Sunteți pe pagina 1din 3

EXPRIMAREA AGENȚIILOR DE PRESĂ (LIMBAJUL)

Obiective de referință:
1. Justificarea normelor de prezentare a textului de agenție
2. Stabilirea legăturilor dintre format și modul de exprimare a agențiilor de presă
3. Demonstrarea specificității punctuației și a altor reguli gramaticale într-un text
de agenție
4. Descrierea stilului și limbajului agenților de presă
Pentru că ştirea de agenție este transmisă prin mijloace electronice abonaților din mass-
media, ea trebuie să răspundă întocmai unor norme speciale de prezentare a textului. Aceste
norme sunt dictate de formatul general al știrilor de agenție. Iată câteva exemple:
 Orice text începe cu originea știrii, data transmiterii și indicarea agenției care relatează
evenimentul: Chișinău, 11 august (Moldpres).
 Locul de unde se transmite știrea este cel în care se află corespondentul. Dacă
evenimentul s-a produs la Hunedoara, iar corespondentul se află la Cluj, ca origine se va
indica neapărat Clujul: Cluj, 10 iulie (Agerpres).
 În cazul în care corespondentul are un stringher, ca origine va fi indicat locul unde se află
acesta din urmă.
 Cuvintele nu trebuie separate la capăt de rând. O filă trebuie să se termine întotdeauna cu
o frază completă.
 Știrea, dar și celelalte texte, materialele de fundal, bunăoară, trebuie împărțită în
paragrafe care, de obicei, nu vor depăși trei rânduri și nu vor cuprinde mai mult de trei
fraze. Se recomandă, pentru a evita monotonia, ca paragrafele scurte să fie alternate cu
cele medii.
 Cifrele trebuie repetate (135 km rpt 135 km) sau să se scrie cu litere. Oricum, potrivit
regulilor gramaticale, se vor da în litere numerele mai mici de zece.
 Numele de orașe și de locuri geografice vor fi utilizate în forma originală, cu excepția
celora pentru care există deja o tradiție. În cazul acestora din urmă se va scrie Florența,
nu Firenze, Bavaria, nu Bayern etc.
Semnăturile
Știrile de agenție, în mare parte, nu sunt semnate de autor, agenția asumându-și
răspunderea colectivă pentru fiecare text. Totuși, corespondentul are, bineînțeles,
responsabilitatea propriului text, de aceea el își pune inițialele la sfârșitul fiecărei știri, la care se
adaugă și inițialele redactorului de la desk. Aceste inițiale sunt doar pentru uz intern, abonații nu
le văd. În cazul unor materiale explicative și al clarificărilor, semnate de experți sau de analiștii
agenției, ca excepție, este tolerată semnătura, deoarece acești autori aduc o importantă
contribuție personală. Sunt semnate uneori știrile difuzate de un corespondent consacrat dintr-o
zonă de conflict, precum și unele materiale speciale, realizate la comanda clientului.
Titrarea
În jurnalismul de agenție nu e nevoie de titrare. Asta e tendința generală. Majoritatea
agențiilor internaționale evită titlurile, deoarece abonații, oricum, elaborează un generic propriu
în redacție în funcție de interesele locale. În plus, un lead reușit și o cheie bine făcută sunt
suficiente și lămuritoare, acestea rezumă esența mesajului, îl individualizează și îndeamnă
publicul să citească [***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Editura Fundaţiei
Rompres, Bucureşti, 1999. pag. 223 -228].
Nume proprii
O agenție de presă nu are voie să scrie nume și prenume la întâmplare.
 O regulă de aur este verificarea minuțioasă a corectitudinii acestora.
 Indicarea prenumelui persoanei este obligatorie la prima menționare a persoanei. Vom
scrie, deci, Donald Trump, nu Trump.
 Dacă este vorba de un accident sau de o boală, se va arăta și vârsta persoanei.
 Dacă țara folosește alfabetul latin, numele se va da în limba originalului.
 Dacă este folosit alt alfabet, numele se va da în transcrierea convențională consacrată. De
exemplu, Confucius.
 În toate celelalte cazuri se va da transcrierea fonetică. Francezii vor scrie Tchekhov, iar
românii Cehov.
Titlurile și funcțiile
Titlurile onorifice nu-și au locul într-un material de agenție, de aceea se vor omite:
Altețea sa, Excelența sa, Sanctitatea sa etc. Cuvintele domnul, doamna sau domnișoara nu se
vor scrie niciodată în întregime, doar prescurtat: dl, dna, dra. Utilizarea lor trebuie exclusă în
cazul morților, artiștilor și sportivilor [***La început a fost cuvântul, Manual AFP, vol.1,
Bucureşti: Editura Fundaţiei Rompres, 1999, pag. 230].
În SUA miniștrii se numesc secretari. Se va scrie, deci, secretarul Apărării, nu ministrul
Apărării.
Gramatica și stilul
 În știrea de agenție nu se folosește niciodată punctul și virgula.
 Semnele de punctuație sunt întotdeauna urmate de un spațiu alb.
 Frazele trebuie să fie scurte, cel mult 30 de cuvinte, adică trei rânduri.
 Se vor evita propozițiile subordonate și incidente.
 Timpurile verbului vor fi redactate la trecut, viitorul va fi necesar când se anunță un
eveniment.
 Se va evita condiționalul, întrucât induce o îndoială (nu vom scrie: premierul ar fi
demisionat).
Vocabularul
Se vor folosi cuvintele neutre, evitându-se cele care induc o apreciere, o atitudine lipsită
de sursă. Sunt contraindicați termenii gangster, asasin, terorist etc. Nu pot fi de asemenea
asumate de o agenție termeni precum fascist, reacționar, contrarevoluționar etc. Se cuvine să
amintim că există trei categorii de verbe: neutre (introduc o aserțiune fără a o califica, de
distanțare de aserțiunea enunțată și cele de aprobare de aserțiunea respectivă [***La început a
fost cuvântul, Manual AFP, vol.1, Bucureşti: Editura Fundaţiei Rompres, 1999. pag. 25]. Nu
trebuie folosite verbele de distanțare: a pretinde, a estima, avansa, a considera etc, întrucât
acestea induc ideea de subiectivitate și părtinire. Vor fi evitate pentru aceleași motive verbele
„aprobatoare”: a denunța, a aminti, a justifica etc. Se va opta pentru verbele neutre: a spune, a
declara, a anunța, a adăuga, a arăta, a comunica, a indica, a continua etc.
Bibliografie:
1. ***La început a fost cuvântul. Manual AFP, vol.1. Bucureşti: Editura Fundaţiei Rompres,
1999.
1. Popescu, Cristian Florin. Dicţionar de jurnalism, de comunicare politică şi publicitate.
Bucureşti: Editura Triton, 2002.

3.Vrânceanu, Florica. Un secol de agenții de presă românești (1889 -1989). București: Editura
Paralela 45, 2000.

S-ar putea să vă placă și