Tabloul clinic este dominat de dispnee. În fazele inițiale, dispneea apare la efort (la sugar
– efortușl din timpul suptului sau a plânsului). Pe măsură ce evoluează insuficiența cardiacă,
dispneea apare la efporturi mici la copii. Cu timpul, apare dispneea vesperală și dispeneea de
decubit (de aceea, pacientul va fi așezat pe plan înclinat, cu capul mai sus), ajungând până la
astm cardiac, dispneea paroxistică nocturnă, putând ajunge la edemul pulmonar acut.
Alte semne clinice din insuficiența cardiacă stângă:
o Tuse cronică iritativă;
o Voce răgușită, bitonală, prin compresia nervului recurent;
o Modificări ale ritmului cardiac – ritm de galop;
o Suflu sistolic apical.
Radiologic, se evidențiază o mărire de volum a cordului, prin creșterea ventriculului
stâng și stază venoasă pulmonară de edem perivascular interstițial.
Electrocardiograma indică: axa electrică a inimii deviată la stânga și tulburări de
repolarizare.
1
o Hepatomegalie, reflex hepato-jugular;
o Turgescența jugularelor;
o Edeme periferice;
o Dispneea, cianoza extremităților, trasnpirații nocturne.
Radiologic, se descrie mărirea de volum a ventriculului drept, vârful cordului rotunjit
și împins înafară, lărgirea conului arterei pulmonare.
EKG evidențiază:
o P pulmonar D1 și D2;
o Devierea axului electric al inimii spre dreapta.
2
o HTA secundară (din boli renale, feocromacitom(;
o Pericardita constrictivă, hipodiastolică, va fi precizată de examenul radiologic care
arată un cord mic, hipomotil, eventual calcificări pericardice.
Diagnosticul diferențial al edemelor. Edemele cardiace se vor diferenția de cele renale,
care au alte caracteristici (de obicei asociate cu oligurie), fiind albe, moi, pufoase,
nedureroase. Se întâlnesc în glomerulonefrita acută poststreptococică, sindromul nefrotic,
insuficiența renală acută de cauză toxică.
O altă cauză a edemelor poate fi alergică.
IC la un bolnav cu valvulopatie postreumatismală cunoscut, trebuie să ne ducă cu
gândul la un nou puseu de reumatism sau la instalarea unei endocardite bacteriene lente.
Probele biologice (VSH, fibrinogen, ASLO) și cele bacteriologice (hemocultura) – indică
corect diagnosticul.
Edemul pulmonar acut din cadrul IC trebuie diferențiat de cel din alte cauze
(intoxicații cu organofosforice – unde se întâlnește invariabil: mioză, fasciculații musculare,
comă, convulsii).
Tabloul clinic al edemului pulmonar acut.
Decompensare brutală a ventriculului stâng în cursul unei cardiopatii sau orice situații
hemodinamice care solicită Vs – conduce la edem pulmonar acut.
Factori precipitanți:
o Efortul fizic;
o Mediul toxic;
o Infecții pulmonare acute la un bolnav cu cardiopatie congenitală;
o Tulburări de ritm.
Debutul este brutal. Bolnavul este trezit din somn cu un acces de dispnee, sete de aer.
Prezintă spasticitate, chinuitoare, este agitat. Tegumentele sunt palide, cianotice, cu
transpirații abundente. Apare o expectorație seromucoasă (ca albușul de ou) ce debine
hemoptoică, rozată, cu striuri sanguinolente, spumosaă, aerată, exteriorizată bucal sau nazal.
Cianoza se accentuează. Bolnavul prezintă tahipnee, murmur vezicular diminuat.
Zgomotele cardiace sunt asuzite, tahicardice.
Uneori evoluția poate fi nefavorabilă, conducând rapid la exitus.
Tratamentul edemului pulmonar acut – constituie o urgență medicală.
Obiectivul este reducerea întoarcerii venoase la cord realizată prin:
o Poziție semișezândă;
o Folosirea de bandaje compresive sau garouri la rădăcina unui membru, prin
rotație la fiecare 15 minute, realizându-se sechestrarea unui volum sanguin
circulant;
o Administrarea de oxigen pe mască sau sub izoletă – ameliorează ventilația și
contribuie la împiedicarea exsudației alveolare;
o Sângerare (la copilul mic se scot 100 – 150 ml sânge);
o Administrarea de diuretice – furosemid iv, 1 mg/kgcorp;
o Digitalizarea rapidă – la inidcația medicului;
o Administrarea de miofilin, lent iv;
Tratamentul insuficienței cardiace are în vedere următoarele obiective:
Ameliorarea eficienței miocardice;
Ameliorarea oxigenării tisulare;
Îndepărtarea și evitarea excesului de apă și Na;
Scăderea necesităților metabolice ale periferiei.
3
Dozele, ritmul de administrare sunt stabilite de medic. Ele se realizează prin
următorul tratament:
Terapie cu digitalice (digoxin);
Oxigenoterapie;
Regim desodat, tratament cu diuretice(furosemid);
Repaus la pat.