SEMINAR 2 MTTM 28.02.

2022 ORA 10
Seminar 2 – Metode și tehnici de tonifiere a musculaturii
 

Pozitiile fundamentale și exercitiile folosite in recuperarea deficiențelor

 
Exerciţiile statice corective constau fie din poziţii, fie din contracţii izometrice.
Poziţiile sunt asigurate de contracţii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale,
menţinându-le împotriva gravitaţiei sau a altor forţe mecanice care tind să modifice raporturile dintre
ele.
Poziţiile de lucru se împart în poziţii fundamentale (stând, pe genunchi, şezând, culcat, atârnat) şi
derivatele lor.
Poziţiile, după atitudinea corpului în timpul menţinerii lor, pot fi :
corecte – când este o respectare a atitudinii normale, globală sau segmentară
corective – când se realizează o corectare parţială a deficienţei globale sau segmentare
hipercorective – când se obţine nu numai corectarea poziţiei, dar chiar realizarea aspectului invers
deficienţei.
Poziţia stând – se mai numeşte şi ortostatism — are o bază de susţinere redusă, limitată la contactul
tălpilor cu solul sau podeaua.
Poziţia pe genunchi – se menţine mai greu cu trunchiul vertical, întrucât proiecţia centrului de
greutate pe suprafaţa de sprijin este dispusă excentric.
Poziţia şezând – oferă corpului o bună stabilitate, pentru că efortul muscular necesitat de menţinerea
echilibrului este redus, suprafaţa de sprijin este mai mare, iar centrul de greutate se apropie de
suprafaţa de sprijin.
Poziţia culcat – este poziţia cu suprafaţa de sprijin mult mărită, iar coloana vertebrală nu mai are rolul
de menţinere a verticalităţii corpului, de aceea mişcările de trunchi se efectuează cu amplitudine mărită
în toate planurile de mişcare, la nivelul fiecărei regiuni.
Poziţia atârnat – este singura poziţie fundamentală în care sprijinul se află deasupra centrului de
greutate.
Exerciţiile dinamice corective se pot sistematiza astfel :
1. Exerciţii active de cap şi gât, trunchi, membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu
îngreuiere;
2. Exerciţii de respiraţie cu caracter corectiv;
3. Exerciţii aplicative cu caracter corectiv;
4. Exerciţii de redresare – pasive, pasivo-active sau active;
5. Exerciţii de relaxare a grupelor musculare contracturate sau scurtate.