Aurul nazist din mina Merkers, comoara ascunsă

înainte de capitulare
incredibilia.ro

Atunci când soldații americani au intrat în orașul german Merkers-Kieselbach, spre

sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, au primit o informație interesantă de la două
femei, care susțineau că într-o mină de sare dezafectată din apropiere se găsea aur
depozitat de naziști, alături de alte comori.

Informația a fost transmisă rapid comandamentului superior, iar povestea a fost în

curând con rmată de alți martori. Mai târziu, generalii Eisenhower și Patton s-au
deplasat ei înșiși la mină pentru a inspecta sutele de tone de aur și opere de artă
prețioase pe care germanii le ascunseseră în camerele subterane.

Comoara nazistă de la mina Merkers. Foto: Wikimedia

În timpul guvernării lor de un deceniu, naziștii au jefuit multe bănci centrale din Europa,
luând aur în valoare de sute de milioane de dolari. Au cheltuit o mare parte pentru a
cumpăra bunuri de război din țările neutre, dar au păstrat totuși o cantitate considerabilă,
după cum detaliază istoricul Greg Bradsher.

Cea mai mare parte a acestor rezerve de aur a fost deținută la Reichsbank din Berlin. Dar
când Aliații au început să se îndrepte spre oraș, la începutul anului 1945, o mare cantitate
din acest aur a fost dispersată în numeroase sucursale din centrul și sudul Germaniei.

În februarie 1945, Reichsbank din Berlin a fost lovită de bombardamentele Aliaților, care
aproape că au distrus banca, inclusiv presele pentru emiterea de monedă. Imediat după
aceea, germanii au decis să trimită cea mai mare parte a rezervelor de aur, în valoare de
aproximativ 238 de milioane de dolari, precum și o mare parte a rezervelor monetare într-
o mină din Merkers, situată la aproximativ două 300 de kilometri distanță de Berlin,
pentru a păstrate în siguranță.

Curiozitate.ro

Care este diferența dintre ciori și corbi? „Eminențele cenușii” din lumea animalelor

Care este diferența dintre ciori și corbi? „Eminențele cenușii” din lumea animalelor

Revistadesanatate.ro

Miracolul frunzelor de țelină. A ă de ce o numea Homer „iarba sacră”

Miracolul frunzelor de țelină. A ă de ce o numea Homer „iarba sacră”

Numeroase mine de sare și potasiu din Germania fuseseră deja rechiziționate de stat
pentru fabricarea și depozitarea de arme și muniții, deoarece fabricile supraterane erau
vizate de bombardamentele Aliaților.

La aproape o săptămână după ce bombardierele americane au aruncat aproape 2.300 de

tone de bombe asupra Berlinului, germanii au pregătit un transport pentru a transfera
valori la Merkers pe calea ferată.

Acesta conținea un miliard de mărci împachetate în 1.000 de saci și o cantitate

considerabilă de valută străină. Odată ce trenul a ajuns la Merkers, comoara a fost
descărcată și plasată într-o zonă specială din mină.
Generalul Eisenhower inspectează operele de artă furate și depozitate la mina Merkers.
Foto: Wikimedia

Din februarie și martie până la căderea Berlinului, la Merkers au continuat să sosească

transporturi cu prada nazistă. Printre acestea se numărau bijuterii din aur și argint
con scate de la evrei, de la lucrări dentare până la cutii de țigări, diamante, monede de
aur și argint, valute străine și lingouri de aur și argint.

Reichministerul Educației a trimis la mine, de asemenea, tezaurul artistic al țării, pentru a

păstrat în siguranță. Printre aceste opere se numărau un sfert din colecțiile
principalelor muzee de stat prusace.
Pe măsură ce inamicul se îndrepta spre Merkers, o cialii Reichsbank au depus eforturi
frenetice pentru a scoate din mine cât mai mult aur posibil, precum și alte obiecte de
valoare, trimițând totul spre diferite destinații.

Cu toate acestea, viteza avansului american și închiderea parțială a sistemului feroviar

din Germania, din cauza sărbătorilor de Paște, le-au îngreunat efortul. O cialii băncii și-au
dat seama în curând că recuperarea totală a comorii era imposibilă și au decis să se
concentreze în schimb asupra mărcilor, deoarece acestea începuseră să lipsească în
unele părți ale Germaniei.

Pe 2 aprilie 1945, funcționarii Reichsbank au încărcat aproximativ 200 de milioane de

mărci și 50 de pachete de valută într-un camion și au plecat spre destinațiile Magdeburg
și Halle.

Muncitorii au încărcat și un vagon de tren cu valută, dar podul peste care urma să treacă
trenul a fost aruncat în aer de trupele americane care se apropiau, iar valuta a trebuit să
e mutată înapoi la Merkers.

Mai puțin de o săptămână mai târziu, trupele americane au intrat în Merkers. După ce au
a at despre mină și despre comoara pe care o conținea, au plasat gărzi la cele cinci
intrări în galerii.
Saci cu bani și alte valori. Foto: Wikimedia

Pe 7 aprilie, locotenent-colonelul William Russell și câțiva o țeri și fotogra au intrat în

mină. Au luat liftul până la fundul puțului principal a at la 600 de metri sub suprafață.

În canalul principal de transport au găsit 550 de saci cu mărci germane, stivuiți pe pereți.
Dar adevărata comoară se a a în bolțile blocate de un zid de cărămidă de un metru
grosime.

În centrul zidului se a a o ușă mare din oțel, de seif bancar, cu încuietoare cu combinație
și mecanism de temporizare. Zidul de cărămidă a fost străpuns cu o jumătate de baton
de dinamită.

Seiful avea lățimea de aproximativ 22 de metri și lungimea de 45 de metri, cu un tavan

înalt de aproape patru metri.

În interiorul seifului se a au peste 7.000 de saci cu lingouri și monede de aur, 55 de lăzi

cu lingouri de aur, sute de saci cu obiecte din aur, peste 1.300 de saci cu mărci de aur, lire
sterline britanice de aur și franci francezi de aur, 711 saci cu piese de aur americane de
20 de dolari, sute de saci cu monede de aur și argint, sute de saci cu valută străină, peste
2.000 de saci și 1.300 de cutii cu mărci germane, precum și cutii cu plăci de argint și
lingouri de platină. În plus, americanii au găsit 400 de tone de obiecte de artă.

În aprilie, când generalul Eisenhower a vizitat mina pentru a inspecta descoperirea, a fost
uimit de bogăția prăzii.

„Înghesuite în valize, cufere și alte containere se a au numeroase plăci și

ornamente din aur și argint, evident jefuite din locuințe private din întreaga
Europă. Toate articolele fuseseră aplatizate cu lovituri de ciocan, evident
pentru a economisi spațiu de depozitare, și apoi pur și simplu aruncate în
recipiente, aparent în așteptarea unei oportunități de a le topi în lingouri de aur
sau argint”, a scris el.

S-a estimat că valoarea aurului, argintului și a monedei recuperate din mine a fost de
peste 520 de milioane de dolari.
Soldații americani admiră tabloul „Grădină de iarnă”, de Edouard Manet, ascuns la mina
Merkers. Foto: Wikimedia

În vara anului 1945, valutele găsite de americani la Merkers și în alte locuri au fost
returnate în diferite țări și a fost demarat procesul de restituire a operelor de artă găsite
la Merkers și în alte locuri din fostul Reich german.

Pentru distribuirea aurului furat și returnarea acestuia proprietarilor de drept a fost

în ințat un organism numit Comisia Tripartită pentru Restituirea Aurului Monetar, care a
început în scurt timp să restituie aur către majoritatea țărilor.

Cu toate acestea, au apărut imediat blocaje. De aceea, ultimele cantități de auri au fost
restituite abia o jumătate de secol mai târziu, în 1996. Aurul nemonetar, cum ar cel luat
de la victimele persecuțiilor naziste, a fost predat pentru a folosit ca probă în procesele
de la Nürnberg pentru crime de război.

În ciuda realizărilor extraordinare în ceea ce privește recuperarea, mutarea și restituirea

comorii Merkers, există încă multe dezbateri cu privire la cantitatea de aur nemonetar (de
exemplu, bijuterii și aur dentar) care a fost topit și amestecat cu aurul monetar (adică
aurul băncilor centrale) și, prin urmare, cât de mult ar trebui să se restituie în continuare
victimelor persecuțiilor naziste și moștenitorilor acestora.

Abia în 1997-1998, 15 țări au fost de acord să renunțe la pretențiile pe care le aveau față
de partea lor încă deținută de Comisia Tripartită și să o doneze pentru a folosită ca
despăgubire pentru victimele persecuțiilor naziste. Această parte se ridica la 5.5 tone de
aur.