TEMA: Dreptul bugetar şi Bugetul Public Naţional

1. Apariţia, dezvoltarea şi natura juridică a bugetului

2. Drept bugetar. Raporturile juridice bugetare
3. Structura sistemul bugetar (Bugetul Public Național)
4. Conţinutul bugetului

1. Apariţia, dezvoltarea şi natura juridică a Bugetului Public Naţional

Sub aspect etimologic, termenul de buget provine din latina veche, unde cuvântul bulga avea
semnificaţia de sac sau pungă (cu bani). Cu aceeaşi semnificaţie termenul apare şi în limbile
europene clasice (bouge, bougette, în limba franceză, respectiv budget, în limba engleză). Despre
apariţia bugetului în cadrul finanţelor publice din statele moderne, în literatura de specialitate se
arată că atât noţiunea de buget, cât şi cea de proces bugetar au apărut în Anglia, de unde au fost
preluate de francezi la începutul sec. al XIX-lea: „actele care alcătuiau proiectul veniturilor şi
cheltuielilor statului se prezentau Camerei Comunelor într-o mapă de piele, care reprezenta, în
mod simbolic, tezaurul. Apoi, aceste concepte au fost preluate de francezi, într-un decret din 28
iulie 1862 referitor la contabilitatea publică, precizându-se că „bugetul este actul prin care sunt
prevăzute şi autorizate cheltuielile şi veniturile statului pentru o perioadă determinată”
În spațiul românesc se poate vorbi de buget de stat, în înțelesul actual al terminologiei juridice și
financiare, odată cu adoptarea Regulamentului Organic al Moldovei și Munteniei, pus în aplicare
între anii 1831 – 1832, prin expresia „biudje” sau „închipuirea cheltuielilor anului viitor”.
Odată cu proclamarea suveranității a apărut necesitatea de a avea și un buget propriu, bazele
sistemului bugetar au fost puse prin Legea cu privire la sistemul bugetar din 29.11.1990. În art. 3
al acestei legi se menționa: „Bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul bugetului
republican și al bugetelor locale, exprimă relațiile economice dintre întreprinderi, organizații,
asociații cooperative, colhozuri, sovhozuri și alte întreprinderi agricole, instituții, subdiviziunile
lor structurale, filiale (mai departe denumite organizații), dintre populație și stat în vederea
formării și folosirii planificate a fondului centralizat de resurse bănești”.
În 1994, prin art. 131 din Constituția Republicii Moldova a fost introdusă o noțiune nouă
„Bugetul Public Național” conform căreia sistemului bugetar este organizat intr-o concepție noua,
impusa de economia de piața renunțându-se, la formula Bugetului de stat centralizat și trecerea la
un sistem de 3 bugete distincte: „Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.” Noţiunea public
delimitează aceste bugete de bugetele proprii sau bugetele de venituri și cheltuieli, instrumente
financiare utilizate frecvent cu aceste denumiri în literatura economico-financiară și practica

1
agenţilor economici. Termenul naţional definește bugetul care include toate veniturile și
cheltuielile de natură publică ale statului.
Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale (nr. 181 din 25.07.2014) în
art. 3 definește bugetul ca fiind totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare
destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale, iar bugetul public
naţional reprezentând o sinteză a bugetelor constituite în cadrul sistemului bugetar, cu excluderea
transferurilor interbugetare.
Bugetul poate fi definit din perspectiva a două aspecte:
1) Sub aspect juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute si autorizate
veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Acest mod de definire pune în evidenta necesitatea
aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari, motiv pentru care bugetul de stat are un caracter
obligatoriu, totodată având și un caracter de previziune a resurselor publice și a modului de
utilizare a acestora; și
2) Sub aspect economic, bugetul constă în desemnarea proceselor și tehnicilor de mobilizare
a resurselor bugetare, precum si de utilizare a acestora sub forma cheltuielilor bugetare. Din acest
punct de vedere, bugetul se conturează ca o categorie economică prin care se exprimă procese,
tehnici și relații de mobilizare a unei părți din P.I.B. la dispoziția statului și de repartizare a
resurselor respective pe destinații corespunzătoare nevoilor sale.
Astfel, în literatura de specialitate au fost exprimate mai multe opinii cu privire la natura juridică
a bugetului, și anume: este un act administrativ; este o lege; este o lege și un act administrativ, în
același timp; este un plan financiar.
Potrivit primei opinii, bugetul este un act administrativ, întrucât, atât veniturile, cât și
cheltuielile bugetare sunt simple evaluări de ordin financiar realizate de agenții administrativi.
Adică, pe de o parte, în actul de aprobare sunt nominalizate impozitele și taxele ce urmează a fi
încasate, precum și cuantumul fiecăruia și al totalității veniturilor bugetare, iar pe de altă parte,
întrucât bugetul este condiția obținerii, anual, din tezaurul public, a sumelor de bani necesare
cheltuielilor bugetare, pe lângă faptul că prin acest buget se stabilește, ca și în partea de venituri,
cuantumul bănesc al fiecăruia dintre categoriile de cheltuieli aprobate.
În a doua teorie se susține că bugetul este o lege propriu-zisă. Conform acestei opinii,
bugetul constituie un adevărat program de administrație, o dispoziție statutară, o decizie emanată
de la puterea legislativă. Legea de aprobare are un cuprins adecvat stabilirii veniturilor și
cheltuielilor bugetare anuale, cu posibilitatea rectificării, în funcție de necesitățile conjuncturale
din fiecare an bugetar.
A treia opinie susține că sistemul bugetar este atât o lege, cât și un act administrativ. Pornind de
la deosebirea dintre legea formală și legea materială, se consideră că bugetul este o lege, în
2
partea creatoare de dispoziții generale și un act administrativ, în partea creatoare de acte
individuale concrete (de exemplu, norme referitoare la efectuarea cheltuielilor bugetare).
A patra opinie consideră că bugetul nu este decât un plan, principalul plan financiar cu caracter
executoriu al statului sau „principalul plan financiar anual cu caracter operativ al statului”
2. Drept bugetar. Raporturile juridice bugetare
Utilizarea bugetului în dezvoltarea social-economică a statului determină existența unui grup
special de norme care reglementează raporturile apărute în legătură cu aceasta. Aceste norme
formulează una din părțile componente ale dreptului financiar și anume dreptul bugetar care
include câteva instituții financiar-juridice.
Dreptul bugetar al RM poate fi definit ca totalitatea normelor financiar-juridice care
reglementează relațiile sociale (financiare), care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și
utilizarea resurselor bugetului public național.
Obiectul de reglementare a dreptului bugetar este determinat de sfera relațiilor sociale de incidență
a acestuia. Cea mai importantă componentă a obiectului dreptului bugetar este grupul de relații
juridice care reglementează procedura de constituire a veniturilor și efectuare a cheltuielilor
bugetare la toate nivelurile.
Cercul instituțiilor Dreptului bugetar este foarte larg la ele atribuindu-se în principal:
a) raporturile – apariția cărora este legată de stabilirea structurii bugetare și a sistemului
bugetar,
b) actele normative care reglementează cuantumurile bănești anuale ale veniturilor și
cheltuielilor fiecărui dintre elementele sistemului bugetar,
c) raporturile dintre aceste bugete de diferite niveluri,
d) actele normative ale Guvernului și Ministerului Finanțelor prin care se reglementează
raporturile de elaborare și de executare a bugetelor prin care se reglementează operațiile de
trezorerie.
Relațiile sociale care apar în legătură cu constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor bugetului
public național și care sunt reglementate de normele dreptului bugetar devin raporturijuridice
bugetare.
Acestea prezintă următoarele particularități:
 Raporturile juridice bugetare apar numai pe baza unui act normativ - o lege bugetară
adoptată pentru un an financiar. Întrucât legea bugetară este valabilă un an, toate relațiile
juridice bugetare au caracter periodic, adică, nu pot dura mai mult de un an de zile (cu unele
excepții). Din momentul intrării în vigoare a noii legi bugetare anuale, aceste relații juridice
sunt reînnoite, de regulă, între aceleași entități.

3
  Raporturile juridice bugetare apar în procesul activității bugetare ale statului și unităților
administrativ teritoriale. În sectorul public, statul prin lege stabilește tipurile de venituri
bugetare, procedura de acumulare a acestora, stabilește modul de utilizare și distribuire a
fondurilor bugetare etc.
 Raporturile juridice bugetare au un cerc specific de subiecți, printre care se numără: statul,
unitățile administrativ-teritoriale, organele reprezentative și executive ale puteriide stat
atât centrale cât și locale, întreprinderile de stat și instituțiile publice etc.
Subiectele raporturilor juridice bugetare participă la distribuirea veniturilor și cheltuielilor între
diferite tipuri de bugete, sunt participanți la procesul bugetar sau primesc bani de la buget sub
formă de finanțare bugetară sau împrumuturi bugetare.

3. Sistemul bugetar
Sistemul bugetar al unui stat este format din anumite verigi, care alcătuiesc ansamblul coerent,
denumit structură bugetară. Structura bugetară se află în directă corespondență cu structura
fiecărui stat, sunt evidențiate anumite particularități și deosebiri mai ales în statele federative față
de cele cu structură unitară.
Bugetul de stat din statele unitare naționale este denumit și buget ordinar sau general, a
avut și are ca venituri principale impozitele și taxele completate, în caz de insuficiență, cu
împrumuturi de stat, iar cheltuielile acestui buget sunt destinate celor mai importante trebuințe de
învățământ și sănătate publică, întreținerii organelor centrale: legislativ, executiv, instanțe
judecătorești, armată etc.
Statele de tip federal sunt formate din: federație; state (provincii) membre ale federației; și unitățile
administrativ teritoriale.
Sistemul unitar de bugete reglementat în Republica Moldova este specific unui stat de tip unitar
care aplică regulile economiei de piață și cuprinde:
1) bugetul de stat - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru
realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului
public de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum
şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete;
2) bugetul asigurărilor sociale de stat - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de
finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări
sociale;
3) fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală - totalitate a veniturilor, a
cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea
sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală

4
4) bugetele locale - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate
pentru realizarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile.
În calitate de componente ale sistemului bugetar public, fondurile speciale îşi găsesc raţionalitatea
prezenţei în sistem în măsura în care ele sunt dedicate gestionării unor nevoi deosebite (stringente)
şi, de regulă, conjuncturale, aportul lor pozitiv la rezolvarea acestora fiind condiţionat de
delimitarea şi dimensionarea clară a surselor de venit, a cheltuielilor de efectuat, a perioadei pentru
care vor funcţiona, a autorităţilor competente în gestionarea lor şi a responsabilităţii acestora etc.,
evitându-se atât generalizarea, cât şi funcţionarea lor în paralel cu componente bugetare care au
destinaţii similare (apropiate).
Importanța deosebită a sistemului bugetar în cadrul finanțelor publice și al relațiilor social-
economice poate fi sintetizată astfel:
- participă în mod direct la îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului;
- asigură autonomia reală a colectivităților locale, constituite în cadrul unităților administrativ-
teritoriale;
- garantează realizarea efectivă a protecției sociale a unor categorii importante din rândul
populației;
- asigură echilibrul financiar, monetar și valutar al statului
- are un important rol stabilizator al economiei naționale.
4 Conţinutul bugetului
Conținutul bugetului este format din totalitatea veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor definanţare
destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale de toate
nivelurile.
Veniturile publice sunt mijloacele de constituire a fondurilor bănești ale statului.
În mod tradițional veniturile publice se împart în venituri ordinare și venituri extraordinare.
Veniturile ordinare sunt venituri curente, adică sunt încasate cu regularitate la bugetul de stat și
provin din impozite și taxe, contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări
obligatorii de asistenţă medicală, granturi pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele
finanţate din surse externe și alte venituri, precum și cele prevăzute în bugetele locale
În mod tradițional, impozitele se împart în:
a) impozite directe – se stabilesc nominal în sarcina persoanelor și au în general ca
obiect de impunere: anumite bunuri imobile (terenuri, clădiri); bunuri mobile (autovehicule);
beneficiul din activități economice (profitul realizat de persoanele juridice, venitul realizat de
persoanele fizice din diferite surse etc.).

5
 b) impozite indirecte – au în vedere în principal transferul proprietății bunurilor,
prestarea serviciilor, efectuarea lucrărilor și importul (taxa pe valoare adăugată (TVA); accizele,
taxele vamale).
Taxele reprezintă sume plătite de persoane fizice, persoane juridice sau entități fără
personalitate juridică de regulă pentru servicii și lucrări prestate acestora de către o instituție publică
sau un agent împuternicit să exercite un serviciu public (emiterea autorizațiilor, emiterea
certificatelor stării civile, taxe notariale, etc.).
Contribuțiile constituie prelevări obligatorii ale unor părți din veniturile persoanelor fizice
și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații efective, constituind resurse pentru
fondurile de asigurare publice.
Veniturile extraordinare sunt fonduri publice la care statul apelează în situația în care veniturile
ordinare nu acoperă cheltuielile publice. Sursele de constituire a veniturilor extraordinare sunt
constituite în principal din împrumuturi contractate la nivel guvernamental și la nivel local la
care se adaugă sume rezultate din vânzarea unor bunuri proprietate privată a statului sau a unităților
administrativ-teritoriale.
Sursele principale de constituire a veniturilor extraordinare sunt:
- împrumuturile publice interne și/sau externe (datoria publică);
- suplimentarea masei monetare aflate în circulație;
- înstrăinarea unor bunuri din proprietatea privată a statului;
- vânzarea unei părți din rezervele de aur ale statului.
Recurgerea la veniturile extraordinare se realizează cu prudență și sub control strict cu
privire la influența asupra inflației, datoriei publice, deficitului bugetar. Din acest punct de vedere,
recurgerea la emisiune monetară fără acoperire exclusiv pentru finanțarea unor cheltuieli publice
se dovedește a fi o procedură care poate destabiliza economia unui stat (experiență realizată în
republica Moldova la începutul anilor 1990). Pentru a împiedica recurgerea la astfel de măsuri,
soluția pentru care s-a optat în Republica Moldova a fost acordarea unei largiautonomii Băncii
Naționale a Moldovei, care deținând monopol asupra emisiunii monetare, nu este subordonată
Guvernului și nu poate fi forțată să recurgă la emisiune monetară nejustificată
Analizând principiul care permite departajarea veniturilor ordinare de cele extraordinare,
se observă faptul că atunci când sistemul de bugete este caracterizat pe perioade lungi de timp de
deficit bugetar, statele apelează cu regularitate la sursele de constituire a veniturilor extraordinare
(împrumuturi sub diferite forme).

6
Tema: Procedura bugetară

1. Noțiunea și principiile procedurii bugetare

2. Elaborarea proiectului bugetului de stat
3. Examinarea și adoptarea bugetului de stat
4. Executarea bugetului de stat
5. Controlul și raportarea privind execuția bugetară.

Bibliografie:
1. Dan Drosu Șaguna Drept financiar public, București 2017.
2. Legea nr.181din 25.07.2014 - finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale.

1. Conform doctrinei prin procedura bugetră se înțelege totalitatea actelor și operațiunilor cu

character tehnic și normativ înfăptuite de organe de specializate ale statului în scopul
elaborării,adoptării, executării și încheierii bugetului public național.
Conform art. 3 al legii nr. 181 Proces bugetar – consecutivitate a activităţilor de
elaborare, examinare, adoptare, executare şi raportare a bugetelor;
Fazele principale ale procesului bugetar public sunt următoarele: elaborarea proiectului
bugetuluipublic; aprobarea legii bugetare; executarea bugetului; încheierea execuţiei bugetare şi
aprobarea contului general de execuţie a bugetului public.
Principiile bugetare:
Art. 5. Principiul anualităţii: Bugetele se aprobă pentru o perioadă de un an bugetar.
Art. 6. Principiul unităţii monetare: Toate operaţiunile de încasări şi plăţi bugetare se exprimă
în monedă naţională.
Art. 7. Principiul unităţii:
--- Toate resursele şi cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se reflectă şi se efectuează exclusiv
în/din bugetul de la care se finanţează.
--- Resursele şi cheltuielile bugetelor formate în cadrul sistemului bugetar se consolidează în
bugetulpublic naţional.
Art. 8. Principiul universalităţii:
(1) Toate resursele şi cheltuielile bugetare se reflectă în buget în sume brute.
(2) Resursele bugetelor componente ale bugetului public naţional sînt destinate finanţării
tuturor cheltuielilor prevăzute în bugetele respective, fără a stabili relaţii între anumite tipuri de
resurse şicheltuieli.
Art. 9. Principiul balansării: Orice buget trebuie să fie balansat. Cheltuielile bugetare trebuie să
fieegale cu veniturile plus sursele de finanţare.
Art. 10. Principiul previzibilităţii şi sustenabilităţii: Politica bugetar-fiscală şi prognozele
macrobugetare pe termen mediu, în baza cărora se fundamentează bugetele anuale, se elaborează
în conformitate cu regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege şi se actualizează periodic
pentru aasigura stabilitate macroeconomică şi sustenabilitate finanţelor publice pe termen mediu
şi lung.
Sustenabilitate inseamna a gasi un echilibru intre nevoile economice, de mediu si sociale.
Art. 11. Principiul performanţei:
(1) Resursele bugetare se alocă şi se utilizează în mod econom, eficient şi eficace, în concordanţă
cuprincipiile bunei guvernări.
(2) Bugetele se elaborează şi se raportează pe programe fundamentate pe
performanţă. Art. 12. Principiul transparenţei:
(1) Proiectele de acte normative în domeniul finanţelor publice se supun consultării publice.
(2) Bugetele se elaborează, se aprobă şi se administrează în mod transparent, avînd la bază:
a) procesul bugetar, bazat pe un calendar bugetar şi pe proceduri transparente;
b) roluri şi responsabilităţi bine definite în procesul bugetar;
7
 Tema: BUGETELE LOCALE
1. Autonomia finanţelor publice locale
2. Locul bugetelor locale în cadrul bugetului public naţional.
3. Procesul bugetar la nivelul colectivităţilor locale.
1. Comunităţile locale reprezintă colectivităţi umane, delimitate teritorial, care au autorităţi publice
diferite de cele ale statului. Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece
autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care-i asigură suportul
material al funcţionării. Există un alt argument puternic şi anume: că comunităţile locale îşi cunosc
posibilităţile proprii privind resursele băneşti de provenienţă publică, şi mai ales nevoile privind
cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.
Problematica generală a autonomiei locale pentru statele europene face obiectivul Carta Europenă
a autorităţilor locale(1985).
Art.9 – ne enumără principiile generale:
- Colectivităţile locale au dreptul, la resurse proprii adecvate, de care se poate dispune liber, în
vederea exercitării atribuţiilor lor.
- Resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile
stabilite pentru ele prin Constituţie sau lege.
- Cel puţin o parte din resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să provină din
impozite şi taxe locale, în proporţiile stabilite la nivelul autorităţilor locale în limitele legii.
- Sistemul financiar trebuie să fie de natură suficient de diversificată şi dinamică, încît să le
permită să urmărească pe cît e posibil, evoluţia reală a costurilor exercitării competenţelor.
- Protecţia colectivităţilor locale mai slabe din punct de vedere financiar.
- Colectivităţile locale trebuie să fie consultate, asupra modalităţilor în care ele vor fi alocate
resursele redistribuite.
- Subvenţiile acordate colectivităţilor locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care este
posibil, finanţării unor proiecte expres specificate.
- În scopul finanţării propriilor obiective de investiţii, colectivităţile locale trebuie să aibă acces
la piaţa de capital.
Toate principiile expuse în Carte sunt într-o proporţie mai mare sau mai mică reflectate în
legislaţia naţională (Constituţie) RM şi Legea privind finanţele publice locale.

2. Locul bugetelor locale în cadrul bugetului consolidat de stat.

I. Pentru a aprecia locul bugetelor locale în sistemele bugetare din statele contemporane, ne folosim
de ponderile pe care le au veniturile şi cheltuielile locale în totalul celor consolidate (exemple conform
tabelului).
Danemarca – venituri – 46,5-47,5%, cheltuieli – 81,3-82,4%.
Suedia – venituri – 42-40%, cheltuieli 53-63%.
Conform prevederilor legale (ord.4) veniturile bugetelor locale se constituie din impozite, taxe,
alte venituri prevăzute de lege şi se împart în:
- Venituri proprii – ce se constituie din impozite şi taxe provenite pe fiecare teritoriu în parte, în
conformitate cu Codul Fiscal şi legea privind taxele locale
- Mijloace speciale obţinute din executarea lucrărilor, prestarea serviciilor sau din alte activităţi
desfăşurate contra plată de către instituţiile publice finanţate de la buget.
- Defalcări conform normativelor procentuale stabilite prin legea bugetară anuală pentru
bugetele locale, aceste normative sunt stabilite de către Consiliile raionale.

8
 - Defalcări de la impozitul pe grupurile imobiliare conform normativelor aprobate de organele
reprezentative şi deliberative ale raioanelor.
- Transferuri de la bugetul de stat la bugetele raionale – bugetul central al UTA, bugetul
mun.Bălţi şi Chişinău şi de la aceste bugete la cele locale.
- Fonduri speciale.
II. La elaborarea bugetelor locale se ţine cont de următoarele prevederi: în conformitate cu art.19,
Ministerul Finanţelor în termenul stabilit de Guvern remite autorităţilor publice locale de
nivelul 2, note metodologice privind prognozele macroeconomice, principiile de bază ale
politicii statului în domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul următor, prognozele
normativelor: de defalcare, de la venitul general de stat şi unele momente specifice decalculare
a transferurilor.
III. În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţiile finanţe depun la Ministerul Finanţelor
pentru analiză, prognoză tuturor tipurilor de impozite şi taxe, ce urmează a fi încasate în anul
următor, precum şi proiectele bugetelor locale de nivelul 2. Analiza acestor proiecte are caracter
consultativ.
IV. În termen de cel mult 10 de zile de la data publicării legii bugetului pentru anul respectiv,
autorităţile locale aduce bugetul aprobat în concordanţă cu prevederile legii menţionate.
V. În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţiile finanţe prezintă ministerului rapoarte
trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi
incluse în raportul privind execuţia B.P.N.
VI. Ministerul Finanţelor şi direcţia finanţelor sunt în drept să efectueze controale tematiceprivind
corectitudinea elaborării şi execuţiei bugetelor locale.
Reviziile asupra execuţiei bugetelor locale se efectuează de Departamentului controlului financiar
şi revizie periodic, o dată la doi ani.

3.Elaborarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale

Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de elaborarea şi aprobarea bugetelor proprii
conform prevederilor legale, în baza clasificaţiei bugetare şi metodologiei bugetare aprobate de
Ministerul Finanţelor.
Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a acesteia,
ţinîndu-se cont de următoarele prevederi:
a) în termenele stabilite de Guvern, Ministerul Finanţelor remite autorităţii executive a unităţii
administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi direcţiei finanţe respective note metodologice privind
prognozele macroeconomice, principiile de bază ale politicii statului în domeniul veniturilor şi
cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i) şi unele momente specifice de calculare a transferurilor
ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetul de stat;
b) în termen de 10 zile după primirea notelor metodologice specificate, direcţia finanţe comunică
autorităţilor executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi principiile de bază ale
politicii statului în domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i) şi momentele
specifice de calculare a transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetul de
stat;
c) în termen de 20 de zile după primirea notelor metodologice specificate, autorităţile executive ale
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi asigură elaborarea prognozei tuturor tipurilor de
impozite şi taxe ce urmează a fi colectate în anul(anii) următor(i) în unitatea administrativ-teritorială
respectivă, precum şi a proiectului bugetului autorităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, care se

9
 prezintă direcţiei finanţe pentru analiza corectitudinii proiectului şi întocmirea sintezei consolidate a
proiectelor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea;
d) în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă Ministerului Finanţelor,
pentru consultare şi includere în bugetul public naţional, sinteza consolidată a proiectelor bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea.
Examinarea şi aprobarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
Autoritatea executivă prezintă autorităţii reprezentative şi deliberative respective, printr-o dispoziţie,
cel tîrziu la data de 1 noiembrie, proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul următor
spre examinare şi aprobare.
Proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, însoţit de nota informativă, prezentat spre
aprobare autorităţii reprezentative şi deliberative respective, include:
a) proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;
b) anexele la proiectul deciziei, în care se vor reflecta:
– veniturile şi cheltuielile bugetului respectiv prevăzute pentru anul bugetar următor;
– cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
– nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale;
– mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;
– fondurile speciale;
– transferurile de la/către alte bugete;
– plafonul datoriei unităţii administrativ-teritoriale şi plafonul garanţiilor acordate de autorităţile
administraţiei publice locale;
– efectivul-limită al instituţiilor publice finanţate de la bugetul respectiv;
c) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de
utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art. 18 din prezenta lege);
d) alte prevederi ce necesită reglementare prin proiectul bugetului.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii administrativ-
teritoriale în două lecturi.
* În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul autorităţii
executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi aprobă
volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.
* În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
a) structura veniturilor;
b) cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
c) balanţa bugetului şi sursele de finanţare;
d) transferurile de la/către alte bugete;
e) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de
utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art. 18 din prezenta lege);
f) cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
g) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale;
h) mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;
i) fondurile speciale;
j) cheltuielile care vor fi finanţate în mod prioritar;
k) plafonul datoriei unităţii administrativ-teritoriale şi plafonul garanţiilor acordate de autorităţile
administraţiei publice locale;
1
0
l) efectivul-limită al instituţiilor publice finanţate de la bugetul respectiv;
m) alte prevederi ce necesită reglementare prin proiectul bugetului.
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă aprobă bugetul unităţii administrativ-teritoriale pe anul
bugetar următor cel tîrziu la data de 10 decembrie.
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate de către autorităţile reprezentative şi deliberative
respective, şi rectificările la aceste bugete sînt date publicităţii în mod obligatoriu.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar,
efectuarea transferurilor cu destinaţie generală la bugetul respectiv se suspendă pînă la aprobarea
bugetului.
Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la data de 31 decembrie, finanţarea
cheltuielilor se efectuează lunar proporţional mărimii de 1/12 parte din suma cheltuielilor, conform
clasificaţiei bugetare pe anul bugetar precedent, în limita resurselor financiare disponibile, pînă la
aprobarea noului buget.
În termen de cel mult 30 de zile de la data publicării legii bugetului de stat pe anul respectiv,
autoritatea reprezentativă şi deliberativă aduce bugetul aprobat în concordanţă cu prevederile legii
menţionate.
În caz de nerespectare a termenelor, efectuarea transferurilor cu destinaţie generală la bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale respective se suspendă.
Repartizarea a veniturilor şi a cheltuielilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
În termen de 5 zile de la aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, subdiviziunea financiară
a unităţii administrativ-teritoriale solicită de la toate instituţiile publice finanţate de la bugetul
respectiv propuneri de repartizare a cheltuielilor aprobate în buget pentru instituţia respectivă şi a
veniturilor ei provenite din executarea lucrărilor, prestarea serviciilor sau din desfăşurarea contra plată
a altor activităţi conform clasificaţiei bugetare şi generalizează propunerile primite.
Pînă la data de 20 decembrie, autoritatea executivă aprobă repartizarea veniturilor şi cheltuielilor
bugetului unităţii administrativ-teritoriale conform clasificaţiei bugetare.
Pînă la data de 25 decembrie, autoritatea executivă remite direcţiei finanţe repartizarea veniturilor şi
cheltuielilor bugetului unităţii administrativ-teritoriale conform clasificaţiei bugetare.
Pînă la data de 1 ianuarie, direcţia finanţe prezintă Ministerului Finanţelor repartizările veniturilor
şicheltuielilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale conform clasificaţiei bugetare.
Execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
Execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează prin sistemul trezorerial,
reflectîndu-se în conturi distincte:
a) încasările veniturilor în conformitate cu structura clasificaţiei bugetare;
b) efectuarea de cheltuieli în limita alocaţiilor aprobate şi conform destinaţiei stabilite.
Sistemul trezorerial prin care se efectuează execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale şi reglarea decontărilor dintre bugetele de toate nivelurile este reprezentat prin Trezoreria
deStat şi trezoreriile teritoriale.
Ministerul Finanţelor, în baza prezentei legi şi a legii anuale a bugetului de stat, efectuează defalcări
de la impozitele şi taxele de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi transferuri directe
de la bugetul de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi este în drept să perceapă în mod
incontestabil din conturile trezoreriale ale bugetelor respective mijloacele băneşti datorate bugetului
destat.
Transferurile cu destinaţie generală din fondul de susţinere financiară a unităţilor administrativ-
teritoriale vor fi repartizate proporţional pe lunile anului şi alocate lunar în două tranşe: prima tranşă –
1
1
 pînă la data de 10, a doua tranşă – pînă la data de 20 a lunii în curs.
Trezoreriile teritoriale au următoarele atribuţii:
a) efectuează defalcări la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la impozitele şi taxele de stat,
alocări de transferuri de la bugetul de stat către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi
între diferite tipuri de bugete, conform prevederilor legale;
b) asigură execuţia conformă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale instituţiilor
publice finanţate de la aceste bugete, în raza de activitate a trezoreriei teritoriale.
Conturile pentru gestionarea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale,
precum şi conturile instituţiilor publice finanţate de la aceste bugete pot fi deschise numai în
trezoreriile teritoriale respective.
Rapoartele privind execuţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
Direcţia finanţe şi/sau subdiviziunea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale întocmesc rapoarte
trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor respective. Rapoartele trimestriale se examinează şi se
aprobă de către autoritatea executivă respectivă. Rapoartele privind mersul execuţiei bugetului unităţii
administrativ-teritoriale pe semestrul întîi şi pe 9 luni ale anului în curs se audiază la şedinţa autorităţii
reprezentative şi deliberative. Raportul anual privind execuţia bugetului unităţii administrativ-
teritoriale pe anul de gestiune se examinează şi se aprobă de către autoritatea reprezentativă şideliberativă
cel tîrziu la data de 15 februarie a anului următor anului de gestiune.
În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţiile finanţe prezintă ministerului rapoarte
trimestriale şi anuale consolidate privind execuţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de
nivelul întîi şi al doilea pentru a fi incluse în raportul privind execuţia bugetului public naţional.

1
c) informaţie bugetară cuprinzătoare, elaborată şi prezentată publicului într-o manieră clară şi accesibilă.
(3) Вugetele aprobate şi rapoartele privind executarea lor se fac publice.
Art. 13. Principiul specializării: Bugetele se elaborează, se execută şi se raportează în baza unui sistem
unic de clasificaţie bugetară.
- clasificația organizațională
- clasificația funcțională
- clasificația programelor
- clasificația economică
- clasificația surselor.
Calendarul bugetar:
(1) a)Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor – până la
15 octombrie;
b) Parlamentul adoptă legile bugetare pe anul următor – până la 1 decembrie;
c) Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în
Medicină întocmesc şi prezintă spre auditare Curţii de Conturi rapoartele anuale privind executarea
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală – până la 15 aprilie a anului următor anului bugetar încheiat;
d) Curtea de Conturi efectuează auditul rapoartelor anuale privind executarea bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru
anul bugetar încheiat şi prezintă raportul de audit Guvernului – până la 1 iunie;
e) Guvernul prezintă Parlamentului rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul
bugetar încheiat – până la 1 iunie;
(2) La nivel local, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sînt:
a) autoritatea executivă locală elaborează şi prezintă consiliului local proiectul bugetului local pe anul
următor – până la 20 noiembrie;
b) consiliul local adoptă bugetul local pe anul următor – până la 10 decembrie;
c) autoritatea executivă locală prezintă consiliului local raportul anual privind executarea bugetului
local pentru anul bugetar încheiat – până la 15 martie;
d) consiliul local aprobă raportul anual privind executarea bugetului local pentru anul bugetar încheiat
– până la 1 aprilie.
Etapele procesului bugetar:

2. Elaborarea proiectului bugetului de stat, prima etapă a procedurii bugetare, cuprinde activitatea de
determinare a veniturilor si cheltuielilor bugetului public național.
-----Ministerul Finanţelor emite, anual, în termenul prevăzut de calendarul bugetar, circulara privind
elaborarea propunerilor/proiectelor de buget adresată autorităţilor publice centrale şi locale.
Circulara cuprinde particularităţi specifice privind elaborarea propunerilor/proiectelor de buget pe
anul bugetar respectiv. În baza circularei emise de Ministerul Finanţelor, autorităţile publice centrale
şi autorităţile executive locale organizează procesul de elaborare a propunerilor/proiectelor de buget
şi emit circularele corespunzătoare adresate instituţiilor bugetare subordonate.
------Examinarea şi consultarea propunerilor/proiectelor de buget ale autorităţilor publice centrale,
proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, proiectul fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală şi sinteza proiectelor bugetelor locale se examinează de către Ministerul Finanţelor.
Rezultatele examinării propunerilor/proiectelor de buget se supun consultării cu autorităţile publice
corespunzătoare, în conformitate cu procedura stabilită de Ministerul Finanţelor. Dacă propunerile
de buget nu respectă cerinţele, Ministerul Finanţelor respinge propunerile de buget şi solicită
ajustarea lor în termenul stabilit de acesta. Dacă autorităţile publice centrale nu aliniază propunerea
de buget la cerinţele necesare în termenul stabilit, Ministerul Finanţelor este în drept să ajusteze
unilateral propunerea de buget cu includerea ulterioară în proiectul legii bugetare anuale.
2
 Nota informativă la proiectul legii bugetare anuale cuprinde informaţii de fundamentare a
proiectului de buget, inclusiv performanţa în cadrul programelor incluse în buget, factorii care au
influenţat alocarea resurselor, precum şi explicaţii privind eventualele abateri de la limitele de
cheltuieli aprobate în cadrul bugetar pe termen mediu. Informaţia prezentată în nota informativă la
proiectul de buget reflectă rezultatele ultimilor doi ani bugetari, rezultatele estimate pentru anul
bugetar curent, indicatorii planificaţi pentru anul bugetar viitor şi estimările pentru cel puţin doi ani
ulteriori.
Guvernul examinează şi aprobă proiectele legilor bugetare anuale şi le prezintă
Parlamentului întermenul prevăzut de calendarul bugetar.

3. Examinarea şi adoptarea legilor bugetare anuale presupune dezbaterea si votarea, de catre

Parlament, a legii de aprobare a bugetului public national. Guvernul prezintă Parlamentului pînă la 1
octombrie a fiecărui an proiectul legii bugetare anuale. Proiectul legii bugetare anuale include anexele şi
este însoţit de nota informativă.
-----Parlamentul examinează şi adoptă legea bugetului de stat, legea bugetului asigurărilor sociale de stat
şi legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul respectiv în termenul prevăzut de
calendarul bugetar. Responsabilă de examinarea proiectelor legilor bugetare anuale în Parlament este
comisia permanentă a Parlamentului în domeniul bugetului şi finanţelor.
Legile bugetare anuale se examinează şi se adoptă în două lecturi:
a) prima lectură: se audiază raportul privind proiectul bugetului, se examinează şi se aprobă indicatorii
generali ai bugetului (veniturile, cheltuielile şi soldul bugetului);
b) a doua lectură: proiectul legii se examinează şi se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu.
Modificările propuse de Parlament la proiectele legilor bugetare anuale trebuie să fie conforme
principiilor şi regulilor bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege.
În termen de 30 de zile de la data publicării legii bugetului de stat pe anul respectiv, autorităţile
administraţiei publice locale de toate nivelurile aduc bugetele aprobate corespunzătoare în concordanţă
cu prevederile legii menţionate.
----Legile/deciziile bugetare anuale intră în vigoare la 1 ianuarie a anului bugetar sau la data indicată în
text, care nu trebuie să preceadă data publicării.
-----Bugetul provizoriu Art. 57. Dacă legea/decizia bugetară anuală nu este adoptată cu cel puţin trei
zile înainte de expirarea anului bugetar, administratorul de buget emite dispoziţia privind aplicarea
bugetului provizoriu. Bugetul provizoriu se formează şi se execută în corespundere cu prevederile
legii/deciziei bugetare din anul precedent. Valabilitatea bugetului provizoriu încetează odată cu punerea
în aplicare a legilor/deciziilor bugetare anuale.
Pe parcursul anului bugetar, Ministerul Finanţelor monitorizează executarea bugetelor în raport cu
prognozele trimestriale prevăzute la alin. (1) şi întreprinde măsuri în vederea respectării nivelului
aprobat al soldului bugetar.
-------Modificarea legii/deciziei bugetare anuale Art. 61 Dacă pe parcursul anului se atestă tendinţe de
înrăutăţire a soldului bugetului şi/sau apare necesitatea revizuirii cheltuielilor bugetare, administratorul
de buget lansează procedura de modificare a bugetului corespunzător.
Autorităţile/instituţiile bugetare pot înainta propuneri de modificare a bugetelor în modul şi în termenul
stabilit de administratorii bugetelor de la care acestea se finanţează. Procedurile de elaborare, prezentare
şi adoptare a legilor/deciziilor privind modificarea bugetelor sînt similare celor pentru legile/deciziile
bugetare anuale. Orice propunere de modificare a legilor/deciziilor bugetare anuale trebuie să fie însoţită
de o notă informativă, care va cuprinde concluziile privind executarea bugetului respectiv în perioada

1
Tema: Bugetul asigurărilor sociale de stat
1. Noțiuni generale privind sistemului public de asigurări sociale. Principiile
2. Procedura BASS
1. Asigurări sociale – sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de
indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii
de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;
Asigurat – persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul în Republica Moldova, avînd obligaţia de
aplăti contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
Casa Naţională de Asigurări Sociale (denumită în continuare Casa Naţională) – instituţie publică
autonomă care administrează sistemul public de asigurări sociale;
Bugetul asigurărilor sociale de stat este planul financiar anual ce cuprinde totalitate a veniturilor, a
cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului
public de asigurări sociale;
Conţinutul său economic derivă din structura şi trăsăturile orânduirii social-economice, din necesitatea
realizării cerinţelor legilor economice, precum şi din prerogativele şi funcţiile statului.
Până la adoptarea Constituţiei RM (1994), bugetul asigurărilor sociale de stat era parte componentă
a bugetului de stat, constituind un capitol distinct al bugetului republican. Ca urmare, orice surplus
semnificativ al bugetului asigurărilor sociale de stat era folosit pentru finanţarea altor cerinţe bugetare,
sau în unele cazuri, deficitele asigurărilor sociale erau finanţate prin transfer din alte capitole ale bugetului
de stat.
Elaborarea şi executarea separată a bugetului asigurărilor sociale de stat faţă de bugetul statului
constituie o realizare importantă, deoarece permite ca resursele acestuia să fie utilizate integral pentru
ocrotirea cetăţenilor, iar cheltuielile excedente să se raporteze pe anii următori.
Dreptul la asigurările sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public
deasigurări sociale.
Principiile organizării şi funcţionării sistemului public de asigurări sociale
Sistemul public de asigurări sociale (denumit în continuare sistem public) se organizează şi funcţionează
avînd ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi
norme de drept;
b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public – contribuabili şi beneficiari
– un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul public îşi
asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea
riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a
participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza
contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de
asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru plata
obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii.
Legea privind sistemul public de asigurări sociale Nr.489-XIV din 08.07.1999 stipulează:
- Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale,
transferuri din bugetul de stat şi din alte venituri (din dobînzi, din majorări de întîrziere) prevăzute de
lege.
Casa Națională poate angaja/acorda, în bază contractuală, împrumuturi cu scadență în același an bugetar
de la/la bugetele componente ale bugetului public național gestionate prin contul unic trezorerial,
destinate acoperirii decalajelor temporare de casă.
2
 Casa Națională poate angaja, în bază contractuală, de la instituții financiare împrumuturi destinate
acoperirii decalajelor temporare de casă cu scadență în același an bugetar.
- Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat (art.12) acoperă contravaloarea prestaţiilor de
asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public,
finanţării unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.

Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale
din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public, finanţării unor
investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se
prelevă anual pînă la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă cumulat nu poate
depăşi 50% din nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.

2. Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte integrantă din bugetul public național și se administrează
independent de alte bugete componente ale bugetului public național. Bugetul asigurărilor sociale de stat
se elaborează, se aprobă și se administrează în conformitate cu principiile, regulile și procedurile prevăzute
de Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.
Elaborarea prognozei veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat. Procesul de
elaborare a prognozei veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul următor va
include analiza executării acestor compartimente ale bugetului pentru o perioadă de cel puţin 2 ani
anteriori anului bugetar proiectat, determinarea priorităţilor în domeniul asigurărilor sociale ce urmează
a fi susţinute financiar în anul următor şi în cel puţin 2 ani ulteriori şi elaborarea planului de venituri şi
cheltuieli pe fiecare articol conform clasificaţiei bugetare. Prognoza contribuţiilor obligatorii de asigurări
sociale de stat se efectuează în temeiul politicii în domeniul asigurării sociale de stat, elaborate de
către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale pe termen mediu, al analizei bazei de calcul a
contribuţiilor de asigurări sociale de stat din anii precedenţi, cu aplicarea indicatorilor macroeconomici pe
termen mediu prognozaţi de către Ministerul Economiei și Infrastructurii. Transferurile din bugetul de stat
se determină pornind de la necesarul de mijloace pentru asigurarea plăţii unor tipuri de pensii,
indemnizaţii, alocaţii şi compensaţii, a căror finanţare se efectuează, conform actelor legislative şi altor
acte normative, din bugetul de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat. La estimarea
cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul bugetar proiectat, se va ţine cont de
următoarele cerinţe generale:
a) fundamentarea propunerilor în baza actelor legislative şi altor acte normative în vigoare;
b) analiza politicii şi a obiectivelor elaborate în domeniul asigurării sociale şi asistenţei sociale de
către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale pe termen mediu;
c) estimarea transferurilor din bugetul de stat în limitele stabilite de către Ministerul Finanţelor;
d) propunerile subdiviziunilor teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale pentru proiectul
bugetului asigurărilor sociale de stat ce ţin de determinarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a
acestor structuri.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat se vor calcula separat pe surse de finanţare: din
mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat şi din mijloacele bugetului de stat. Prognoza veniturilor
şicheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat se va prezenta spre examinare autorităţilor competente
şi partenerilor sociali.
I. Elaborarea proiectului BASS
Autorităţile publice centrale în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătăţii elaborează,
corespunzător, proiectele bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de
asistenţă medicală şi le prezintă pentru avizare Ministerului Finanţelor, în termenul stabilit de acesta.
Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, proiectul fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală se examinează de către Ministerul Finanţelor. Rezultatele examinării propunerilor/proiectelor

3
 de buget se supun consultării cu autorităţile publice corespunzătoare, în conformitate cu procedura
stabilită de Ministerul Finanţelor. Ministerul Finanţelor, autorităţile publice centrale în domeniul
protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătăţii elaborează, corespunzător, proiectele legii anuale a
bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală şi le prezintă Guvernului spre examinare în termenul prevăzut de calendarul bugetar. Legile
bugetare anuale conţin prevederi generale privind aprobarea indicatorilor principali ai bugetelor
corespunzătoare şi reglementări specifice anului bugetar respectiv, precum şi anexe. Anexele la legea
bugetului asigurărilor sociale de stat cuprind:
a) sinteza bugetului asigurărilor sociale de stat;
b) programele de cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) alte date relevante.
Nota informativă la proiectul legii bugetare anuale cuprinde informaţii de fundamentare a proiectului de
buget, inclusiv performanţa în cadrul programelor incluse în buget, factorii care au influenţat alocarea
resurselor, precum şi explicaţii privind eventualele abateri de la limitele de cheltuieli aprobate în cadrul
bugetar pe termen mediu. Guvernul examinează şi aprobă proiectele legilor bugetare anuale şi le prezintă
Parlamentului în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
II. Examinarea şi adoptarea legii bugetului asigurărilor sociale de stat. Parlamentul examinează şi
adoptă legea bugetului de stat, legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi legea fondurilor asigurării
obligatorii de asistenţă medicală pe anul respectiv în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
Responsabilă de examinarea proiectelor legilor bugetare anuale în Parlament este Comisia permanentă a
Parlamentului în domeniul bugetului şi finanţelor. Legile bugetare anuale se examinează şi se adoptă în
două lecturi:
a) prima lectură: se audiază raportul privind proiectul bugetului, se examinează şi se aprobă indicatorii
generali ai bugetului (veniturile, cheltuielile şi soldul bugetului);
b) a doua lectură: proiectul legii se examinează şi se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu.
În termen de 15 zile de la data publicării legilor/deciziilor bugetare anuale, autorităţile/instituţiile
bugetare, inclusiv Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină,
asigură repartizarea alocaţiilor bugetare în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul
Finanţelor.
În termen de o lună de la începutul anului bugetar, Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă prognoze
trimestriale ale veniturilor, cheltuielilor şi soldului bugetului public naţional şi ale componentelor
acestuia.
Pe parcursul anului bugetar, Ministerul Finanţelor monitorizează executarea bugetelor în raport cu
prognozele trimestriale prevăzute şi întreprinde măsuri în vederea respectării nivelului aprobat al soldului
bugetar.
III. Executarea bugetului. Încasările la şi plăţile de la bugetele componente ale bugetului public naţional
în monedă naţională se efectuează prin virament prin contul unic trezorerial, iar cele în valută străină –
prin conturi deschise în Banca Naţională a Moldovei şi instituţiile financiare, în conformitate cu legislaţia
valutară.
Administratorii de bugete pot angaja/acorda, în bază contractuală, împrumuturi cu scadenţă în acelaşi an
bugetar de la/la bugetele componente ale bugetului public naţional, gestionate prin contul unic trezorerial,
destinate acoperirii decalajelor temporare de casă. În procesul executării bugetelor, autorităţile/instituţiile
bugetare efectuează plăţi în limitele alocaţiilor bugetare aprobate şi în conformitate cu prognozele de
lichidităţi ale bugetelor. Finanţarea cheltuielilor se efectuează pe măsura încasării mijloacelor băneşti
laconturile bugetului, cu respectarea următoarelor priorităţi:
a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale;
b) cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, a compensaţiilor, a
alocaţiilor şi a ajutoarelor sociale;
4
 b1) cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane
pentrucare, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat;
În ultima zi lucrătoare a anului bugetar nu se efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, ci doar operaţiuni
interne şi de încheiere a anului bugetar. Dacă la finele anului bugetar volumul real înregistrat al
deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, cu excepţia transferurilor de la bugetul de stat pentru
prestaţii de asistenţă socială, este mai mic decît volumul transferurilor primite de la bugetul de stat pentru
acoperirea insuficienţei de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, Casa Naţională de Asigurări
Sociale va restitui diferenţa la bugetul de stat în primul trimestru al anului bugetar viitor, în baza
raportului anual privind executarea bugetului.
IV. Controlul executării bugetului asigurărilor sociale de stat
Evidenţa contabilă în sistemul bugetar se organizează în baza Legii contabilităţii şi în
conformitatecu planul de conturi contabile şi cu metodologia elaborată şi aprobată de către Ministerul
Finanţelor.
Evidenţa încasărilor şi plăţilor bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale fondurilor asigurării obligatorii
de asistenţă medicală se asigură în baza planurilor de conturi contabile proprii, cu utilizarea sistemelor
informaţionale specifice domeniilor de activitate. Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări
Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină întocmesc şi publică lunar rapoarte privind
executarea bugetelor pe care le administrează. Raportul privind executarea bugetului public naţional se
întocmeşte şi se publică lunar de către Ministerul Finanţelor. Guvernul prezintă Parlamentului raportul
semianual privind executarea bugetului public naţional şi a componentelor acestuia în termenul prevăzut
de calendarul bugetar.

5
 precedentă şi estimările privind executarea scontată a bugetului pînă la finele anului bugetar în curs,
precum şi impactul financiar al modificărilor pentru următorii trei ani. În cadrul unui an bugetar pot
fi efectuate, de regulă, cel mult două modificari ale bugetelor componente ale bugetului public
naţional, care se adoptă nu mai degrabă de 1 iulie şi nu mai tîrziu de 15 noiembrie.

4. Executarea bugetului de stat incepe după adoptarea sa de către Parlament și constă în încasarea
veniturilor la termenele și în cuantumul prevăzut și efectuarea cheltuielilor conform destinatiei aprobate
prin legea bugetară anuală. Această etapă este cea mai importantă, întrucat presupune realizarea
concretă a previziunilor aprobate de Parlament. Responsabilitatea generală pentru executarea bugetului
de stat revine Guvernului. Autorităţile administraţiei publice centrale sunt responsabile de realizarea de
către instituţiile din subordine a indicatorilor bugetelor acestora..
-----Încasările la şi plăţile de la bugetele componente ale bugetului public naţional în monedă naţională
se efectuează prin virament prin contul unic trezorerial, iar cele în valută străină – prin conturi deschise
în Banca Naţională a Moldovei şi instituţiile financiare, în conformitate cu legislaţia valutară. Art. 62
Cont unic trezorerial – cont de decontare al Ministerului Finanţelor, deschis în sistemul de evidenţă
contabilă al Băncii Naţionale a Moldovei, ale cărui mijloace pot fi plasate într-un cont bancar sau în mai
multe considerate ca un tot întreg şi destinat gestionării mijloacelor bugetelor componente ale bugetului
public naţional
Administratorii de bugete pot angaja/acorda, în bază contractuală, împrumuturi cu scadenţă în acelaşi
an bugetar de la bugetele componente ale bugetului public naţional, gestionate prin contul unic
trezorerial, destinate acoperirii decalajelor temporare de casă. Administratorii de bugete pot angaja, în
bază
contractuală, de la instituţii financiare împrumuturi destinate acoperirii decalajelor temporare de casă
cu scadenţă în acelaşi an bugetar. Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi
CompaniaNaţională de Asigurări în Medicină pot angaja bănci comerciale, care activează pe teritoriul
Republicii Moldova, pentru efectuarea unor operaţiuni ce ţin de executarea de casă a bugetelor.
Procedura de
selectare a băncilor comerciale pentru efectuarea operaţiunilor ce ţin de executarea de casă a bugetelor
se face o dată la trei ani în conformitate cu legislaţia privind achiziţiile publice.
----Încheierea anului bugetar ---În ultima zi lucrătoare a anului bugetar nu se efectuează operaţiuni
de încasări şi plăţi bugetare, ci doar operaţiuni interne şi de încheiere a anului bugetar.
La data încheierii anului bugetar alocaţiile bugetare nevalorificate, precum şi soldurile de mijloace
băneşti din conturile trezoreriale ale autorităţilor/instituţiilor bugetare se închid, cu excepţia soldurilor
proiectelor finanţate din surse externe.

5. Controlul executiei bugetare . Acest control este determinat atat de ratiuni de ordin politic, in sensul
ca parlamentul este interesat ca guvernul, in realizarea programului sau, sa nu depaseasca limitele
autorizatiei parlamentare ce i-a fost acordata, cat si de ratiuni de ordin financiar, guvernul fiind interesat
de buna gestionare a fondurilor publice, evitarea risipei, prevenirea deturnarilor si a delapidarilor.
Evidenţa contabilă şi raportarea bugetului Evidenţa contabilă în sistemul bugetar se organizează în
baza Legii contabilităţii şi în conformitate cu planul de conturi contabile şi cu metodologia elaborată şi
aprobată de către Ministerul Finanţelor. Evidenţa încasărilor şi plăţilor bugetului asigurărilor sociale de
stat şi ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală se asigură în baza planurilor de conturi
contabile proprii, cu utilizarea sistemelor informaţionale specifice domeniilor de activitate.
-----Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări

6
înMedicină întocmesc şi publică lunar rapoarte privind executarea bugetelor pe care le administrează.
Autorităţile executive locale întocmesc şi publică rapoarte privind executarea bugetelor locale, în

7
conformitate cu periodicitatea şi cerinţele stabilite de Legea privind finanţele publice locale. Raportul
privind executarea bugetului public naţional se întocmeşte şi se publică lunar de către Ministerul
Finanţelor.
Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
Rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a
fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală se întocmesc de administratorii bugetelor
respective şi se prezintă Guvernului, iar ulterior Parlamentului spre aprobare, în termenele prevăzute de
calendarul bugetar. Rapoartele prezentate de Guvern se examinează de către Parlament şi se aprobă în
termenul prevăzut de calendarul bugetar. Rapoartele anuale privind executarea bugetelor locale pentru
anul bugetar încheiat se întocmesc de către autorităţile executive locale şi se aprobă de către consiliile
locale în termenul prevăzut de calendarul bugetar. Rapoartele anuale privind executarea bugetelor se
prezintă în format comparabil cu formatul bugetelor aprobate şi cuprind:
a) caracteristicile cadrului macroeconomic în anul respectiv, dinamica şi tendinţele indicatorilor în
comparaţie cu anii precedenţi;
b) evaluarea implementării măsurilor de politici bugetar-fiscale în raport cu asumările prevăzute în
buget;
c) nivelul de executare a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare în raport cu indicatorii
planificaţi, cu executarea din anul precedent şi cu explicarea cauzelor devierilor;
d) explicaţii la modificările bugetare efectuate pe parcursul anului;
e) nivelul datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale în raport cu limitele stabilite;
f) nivelul de realizare a performanţei în cadrul programelor;
g) alte informaţii relevante.
La examinarea şi prezentarea în Parlament a rapoartelor anuale privind executarea bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală participă
autorităţile publice centrale de specialitate, care prezintă rapoarte privind implementarea programelor şi
performanţa realizată în domeniile de competenţă.
După aprobarea de către Parlament/consiliile locale, rapoartele anuale se publică în modul şi în
termenul stabilit de legislaţie.
Tema: Bugetul asigurărilor sociale de stat
1. Noțiuni generale privind sistemului public de asigurări sociale. Principiile
2. Procedura BASS
1. Asigurări sociale – sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de
indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii
de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;
Asigurat – persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul în Republica Moldova, avînd obligaţia de
aplăti contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
Casa Naţională de Asigurări Sociale (denumită în continuare Casa Naţională) – instituţie publică
autonomă care administrează sistemul public de asigurări sociale;
Bugetul asigurărilor sociale de stat este planul financiar anual ce cuprinde totalitate a veniturilor, a
cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului
public de asigurări sociale;
Conţinutul său economic derivă din structura şi trăsăturile orânduirii social-economice, din necesitatea
realizării cerinţelor legilor economice, precum şi din prerogativele şi funcţiile statului.
Până la adoptarea Constituţiei RM (1994), bugetul asigurărilor sociale de stat era parte componentă
a bugetului de stat, constituind un capitol distinct al bugetului republican. Ca urmare, orice surplus
semnificativ al bugetului asigurărilor sociale de stat era folosit pentru finanţarea altor cerinţe bugetare,
sau în unele cazuri, deficitele asigurărilor sociale erau finanţate prin transfer din alte capitole ale bugetului
1
 de stat.
Elaborarea şi executarea separată a bugetului asigurărilor sociale de stat faţă de bugetul statului
constituie o realizare importantă, deoarece permite ca resursele acestuia să fie utilizate integral pentru
ocrotirea cetăţenilor, iar cheltuielile excedente să se raporteze pe anii următori.
Dreptul la asigurările sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public
deasigurări sociale.
Principiile organizării şi funcţionării sistemului public de asigurări sociale
Sistemul public de asigurări sociale (denumit în continuare sistem public) se organizează şi funcţionează
avînd ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi
norme de drept;
b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public – contribuabili şi beneficiari
– un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul public îşi
asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea
riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a
participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza
contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de
asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru plata
obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii.
Legea privind sistemul public de asigurări sociale Nr.489-XIV din 08.07.1999 stipulează:
- Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale,
transferuri din bugetul de stat şi din alte venituri (din dobînzi, din majorări de întîrziere) prevăzute de
lege.
Casa Națională poate angaja/acorda, în bază contractuală, împrumuturi cu scadență în același an bugetar
de la/la bugetele componente ale bugetului public național gestionate prin contul unic trezorerial,
destinate acoperirii decalajelor temporare de casă.

2
 Casa Națională poate angaja, în bază contractuală, de la instituții financiare împrumuturi destinate
acoperirii decalajelor temporare de casă cu scadență în același an bugetar.
- Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat (art.12) acoperă contravaloarea prestaţiilor de
asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public,
finanţării unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.

Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale
din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public, finanţării unor
investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se
prelevă anual pînă la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă cumulat nu poate
depăşi 50% din nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.

2. Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte integrantă din bugetul public național și se administrează
independent de alte bugete componente ale bugetului public național. Bugetul asigurărilor sociale de stat
se elaborează, se aprobă și se administrează în conformitate cu principiile, regulile și procedurile prevăzute
de Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.
Elaborarea prognozei veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat. Procesul de
elaborare a prognozei veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul următor va
include analiza executării acestor compartimente ale bugetului pentru o perioadă de cel puţin 2 ani
anteriori anului bugetar proiectat, determinarea priorităţilor în domeniul asigurărilor sociale ce urmează
a fi susţinute financiar în anul următor şi în cel puţin 2 ani ulteriori şi elaborarea planului de venituri şi
cheltuieli pe fiecare articol conform clasificaţiei bugetare. Prognoza contribuţiilor obligatorii de asigurări
sociale de stat se efectuează în temeiul politicii în domeniul asigurării sociale de stat, elaborate de
către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale pe termen mediu, al analizei bazei de calcul a
contribuţiilor de asigurări sociale de stat din anii precedenţi, cu aplicarea indicatorilor macroeconomici pe
termen mediu prognozaţi de către Ministerul Economiei și Infrastructurii. Transferurile din bugetul de stat
se determină pornind de la necesarul de mijloace pentru asigurarea plăţii unor tipuri de pensii,
indemnizaţii, alocaţii şi compensaţii, a căror finanţare se efectuează, conform actelor legislative şi altor
acte normative, din bugetul de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat. La estimarea
cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul bugetar proiectat, se va ţine cont de
următoarele cerinţe generale:
a) fundamentarea propunerilor în baza actelor legislative şi altor acte normative în vigoare;
b) analiza politicii şi a obiectivelor elaborate în domeniul asigurării sociale şi asistenţei sociale de
către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale pe termen mediu;
c) estimarea transferurilor din bugetul de stat în limitele stabilite de către Ministerul Finanţelor;
d) propunerile subdiviziunilor teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale pentru proiectul
bugetului asigurărilor sociale de stat ce ţin de determinarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a
acestor structuri.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat se vor calcula separat pe surse de finanţare: din
mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat şi din mijloacele bugetului de stat. Prognoza veniturilor
şicheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat se va prezenta spre examinare autorităţilor competente
şi partenerilor sociali.
I. Elaborarea proiectului BASS
Autorităţile publice centrale în domeniul protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătăţii elaborează,
corespunzător, proiectele bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de
asistenţă medicală şi le prezintă pentru avizare Ministerului Finanţelor, în termenul stabilit de acesta.
Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, proiectul fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală se examinează de către Ministerul Finanţelor. Rezultatele examinării propunerilor/proiectelor

3
 de buget se supun consultării cu autorităţile publice corespunzătoare, în conformitate cu procedura
stabilită de Ministerul Finanţelor. Ministerul Finanţelor, autorităţile publice centrale în domeniul
protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătăţii elaborează, corespunzător, proiectele legii anuale a
bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală şi le prezintă Guvernului spre examinare în termenul prevăzut de calendarul bugetar. Legile
bugetare anuale conţin prevederi generale privind aprobarea indicatorilor principali ai bugetelor
corespunzătoare şi reglementări specifice anului bugetar respectiv, precum şi anexe. Anexele la legea
bugetului asigurărilor sociale de stat cuprind:
a) sinteza bugetului asigurărilor sociale de stat;
b) programele de cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) alte date relevante.
Nota informativă la proiectul legii bugetare anuale cuprinde informaţii de fundamentare a proiectului de
buget, inclusiv performanţa în cadrul programelor incluse în buget, factorii care au influenţat alocarea
resurselor, precum şi explicaţii privind eventualele abateri de la limitele de cheltuieli aprobate în cadrul
bugetar pe termen mediu. Guvernul examinează şi aprobă proiectele legilor bugetare anuale şi le prezintă
Parlamentului în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
II. Examinarea şi adoptarea legii bugetului asigurărilor sociale de stat. Parlamentul examinează şi
adoptă legea bugetului de stat, legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi legea fondurilor asigurării
obligatorii de asistenţă medicală pe anul respectiv în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
Responsabilă de examinarea proiectelor legilor bugetare anuale în Parlament este Comisia permanentă a
Parlamentului în domeniul bugetului şi finanţelor. Legile bugetare anuale se examinează şi se adoptă în
două lecturi:
a) prima lectură: se audiază raportul privind proiectul bugetului, se examinează şi se aprobă indicatorii
generali ai bugetului (veniturile, cheltuielile şi soldul bugetului);
b) a doua lectură: proiectul legii se examinează şi se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu.
În termen de 15 zile de la data publicării legilor/deciziilor bugetare anuale, autorităţile/instituţiile
bugetare, inclusiv Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină,
asigură repartizarea alocaţiilor bugetare în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul
Finanţelor.
În termen de o lună de la începutul anului bugetar, Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă prognoze
trimestriale ale veniturilor, cheltuielilor şi soldului bugetului public naţional şi ale componentelor
acestuia.
Pe parcursul anului bugetar, Ministerul Finanţelor monitorizează executarea bugetelor în raport cu
prognozele trimestriale prevăzute şi întreprinde măsuri în vederea respectării nivelului aprobat al soldului
bugetar.
III. Executarea bugetului. Încasările la şi plăţile de la bugetele componente ale bugetului public naţional
în monedă naţională se efectuează prin virament prin contul unic trezorerial, iar cele în valută străină –
prin conturi deschise în Banca Naţională a Moldovei şi instituţiile financiare, în conformitate cu legislaţia
valutară.
Administratorii de bugete pot angaja/acorda, în bază contractuală, împrumuturi cu scadenţă în acelaşi an
bugetar de la/la bugetele componente ale bugetului public naţional, gestionate prin contul unic trezorerial,
destinate acoperirii decalajelor temporare de casă. În procesul executării bugetelor, autorităţile/instituţiile
bugetare efectuează plăţi în limitele alocaţiilor bugetare aprobate şi în conformitate cu prognozele de
lichidităţi ale bugetelor. Finanţarea cheltuielilor se efectuează pe măsura încasării mijloacelor băneşti
laconturile bugetului, cu respectarea următoarelor priorităţi:
a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei de stat/datoriei unităţilor administrativ-teritoriale;
b) cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, a compensaţiilor, a
alocaţiilor şi a ajutoarelor sociale;
4
 b1) cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane
pentrucare, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat;
În ultima zi lucrătoare a anului bugetar nu se efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, ci doar operaţiuni
interne şi de încheiere a anului bugetar. Dacă la finele anului bugetar volumul real înregistrat al
deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, cu excepţia transferurilor de la bugetul de stat pentru
prestaţii de asistenţă socială, este mai mic decît volumul transferurilor primite de la bugetul de stat pentru
acoperirea insuficienţei de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, Casa Naţională de Asigurări
Sociale va restitui diferenţa la bugetul de stat în primul trimestru al anului bugetar viitor, în baza
raportului anual privind executarea bugetului.
IV. Controlul executării bugetului asigurărilor sociale de stat
Evidenţa contabilă în sistemul bugetar se organizează în baza Legii contabilităţii şi în
conformitatecu planul de conturi contabile şi cu metodologia elaborată şi aprobată de către Ministerul
Finanţelor.
Evidenţa încasărilor şi plăţilor bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale fondurilor asigurării obligatorii
de asistenţă medicală se asigură în baza planurilor de conturi contabile proprii, cu utilizarea sistemelor
informaţionale specifice domeniilor de activitate. Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări
Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină întocmesc şi publică lunar rapoarte privind
executarea bugetelor pe care le administrează. Raportul privind executarea bugetului public naţional se
întocmeşte şi se publică lunar de către Ministerul Finanţelor. Guvernul prezintă Parlamentului raportul
semianual privind executarea bugetului public naţional şi a componentelor acestuia în termenul prevăzut
de calendarul bugetar.