LEUL CEL FRICODs

In tot acest timp, Dorothy _i tovar_ii ei de cltorie

strbteau pdurea deas. Drumul era pietruit tot cu acele
crmizi galbene, dar pe aici ele erau acoperite cu crengi
uscate _i cu frunze moarte czute din copaci, iar mersul era
destul de anevoios.
Erau puine psri prin locurile pe unde mergeau,
pentru c psrilor le plac inuturile mai însorite. Din când
în când se auzea câte un mârâit adânc al vreunui animal1
slbatic ascuns printre copaci. Aceste sunete fceau ca inima
fetitei s bat mai repede, fiindc nu _tia cine le scoate. Dar
Toto _tia _i î_i urma drumul aproape de Dorothy, fr mcar
s rspund cu vreun ltrat ca de obicei.
- Cât o s mai dureze pân ie_im din p durea asta? îil
întreb ea pe Omul de Tinichea care îi spuse:
- Nu _tiu, n-am fost niciodat spre Ora_ul de Smarald.
Dar tatl meu a fost acolo o dat, când eram eu copil, i mi-a
spus c e un drum lung printr-o tar plin de primejdii, de_i
inutul din apropierea ora_ului unde locuie_te Oz este foarte
frumos. Mie nu mi-e fric atâta vreme cât am bidonul
meu

cu ulei. Pe Sperie Ciori nu-l poate speria

nimic. Tu pori pe

45
frunte pecetea srutrii de la vrjitoarea cea bun, a_a c
n-ai de ce s te temi, pentru c semnul sta te apr de tot
ce e ru.
-

Dar Toto? spuse fata îngrijorat. Pe el cine o s-l apere?

Va fi nevoie s avem noi grij de el dac va fi în
primejdie, spuse Omul de Tinichea.
Nici nu isprvise bine vorba, c se auzi un rget îngro
zitor prin pdure, iar în momentul urmtor un leu mare sri
în mijlocul drumului. Cu o singur lovitur de lab îl
azvârli pe Sperie Ciori cât colo, spre marginea drumului,
dup care il azvârli _i pe Omul de Tinichea cu ghearele lui
ascuite. Spre surprinderea leului, nu reu_i s îndoaie tini-
cheaua, de_i Omul de Tinichea czuse în drum _i rmsese
nemi_cat.
Micul Toto, acum când era fa în fa cu du_manul,
alerg ltrând spre leu, iar fiara deschise botul s-l mu_te pe
câine. In acea clip, Dorothy, de team c leul are s-l
omoare pe Toto i fr s in seama de primejdie, se repezi
la leu i-i trase o palm peste bot cât de tare fu ea în stare,
strigând:
- S nu îndr zne_ti s -l mu_ti pe Toto! Ar trebui s -ti fie

ru_ine ie, co_cogeamite dihania, s mu_ti un celu_ srman

ca Toto!
- Dar nu 1-am mu_cat, spuse leul, în timp ce-_i freca

nasul cu laba în locul unde fusese lovit.

- Nu, dar ai vrut, îi întoarse ea vorba. E_ti un mare

fricos, asta e_ti.

Stiu, spuse leul, lsând capul în jos de ru_ine. Mereu
am _tiut c sunt fricos. Dar ce pot face?
- Nu _tiu... Dar s love_ti un om de paie a_a ca bietul
Sperie Ciori!?

46
 -

E de paie? o întreb leul suprins, în timp ce se uita

la ea cum îl ridic pe Sperie Ciori în
u_or ca s-i
picioare, lovindu-1
dea forma pe care o avea înainte.
Normal c e de paie, rspunse
Dorothy înc suprat.
De-aia s-a rostogolit a_a de u_or, observ leul.
Mä
miram _i eu când iîl priveam cum se
e împiat?
rostogole_te. ^i cellalt
Nu, spuse Dorothy. El e de tinichea.
^i-l ajut _i pe Omul de Tinichea s se ridice în picioare.
Pi atunci de-asta aproape c mi-a tocit
ghearele,
spuse leul. Când am zgâriat tinicheaua m-a trecut un fior
rece pe spate. Dar
animluul la la care ii a_a de mult
ce este?
E ctelu_ul meu, Toto, rspunse
Dorothy.
-

El e de tinichea sau de paie? întreb leul.

-Nici, nici. E un câine din carne _i oase, spuse fata.
-

Oh! Ce animal ciudat _i, dac m uit mai bine la el,

pare a_a de mic! Nimeni nu s-ar gåndi s mu_te o fptur
a_a de mic. Poate numai un fraier ca mine, continu leul
cu tristete în glas.
Dar ce te face s fii a_a de fricos? il întreb Dorothy,
-

privind cu mirare la fiar, care era mare cât un cal mai mic.
E o tain, rspunse leul. Cred c m-am nscut a_a.
-

Toate celelalte animale din pdure se a_teapt s fiu viteaz,

pentru c peste tot leul e recunoscut drept regele anima-
lelor. Am aflat asta vzând c de câte ori rag foarte tare,
orice vietate se înfrico_eaz _i dispare din calea mea. De
fiecare dat când întâlnese un om sunt grozav de speriat,
dar dac urlu la el o singur dat, o ia imediat la goan cât
poate de repede. Dac elefanii, tigri sau ur_ii încercau
vreodat s se lupte cu mine, eu eram acela care o lua la

fug. A_a de fricos sunt. Dar în momentul când auzeau

47
rgetul meu, toi cutau s se ascund din calea mea _i
bineineles c îi lsam s fug.
- Dar asta nu-i drept. Regele animalelor n-ar trebui s
fie un la_, spuse Sperie Ciori.
^tiu, rspunse leul, _tergându-_i lacrimile de pe obraz
cu vârful cozii. Asta e marca mea durere _i de-asta sunt
a_a
nefericit. Ins cum se apropie vreo primejdie, cum începe
s-mi bat inima cu repeziciune.
Poate suferi de vreo boalä la inim, spuse Omul de
Tinichea.
Poate, spuse leul.
-

In caz c da, adug

-

Omul de Tinichea, înseamn c

ar trebui s fii bucuros, fiindc asta dovede_te c ai inim.
De mine ce s mai zic? Eu nici n-am inim,
a_a c nu pot s
sufr de inim.
Poate c dac n-a_ avea inim, nici n-a_ fi a_a de
fricos, zise leul gânditor.
Dar creier ai? întreb Sperie Ciori.
-

A_a cred. Nu m-am uitat niciodat în interiorul

capului s vd, rspunse leul.
Eu m duc la marele Oz ca s-l rog s-mi dea
ni_te
minte, fiindc eu am numai paie în cap, spuse Sperie Ciori.
lar eu o s-l rog s-mi dea o inim, spuse _i Omul de
Tinichea.
lar eu am s-l rog s ne trimit pe mine _i pe Toto
inapoi în Kansas, adug Dorothy.
Credeti c Oz ar putea s-mi dea _i mie puin curaj?
intreb Leul cel Fricos.
La fel de u_or cum mi-ar da mie minte, spuse Sperie
Ciori.
Sau mie o inim, spuse _i Omul de Tinichea.

48
 Sau cum m-ar trimite pe mine înapoi în Kansas, spuse
Dorothy.
Atunci, dac nu avei nimic împotriv, a_ merge _i eu
cu voi, pentru c nu mai pot s suport viaa asta lipsit de
curaj, spuse leul.
-

E_tibinevenit printre noi, rspunse Dorothy, pentru

c tu ne vei ajuta s inem la deprtare celelalte animale
slbatice. Cred c ele sunt _i mai fricoase decât tine, dac
îti îngduie s le sperii cu atâta u_urint.
- Chiar a_a _i sunt, spuse leul, dar asta nu înseamn c

eu sunt mai viteaz. ^i atâta vreme cât voi _ti c sunt fricos,
voi fi nefericit.
^i atunci micul grup porni din nou la drum. Leul umbla
cu pa_i mari alturi de Dorothy. La început, Toto nu a fost
de acord cu noul tovar_ de cltorie, pentru c nu putea s
uite u_or c era cât pe ce s fie sfrâmat între flcile mari
ale leului. Dup un timp, se simi mai în largul su _i, în
cele din urm, Toto _i Leul cel Fricos au devenit buni
prieteni.
Pân la sfâr_itul acelei zile nu s-a mai ivit nici o întâm-
plare care s strice lini_tea cltoriei. O singur dat îns
Omul de Tinichea a clcat pe un gândcel care se târa de-a
lungul drumului _i-l omorî. Din cauza asta Omul de Tinichea
S-a necjit foarte tare, pentru c el mereu era cu luare-
aminte s nu rneasc nici o fiin de pe pmânt _i, cum
mergea el a_a, vrs lacrimi de suprare _i de prere de ru.
Aceste lacrimi îi curgeau pe obraz _i peste balamalele
încheieturilor, fcându-l s rugineasc. Când Dorothy 1-a
întrebat ceva, Omul de Tinichea nici nu putea s deschid
gura, pentru c avea flcile înepenite de rugin. Väzând
a_a, se sperie foarte tare _i-i fäcu semn lui Dorothy s-l
scape, dar ea nu-l putea înelege. Leul era _i el zäpäcit de
49
ceea ce se petrecea, dar Sperie Ciori puse mâna pe bidonul
cu ulei din co_uletul lui Dorothy _i îi unse încheieturile
fetei Omului de Tinichea, astfel încât dup câteva momente
reu_i s vorbeasc la fel ca mai înainte.
Asta s-mi fie învtur
-

de minte, spuse el, s m uit

bine pe unde calc, fiindc dac mai dau peste vreun alt
gandac sau gânganie, sigur voi plânge iar _i, dac plâng, o
s-mi rugineasc iar încheieturile.
De aici înainte a p_it mai cu bgare de seam, cu ochii
atintii la drum _i, când vedea câte o furnic mic, trudindu-se
pe crare, p_ea peste ea ca s nu o rneasc. Omul de
Tinichea _tia foarte bine c nu are inim _i avea mare grij
s nu se poarte cu nimeni niciodat cu cruzime sau cu
asprime.
Voi, oamenii care avei inim, avei ceva care v
îndeamn s nu facei ru, dar eu, dac n-am inim deloc,
trebuie s fiu mai atent. Când Oz îmi va da o inim
bineînteles c n-o s-mi mai fac atâtea griji.