Structura chimică a substanței –hidrocarburi halogenate, barbiturice, opioide,

alcaloizi naturali din opiu, derivati de fenilpiperidina, derivati de benzomorfan

Sistemul nervos central este format creier și măduva spinării, care sunt
protejate de meninge și lichidul cefalorahidian (LCR).
Măduva spinării este situată în interiorul canalului vertebral de la creier
(encefal) până la vertebrele inferioare. Este compusă din aglomerări de neuroni
(materia cenușie) și fascicule de fibre nervoase.

Encefalul este situat în cutia craniană și în alcătuirea lui intră trunchiul

cerebral, cerebelul, diencefalul și cele două emisfere cerebrale, foarte dezvoltate la
om, unde acoperă aproape în întregime celelalte părți constitutive ale encefalului.
Neuronul reprezintă unitatea structurală și funcțională a sistemului nervos.
- este alcătuită din:
a) corp celular = pericarion
b) una sau mai multe prelungiri: - dendritele - prelungiri celulipete, scurte
- axonul, prelungire unică a neuronului
Dendritele – sunt mai groase, apoi se subțiază, în ele se găsesc neurofibrilele
și corpii Nissl
-ele recepționează impulsul nervos și îl conduc spre corpul neuronului,
centripet (celulipet)
Axonul este o prelungire unică, lungă și mai groasă
• este alcătuit dintr-o citoplasmă specializată = axoplasma.
• membrana care acoperă axoplasma se numește axolemă, cu rol important
în propagarea impulsului nervos.
• axonul conduce impulsul nervos centrifug
Peste axolemă, la majoritatea neuronilor, se găsesc trei teci:
1. Teaca de mielină alcătuită din lipide și proteine, învelește ca un manșon
fasciculul de neurofibrile. Ea este întreruptă, întreruperile numindu-se
nodurile lui Ranvier;
- conferă culoarea albă a maselor de fibre nervoase concentrate în sistemul
nervos central;
- axonii neuronilor postganglionari din sistemul nervos vegetativ nu o teacă
de mielină, sunt fibre amielinice
- fibrele din sistemul nervos somatic nu au teacă de mielină.
Teaca de mielină începe să se formeze luna a cincea de viața intrauterină și se
definitivează după naștere;
 - învelește axonul, este discontinuă, fiind întreruptă la intervale regulate, prin
strangulațiile (noduri)
- au rol nutritiv, izolator și de protecție.
2. Teaca Schwann – se dispune în jurul tecii de mielină, fiind alcătuită din
celule gliale (nevroglii)
- celulele Schwann au rol în formarea tecii de mielină;
- conduce saltatoriu influxul nervos, rol de protecșie și trofic.
3. Teaca Henle - separă membrana plasmatică a celulelei Schwann de țesutul
conjunctiv din jurul fibrei nervoase
- este o teacă continuă,
• se află în relație intimă cu un strat subțire de țesut conjunctiv lax, care
formează teaca endoneurală, prin intermediul căreia fibre nervoase se
asociază între ele.
- rol în permeabilitate și rezistență.
Nevrogliile (celulele gliale) (de 10 ori mai numeroase decât neuronii) au
centrul celular deci se divid,
• sunt de origine ectodermică (microglia este singura de origine
mezodermică)

1. Hidrocarburi halogenate

Hidrocarburile= compuși organici în compoziția cărora există numai

atomi de C și H.
Hidrocarburile halogenate= mai conțin pe lângă C, H și elemente
chimice din grupa VII-a A (grupa halogenilor: F, Cl, Br, I)
- Cele mai răspândite și cu pericol mare de intoxicare sunt:
tetraclorura de carbon și tricloretilena.
Tetraclorura de C inhalată într-un timp oarecare, distruge ficatul și rinichii.
Are efect iritant asupra mucoaselor, produce oboseală, dispnee. În cazul
concentrațiilor foarte mari apare efecte de narcoză.
Tricloretilena inhalată poate provoca leziuni acute și cronice. Inhalată în
concentrație mai mare provoacă greață, amețeli, iritarea ochilor și a căilor
respiratorii. Un efect prelungit provoacă leziuni hepatice și ale SNC → moarte.

Hidrocarburile alifatice sunt fragmente moleculare obținute prin îndepărtarea

unui număr oarecare de atomi de H din molucula alcanului.
Hidrocarburile alifatice halogenate se clasifică în:
a. Derivați halogenați ai metanului
b. Derivați halogenați ai etanului
 c. Derivați halogenați ai etilenei
d. Derivați halogenați ai hidrocarburilor alifatice superioare
e. Derivați fluorurați ai hidrocarburilor alifatice.
Hidrocarburile alifatice halogenate (HAH) cu următoarele întrebuințări: ca
solvenți și anestezici.
Proprietăți fizice: substanțe lichide, volatile, incolore cu miros dulceag
Derivați halogenați ai metanului:
Clorura de metil care determină intoxicații acute și cronice profesionale.
Proprietăți fizico-chimice: gaz incolor, inodor, ușor lichefiabil.
Bromura de metil – proprietăți fizico-chimice: gaz cu miros eterat, ușor
lichefiabil; în intoxicații → moartea se produce prin colaps.
- Sechelele neurologice sunt de lungă durată
Cloroformul a fost folosit pentru prima dată ca anestezic.
- Determină intoxicații acute și cronice
- Utilizat ca: solvent în fabricarea antibioticelor, antispastic (apă
cloroformată 5%), revulsiv (liniment).
- Nu se mai folosește ca anestezic datorită toxicității cardiace și
hepatice
- Proprietăți fizico-chimice: lichid incolor, cu miros și gust dulceag.
- Concentrația toxică = 50 cm3/m3 aer
- Doza letală = 15-30 ml.

2. Barbituricele
Def. - Sunt substanțe cu acțiune sedativ-hipnotică
- Influențează SNC determinând o varietate de efecte de șa sedare moderată la
anestezie.
- Au și efecte anxiolitice, hipnotice, anticonvulsivante
- Pot determina dependență fizică și psihică
- Barbituricele sunt substanțe cu acțiune:
a. De lungă durată (6-12 ore) – fenobarbitalul
b. De durată medie (3-6 ore) – amobarbital, aprobarbital
c. De durată scurtă (3ore) – secobarbital, pentobarbital.
- Sunt utilizate în tratamentul anxietății, insomniei, epilepsiei dar și ca substanțe
de abuz
- Sunt substanțe periculoase și greu de dozat
- Cele mai utilizate barbiturice: pentobarbital, amobarbital, fenobarbital,
tiopental, hexobarbital, secobarbital.
- Acestea pot fi administrate iv și oral.
- Sunt considerate neurorelaxante
- Afectează SNC, sistemul respirator, cardiovascular
 - Sunt substanțe cu potențial mutagen – administrarea lor în cursul sarcinii
poate determina apariția unor mutații craniofaciale și a retardului mental al
produsului de concepție.

3. Opioidele

Def. -grupă de substanțe chimice heterogene naturale și sintetice înrudite cu

morfina.
Clasificare:
➢ Endogene=produse de organism în cazurile de stres pentru reducerea
senzațiilor dureroase.
➢ Exogene=administrate cu scop terapeutic sau de către persoanele
dependente de droguri.
- Au acțiune intens analgezică
- Determină efect depresiv al respirației
- Determină constipație
- Determină efect de dependență (produce euforie)
Efectele psihotrope se manifestă prin efecte hipnotice, anxiolitice,
halucinogene, stări de euforie.
Opioide uzuale:
▪ Sufentanil (timp de acțiune 30 minute)
▪ Remifentanil (timp de acțiune 8-10 minute)
▪ Fentanyl (timp de acțiune 30 minute)
▪ Alfentanil (timp de acțiune 10 minute)
▪ Oxycodon (timp de acțiune 3,5-7 ore)
▪ Heroina (Diacetylmorphin) -3-4 ore
▪ Hydrocodon (timp de acțiune 4-8 ore)
▪ Morfina (timp de acțiune 2-4 ore)
▪ Codeina (timp de acțiune 4 ore)
▪ Tramadol (timp de acțiune 4 ore)

4. Alcaloizi naturali din opiu

a. Derivați de fenilpiperidină
Mialgin – fiole
Indicații: - în dureri puternice, in colici
- Infarct miocardic acut
- Cancer
 - Pregătirea anesteziei generale
- Analgezic obstetrical
- Acțiune sedativă mai puternică decât a morfinei.
b. Derivați de benzomorfan
Fortral – soluție injectabilă; 50 mg comprimate
- Caracteristici: analgezic opioid, acțiune analgezică similară cu morfina,
efectul se menține 3-5 ore, acțiune sedativ marcată, deprimă respirația.
Indicații terapeutice: - calmarea durerilor (moderate sau severe acute și
cronice)
- Infarct miocardic acut.