastorală, conservatoare, în general paşnică, din sânul
căreia pot lua naştere grupuri războinice pentru apărarea libertăţii;

b) tipul meridional, în care intrau grecii şi croaţii din Dalmaţia. Acest tip de cultură este
moştenitoare culturii antice a polis-ului, navigaţiei şi comerţului;

6
Antoaneta Olteanu, Homo Balcanicus. Trasaturi ale mentalitatii balcanice, Bucuresti , Editura Paidea, 2004, p.53
7
Paschalis M. Kitromilides, „Mentalitate balcanică” – istorie, legendă, imaginaţie, în vol. Balcanismul, „Secolul 20”,
nr. 7-9, 1997, p. 76apudAntoaneta Olteanu, Homo Balcanicus. Trasaturi ale mentalitatii balcanice, Bucuresti ,
Editura Paidea, 2004, p. 54
8
Svetlozar Igov, În vol. Gheorghi Dimov (ed.), Literaturno-estetičeski procesi na Balkanite,Sofia, 1994, p. 54, apud
Antoaneta Olteanu, Homo Balcanicus. Trasaturi ale mentalitatii balcanice, Bucuresti , Editura Paidea, 2004, p. 57

4
 c) tipul panonic-danubian (urmaşii Imperiului Habsburgic) îi cuprindea pe croaţii
continentali, sloveni, românii transilvăneni, sârbii din Voivodina. Iniţial o cultură feudal-agrară,
devine treptat o cultură urbană de tip burghez.”

O caracterizare interesantă o face balcanicilor în general cercetătorul bulgar Bogdan

Bogdanov9, care surprinde elemente de atitudine, atât domestică, dar şi de „suprafaţă”, construită
pentru impresionarea unui „adversar” european care nu a avut mai deloc o opinie pozitivă despre
acesta: „Generozităţii orgolioase i se adaugă, într-o manieră complexă, indiferenţa afişată faţă de
bani şi bunuri materiale. Altfel, omul balcanic este econom, muncitor şi grijuliu, presat fiind de
necesităţile legate de stocarea alimentelor, clădirea casei – fortăreaţă solidă şi stabilă care îl apără
de incertitudinile lumii exterioare. Prin urmare, balcanicul este foarte practic acasă. Dar, o dată
ce se găseşte în afara căminului său, el este cheltuitor, are o comportare sărbătorească şi boemă,
departe de felul lui de a fi în realitate. 10Individualismul, dar şi sentimentul mândriei, personale şi
naţionale, sunt alte trăsături, evidenţiate, înforme îngroşate negativ, şi de observatorii europeni
occidentali: „La baza amorului propriu balcanic se află individualismul specific, născut, probabil,
din instabilitatea naţională seculară şi din ocupaţia străină. Acolo, singura autoritate credibilă
este individul, şi nu comunitatea. Acestea sunt gândurile nemărturisite ale omului balcanic, chiar
dacă, adeseori, vorbeşte despre patria de care, afirmă el, este adânc ataşat. În nord,
individualismul este mai accentuat, iar neîncrederea se manifestă nu numai la adresa statului, dar
şi faţăde cei ce trăiescdeparte. Preocuparea majoră individuală este propriul cămin, cu diferitele
lui aspecte. La sat, casa poate nici să nu fie tencuită în exterior, în timp ce, în oraş, se manifestă
amorul propriu al imaginiiexterioare…”11. O altă trăsătură dominantă în toate ţările din regiune,
moştenire „de preţ” a dominaţiei otomane şi (local) fanariote, încă de mare actualitate, este aceea
de dezvoltării şimenţinerii unor relaţii de clan, de rudenie ş.a. foarte strânse, pentru a contracara
într-o oarecare măsură necunoscutul puterii oficiale: „«Spiritul local» şi clientelismul/nepotismul
sunt, în egală măsură, mise pare, expresia acestui individualism. Suspiciunea faţă de
putereacentrală şi insistenţa cu care se favorizează rudele şi apropiaţii«locali» sunt strâns legate
şi determină instabilitatea comunităţii şi aierarhiei12

9
Bogdan Bogdanov, Homo balkanicus, în vol. Balcanismul, „Secolul 20”, nr.7-9, 1997, p. 72. Apud Antoaneta
Olteanu, Homo Balcanicus. Trasaturi ale mentalitatii balcanice, Bucuresti , Editura Paidea, 2004, p. 58
10
Ibidem, p.72
11
Ibidem, p 72-73.
12
Ibidem , p 73

5
 Toate tarile balcanice (inclusive Turcia) au recurs la solutii similar in incercarea de a
rezolva problemele minoritatilor: emigrarea si asimilarea. Punctul culminant al primului aspect
a fost reprezentat de seriile de miscari majore de populatie de dupa primul razboi mondial, dar au
existat de asemenea valuri substantiale de populatie, atat interstatale cat si interne, in perioada
interbelicasi dupa cel de-al doilea razboi mondial: emigrarea grecilor din Istanbul in anii 50,
emigrarea nemtilor si a evreilor din Romania in perioada Ceausescu, emigrarea turcilor din
Bulgaria in anii 50 si 80 si lista ar putea continua.13

Cea mai importantă piatră de hotar a blamării „balcanicului” o constituie primii ani ai
secolului XX, când termenul a început să fie asociat cu violenţa şi instabilitatea politică.
Asasinatele, situaţia confuză a Macedoniei şi criza bosniacă, războaiele balcanice au oferit
materia primă pentru percepţia Balcanilor ca zonă turbulentă. În timp, a apărut ideea – preluată şi
popular, dar şi de mediile academice – că „Apusul”, occidentul, ar fi un prototip al civilizaţiei,
iar Balcanii unul al dezordinii şi chiar al „barbariei“, tribală şi violentă.Regiunea denumită mai
recent decât s-ar crede Peninsula Balcanică trăieşte două fenomene a căror răsfrângere dă în
Occident o imagine la fel de negativă: pe de o parte slăbiciunea politică, haosul şi corupţia care
au caracterizat ultimele veacuri ale Imperiului otoman, pe de alta luptele crâncene între micile
state independente care au renăscut din descompunerea gigantului. Ambele fenomene s-au
îmbinat pentru a da adjectivului „balcanic” o coloratură pestriţă, percepută ca definitorie pentru
dezordine, indisciplină, murdărie, necinste şi, mai cu seamă, ceea ce e văzut şi azi ca o primejdie
pentru Europa întreagă, rivalităţile nestinse între etnii, care fac din peninsulă, aşa cum se spune,
un „butoi de pulbere” .14

Ce înseamnă, aşadar, în lumea de azi, a fi balcanic? “La nivel declarativ, înseamnă a fi

european, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg de aici. Înseamnă a fi reprezentantul unei
culturi străvechi şi un cetăţean demn, egal cu occidentalii. La nivelul percepţiei, a fi balcanic
înseamnă să vii dintr-o lume în care vesticii nu prea au încredere, pe care o consideră focar de
sărăcie şi infracţionalitate, de care se tem şi în faţa căreia îşi închid porţile… democratice.15

13
Maria Todorova, Balcanii si Balcanismul, Bucuresti , Editura Univers, 1999, p. 275.
14
“A fi balcanic – un blam sau o „virtute ”? in Balcanii si Europa, revista de consemnari si atitudini , Nr 193-194 ,
editată de „Zona Balcanilor” SRL, publicaţie din cadrul „NIRO Investment Group”
(https://www.balcanii.ro/2011/11/a-fi-balcanic-%E2%80%93-un-blam-sau-o-%E2%80%9Evirtute%E2%80%9D/),
accesat la data de 20 mai 2021
15
Ibidem

6
 Mentalitatea de tip balcanica reprezinta un cumul de factori regionali (geografici)
combinat cu influentele orientale pe de o parte si occidentale pe cealalta parte. Un fel de ghiveci
condimentat sezonal, ce poate sa aiba gust dar in acelasi timp poate avea si gustul unei mancari
reincalzite. E clar ca noi suntem diferiti, poate spune oricine de origine balcanica, dar cum
definim acest diferit, ramane la latitudinea fiecarei persoane, in functie de contextul in care a
crescut, a trait si mai ales cum isi vede viitorul.

„Noi suntem europeni, nu balcanici, dar, oricum, nu e nimic peiorativ în a fi balcanic: Socrate,
Platon şi Aristotel nu erau altceva decît nişte balcanici. (George Pruteanu,
„Naţionalismul boieresc al lui Al. Paleologu”).16

BIBLIOGRAFIE :

1. Antoaneta Olteanu, Homo Balcanicus. Trasaturi ale mentalitatii balcanice, Bucuresti ,

Editura Paidea, 2004.
2. Avram Andrei, “Spatiul Balcanic”,
Historia,https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/spatiul-balcanic, accesat in data de
20 mai 2021
3. Maria Todorova, Balcanii si Balcanismul, Bucuresti , Editura Univers, 1999
4. “A fi balcanic – un blam sau o „virtute”? in Balcanii si Europa, Revista de consemnari si
atitudini , Nr 193-194 , editată de „Zona Balcanilor” SRL, publicaţie din cadrul „NIRO
Investment Group”, https://www.balcanii.ro/2011/11/a-fi-balcanic-%E2%80%93-un-blam-sau-
o-%E2%80%9Evirtute%E2%80%9D/, accesat la data de 20 mai 2021

16
Ibidem

7
8