Tema:Protectia aerului atmosferic.

Intrebarile:2,3,4,8
2-Numiti si caracterizati sursele de poluare a aerului atmosferic.
Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții
atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la
o calitate scăzută a aerului în alte zone.

Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului sunt recunoscuți

în prezent drept cei trei poluanți care afectează cel mai grav sănătatea umană.
Expunerile pe termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca gravitate și
impact, de la efectele minore asupra sistemului respirator până la decesul prematur.
Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din  Europa sunt expuși la poluanți în
concentrații peste nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru
sănătate.  De exemplu, pulberile fine în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de
viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un poluant cancerigen din ce în ce mai
îngrijorător care, în mai multe zone urbane, în special din Europa centrală și de est,
este prezent  în concentrații care depășesc pragul stabilit pentru protecția sănătății
umane.

Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale:

 arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie și

gospodării;
 procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi extractivă;
 agricultură; 
 tratarea deşeurilor;
 erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi
organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.

3-Caracterizati unul din cei mai raspinditi poluanti

atmosferici si influenta lui asupra organizmului uman
Din punct de vedere  al acţiunii substanţelor poluante în atmosferă  asupra  organismelor şi
mediului pot fi: cu efect direct şi efect indirect.
  Poluanţii care au efectele directe- se caracterizează prin modificări promte  ale morbidităţii
şi mortalităţii organismelor (monoxidul de carbon, dioxidul de sulf oxizii de azot, hidrogenul
sulfurat, metalele grele ).
 Poluanţii care au efecte indirecte- se caracterizează prin influienţă indirectă asupra
mobirdităţii şi mortalităţii organismelor (efectul de seră, ploile acide, distrugerea stratului de
ozon).

Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de gazele
de eşapament a autovehicolelor. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ în primele
2 minute de funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament .Totuşi în
prezent vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie acum 30
de ani dat fiind faptul că s-au intensificat preocupǎrile privind diminuarea poluǎrii produse de
motoarele autovehiculelor şi s-a realizat optimizarea procedeului de ardere şi prin utilizare a
dispozitivelor antipoluante.

În oraşele mari, poluarea este cauzată de transport, în categoria căruia intră: transportul rutier,
feroviar, naval, aeriantre, datoritǎ numǎrului foarte mare al acestora. Şi deoarece majoritatea
autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane (aprox. 90%), se poate înţelege rolul lor deosebit
de important în poluarea oraşelor.

În ultimul deceniu ca şi în alte oraşe din Europa în Republica Moldova transportul auto, a devenit şi
continuă sa ramîna sursa  principala de  poluare a bazinului aerian în prezent ponderea lui
constituie 159, 0 mii tone (gaze de esapament)  sau   92% din emisiile sumare.

Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare
printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un compus al gazului natural  se formează
în  urma arderii combustibilului,  în  mod natural în urma  metabolismul microorganismelor şi în cel
al anumitor plante. El se răspandeşte în atmosferă sau se formează în stratosferă sub efectul
razelor UV.   O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea omului în momentul
combustiei  carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule, combustia carora
nefiind complete decât dacă motoarele merg în plină viteză.

Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei . Monoxidul de carbon este un

gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plamâni şi blochează fixarea
oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei  puterea sa de fixare este de 240 de ori mai
importantă decât cel al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de cantitatea
de CO din aer şi volumul respirat. Monoxidul de carbon este toxic, dar în condiţii atmosferice se
leagă repede cu oxigenul atmosferic şi formează CO2 , CHx şi oxizii toxici emişi în
atmosferă participă la aş anumitul efect de seră.

4-Ploile acide:cauze si consecinte.

Fenomene a căror intensitate este direct proporţională cu cantităţile de poluanţi chimici eliberaţi
în atmosferă, ploile acide trebuie privite cu un plus de atenţie, prin prisma pagubelor însemnate
pe care le provoacă nu numai naturii, ci şi construcţiilor ridicate de om.
Cum apar ploile acide? O ploaie obişnuită este un fenomen meteorologic absolut natural:
vaporii de apă din atmosfera terestră se condensează formând nori, apa trecând din stare de
vapori în stare lichidă, prin apariţia picăturilor de apă. Când picăturile de apă ating o anumită
greutate, gravitaţia le trage spre pământ, sub forma ploilor.

Orice tip de precipitaţii lichide, chiar şi cele din mijlocul teritoriilor sălbatice aflate la mare
depărtare de zonele industriale sau oraşe, prezintă o uşoară aciditate a apei rezultate.

Dar când aciditatea depăşeşte limita obişnuită, cu precădere din cauza poluării atmosferice
produse de om, atunci avem cu adevărat de-a face cu ploile acide responsabile de atâtea
forme de agresiune asupra mediului ambiant.

Aciditatea crescută a ploilor este cauzată în principal de emisiile de dioxid de carbon, oxizi de
sulf şi oxizi de azot; moleculele acestor substanţe reacţionează cu moleculele de apă,
producând acizi periculoşi. Oxizii de sulf, dioxidul de carbon şi oxizii de azot sunt poluanţi
rezultaţi, în bună măsură, din gazele de eşapament ale vehiculelor şi folosirea solvenţilor
industriali; cu toate acestea, sursele principale ale acestor poluanţi sunt procesele industriale
ce implică arderea combustibililor fosili, de pildă producerea de electricitate prin intermediul
arderii cărbunilor.

E drept, oxizii de azot pot apărea în cantităţi consistente în atmosferă şi în urma unor
fenomene naturale, precum fulgerele, iar oxizii de sulf apar în concentraţii mari şi în urma
erupţiilor vulcanice. Dar acestea sunt fenomene izolate, pe când poluarea datorată proceselor
industriale este o problemă cronică. Precipitaţiile acide pot apărea şi în cazul ninsorilor sau
lapoviţei, dar frecvenţa cea mai mare s-a înregistrat în cazul precipitaţiilor lichide, sub formă de
ploaie.
Prima mărturie istorică asupra ploilor acide datează din secolul al XVII-lea şi aparţine lui John
Evelyn, un cronicar britanic care a scris despre efectul eroziv al ploilor asupra calcarului şi
marmurii clădirilor şi statuilor. În anul 1852, în plină Revoluţie Industrială, când efectul distructiv
al acestor fenomene era şi mai intens, Robert Angus Smith, un chimist scoţian, a studiat în
premieră legătura dintre poluarea atmosferică şi ploile acide care cădeau în oraşul
Manchester.

Cauze si consecinte
Efectele ploilor acide sunt numeroase şi, din nefericire, toate sunt negative - atât pentru natură,
cât şi pentru oameni. Apele cu concentraţii mari de acid, care cad din cer, au un impact
devastator asupra pădurilor, solului, cursurilor de apă şi apelor stătătoare.

Numeroase specii de insecte şi de nevertebrate acvatice, cu rol esenţial în habitatele

respective, sunt ucise de aciditatea ploilor.
Ploile acide care cad pe sol determină eliberarea unor cantităţi mari de aluminiu din compuşii
ce conţin acest metal, iar aluminiul astfel eliberat ajunge în ape. Aici, concentraţiile mari de
aluminiu (un metal cu efect toxic asupra multor speci de vieţuitoare) cresc pe măsură ce scade
valoarea pH-ului (o unitate de măsură a acidităţii/alcalinităţii unei substanţe) şi au efecte
distrugătoare asupra populaţiilor de animale din apă.

Spre exemplu, în apele cu un pH mai mic de 5, puietul de peşte nu poate ecloza, iar peştii
maturi mor încetul cu încetul. Ploile acide au eliminat insectele şi peştii din numeroase râuri şi
izvoare din Statele Unite.
Solurile pot fi afectate serios, deoarece chimia şi biologia lor au mult de suferit. Unele bacterii
nu suportă schimbările drastice ale pH-ului şi mor. Enzimele altor specii de bacterii sunt
denaturate şi îşi modifică funcţionarea. Ploile acide concentrează depunerile de aluminiu şi
sărăcesc solul de nutrienţi şi minerale esenţiale precum magneziul şi calciul.
Alte ecosisteme foarte vulnerabile sunt pădurile de mare altitudine, deseori înconjurate de
nori şi ceaţă acidă.
Ploile acide, în combinaţie cu alţi factori negativi precum seceta prelungită sau invaziile unor
specii de insecte dăunătoare, provoacă distrugeri de anvergură pentru multe suprafeţe întinse
de pădure. Efectul ploilor acide asupra copacilor poate fi observat cu ochiul liber îndeosebi
primăvara şi vara, când numeroase frunze mor înainte de vreme, trecând de la stadiul verde
direct la cel uscat, fără a se mai îngălbeni.
Ploile acide sunt un pericol constant şi la adresa clădirilor şi monumentelor istorice ridicate de
om. În special statuile sau edificiile din marmură sau calcar, roci care conţin cantităţi mari de
carbonat de calciu, sunt afectate de aciditatea crescută a precipitaţiilor.

Acizii din picăturile de ploaie reacţionează în timp cu compuşii de calciu din aceste roci, ceea
ce duce la apariţia unui strat de gips. Efectele acestei reacţii chimice se pot observa îndeosebi
în cimitire, unde crucile şi plăcile de morminte sunt adesea făcute din marmură.
Nici metalele nu sunt cruţate: ploile acide distrug straturile protectoare de vopsea şi corodează
metalul. În special fierul, oţelurile, cuprul şi bronzul sunt vulnerabile la acţiunea picăturile acide.
Oamenii nu par a fi afectaţi de contactul direct cu ploile acide. Acizii din picăturile de ploaie
sunt îndeajuns de diluaţi încât să nu afecteze epiderma umană. Cu toate acestea, concentraţia
crescută a particulelor de dioxid de sulf si oxizi de azot din aerul de sub norii care toarnă ploi
acide poate duce la probleme cardiace şi respiratorii, inclusiv astm şi unele forme de bronşită.

8-Caracterizati o metoda de reducere a emisiilor nocive in

atmosfera
Promovarea mersului cu bicicleta şi mersului pe jos. Deplasările la serviciu şi de la serviciu
constituie în medie 5-7 km. De aceea mersul pe jos sau pe bicicletă poate deveni o alternativă la
îndemînă în multe deplasări. Acestea pot fi încurajate prin pietonizarea zonelor sensibile din oraşe şi
construcţia de căi speciale pentru pietoni şi piste pentru biciclete. La momentul dat în mun.Chişinău
există doar o singură pistă pentru ciclişti, iar mersul cu bicicleta, va deveni o alternativă la
transportul clasic. Restricţii de acces. Interzicerea totală sau parţială a circulaţiei şi parcărilor
automobilelor există în majoritatea oraşelor din Uniunea Europeană. De exemplu, în Italia (Roma,
Florenţa, Neapoli şi altele) între orele 7.30 – 19.30 în cartierele centrale nu circulă decît autobuse ,
taxiuri, vehicule care aduc marfă, precum şi automobilele particularilor care locuiesc în această
zonă.. Restricţii similare există şi în alte ţări ca Olanda, Germania, Danemarca etc. Interdicţii de
parcare. Micşorarea numărului de autoturisme pe străzile oraşelor se poate atinge prin crearea unor
parcări specializate la intrare pe străzile aglomerate. Este binevenită şi experienţa unor ţări în care se
interzic parcările vehiculelor în centrele oraşelor, pe străzile şi trotuarele cu intensitate majoră la
trafic şi de pietoni. 36 Zile fără automobil. În multe oraşe din Europa autorităţile administraţiei
publice locale, unde intensitatea traficului este majoră, limitează numărul de automobile care circulă
pe străzile oraşelor. Astfel, într-o zi este interzisă circulaţia pentru automobile cu numere de
înregistrare fără soţ, iar cele cu numere cu soţ circulă în ziua următoare, astfel sunt impuse „zile fără
automobil”, măsură menită să reducă concentraţia de ozon şi bioxid de carbon în aer. Organele
protecţiei mediului sunt convinse că această măsură poate aduce o diminuare a poluării cu 20 la sută
în orele de vîrf ale traficului rutier. Este binevenită şi iniţiativa UE referitor la acţiunea cu genericul
„În oraş fără automobil”, care interzice exploatarea autoturismelor particulare o zi pe an – la 22
septembrie.