Un mister al inuiților: Dispariția în masă de pe lacul

Angikuni
incredibilia.ro

Lacul Angikuni, izolat în teritoriul Nunavut, din Canada, este un loc bun pentru pescuitul
de păstrăv și de știucă, pești care se găsesc din abundență aici. Dar această întindere de
apă a devenit faimoasă nu pentru resursele sale, ci printr-o întâmplare misterioasă
petrecută în noiembrie 1930.

Acest caz a fost relatat prima dată într-un ziar din Manitoba, în același an, și reluat în
cartea „Mai bizar decât cțiunea”, scrisă de Frank Edwards în 1959.

Canadianul Joe Labelle, un vânător experimentat, se descurca ușor în sălbăticie și

cunoștea foarte bine zona. Știa că inuiții formaseră o comunitate în apropierea lacului
Angikuni și îi vizitase în mai multe ocazii.

Labelle descoperă satul pustiu

Lacul Angikuni se a ă în Nunavut, cel mai întins teritoriu al Canadei. Foto: Wikimedia

Labelle era familiarizat cu poveștile inuiților legate de spiritele pădurii, pe care indigenii le
considerau male ce. Știa că în această parte izolată a Canadei existau multe legende
despre Wendigo, o creatură demonică asemănătoare unui câine.

În ciuda acestui fapt, inuiții erau prietenoși și primitori cu vizitatorii, cărora le ofereau
întotdeauna un adăpost peste noapte. În mod normal, Labelle nu avea motive să e
cuprins de frică, însă acea noapte petrecută lângă lacul Angikuni s-a dovedit a foarte
diferită.

Curiozitate.ro

Care este diferența dintre ciori și corbi? „Eminențele cenușii” din lumea animalelor

Care este diferența dintre ciori și corbi? „Eminențele cenușii” din lumea animalelor

Revistadesanatate.ro

Miracolul frunzelor de țelină. A ă de ce o numea Homer „iarba sacră”

Miracolul frunzelor de țelină. A ă de ce o numea Homer „iarba sacră”

Luna plină arunca o lumină stranie asupra satului. Totul era nemișcat. Haita de câini
husky, care făcea de obicei mult zgomot atunci când soseau vizitatori, era ciudat de
tăcută.
Foto: aminoapps.com

Singurele sunete pe care Labelle le auzea erau cele produse de propriile încălțări.
Bărbatul, care era obișnuit cu sălbăticia, a înțeles repede că se întâmplase ceva grav.

Când a intrat în sat, a început să cerceteze împrejurimile. Semnele de viață lipseau cu

desăvârșire. Nu se auzea niciun râset și nicio urmă de conversație.

Focul misterios

Din cele șase corturi ale inuiților nu ieșea nicio dâră de fum care să indicat prezența
oamenilor. În schimb, Labelle a observat în depărtare un foc de tabără aprins și a pornit
către el.

Focul părea să ardă de destul de mult timp. La o privire mai atentă, Labelle a observat că
cineva începuse să-și pregătească ceva de mâncare, însă nu dusese treaba până la
capăt. O cratiță fusese lăsată acolo.

Investigațiile ulterioare au dus la niște descoperiri care l-au marcat profund pe acest
veteran al pădurilor. Din câte își putea da seama, ceva foarte straniu se petrecuse în
urmă cu puțin timp.

Nu a reușit să găsească pe nimeni în sat. Labelle s-a întrebat unde ar putut să plece
oamenii din așezare. Inspectând locul și împrejurimile, nu a descoperit nicio urmă
proaspătă în zăpadă, în afară de ale sale.

Iar cea mai sinistră descoperire a fost cea legată de soarta câinilor, despre care s-a
stabilit ulterior că muriseră din cauza înfometării. Alarmat, Labelle a decis să pornească
spre prima localitate cu telegraf, pentru a reveni cu ajutoare.

Inuiții din satul de pe lacul Angikuni erau foarte primitori cu străinii. Foto: disclose.tv

După ce a ajuns la telegraf, Labelle a relatat cele văzute și a insistat ca poliția să

demareze o investigație. În drum spre sat, polițiștii au observat o colibă izolată, care îi
aparținea altui vânător, Armand Laurent, și celor doi i ai săi.

Întrebări peste întrebări

Interogați, cei trei au spus că au văzut un obiect mare, cilindric, care a luat forma unui
glonț înainte să se îndrepte spre lacul Angikuni. Potrivit unor zvonuri, polițiștii ajunși în
sat au descoperit că toate mormintele din cimitir fuseseră deschise și golite.

Polițiștii au demarat o anchetă amănunțită, însă nu au reușit să găsească nicio explicație

plauzibilă pentru ce s-a întâmplat în sat. Dimpotrivă, descoperirile lor au dat naștere și
mai multor întrebări, care au adâncit misterul.
Foto: Historias de la Historia

Concluzia o cială a fost că indigenii lipseau de aproximativ opt săptămâni atunci când
Labelle a ajuns în sat. Însă cum de muriseră câinii atât de repede din cauza înfometării?

Câinii erau vitali pentru întregul trib, deci era de neconceput ca indigenii să le facă rău. Și
dacă inuiții dispăruseră de două luni, cine aprinsese focul pe care l-a descoperit Labelle?

Probabil că enigma acestei dispariții în masă nu va clari cată niciodată.