1

Cuprins

DECLARAŢIE...................................................................................................................................3

Introducere..................................................................................................................................4

Motivaţia alegerii temei......................................................................................................................4

Relevanţa ştinţifică a temei.................................................................................................................4

Gradul de actualitate al temei.............................................................................................................5

Obiectivele lucrării de licenţă.............................................................................................................6

Capitolul 1 Producerea şi utilizarea materialelor plastice...........................................................7

Clasificarea Maselor Plastice..............................................................................................................8

Producerea maselor plastice...............................................................................................................9

Obţinerea principalilor polimeri.......................................................................................................10

Obţinerea polietilenei de înaltă densitate PE-HD........................................................................13

Obţinerea polietilenei de joasă densitate PE-LD.........................................................................15

Obţinerea polietilentereftalatului PET.........................................................................................17

Obţinerea principalelor tipuri de produse din plastic........................................................................19

Obţinerea flaconului de PET........................................................................................................19

Obţinerea foliilor, sacoşelor, pungilor şi sacilor din polietilenă de joasă sau înaltă densitate.......21

Capitolul 2 Studiul de caz.........................................................................................................25

Bibliografie...............................................................................................................................25

2
 DECLARAŢIE

Subsemnatul/Subsemnata_______________________________candidat la examenul
de licenţă la Facultatea de Ecologie şi Protecţia Mediului, declar pe propria răspundere că
lucrarea de faţă este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele şi pe baza informaţiilor
din surse care au fost citate şi indicate conform normelor academice, în note şi în bibliografie.
Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora şi că nici o parte din lucrare nu
încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale cuiva, persoană fizică sau juridică.
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de
învăţământ superior în vederea obţinerii unui grad sau titlu ştiinţific ori didactic

Data Semnătura

3
Introducere
Motivaţia alegerii temei
Am ales această temă pentru a arăta importanţa şi necesitatea valorificării deşeurilor
de mase plastice care sunt rezultatul deteriorării fizice sau morale ale multiplelor produse care
ne înconjoară şi sunt fabricate total sau parţial din diferite tipuri de mase plastice, precum şi
datorită expirării vieţii unor produse care şi-au îndeplinit scopul pentru care au fost create:
ambalajele de tot felul, protecţiile pentru depozitare şi transport, etc.
Aceste deşeuri nu sunt biodegardabile, ele se degradează între 400-1000 de ani, dar
prin modul vertiginos în care se adună sufocă mediul înconjurător, prezintă un pericol pentru
viaţa marină şi chiar şi pentru viaţa terestră. Yiarele şi revistele de specialitate arată că numai
pungile de plastic ucid cel putin 100 000 de pasari, balene, pescarusi si broaste testoase, in
fiecare an;
Prin valorificarea deşeurilor de mase plastice s-ar economisi cantităţi importante de
resurse non-regenerabile, dacă ne referim doar la pungile de plastic (de polietilenă şi
polipropilenă), ele care au viaţa cea mai scurtă în medie câteva ore, dar pentru producerea lor
se utilizează zeci de mii de tone de polimeri pe an, care provin surse non-regenerabile (gaze
naturale şi petrol).
Deşeurile de plastic dacă nu sunt reciclate crează şi alte inconveniente cum ar fi:
înfundă canalizarea oraselor, reprezintă o sursa importantă de gunoi pentru comunităţi,  pot
sufoca sau întrerupe digestia animalelor care le consumă, pungile de plastic formează “bălţi”
în care se pot dezvolta microrganisme periculoase, incluisiv insecte ce pot transmite malaria,
etc.  

Relevanţa ştinţifică a temei

Materiale plastice sunt numite generic şi mase plastice, dar ele sunt polimeri sau
copolimeri foarte diversificaţi atât din punct de vedere al compoziţiei lor cât şi din punct de
vedere al caracteristicilor fizice, chimice şi mecanice, iar pentru valorificarea lor trebuie
realizată mai întâi identificarea clasei căreia îi aparţine, precum şi selecţia lor de alte materiale
sau impurităţi care ar împiedica o valorificare superioară a lor prin reintroducerea în procesul
de fabricaţie pentru noi produse.
Prin valorificarea superioară a meterialelor plastice şi reintroducerea lor în procesele
de fabricaţie se obţin următoarele avantaje:
-protecţia mediului înconjurător prin evitarea problemelor prezentate mai sus;
4
 -economisirea resurselor non-regenerabile;
-reducerea preţului de cost al noilor produsele obţinute şi altele

Gradul de actualitate al temei

Tema aleasă este actuală din următoarele motive:
- numărul produselor din plastic care înlocuiesc produsele din materiale tradiţionale
este în creştere şi în consecinţă creşte cantitatea de deşeuri din plastic, care nu-şi mai găsesc
locul atât în casă cât şi la agenţii economici, în special ambalajele care au o viaţă scurtă şi care
dacă nu sunt colectate şi reciclate şi sunt aruncate la întâmplare pot provoca dezastre
ecologice, un exemplu îl prezentăm în figura următoare:

Fig. 0.1. Deşeuri de plastic în mediul înconjurător

-materialele plastice se obţin din materii prime neregenerabile şi prin procese

tehnologice complexe şi energofage, iar re procesele tehnologice de reciclare sunt mai simple
şi ar contribui la economisirea materiilor prime, scăderea preţului produselor rezultate şi
crearea de locuri de muncă.
-subliniem faptul că şi reutilizarea de mai multe ori a buteliilor de plastic, a sacoşelor
şi a altor produse din materiale plastice sau schimbarea destinaţiei pentru care au fost ele
produse, contribuie la o valorificare superioară a maselor plastice având ca efecte pozitive
cele prezentate mai sus

1
http://www.descopera.ro/dnews/5622941-groapa-de-gunoi-a-atlanticului
5
Obiectivele lucrării de licenţă

Obiectivul principal al lucrării de licenţă îl reprezintă prezentarea importanţei şi a

necesităţii valorificării materialelor plastice, precum şi prezentarea modului de valorificare a
lor printr-un studiu de caz.

Ca obiective secundare mi-am propus urmatoarele: prezentarea principalelor tipuri de

materiale plastice, a produselor care se pot obţine din ele, prezentarea pe scurt a proceselor
tehnologice de obţinere a lor şi a produselor principale pe care le întâlnim la fiecare pas.

6
 Capitolul 1 Producerea şi utilizarea materialelor plastice
Primele materiale plastice au fost produse din transformarea materialelor naturale. În
anul 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în 1862 – se obtine celuloidul, plecând de la nitratul
de celuloză şi camfor. Apoi s-au obţinut pe rând toate masele plastice care ne înconjoară la tot
pasul şi care au înlocuit pe rând materialele tradiţionale: metalul, sticla, lemnul, ceramica, etc.
Prezentăm în continuare un scurt istoric al apariţiei maselor plastice: în 1884 – se
realizează primul fir artificial din nitrat de celuloză, apoi în 1907 – Boekeland- realizează
materialul sintetic denumit bachelită, în 1927 – se obtine policlorura de vinil (PVC), în 1938 –
se obtine polistirenul (PC) şi poliamida- nailon (PA)
În anii 1929-1933 ţările lumii trec printr-o perioadă de mare criză economică.
Producţia industrială a cunoscut scăderi catastrofale: 46% în SUA, 34% în Germania, 27% în
Franţa. Guvernele din fiecare ţară au căutat căi şi soliţii diverse pentru a ieşi din criză. Cea
mai importantă încercare de acest fel a fost politica promovată de preşedintele american
Franklin Delano Rooselvelt, cunoscută sub numele de New Deal (Noul curs). Măsurile luate
au determinat în anii 1934-1939 o redresare a economiei statelor. Redresarea trebuie pusă pe
seama dezvoltării unor noi ramuri de producţie, un rol determinant având producerea
cauciucului sintetic şi dezvoltarea industriei maselor plastice.
În 1942 – se obtine polietilena de joasă densitate (LDPE) şi cu 11 ani mai târziu în
1953 – polietilena de înaltă densitate (HDPE) şi apoi în 1957 – polipropilena (PP).2
A urmat apoi obţinerea copolimerilor care au diversificat foarte mult masele plastice,
au îmbunătăţit caracteristicile lor fizice, chimice, mecanice, izolatoare şi au mărit foarte mult
sfera lor de utilizare.
Principalele materii prime pentru fabricarea maselor plastice o constituie polimerii sau
copolimerii care se obţin plecînd de la substanţe simple numite monomeri, în urma unor
reacţii în lanţ (reacţii de polimerizare sau de policondensare) care au loc în condiţii speciale
de temperatură şi presiune în prezenţa unor catalizatori, obţinându-se produşii finali sub formă
de granule sau de publere. Aceşti polimeri se prelucrează prin diferite procedee în funcţie de
necesităţi şi de tipul polimerului.
Pentru fiecare obiect, trebuie ales materialul plastic care are calitățile cele mai
potrivite: suplețe, rigidate, rezistență la șoc, elasticitate, transparență, greutate mică.

2
http://xa.yimg.com/kq/groups/23251651/305652759/name/C1_Materiale.ppt.pdf
7
Clasificarea Maselor Plastice
Masele plastice se clasifică astfel:
I.Dupa transformarile la temperaturi ridicate.
1. Materiale plastice termoplaste
2. Materiale plastice termoreactive (termorigide)
II. Dupa modul de obtinere:
a. Naturale:
1. termoreactive proteinice;
2. termoreactive celulozice.
b. Sintetice:
1. policondensate:
-termoreactive: fenoplaste, siliconice; aminoplaste, poliesteri;
-termoplastice: -poliamide, aminoplaste, poliesteri, policarbonaţi;
2. polimerizate:
-termoreactive: -poliesteri nesaturaţi;
-termoplastice: -policlorură de vinil, polietilene, polistiren, polifluorofine,
polibutadiene;
3. poliaditive:
-termoreactive: -răşini epoxidice, poliuretani;
-termoplastice: -poliuretani lineari;
1. Materiale plastice termoplaste se caracterizează prin aceea că prezintă caracterul de
transformare reverbililă. Sunt transformate în produse sub acţiunea presiunii si a căldurii,
fiind necesara racirea pentru a-si pastra forma. Ele nu suferă transformări chimice în timpul
formării pieselor, deci pot fi topite din nou.
Caracteristici principale:
- Se pot prelucra prin: injecţie în matriţă, extrudare în filieră, termoformare,
termosuflare, calandrare, ambutisare, ştanţare, etc.
- Temperatura de utilizare mai mică de 100°C
- Rebuturile şi deşeurile sunt recirclabile (se pot recupera) deoarece se pot măcina şi
reintroduce în ciclul de fabricaţie
Exemple de materiale plastice termoplastice:

8
 a)poliolefine: -polietilene de joasă şi înaltă densitate, polipropane, copolimer: etilenă-
propilenă
b)vinilice: -policlorura de vinil, poliacetat de vinil
c)polistirenice:-polistiren obişnuit, polistiren antişoc, copolimer:A.B.S.
d)celulozice: - nitrate, acetate
2. Materiale plastice termoreactive ( termorigide) se caracterizează prin aceea că sub
acţiunea căldurii şi presiunii în timpul prelucrării suferă transformări chimice ireversibile.
Polimerizeaza (deci se intaresc) la temperaturi ridicate si nu au nevoie sa fie racite pentru a-si
pastra forma
Caracteristici principale:
-temperatura de utilizare este mai ridicată, fără a depăşi 200°C
-după transformare devin infuzibile şi insolubile în solvenţi
-se pot prelucra prin : injecţie în matriţă, presare la rece, centrifugare, compresiune,
compresiune şi transfer
- rebuturile sau deşeurile sunt pierdute, nu se reciclează
Exemple de materiale termorigide:
a)fenolice: fenol –formaldehide şi resorcine – formaldehide
b)aminoplaste: uree –formaldehide şi melamine – formaldehide

Producerea maselor plastice

Materiile prime pentru materialele plastice sunt polimerii sau copolimerii sub forma de
granule, solzi sau pulbere care se obţin prin procese de polimerizare sau policondensare,
plecând de la substanţe simple extrase din petrol, gaze naturale, gudroane, etc.
După obţinerea lor polimerii sunt prelucraţi în continuare prin procese în funcţie tipul
polimerului şi de produsele pe care dorim să le obţinem.
Principalele tipuri de produse realizate din polimerii de mare tonaj sunt:
Din PVC - policlorură de vinil se pot obţine: ţevi, tuburi, profile, covor PVC cu sau
fără suport textil, folii plastifiate şi neplastifiate, dale, bărci de agrement, articole sudate
(mape, port vizite, coperţi, reviste, articole pneumatice), arcuri spuiralate, papuci de plajă,
furtune, tocuri sau tălpi pentru încălţăminte, tâmplărie, echipament de protecţie (mănuşi,
şorţuri, combinezoane, cizme, căşti, etc), jucării, pahare, caserole, veselă de unică folosinţă,
diferite profile, etc.

9
 Din PE-HD-polietilenă de înaltă densitate se pot obţine: butoaie, canistre, rezervoare,
flacoane, navete, găleţi, căzi şi cădiţe de baie, cutii pentru alimente, produse de uz casnic,
tuburi, jucarii, ambalaje (pungi, sacose, flacoane etc.), fitinguri, etc.
Din PE-LD-polietilenă de joasă densitate se pot obţine: folii pentru diferite utilizări
(sere si solarii, ambalaje, saci), pubele, coşuri (pentru pâine, fructe, rufe, gunoi etc.), capsule
şi dopuri pentru sticle, jucării, seringi, pipete, blistere, etc.
Din PP-polipropilenă se pot obţine: articole electrotehnice, piese auto şi pentru
instalaţii sanitare, plăci şi ţevi, accesorii pentru mobilă, folii, pungi, saci şi alte ambalaje,
articole pentru copii, sfoară de rafie, etc.
Din PS- polistiren se pot obţine: ţevi, plăci, accesorii pentru mobilă, piese pentru
instalaţii sanitare şi electrice, piese pentru ornamente, plutitoare pentru năvoade şi
rezervoarele de apă, articole de uz casnic şi gospodaresc, telefoane, caserole, ambalaje pentru
electrocasnice, articole ornamentale, jucării, role, etc.
Din PET-polietilentereftalat se pot obţine: butelii (ambalaje pentru apă, sucuri şi alte
lichide), bidoane, folii, produse pentru copii, fire şi fibre sintetice, vată sintetică, ţesături
sintetice, jucării de pluş, pahare, caserole, borcane, etc.
După cum se observă din diferite tipuri de mase plastice se pot obţine aceleaşi tipuri
de produse, iar unele produse au componente din materiale plastice diferite ceea ce
îngreunează reciclarea lor, pentru aceasta trebuie un ochi avizat al specialistului pentru a da
informaţii cu privire la colectarea deşeurilor de plastic.

Obţinerea principalilor polimeri

Polimerii se obţin prin procesele de polimerizare, copolimerizare şi policondensare.

Prezentăm pe scurt câteva noţiuni despre aceste procese:
Polimerizarea este procesul prin care mai multe molecule identice nesaturate se unesc
formând o macromoleculă. În reacţiile de polimerizare “n” molecule de substanţă “M” se
unesc formând macromoleculele care au aceeaşi compoziţie cantitativă cu a substanţei care
polimerizează, însă produsul rezultat are proprietăţi complet diferite.
În acest caz, merii au aceeaşi compoziţie elementară ca şi monomerul.
Numărul de unităţi structurale (numărul de meri) dintr-o macromoleculă reprezintă gradul de
polimerizare care are în compoziţie unităţi structurale identice se numeşte “homopolimer”.

10
 Copolimerizarea este procesul de polimerizare în care intervin doi sau mai mulţi
monomeri diferiţi ce se leagă formând macromolecule, materiile prime respective se numesc
comonomeri, iar produsul final se numeşte copolimer.
Exemple de comonomeri: butadiena şi stirenul, iar rezultatul copolimerizarii este
copolimerul butadien-stiren. .
Pe lângă materiile prime mai sunt substanţe chimice care intervin în procesul de
polimerizare, inluenţând direct desfăşurarea procesului de polimerizare şi proprietăţile
polimerului rezultat si anume:
- initiatorii -sunt substanţe care formează uşor radicali liberi şi care activează şi
iniţiază formarea lanţului polimerului prin mecanismul radicalic. Dintre aceştia se pot cita
peroxizii organici, peroxizii anorganici, azo-izobutironitrul etc;
- catalizatorii sunt substanţe care măresc viteza de polimerizare prin ionii pe care îi
formează împreuna cu monomerul. Exemple de catalizatori complecşi descoperiţi in 1955
aşa-numiţi catalizatori sterospecifici sunt reprezentaţi prin tritil-aluminiu Al(C2H5)3, tripropil-
aluminiu AL(C3H7)3. trietil-borul B(C2H5)3 si un cocatalizator TiCl4; TiCl3; CoCl2; BCl3 etc;
- inhibitorii sunt substanţe care întrerup reacţia de polimerizare formând cu radicalii
existenţi substanţe stabile. Industrial se utilizează ca inhibitori: chinone, nitro-derivaţi,
polifenoli, amine, săruri de metale grele ale unor acizi organici, oxigen etc.;
- modificatorii (regulatorii) sunt substanţe care reglează gradul de polimerizare
întrerupând procesul la anumite valori ale acestuia. Drept modificatori se citeaza: mercaptani,
aldehide, alcooli;
Policondensarea este procesul de formare a polimerilor care implică condensarea
chimică a monomerilor bi- sau polifuncţionali. În procesul de policondensare, alături de
produsul macromolecular rezultă şi un compus mic-molecular. Specific acestui procedeu este
mecanismul în trepte având ca urmare o creştere în timp a lanţului macromolecular. Obţinerea
maselor moleculare dorite şi deci a proprietăţilor produsului final va depinde de timpul de
reacţie. Mai jos sunt prezentate câteva clase de compuşi de policondensare.
Poliesterii conţin în catena lanţului macromolecular gruparea –O–CO–, care provine
din policondensarea unui alcool sau a unui fenol polihidroxilic cu un acid policarboxilic sau
cu un derivat esteric al acestuia. Un reprezentant al acestei clase este numit
poli(etilentereftalat), PET, şi este obţinut prin polimerizarea etilenglicolului cu acidul
tereftalic;

11
 Poliamidele conţin în catena macromoleculară gruparea  –NH–CO– ele se pot obţine
prin reacţia dintre o diamină şi un acid dicarboxilic, cum este cazul
poli(hexametilenadipamidei) numită comercial Nylon 6,6; poliamide se pot sintetiza şi prin
polimerizarea cu deschidere de ciclu ca în cazul obţinerii produsului Nylon 6 din  e-
caprolactamă.
Poliacetali sunt compuşi obţinuţi prin policondensarea aldehidelor cu alcooli.
Industrial, poliacetalii se obţin prin reacţia unui compus macromolecular (alcool polivinilic)
cu aldehide. Reacţiile care duc la modificarea grupărilor funcţionale ale unui polimer, cum
este şi cea descrisă se numesc reacţii polimer analoge. O astfel de reacţie este şi cea de
obţinere a alcoolului polivinilic din poliacetat de vinil.
Fenoplaste sunt compuşi macromoleculari obţinuţi prin policondensarea fenolului cu
formaldehida. În funcţie de condiţiile de reacţie se poate obţine novolac(policondensare în
mediu acid) sau bachelită (policondensare în mediu alcalin).
Novolacul are o structură liniară şi se utilizează în obţinerea de lacuri electroizolante
sau pentru obţinerea de mase plastice prin condensare ulterioară.
Bachelita se obţine în trei sortimente, în funcţie de regimul termic şi de durata reacţiei
de policondensare: rezol (bachelită A) o masă sticloasă galbenă până la brun, solubilă în
acetonă, uşor de pulverizat, se obţine la 800C;  rezitolul (bachelită B), se obţine prin încălzirea
rezolului la 1500C timp de câteva minute şi are proprietăţi termoplastice; rezita (bachelita C),
obţinută din rezitol prin prelungirea timpului de încălzire, este un produs tridimensional,
reticulat, insolubil, infuzibil până la 3000C, utilizat ca material izolator pentru întrerupătoare,
prize, steckere.
Rezolul amestecat cu materiale de umplutură sau impregnat în acestea şi apoi presat la
cald serveşte la obţinerea de compozite cu bună rezistenţă mecanică şi electrică Dacă
materialul de umplutură este o ţesătură textilă, compozita se numeşte textolit, dacă acesta
conţine cca. 40% fibră de azbest, produsul este azbotextolit şi are şi bune proprietăţi ignifuge.
În cazul în care materialele de umplutură sunt foi de hârtie (celuloză), produsul obţinut poartă
numele de pertinax.
Aminoplastele sunt compuşi obţinuţi prin policondensarea unor amine cu
formaldehidă. În categoria aminoplastelor intră răşinile ureo-formaldehidice şi răşinile
melamino-formaldehidice utilizate pentru încleierea hârtiei, a lemnului, pentru tratarea lânii şi
pentru fabricarea de mase plastice presate. Aceste răşini se folosesc şi la obţinerea unor

12
compozite lemnoase stratificate mult utilizate în tâmplărie şi în industria mobilei: plăcile
aglomerate lemnoase, PAL.
Răşinile epoxi sunt polieteri care se obţin din policondensarea unui derivat fenolic sau
alcoolic cu epiclorhidrină3
Metode de polimerizare
În industrie se recurge la diferite metode de polimerizare care se clasifică dupa modul
în care se realizează procesul şi utilizează agenţii de polimerizare in:
- polimerizarea în bloc sau în masă se realizeaza când însăşi monomerul constituie şi
mediul de polimerizare. Dupa cum s-a aratat, mediul de polimerizare poate fi gazos sau lichid.
Are avantajul de a fi cea mai simplă dintre metode;
- polimerizarea în soluţie se realizează într-un mediu de polimerizare în care este
solubil şi monomerul şi polimerul. Din aceasta metodă de polimerizare rezultă o soluţie
omogenă de polimer în solvent care poate fi utilizată ca atare sau din care polimerul poate fi
precipitat, separat, uscat şi utilizat;
- polimerizarea în dispersie se realizează atunci când monomerul şi mediul de
polimerizare formează faze distincte însă într-un grad avansat de amestecare. Dimensiunea
particulelor dispersate subdivide acest procedeu în polimerizarea în suspensie, când
dimensiunile particulelor de monomer sunt de ordinul milimetrilor şi polimerizarea în
emulsie, când dimensiunile particulelor sunt de ordinul micronilor şi formează cu mediul de
polimerizare şi cu ajutorul emulgatorilor o emulsie;
- polimerizarea stereospecifica a fost realizată pentru prima dată în anul 1955. Ea se
aplică alchenelor alfa substituite şi dialchenelor. Prin polimerizarea stereospecifica,
moleculele stereoizomere se leagă în macromoleculă în structuri spatiale ordonate, bine
definite, cu o cristalinitate înaltă.

Obţinerea polietilenei de înaltă densitate PE-HD

Polietilena obţinută prin procedeul Ziegler este cunoscută sub numele de polietilenă
de mare densitate, (0,97 g/cm3) sau polietilena dura PE-HD. Pe lângă utilizarile clasice in
domeniul ambalajelor, ea are şi alte întrebuintări, cum ar fi: conducte de presiune, izolaţii
electrice, rezervoare foarte mari, ambarcaţiuni uşoare sau chiar roţi dinţate.             
Descoperirea lui Karl Ziegler a fost dezvoltată cu succes de lucrarile lui Giulio Natta şi
ale şcolii sale. În anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizării stereospecifice care

3
http://chimiegenerala.3x.ro/Capitolul3/Curs/c3_1_5.htm
13
permite obţinerea polimerilor stereoregulaţi, folosind drept catalizator de polimerizare
produşii de reacţie ai combinaţiilor organo-aluminice cu compusii materialelor tradiţionale.
Polietena este un polimer al vinilinului. Procedeul de obţinere se numeşte
polimerizarea etenei care are loc in urma reacţiei:

Materia primă folosită la fabricarea polietilenei este etena.

Pentru polimerizarea etenei la presiuni mari, etena trebuie să fie de puritate înaltă ,
minim 99,85 % , iar ca initiatori se pot folosi: oxigen, peroxizi organici sau hidroperoxizi
Pentru polimerizarea la presiuni joase, se folosesc catalizatori organo-metalici,
obtinuţi prin amestecarea Al(C2H5)3 cu TiCl4 în solvent (exemplu : motorina sau benzină)
Polimerizarea etenei la presiune ridicată decurge după procedeul de polimerizare în
bloc şi se desfasoara dupa un mecanism radicalic .
Pentru polimerizarea etenei la presiune ridicată se pot folosi ca initiatori oxigenul,
peroxizii organici, hidroperoxizii si diazo, a căror concentraţie trebuie sa fie riguros controlată
deoarece condiţionează masa moleculară a produsului şi conversia la o trecere a etenei prin
zona de reacţie.
Descrierea Procesului Tehnologic
În Figura 1.1. etena se introduce în vasul pentru etena 1, de unde se trimite la
compresorul 2 pentru prima treaptă de comprimare, care se realizează la 800 – 1000
atmosfere.
După comprimare şi preîncălzire pana la 100 – 200 °C, etena se trece la treapta a doua
de comprimare de la 1500-2000 atmosfere, se face o răcire in racitorul 5, apoi etena împreună
cu iniţiatorul, este introdusă in reactorul de polimerizare 6.
Datorită caracterului puternic exoterm al procesului, temperatura se poate ridica până
la 250-300°C. Pentru a mentine regimul termic constant în zona de reacţie, căldura de reacţie
este preluată prin intermediul unui agent de transfer termic, care circulă prin mantaua de
răcire a reactorului .
Răcirea amestecului de reacţie se face în continuare pe parcursul transportului
polimerului la separator, unde se separă polietilena care este trecută la instalaţia de
omogenizare şi granulare, iar etena nereacţionată este recirculată.
În reactorul cu agitator, etena se introduce direct, cu sau fară iniţiator în amestecul de
polimerizare la temperatura de circa 250°C .

14
 Etena se încălzeşte pe seama căldurii de reacţie şi contribuie astfel la menţinerea unui
regim termic constant în zona de reacţie .
Răcirea suplimentară a reactorului se face şi în acest caz prin intermediul unui agent
de transfer termic extern.
Procesul de polimerizare al etenei în reactoarele cu agitare se poate realiza în una,
doua sau trei zone separate între ele, în regim termic diferenţiat, cu iniţiatori şi sisteme de
agitare diferite.

Fig.1.1. Schema tehnologica a instalatiei de fabricare a  polietilenei la presiune inaltă

1 — filtru                                    7 — ventil de detentă;
2 — compresor                            8 — răcitor tip ţeavă în ţeavă
3 — filtru                                    9 — separator;
4 — compresor                           10 — buncăr
5 — răcitor                                 11 — extruder .

Obţinerea polietilenei de joasă densitate PE-LD

Polimerizarea are loc la 1 - 10 at, la 70°C, în suspensie, cu ajutorul catalizatorilor

organo-metalici .
Catalizatorul se prepară prin amestecarea A1( C2H5 )3 cu TiCl4 în solvent (benzină,
motorină).
Fazele procesului tehnologic la fabricarea polietilenei la presiune joasă sunt:
15
 -purificarea monomerului ;
-prepararea catalizatorului ;
- polimerizarea etenei ;
-separarea polimerului ;
-recuperarea solventului .
Etena se trimite în coloana de purificare 1, unde are loc purificarea etenei prin
procedeul de distilare, eliberându – se de impuritatile care ar inactiva catalizatorul. Etena
pură este evacuată pe la partea inferioară şi se trimite în reactorul de polimerizare 3, unde se
aduce prin pulverizare amestecul catalizator şi solvent.
Catalizatorul este de tip Ziegler – Natta, format din TiCl 4 si trietil–aluminiu
(Al(C2H5)3.
În reactorul 3, prevăzut cu manta şi o buna agitare, are loc reacţia de polimerizare la
temperatura de 70 °C şi presiune de 1 – 10 atmosfere tehnice.
Reactia are loc cu  o conversia totală foarte bună 95—98%, după procedeul în
suspensie.
Se trimite apoi la vasul de separare 4, unde se separă solventul, în cea mai
mare parte. Tot aici se introduce şi apa pentru dezactivarea catalizatorului. Solventul separat se
regenerează prin rectificare în două etape succesive .
Suspensia de polimer ce rezultă la separatoare este trecută printr-un sistem de filtrare
pentru separarea apei, iar polietilena se trece în final în dispozitivele de omogenizare
şi granulare .
Economia procesului de polimerizare a etenei la presiune joasă este influentata de
alegerea adecvată a solventului organic ce constituie mediul de polimerizare .
Preţul de cost al solventului, posibilităţile de recuperare şi implicaţiile pe care le aduce
folosirea acestui solvent în structura schemei tehnologice a procedeului, influenţează
dimensiunile investiţiilor şi cheltuielilor de producţie.
Instalaţia de fabricare  a polietilenei la presiune joasă este compusă din:
1 — coloana de purificare a monomerului;         
2 — vas de preparare catalizator ;
3 — reactor de polimerizare;
4 –-  separator  ;
5 – coloana de purificare a solventului.

16
Fig. 1.2. Schema tehnologica a instalatiei de fabricare a  polietilenei la presiune joasă

Obţinerea polietilentereftalatului PET

Polietilentereftalatul (PET-ul) aparţine poliesterilor liniari, compusi macromoleculari

caracterizaţi prin prezenţa grupei funcţionale esterice (-CO-O-) in lanţul principal. Se obţine
prin procesul de policondensare din dimetiltereftalat şi etilenglicol ca materii prime şi din
catalizatori şi stabilizatori termici ca materii secundare.
Tehnologia sintezei PET
PET-ul se produce atât în procese cu funcţionare discontinuă cât şi cu funcţionare
continuă. În ambele cazuri fazele tehnologice de bază sunt:
a) Condiţionarea materiilor prime
Dimetiltereftalatul livrat sub formă de topitură sau sub formă de cristale are o puritate
satisfăcătoare pentru a fi utilizat in sinteza PET-ului. DMT-ul recuperat este condiţionat prin

17
recristalizări repetate pentru a atinge puritatea de 99.8 % cerută la sinteza PET-ului.
Etilenglicolul proaspăt se redistilează pentru îndepărtarea umidităţii, iar etilenglicolul
recuperat trebuie purificat de impuritaţile organice pe care le aduce din faza de
policondensare, tot prin distilare.
Amestecarea celor 2 componenţi se face direct in reactorul de transesterificare.
b) Transesterificarea
Reacţia de transesterificare are loc în raportul molar DMT:EG=1:2.5, la temperatură
de 185-195 °C, în prezenţa de 0.03-0.05% catalizator. DMT-ul şi EG-ul se introduc în
reactorul de transesterificare incălzit in prealabil.
Reesterificarea se conduce în mediu de gaz inert, în general în prezenţă de azot pur sau
bioxid de carbon. Gazul inert protejează produsul împotriva proceselor de oxidare şi reduce
pericolul de explozie.
c) Precondensarea
Este faza în care se elimină excesul de etilenglicol introdus la reesterificare.
Concomitent are loc începerea reacţiei de policondensare datorită condiţiilor de temperaturi
mai ridicate decât in prima fază. Precondensarea are loc tot în atmosferă de gaz inert.
d) Policondensarea
Este faza cea mai pretenţioasă în sinteza PET-ului. Reactorul de policondensare
trebuie să asigure încălzirea între 250-280 °C şi în acelaşi timp etanşarea perfectă la presiunea
reziduală de circa 1mm coloană Hg.
e) Extrudarea
Evacuarea topiturii se face sub presiune de azot printr-o filieră dispusă la partea
inferioară a autoclavei. Viteza de extrudare trebuie să fie mare pentru a preîntâmpina reacţiile
de degradare, care pot fi foarte intense.
f) Răcirea, Granularea, Cernerea
Benzile sau corzile extrase trebuie răcite la 75-90 °C, sistemul de răcire cel mai des
folosit fiind în baie de apă. Benzile răcite se trec la maşina de granulat, care dă granule
cilindrice sau paralelipipedice care pot fi uşor uscate. Inainte de uscare granulele sunt trecute
la sortare pe site vibratoare.
g) Uscarea
Uscarea se poate face în uscătoare cu vacuum sau cu aer cald. Temperatura în cazul
uscătoarelor cu vacuum poate fi mai mare decât la cele cu aer cald, iar timpul de uscare mai
scurt.
18
 Reactorul este format din corpul principal, manta, agitator, construite din oţel
inoxidabil de înaltă calitate. Grupul de antrenare asigură agitarea puternică a substanţelor în
autoclavă. Materia primă se introduce astfel: DMT-ul se introduce împreună cu catalizatorul
şi termostabilizatorul, iar EG-ul sub formă de gaz, care este distilat şi introdus separat de
DMT.
Polimerul este evacuat din reactor sub presiune de azot. Pe lingă polimerul dorit se
obţine şi metanol de puritate 99% care se distilă şi se depozitează separat.
Reactorul este prevăzut cu manta de incălzire cu difil. Consumul de energie al
electromotorului creşte odata cu creşterea viscozitaţii polimerului. La reactorul pentru
obţinerea PET-ului, după dozarea catalizatorului şi a stabilizatorului termic Sb 2O3 , materia
primă, se introduce în reactor până la nivelul prescris, concomitent cu introducerea agentului
de încălzire, difilul, la temperatura prescrisă. În reactor se menţine agitarea puternică şi
vacuumul avansat. Cand reacţia s-a sfarşit polimerul obţinut este dirijat spre granulare.

Obţinerea principalelor tipuri de produse din plastic

Obţinerea flaconului de PET

Flaconul de PET este obţinut printr-un procedeu numit formarea prin suflare in
matriţă. Procesul de obţinere se desfăşoară in două etape:
- injecţia in matriţă
- suflare aer cu presiune ridicată
Faţă de utilizarea recipientelor clasice din sticlă, metoda de formare a ambalajului din
polietilentereftalat prin suflare cu aer are avantajul realizării unei game foarte variate de
forme. În ultimii ani, tehnologiile de fabricare a ambalajelor PET s-au dezvoltat astfel încât
pot fi obţinute flacoane rezistente la pasteurizare şi la umplerea cu lichide calde (85-95 °C)
care pot fi reutilizate de până la 20-30 de ori, precum şi butelii multistrat folosite la ambalarea
unor alimente uşor oxidabile (ketchup) sau flacoane de volume mici folosite in industria
chimică şi farmaceutică.
Injectarea PET granule in matriţă
Prin injectarea PET-ului granule în matriţă rezultă o preformă. Preforma este de forma
unui tub cu partea superioară, gâtul, sub formă finală.
Înaintea prelucrării granulele se usucă într-un uscător la temperatura de 130-150 °C
timp de 3-4 ore. De obicei granulele se livrează în saci etanşi cu umiditate redusă (sub 0.2 %).

19
 Procesul de injectare a materialelor plastice este un fenomen ciclic, fiecare ciclu fiind
format din mai multe operaţii:
- Alimentarea materialului în cilindrul maşinii
- Încălzirea şi topirea materialului în cilindrul maşinii
- Închiderea matriţei
- Introducerea materialului topit sub presiune în matriţă
- Solidificarea şi răcirea materialului din matriţă
- Deschiderea matriţei, eliminarea piesei injectate din matriţă
Paşii de formare a unui flacon incep de la injectare:
Pasul 1. Materia primă sub formă de granule este introdusă prin vidare intr-un cilindru
de injecţie. Granulele sunt transportate de către
melc, prin rotirea acestuia, spre capul cilindrului
unde se găseşte diuza de injectare. În timpul
transportului granulele ajung in stare de topitura
datorită incălzirii cilindrului.

Figura 1.3. Cilindrul de injecţie. Incărcarea granulelor in cilindru.

Pasul 2. Amestecul este împins sub presiune în matriţa maşinii de injecţie. Presiunea
de injectare este de 1200-1500 de bari, iar temperatura matriţei este de 50 °C, temperatura
diuzei fiind de 270-310 °C şi temperatura
cilindrului de injeţie este de 240-270 °C. PET-ul
topit i-a forma matriţei, de tub, care este răcit şi
extras.

Figura 2.4. Injectarea amestecului in matriţă

Suflarea aerului de înaltă presiune pentru formarea flaconului

Această etapă se efectuează de obicei în locaţia unde
are loc ambalarea lichidelor deoarece transportul flacoanelor
goale ar costa foarte mult în comparaţie cu al pregormelor
care au un volum mult mai mic aşa cum se observă în
Figura 2.5.
Figura 2.5. Preforma şi produsul final
20
 Pasul 3. Preforma este reîncălzită cu ajutorul lămpilor cu
infraroşu.
Pasul 4. Preforma este plasată într-o altă matriţă care are
forma unui flacon. Matriţa are temperatura de 40 °C. Preforma
încălzită este prinsă pe o bară de inducţie.
Figura 2.6. Plasarea preformei in matriţă cu ajutorul
unei bare de inducţie.
Pasul 5. O tijă de intindere intră in preforma şi o intinde.
Pasul 6. În preformă este suflat aer la presiune joasă la început
pentru a forma partea principală a flaconului. Presiunea aerului întinde
preforma atat radial cât şi axial. Combinaţia între temperatura ridicată şi
aerul cu presiune joasă cauzează polarizarea moleculelor, aliniindu-se şi
cristalizindu-se pentru a forma un flacon de calitate superioară. Plasticul
este apăsat ferm de pereţii matriţei luând forma acesteia.
Figura 2.7. Este formată forma
principală a flaconului prinsuflare de aer de
Pasul 7. Este introdus aer la presiune inaltă pentru a umple picioarele sticlei (conferă
stabilitate) sau eventuale logouri. Presiunea aerului este de 600 – 800 bari.
Procesul trebuie să se desfăşoare repede şi PET-ul trebuie apăsat ferm de
pereţii matriţei, in caz contrar sticla nu are forma dorită.
Pasul 8. Matiţa trebuie răcită. Sunt utilizate diferite metode de
răcire: răcire prin stropire cu apa sau prin dioxid de carbon lichid, în flacon
este suflat aer umed sau pur şi simplu aer din încăpere.
Figura 2.8. Introducerea aerului la presiune inaltă
pentru formarea picioarelor flaconului. Are apoi loc depresurizarea
Pasul 9. Aerul iese din flacon. Este lăsată o perioadă de timp pentru depresurizarea
formei înaintea îndepărtării flaconului. În producţia de masa flacoanele sunt formate continuu
pe o bandă legate intre ele şi apoi separate prin tăierea benzii.
Obţinerea foliilor, sacoşelor, pungilor şi sacilor din polietilenă de joasă sau înaltă
densitate
Obţinerea celor mai cunoscute produse din polietilenă şi polipropilenă cuprinde
următoarele etape:

21
 a) Obţinerea foliei tubulare prin extrudarea granulelor în extrudere verticale şi
insuflare de aer şi înfăşurarea foliei aplatizate

Fig.2.9 Instalaţia de extrudere a polietilenei şi obţinere a filmului

Procesul de obţinere a foliei tubulare începe cu amaestecarea computerizată materiei
prime şi a aditivilor necesari. Amestecul este încălzit în extruder până la topire. Materialul
topit este pompat apoi printr-o matriţă circulară, din care rezultă un film. Filmul este întins şi
răcit cu ajutorul unei presiuni de aer, timp în care i se stabilesc şi dimensiunile fizice:
grosimea şi lăţimea şi apoi este înfăşurat pe role pentru a fi trecut la următoarea fază a
procesului tehnologic sau pentru a fi livrat ca atare. 5
b) Imprimarea foliei

Fig.2.10. Instalaţia de imprimare a filmului de polietilena

4
http://www.izodeccor.com/Extruder-HDPE-LDPE-ATM-HDPE-LDPE.html
5
http://www.argotec.com/BlownfilmExtrusion.html
6
http://www.cartnord.md/rom/flexo-print
22
 În cazul în care se doreşte personalizarea produselor finite, următoarea fază a
procesului tehnologic este imprimarea foliei tubulare. Printr-un proces complex cu mai multe
treceri a foliei în funcţie de complexitatea modelului de imprimat.
c) Stabiliraea dimensiunii finale ale şi a tipului produselor finite

Fig.2.11. Sudeza- obţinerea pungilor, sacoşelor ţi sacilor de polietilenă

În sudeză are loc tăierea filmului de polietilenă la dimensiunea dorită a produselor
finite., precum şi sudarea transversală sau longitudinală a produselor finite (pungi, plase, saci,
huse, etc). Pentru obţinerea plaselor tip banană decuparea mânerului are loc tot în sudeză, iar
pentru plasele tip maieu urmează o nouă operaţie de decupare prin ştanţare.

Valorificarea deseurilor de materiale plastice

În toate statele civilizate se fac eforturi susţinute pentru a reduce cantităţile de deşeuri
care ajung să fie depozitate în final.
Gestionarea deseurilor de ambalaje cuprinde urmatoarele etape:
Sortare
Colectare
Transport
Valorificare şi tratare
Depozitare finală.

7
http://www.bizoo.ro/firma/robsan/vanzare/4775671/img/Masina-pungi-Sudeza-oz-mak-60-si-petic-banana#1
23
 Mecanismele de reciclare a plasticului din materiale plastice se referă la procesele care
implică tocare, granulare, amestecare, deshidratare, tăiere, spălare și cernere prin vibraţii a
deșeurilor din mase plastice.

Pentru a putea atinge acest deziderat, se impune realizarea unei sortari a deseurilor pe
tip de material şi canalizarea fluxurilor rezultate spre a fi incluse în procese de reutilizare,
recilcare şi recuperare energetică.
Sortarea de poate face fie la sursa de producere a deşeurilor, fie înainte de depozitare.
Există posibilitatea adoptării unei soluţii combinate, ca de exemplu o colectare la sursă în
două fracţii: deşeuri compostabile şi resturi nevalorificabile, urmând ca deseurile reciclabile
din plastic să fie strânse în puncte de colectare şi ulterior să fie introduse într-o linie de sortare
unde să se realizeze sortarea pe fiecare tip de material.
Sortarea pe linii specializate de sortare este o soluţie costisitoare, indiferent dacă
procesul se execută automat sau manual de către muncitori postaţi în lungul unei benzi ce
transportă deşeurile.
Soluţia cea mai potrivită este asigurarea sortării înca din faza în care deşeurile sunt
aruncate.
Pentru aceasta e nevoie de implicarea municipalităţii şi a operatorilor de salubritate,
care trebuie să asigure dotarea cu containere diferenţiate pe tipuri de deşeuri şi, cel mai
important lucru, este nevoie de un grad ridicat de conştiinţă din partea fiecărui cetăţean,
pentru a pune deşeul la locul potrivit. Fără o astfel de atitudine nu se pot obţine rezultate în
sortarea deşeurilor menajere la sursă.
Deşeurile din mase plastice se pot valorifica şi recicla prin diferite mijloace şi
procedee tehnologice cum ar fi: incinerarea, reciclarea hidrotermică, prelucrarea prin
injectare, extrudare, calandrare – în vederea obţinerii unor repere sau semifabricate.
Una din condiţiile de bază impuse, este aceea de a se face o selecţie riguroasă încă dela
sursele generatoare (gospodăriile cetăţeneşti, unităţi economice). Din cauza varietăţii,
plasticul reciclabil este greu de recunoscut, aşa cum am prezentat aceleaşi tipuri de produse
pot fi fabricate din materiale plastice diferite, precum şi la fabricarea aceluiaşi produs se
folosesc materiale plastice diferite pentru componentele acestuia. Exemplu pentru buteliile de
apa minerala, sucuri etc, corpul buteliei este din PET, capacul este din PE, iar etichetele sunt
multistrat din diversi polimeri. De aceea se folosesc câteva metode de identificare a
materialelor plastice pentru ca selectarea să aibă loc în condiţii de siguranţă, cunoscând faptul
că polimerii au proprieăţi fizice şi chimice diferite şi nu pot fi prelucraţi în amestec. Prima
metodă este:
24
 a) Selectarea după codurile inscripţionate pe etichete su direct pe masele plastice

Polietilentereftalat Polietilenă de înaltă densitate Policlorură de vinil (PVC)

Polietilenă de joasă densitate Polipropilenă Polistiren

b) Selectarea materialelor plastice dupa densitate

Densitatea Exemple de mase plastice

0,9-1,0 g/cmc (foarte ușoare) Polietilenă, polipropilenă

1,0-1,2 g/cmc (ușoare) Poliamide, polistiren, polimetacrilat de metil etc.

1,2-1,3 g/cmc (mai grele) Poliuretani, policlorură de vinil plastifiată

1,3-1,4 g/cmc Policlorură de vinil neplastifiată (PVC)

1,4-1,7 g/cmc Răşini ureice, răşini melaminate

1,7-2,0 g/cmc (grele) Clorură de polivinilden

mai mare de 2 g/cmc Siliconii, teflonul

c) Selectarea pe baza solubilităţii în solvenți8

Material Plastic Solvent

POLICLORURĂ DE VINIL Ciclohexanonă, dioxan, tetrahidrofuran
La temperaturi obişnuite nu este solvită de nici
POLIETILENĂ o substanţă, este solubilă totuşi în toulen sau decalină
la fierbere.
POLIPROPILENĂ Solubilă in etilbenzen la fierbere.

CELULOID Acetonă, acetat de etil, dioxan, piridină.

POLITETRAFLUORETILENA Nici un solvent.

8
http://www.mondialgreenlife.ro/informatii/11
25
(TEFLON)

Benzen, clorură de metilen, acetat de etil, toluen,

POLISTIREN
xilen, ciclohexan.
Solvenţi organici uzuali cu exceptia etanolului şi
POLIMETACRILAT DE METIL
eterului
Acid formic concentrat (98%),amestec de alcooli
POLIAMIDE
fierbinti
POLIURETANI Fenol cald sau dimetilformaldehida

FENOPLASTE SI
Insolubile in solventi
AMINOPLASTE

d) Comportarea la aprindere: se observă mărimea şi culoarea flăcării, fumul şi mirosul

degajat, precum şi modul de curgere. Identificarea se face după tabelul de mai jos :
Sistemul de identificare a materialelor plastice prin aprindere (culoare flacară, miros,
mod de curgere)

Temp.
DENUMIRE POLIMER CULOARE FLACARĂ MIROS ASPECT
topire
POLIETILENĂ DE JOASĂ FLACARĂ galbenă cu Miros slab Aspect flexibil, curge 190 °C
DENSITATE LDPE  engleza / PEJD albastru în mijloc de parafină  când se aprinde, mai
romana (unele tuburi textile, bidoane (lumânare) usoară decât
etc) polietilena de înaltă
densitate
POLIETILENA DE ÎNALTĂ FLACARA galbenă cu Miros slab, Aspect dur, curge 190 °C
DENSITATE, HDPE engl. PEID albastru în mijloc de parafină când se aprinde, mai
romana. Poate fi ptr. Injectie (navete, grea decât polietilena
paleti etc) sau Extrudere tevi (resturi de joasă densitate
tevi)
LDPE - film (folie solarii, saci grosi, Este elastică şi moale Miros de PE Flexibilă, 190 °C
huse etc) transparentă bună
(dar nu perfectă),
moale, uşor elastic
HDPE - film (pungi congelator, Este mai putin elastică Miros de PE Foşneste, este 190 °C
sacoşe subţiri  etc) decât folia LDPE semitransparentă
(puţin opacă)
PP BOPP - film  Miros specific de PP, Miros de PP Perfect transparentă, 190-230 °C
Folie de polipropilenă simplă sau aromat, flacară galben - foşneşte, are aspect
biorientată (ambalaje dulciuri, albastruie de celofan
ambalaje cămăşi etc) 
Poate fi metalizată /argintie o parte
POLIPROPILENA - PP pentru FLACARA  galben - Miros slab,  Aspect  dur, curge / 190-230 °C
injecţie (unele conuri pentru textile, albastruie, în mijloc specific, aromat se prelinge când
unele navete, mobilier gradină, unele arde. Etireaza f. uşor
vase de bucătarie  etc) (se trage usor in fire
lungi)
POLISTIREN - PS  Arde cu Fum negru  Miros slab de Aspect dur  190-230 °C
este polistiren de inalt impact mult scorţişoară, Nu picură la
HIPS engl/PAS romana dulceag aprindere
si polistiren de uz
general- PS (produse industriale

26
 diverse, role, mosoare
etc) (termoformare cutii iaurt etc)
POLISTIREN CRISTALIN  Fum negru Miros Aspect cristalin, 190-230 °C
GPPS (unele sertare frigider, cutii de scorţişoară sticlos
cosmetice etc)
ACRILONITRILBUTADIENSTIR Fum negru , puternic Miros de Aspect dur, piesele 200-220 °C
EN-ABS (tuburi, carcase calculatoare scorţişoară de ABS se lipesc
etc) combinat cu miros între ele când sunt
de cauciuc tratate cu acetonă,
ABS seamană ca
miros cu PS. Se pot
identifica cu solvent/
benzina: PS se
înmoaie, ABS nu.
POLICLORURA DE VINIL -PVC  Fum negru - maro ,  Miros puternic Aspect flexibil /se 160-190 ° C
este  soft (cabluri electrice) sau rigid - nu arde de acid clorhidric îndoaie PVC soft, soft 
tuburi PVC aspect dur /fix PVC 180-200 ° C
rigid rigid

POLICARBONAT -PC  Fum negru , lasă fulgi Slab, de fenol Dur 300 °C

(vase menaj transparente, corpuri de de cenuşă neagră în aer,
iluminat, piese industriale dure, arde cu bule de aer
sertare frigider)
POLIETILENTEREFTALAT  Arde cu puţin fum Miros dulceag, dar Dur 170 °C
PET (butelii PET, blistere etc) negru, pocneşte usor iritant
picură la ardere/curge
POLIAMIDA -PA  Flacară uşor albastruie , Miros specific, Dur  215-270 °C
Este PA6 /PA6.6 si PA12  arde ca  prăjeala şi asemănător Etireaza foarte uşor
cu sau fără fibră de sticlă GF  pocnesşte usor mirosului de (scoate fire). Dacă
(se poate cumpara cu fibra de sticla unghie arsă  PA este cu fibră de
maxim 30%) sau păr ars. sticlă, firele sunt mai
scurte .
POLIOXIMETILEN-POM  Flacară albastră -  Miros puternic, Dur 180-200 °C
(piese auto etc) transparentă întepător de
formaldehidă
POLIMETACRILAT DE METIL - Flacară albăstruie , picură, Miros de fructe Dur 200-230 °C
PMMA pocneşte uşor când arde şi putrede (sau slab
face spumă sau bule de  usturoi)

Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile din mase plastic

Materialele plastice se colectează în condiţii de curăţenie perfectă şi se selectează prin

una sau mai multe din metodele prezentate mai sus.

Materialele refolosibile din polietilenă de joasă şi înaltă densitate, care se colectează,
sunt următoarele:
a)folie, saci, sacoşe, huse din polietilenă de joasă şi înaltă densitate, de la:
-ambalajele produselor textile;
-ambalajele produselor alimentare;
27
 -ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice şi se dizolvă în apă;
-folii care nu au fost expuse radiaţiilor. 
b)folii din polietilenă de joasă şi înaltă densitate provenite de la sere şi solarii,care au
fost expuse radiaţiilor solare;
c)folii, saci, pungi, huse, sacoşe care au fost fabricate din materiale
recuperabilemarcate sau colorate în mod specific;
Alte produse din polietilenă de înaltă densitate sunt:
a) navete compartimentate şi necompartimentate din polietilenă;
b)  butoaie, canistre, flacoane, butelii de polietilenă;
c) materiale refolosibile din polietilenă de înaltă densitate de la fabricarea
calapoadelor sau alte produse din polietilenă de înaltă densitate.Ambalajele care au conţinut
produse toxice se recuperează numai de către unităţile producătoare de specializare.
Colectarea şi recuperarea maselor plastice prezintă avantaje atât de ordin economic cât
şi ecologic. În ţara noastră, la cca. 2,0 m3 de reziduuri menajere se găsesc în medie 4 kg
resturi de polietilenă.
O tonă de polietilenă recuperată economiseşte cca. 8,0 t de petrol. Din această tonă
recuperată se pot fabrica 6.000 m2 de folie polietilenă netransparentă sau 3.000 de saci pentru
ambalaj. Recuperarea maselor plastice prezintă dificultăţi mai ales la sortarea lor pec ategorii,
sortare care se face în funcţie de densitate. în plus nici tehnologiile de valorificare nu sunt în
totalitate definitivate şi astfel produsele obţinute sunt de calitate inferioară celor obţinute
direct din materii prime. În principiu instalaţiile de reciclare a deşeurilor din materiale plastice
se bazează  pe obţinerea unor granule de plastic, care sunt livrate instalaţiilor de profil.

28
 Fig.2.11. Instalatie pentru reciclarea materialelor din plastic (regranulare)
În primă fază, fulgii (granulele) de plastic sunt transportaţi prin intermediul unui
transportor cu bandă sau melc la instalaţia de uscare/cristalizare. Materialul este continuu
preîncălzit, uscat şi cristalizat. Din silozul intermediar este dirijat la combinaţia de
unităţi "tăietor/uscător/extruder" prin intermediul unor supape cu vacuum.
Ţinut la presiune scăzută şi temperatură înaltă, masele plastice (PET) se
decontaminează prin volatilizarea substanţelor toxice împreună cu umiditatea. Se ajunge până
la o vâscozitate a masei plastice egale cu cea iniţială, adică înainte de utilizare. Cu ajutorul
unui sistem de traductori se permite controlul nivelului rezidual de contaminare.În privinţa
poluării, problema care se pune este nu numai că poluarea devine mai mare, ci că ea se
manifestă permanent, pentru că majoritatea maselor plastice, spre deosebire de alte materiale,
nu se degradează cu trecerea timpului. Prin norma tehnică de ramură N.T.R. Nr. 16/1980[9]se
stabilesc condiţiile de calitate ale materialelor refolosibile din polietilenă de joasă şi înaltă
densitate pentru colectarea de la unităţi şi de la gospodăriile populaţiei precum şi pentru
livrarea către unităţile prelucrătoare.
Oportunităţi de reutilizare şi reciclare.

Orice substanță nouă poate fi readus la forma sa originală. Aceasta filozofie simplă

alimentat realizarea antreprenoriale Ito că pungile de plastic sunt create din petrol, astfel ele
pot fi convertite în forma lor originală.Proces simplu, prin care aparatul funcționează este
după cum urmează:
Deșeuri din plastic este încălzită cu energie electrică. De vapori este prins. Acesta este
apoi lăsată să se răcească și condensarea în țiței. Descoperirea lui Ito a rezultat în posibilitatea
29
 de eliminare a poluării de CO2.Consumatorii casnici care utilizează "Sistemul de carbon
negativ" vor beneficia de o sursă sigură de combustibil alternativ, care se va reduce, de
asemenea, dependența lor de combustibilii fosili. Extrem de eficiente, non-poluante "sistem
de carbon negativ", poate procesa material plastic din polietilenă, polistiren și polipropilenă
în combustibil. Cu toate acestea, sticle PET nu pot fi reciclate. Aparatul poate converti 2
lbs. din material plastic într-un sfert de litru de ulei folosind doar 1 kilowatt de putere.9
Care sunt mașini diferite oferite de către Corporația binecuvântat?
Binecuvântat Corporation "Sistem de carbon negativ" reciclează plastic și o transformă în ulei de
hidrocarburi.Procesul nu emite nici gaze toxice; aparatul procesează fum într-un filtru de gaz, care se
dezintegrează într-H20 si CO2. Produsul final este ulei nerafinat sau țiței. În prezent, compania oferă trei modele
ale sistemului de ungere a deșeurilor de plastic și anume: Be-h, B240 B120 și. Costul mai mic mașinii este de ¥
950,000 (9500 dolari SUA).
Be-h: Acest model este ideal pentru lot procesului de reciclare a deșeurilor din plastic. Specificațiile
minime tehnice indicate mai jos:
Be-h: Acest model este ideal pentru lot procesului de reciclare a deșeurilor din plastic. Specificațiile
minime tehnice indicate mai jos:
 Capacitate: 0,7 1.0 kg timp?
 Reciclați Ratio:?? Mai mult de 80 3h/time)
 Dimensiuni corp principal:?????? 560 W × 320 D × 500 H mm
 Aprox Greutate: 50 kg.
 Sursa de alimentare: AC100V Max.? 14A
 Rularea Cost:? 1KW h
B-120: Acest sistem este perfect pentru mici și mijlocii de reciclare a plasticului.
 Aprox Capacitate:. 5 kg H?
 Dimensiuni corp principal:?????? 2500 W × 1950 × D 2450 H mm
 Aprox Greutate: 2,400 kg.
B240: Acest model a fost proiectat de mici dimensiuni proces continuu de deșeuri de reciclare a
plasticului.
 Capacitate: 200 kg 24?
 Dimensiuni corp principal:?????? 2000 W × × 1110 D 1320 H mm
 Aprox Greutate: 1,000 kg.
Compania produce, de asemenea, binecuvântat utilaje pentru rafinarea țițeiului în echivalent kerosen (20-30%),
echivalent motorina (20-30%), echivalent benzina (15-20%) și a echivalentelor de grele de petrol. Ulei rafinat
poate fi folosit pentru vehicule de funcționare (autoturisme, bărci sau motociclete), generatoare și sobe de gătit.
BOR-20: Este potrivit pentru rafinare a țițeiului mixte de plastic. Echivalentele rafinate petroliere grele
sunt găsite a fi potrivite pentru motoarele cu ardere internă.
 Capacitate: 20 Lot Tip așternut
 Timp de prelucrare: 2H 30M; timpul de prelucrare depinde de climatul si locul.
 Dimensiuni corp principal:?????? 1150 W × 770 D × 1860 H mm
 Greutate: Aprox. 300 kg
 Sursa de alimentare: 200V, 3P/11A
 Rularea Cost: 3.6KWh/20l/h
BOR-50: Această rafinărie de petrol de hidrocarburi este capabil de rafinare loturi de ulei amestecat în
kerosen, benzina, motorina și a echivalentelor de grele de petrol.
 Capacitate: 50 Lot Tip așternut

9
http://www.innovateus.net/alternative-energy/turning-plastic-back-oil
30
 Timp de prelucrare: 2 oră 30 minute
 Dimensiuni corp principal:?????? 1550 W × 750 D × 2000 H mm
 Greutate: Aprox. 500 kg
 Sursa de alimentare: 200V, 3P/13A
 Rularea Cost: 6.3kWh/50l/h
În prezent, Akinori Ito este de planificare introducerea lui "sistem de carbon negativ" pentru țările în curs de
dezvoltare, unde mașinile pot fi utilizate pentru a reduce problema depozitului de deșeuri și să ofere un
combustibil util. USP se află în dimensiunea aparatului mica, ceea ce face microproducție de ulei de o posibilitate
reală.

Dezvoltarea infrastructurii de colectare trebuie să urmărească cerinţele pieţei, astfel

încât valoarea materialelor valorificate să poată  acoperi costurile de colectare, prelucrare şi
transport. Centrele de colectare pot asigura o compactare şi balotare a deşeurilor din plastic în
vederea reducerii costurilor de transport. De asemenea, în cazul mai multor tipuri de deşeuri
din plastic cu destinaţii diferite pentru fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a
acestor deşeuri în funcţie de cerinţele companiilor de procesare şi apoi o compactare a
deşeurilor gata sortate.Astfel de prelucrări pot fi dezvoltate în funcţie de evoluţia pieţei de
desfacere a  produselor din materiale reciclate. Firmele de procesare ale materialelor reciclabile
îşi stabilesc în general instalaţiile de prelucrare în zone dens populate, în care se generează
cantităţi mari de materiale valorificabile. Reciclatorii trebuie să plătească costurile de
transport la unităţile centralizate. Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de
fabricaţie mai mic faţă de cele realizate din materii primă.
Incinerarea deşeurilor din mase plastic
Nu toate materialele din deşeurile colectate separat pot fi reciclate, din mai multe
motive:
 Lipsa unor tehnologii sau a unor fabrici sau ateliere care sa folosească aceste
deşeuri pentru realizarea unor produse noi;
 Calitatea deşeurilor colectate nu corespunde totdeauna cerinţelor pentru a putea
fi prelucrate;
 Costurile legate de sortarea, depozitarea şi transportul lor până la reciclatori
sunt prea mari sau utilizarea lor în locul materiilor prime ar conduce la cresterea preţurilor
produselor noi fabricate.
Dacă pentru aceste deşeuri nu se gasesc alte soluţii, atunci ele trebuie depozitate in
locuri special amenajate pentru a fi transportate la incineratoare.
Aşadar incinerării îi revine sarcina de a trata deșeurile de plastic ce nu pot fi
valorificate, pentru a se  ajunge la:

31
 - distrugerea materialelor nocive organice;
- inertizarea deșeurilor de plastic, minimalizând emisiile din aer și apă;
 - reducerea masei deșeurilor de depozit;
- folosirea valorii calorice a deșeurilor de plastic în vederea protejării resurselor de
energie, având în vedere puterea calorică bună, comparabilă cu a materialelor clasice (lemn,
hârtie, rumeguş, etc);

Fig.8. Incinerator mase plastice

32
Aspecte legislative privind gestionarea deseurilor de materiale plastice

Se estimează că în Uniunea Europeană (UE 27) s-au generat în 2008 aproximativ 25

Mt de deșeuri de plastic. Din acestea, 12,1 Mt (48,7%) au fost duse la depozitele de deșeuri,
12,8 Mt (51,3%) au mers la valorificare 10 și doar 5,3 Mt (21,3%) au fost reciclate 11. Deși
previziunile pentru 2015 anunță o creștere totală de 30 % a nivelului de reciclare mecanică (de
la 5,3 Mt la 6,9 Mt), este de așteptat ca depozitarea deșeurilor și incinerarea cu valorificare
energetică12 să rămână principalele moduri de gestionare a deșeurilor13
Reglementări privind deșeurile de plastic din Europa
Deșeurile de plastic nu sunt abordate în mod specific de legislația UE, în ciuda
impactului din ce în ce mai mare asupra mediului. Doar Directiva 94/62/CE privind
ambalajele stabilește o țintă specifică de reciclare pentru ambalajele din plastic. Directiva-
cadru privind deșeurile (2008/98/CE) stabilește un obiectiv general de reciclare a deșeurilor
menajere, care acoperă, printre altele, deșeurile de plastic. Directiva-cadru privind deșeurile
este relevantă pentru alte câteva aspecte. De exemplu, directiva stabilește o răspundere extinsă
a producătorului ca principiu-cheie în gestionarea deșeurilor. Aceasta stabilește, de asemenea,
ierarhia deșeurilor, acordând prioritate prevenirii, reutilizării și reciclării deșeurilor în raport
cu valorificarea energetică și eliminarea. Există totuși un contrast puternic între cerințele
legislative și practicile efective de gestionare a deșeurilor.
Directiva-cadru privind deșeurile invită Comisia să își revizuiască obiectivele și să ia
în considerare obiective suplimentare pentru alte fluxuri de deșeuri, dacă este cazul. În plus,
Comisia a fost, de asemenea, invitată să revizuiască obiectivele prevăzute în Directiva privind
depozitele de deșeuri, în vederea reducerii depozitării deșeurilor biodegradabile, precum și
obiectivele de reciclare și valorificare prevăzute în Directiva privind ambalajele și deșeurile
de ambalaje (94/62/CE) pentru mai multe categorii de deșeuri de ambalaje.
Comisia a decis să efectueze o amplă reexaminare a legislației existente în materie de
deșeuri și a diferitelor obiective, care se va încheia în 2014. Această reexaminare cuprinde, de
asemenea, o evaluare ex-post („verificare a adecvării”) a cinci directive 14 privind fluxurile de

10
FORWAST, 2010, Policy recommendations, p. 43.
(http://forwast.brgm.fr/Documents/Deliverables/Forwast_D63.pdf)
11
(BIOIS) Plastic waste in the Environment, loc.cit., p. 73.
12
R 1 operațiune de recuperare în temeiul anexei II la directiva privind deșeurile (2008/98/CE).
13
(BIOIS) Plastic waste in the Environment, loc.cit, p. 123.
14
; Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, 1994/62/CE, JO L 365, 31.12.1994, p. 10–23
33
deșeuri, care va evalua eficacitatea, eficiența, coerența și relevanța. Acțiunile ulterioare
prezentei cărți verzi vor face parte integrantă din această amplă revizuire a legislației privind
deșeurile.
Implementarea legislației privind deșeurile
Respectarea legislației privind deșeurile poate contribui semnificativ la stimularea
creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Conform estimărilor dintr-un studiu
recent, punerea integrală în aplicare a legislației UE în domeniul deșeurilor ar aduce economii
de 72 de miliarde de euro pe an, ar crește cifra de afaceri anuală a sectorului UE de gestionare
și reciclare a deșeurilor cu 42 de miliarde de euro și ar crea peste 400 000 de locuri de muncă
până în 202015.
Având în vedere că deșeurile de plastic sunt clasificate drept nepericuloase, acestea pot
fi exportate către țări care nu sunt membre ale OCDE, în conformitate cu procedura prevăzută
în regulamentul privind transporturile de deșeuri (WSR) și cu condiția ca importul să nu fie
interzis de țara de destinație. Exporturile totale de deșeuri de plastic din statele membre ale
UE au crescut de cinci ori între 1999 și 2011. Majoritatea exporturilor s-au efectuat către
Asia16.
Aplicarea insuficientă a regulamentului privind transporturile de deșeuri are drept
rezultat transportul ilegal al unor mari cantități de deșeuri în afara UE 17. Unul dintre cele mai
comune tipuri de deșeuri îl reprezintă deșeurile electronice, care au un conținut ridicat de
plastic.
Aceste exporturi contribuie la presiunile asupra mediului, în special în țările cu
sisteme de gestionare a deșeurilor slab dezvoltate. Transporturile ilegale de deșeuri de plastic
reprezintă de asemenea o pierdere importantă de resurse potențiale, precum și oportunități
ratate de reciclare în Europa.
Comisia a publicat în martie 2012 o comunicare 18 în care subliniază necesitatea de a
îmbunătăți capacitatea de reacție la nivel național, regional și local în vederea punerii în
aplicare a legislației de mediu. Această comunicare recunoaște faptul că se pot obține
îmbunătățiri prin modernizarea cadrului care reglementează în prezent inspecțiile și
supravegherea.
15
(BIOIS), implementing EU waste legislation for green growth, final report 2011 , pp. 11-13, 88.
16
Raportul AEM nr. 7/2012, Copenhaga 2012, “movements of waste across the EU’s internal and external
borders“, p. 20.
17
BiPRO/Umweltbundesamt, „Services to support the IMPEL network in connection with joint enforcement
actions on waste shipment inspections and to co-ordinate such actions, Final Report, 15 iulie 2009. 42
18
(„Improving the delivery of benefits from EU environmental measures; building confidence through
better knowledge and responsiveness”) COM (2012) 95 final din 7 martie 2012.
34
 Gestionarea deșeurilor de plastic și utilizarea eficientă a resurselor
Adoptarea unor modele mai sustenabile de producție a plasticului și o mai bună
gestionare a deșeurilor de plastic – în special, niveluri mai ridicate ale reciclării - oferă un
potențial considerabil de îmbunătățire a eficienței utilizării resurselor. În același timp, acestea
ar contribui la reducerea importurilor de materii prime, precum și a emisiilor de gaze cu efect
de seră. Economiile de resurse pot fi semnificative.
Din perspectiva utilizării eficiente a resurselor, este deosebit de important să se evite
ca deșeurile de plastic să ajungă în depozitele de deșeuri. Orice depozitare a deșeurilor de
plastic este o risipă evidentă de resurse, care ar trebui evitată în favoarea reciclării sau cel
puțin a valorificării energetice. Cu toate acestea, ratele de depozitare a deșeurilor de plastic
rămân ridicate în mai multe state membre, din cauza lipsei de alternative adecvate și a
utilizării insuficiente a instrumentelor economice care și-au dovedit eficacitatea.
Necesitatea de a conserva resursele naturale și de a îmbunătăți eficiența utilizării
resurselor ar putea fi un factor de stimulare a creșterii sustenabilității producției de plastic. În
mod ideal, toate materialele din plastic ar trebui să poată fi reciclate complet, la costuri
rezonabile.
Reciclarea începe încă din faza de proiectare a produsului. Prin urmare, proiectarea
produsului are potențialul de a deveni unul dintre principalele instrumente pentru punerea în
aplicare a foii de parcurs recent adoptate privind utilizarea eficientă a resurselor19.
Ratele de reciclare scăzute și exporturile de deșeuri de plastic în vederea reprelucrării
lor în țări terțe constituie pentru Europa o importantă pierdere de resurse neregenerabile și de
locuri de muncă. Potențialul de reciclare a plasticului rămâne în bună măsură subutilizat. De
exemplu, programul irlandez de dezvoltare pentru resursele provenite din deșeuri a identificat,
printre altele, plasticul ca având cel mai mare potențial de reciclare în Irlanda 20. În Germania,
unde 60% din deșeurile de plastic sunt în prezent incinerate, rămân încă multe de făcut pentru
a crește rata de reciclare a plasticului21.
Un studiu recent a arătat că reciclarea plasticului și economiile de materiale au cea mai
mare contribuție la reducerea efectelor legate de schimbările climatice, epuizarea resurselor
abiotice și ecotoxicitatea acvatică. O productivitate superioară a plasticului ar permite o
contribuție mai mare la reducerea impactului asupra mediului. În ceea ce privește reducerea

19
http://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/pdf/com2011_571.pdf.
20
(BIOIS) implementing EU waste legislation for green growth, final report, p. 187.
21
Trendresearch: Der Markt für das Recycling von Kunststoffen in Mitteleuropa, Marktentwicklung, technische
Machbarkeit und ökologischer Nutzen, Bremen, 2011.
35
gazelor cu efect de seră, plasticul a dovedit cel mai ridicat potențial, urmat de biomasă și
metale22.
Reglementări privind deșeurile de plastic din România
În Romania s-a creat cadrul legal pentru un sistem identificabil pe baza de culori, prin
care se pot colecta 6 fracţii distincte din deşeurile menajere: resturile nevalorificabile în
containere negre/gri, deşeurile de plastic şi cele metalice in containere galbene, hartia,
cartonul, ziarele şi revistele în containere albastre, sticla albă în containere albe, cea colorată
în containere verzi, deşeurile compostabile/biodegradabile în containere brune. Pentru
deşeuile periculoase a fost stabilita culoarea roşie pentru containere.

1. Legislatia cadru:
1. Legea 426/18/06/2001 aprobaraea OUG nr.78/2000, privind regimul
deseurilor - M. O. nr. 411/25/iulie/2001
    2. HG. 856/2002 evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand
deseurile, incl. deseurile periculoase - M. O. nr. 659/5/septembrie/2002
2. Legislatia care se axeaza pe considerente tehnice:
 
2.1. Legislatia care reglementeaza depozitarea deseurilor:

    1. HG. 162/2002 depozitarea deseurilor - Monitorul Oficial 164/07/martie/2002

    2. Ordin 867/2002 definirea criteriilor care trebuie implinite de deseuri pentru a se regasi pe
lista specifica a unui depozit si lista nationala de deseuri acceptate in fiecare clasa de depozit
de deseuri 2002 - M. O. nr. 848/25/noiembrie/2002

    3. Ordin 1147/10/12/2002 aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor,

construirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri - M. O. nr.
150/07/martie/2003
 
2.2. Legislatia care reglementeaza incinerarea deseurilor:
 
    1. 128/2002 incinerarea deseurilor - M.O. nr. 160/06/martie/2002
    2. 1215/10/01/2003 aprobarea Normativului privind incinerarea deseurilor - M.O. nr.

22
(BIOIS) (2011) Analysis of the Key Contributions to Resource Efficiency, final report, p. 101.
36
150/07/martie/2003
 
3. Legislatia care reglementeaza situatia unor deseuri specifice
 
3.1. Ambalaje si deseuri de ambalaje:
 
    1. H.G. 349/11/04/2002 gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje - M.O. nr.
269/23/aprilie/2002
    2. H.G. 899/10/06/2004 modificarea si completarea HG. nr. 349/2002 privind gestionarea
ambalajelor si a deseurilor de ambalaje - M.O. nr. 601/05/iulie/2004
    3. Ordin 1190/23/12/2002 procedura de raportare a datelor referitoare le ambalaje si deseuri
de ambalaje - M.O. nr. 2/07/ianuarie/2003 - ABROGAT!!!
    4. Ordin 880/20/12/2004 procedura de raportare a datelor referitoare le ambalaje si deseuri
de ambalaje - M.O. nr. 55/17/ianuarie/2005
    5. Ordin 338/13/08/2004 pentru aprobarea Procedurii si criteriilor de autorizare pentru
persoanele juridice in vederea preluarii responsabilitatii privind realizarea obiectivelor anuale
de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje - M.O. nr. 820/06/septembrie/2004
 
3.2. Gestionarea deseurilor industriale:
 
    1. Legea 465/18/07/2001 gestionarea deseurilor industriale reciclabile - M.O. nr.
422/30/iulie/2001
    2. O.U.G. 16/26/01/2001 gestionarea deseurilor industriale reciclabile - 66/02/iunie/2001
    3. Legea 431/27/10/2003 aprobarea O.U.G. nr. 61/2003 pentru modificarea alin. (2) al art. 7
din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile -
773/04/noiembrie/2003
    4. H.G. 662/12/07/2001 gestionarea uleiurilor uzate - M.O. nr. 446/08/august/2001
    5. H.G. 1159/02/10/2003 modificarea H.G. nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor
uzate - M.O. nr. 715/14/octombrie/2003
    6. H.G. 1057/18/10/2001 regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante
periculoase - M.O. nr. 700/05/noiembrie/2001
    7. H.G. 166/12/02/2004 pentru aprobarea proiectului Dezvoltarea sistemului de colectare a
deseurilor de ambalaje PET postconsum in vederea reciclarii - M.O. nr. 148/19/februarie/2004
37
    8. H.G. 170/12/02/2004 gestionarea anvelopelor uzate - M.O. nr. 160/24/februarie/2004
    9. H.G. 124/30/01/2003 prevenirea, reducerea, si controlul poluarii mediului cu azbest -
M.O. nr. 109/20/februarie/2003
    10. H.G. 173/13/03/2000 reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul
bifenililor policlorurati si ale altor compusi similari - M.O. nr. 131/28/martie/2000
    11. Ordin 751/23/11/2004 privind gestionarea deseurilor din industria dioxidului de titan -
M.O. nr. 10/5/ianuarie/2005
    12. H.G. 2293/9/12/2004 privind gestionarea deseurilor rezultate in urma procesului de
obtinere a materialelor lemnoase - M.O. nr. 1261/ 28/decembrie/2004
    13. H.G. 2406/21/12/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz - M.O. nr.
32/11/ianuarie/2005
 
3.3. Legislatia din domeniul substantelor si preparatelor chimice periculoase
 
    1. Legea 360/02/09/2003 regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase - M.O.
nr. 635/05/septembrie/2003
     2. Legea 91/18/03/2003 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind procedura de
consimtamant prealabil in cunostinta de cauza, aplicabila anumitor produsi chimici periculosi
si pesticide care fac obiectul comertului international, adoptata la Rotterdam la 10 septembrie
1998 - M.O. nr. 199/27/martie/2003
     3. H.G. 347/27/03/2003 restrictionarea introducerii pe piata si a utilizarii anumitor
substante si preparate chimice periculoase - M.O. nr. 236/07/aprilie/2003
     4. O.U.G. 200/09/11/2000 clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor
chimice periculoase - M.O. nr. 593 /22/noiembrie/2000
     5. Legea 451/18/07/2001 pentru aprobarea OUG nr.200/2001 - M.O. nr. 416/26/07/2000
     6. H.G. 490/16/05/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG
nr.200/2000 - M.O. nr. 356/28/05/2002
     7. H.G. 92/23/01/2003 aprobarea normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea preparatelor chimice periculoase - M.O. nr. 118/25/februarie/2003
     8. H.G. 63/24/01/2002 privind aprobarea Principiilor de buna practica de laborator, precum
si inspectia si verificarea respectarii acestora in cazul testarilor efectuate asupra substantelor
chimice - M.O. nr. 102/06/februarie/2002
     9. O.G. 89/30/08/1999 privind regimul comercial si introducerea unor restrictii la utilizarea
38
hidrocarburilor halogenate care depreciaza stratul de ozon, aprobata prin Legea 159/2000 -
423/31/08/1999
     10. Legea 159/03/10/2000 pentru aprobarea O.G. 89/1999 privind regimul comercial si
introducerea unor restrictii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon
- M.O. nr. 486/05/10/2000
     11. O.G. 506/17/09/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activitatilor de
import si export cu substante, produse si echipamente inscrise in anexele Protocolului de la
Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon - M.O. nr. 
Legea 132/2010 reglementează colectarea selectivă a deşeurilor de hârtie, carton,
metal, plastic şi sticlă în instituţiile publice, prin stabilirea modului de organizare şi
operaţionalizare a colectării selective.23
Această lege este şi o măsură de sprijinire a aplicării în România a Directivei
2008/98/CE a Parlamentului European privind deşeurile, care prevede ca statele membre să îşi
organizeze sisteme de colectare selectivă a deşeurilor, obiectivul fiind atingerea ţintei de
minimum 50% reciclare a deşeurilor, fixată statelor membre până în 2020.
LEGE Nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor
Prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii
populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi
gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea
eficienţei folosirii acestora.
ART. 14
(1) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi
deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de
deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
(2) Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la
alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a
nu amesteca aceste deşeuri.
ART. 17
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să
asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic
şi sticlă.

23
Monitorul Oficial nr. 461/6 iulie 2010
39
 (2) Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele
îndatoriri:
a) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de
minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă
provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care
aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
b) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte
operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează
deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri
nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor
geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu
completările ulterioare.24
Materialele plastice biodegradabile
Produsele din plastic biodegradabil sunt adesea percepute drept o posibilă soluție la
problema deșeurilor de plastic și atrag din ce în ce mai mult atenția publicului. Deși nu
reprezintă decât un segment mic de piață, producția de materiale plastice biodegradabile se
efectuează în prezent la scară industrială și se preconizează că, în Europa, va ajunge de la
0,23Mt/pa în 2007 la 0,93 Mt/pa în 201125
O întrebare deschisă este în ce măsură plasticul biodegradabil poate fi o soluție pentru
problema poluării marine cu plastic. Descompunerea în mediul marin depinde de mulți
factori, cum ar fi tipul de produs, prezența suficientă a unor microorganisme relevante,
temperatura apei și densitatea produsului. În cursul unor teste Plastral Fidene, s-a constatat că
un amestec amidon-PCL72 se degradează în 20 - 30 de săptămâni în apele australiene, în
vreme ce în compost se degradează în 20-30 de zile 26. În plus, numeroase materiale plastice
biodegradabile nu se degradează în intestinele speciilor marine, iar leziunile vor rămâne
probabil o problemă.
Există mai multe obstacole care trebuie eliminate pentru ca materialele plastice
biodegradabile să pătrundă rapid pe piață. În lipsa unor progrese tehnice suplimentare în ceea
ce privește proprietățile lor funcționale, acestea pot să nu fie adecvate pentru unele tipuri de
ambalaje, cum ar fi cele pentru produse alimentare proaspete27.
24
MONITORUL OFICIAL NR. 837 din 25 noiembrie 2011

25
(BIOIS) (2012), Options to improve the biodegradability requirements in the packaging Directive, p. 30.
26
Nolan-ITUPty, Ltd, 2002, Report on Biodegradable Plastics – Developments and Environmental Impacts
27
(BIOIS) Plastic waste in the Environment, loc.cit., p. 61.
40
.

41
 Capitolul 2 Studiul de caz

http://refuzaplasticrau.wordpress.com/2011/07/28/mitul-reciclarii/

prezentarea societatii,
scurt istoric
activitati curente productive
valorificarea materialelor plastice
evaluare de mediu

Bibliografie
1.Liana Hancu, Horatiu Iancau, Tehnologia materialelor nemetalice.

Tehnologia fabricării pieselor din materiale plastice, Editura ALMA MATER, 2003, 254
pagini, ISBN 973-8397-34-0.

2.Liana Hancu, Horaţiu Iancău, Alina Crai, Tehnologia fabricării pieselor din materiale
plastice : Studii de caz , Cluj-Napoca : Alma Mater, 2007 , ISBN 978-973-7898

3.Horun,S., Paunica,T., Sebe,O., Serban,S., Memorator de materiale plastice si auxiliari.

Editura Tehnica, Bucuresti,1988.

4.Iancău,H., Nemeş, O., Materiale compozite- concepţie şi fabricaţie, 2002, 155 pagini,
editura MEDIAMIRA-Cluj Napoca

5.Tentulescu,D., Tentulescu,L., Fibre de sticla. Edtura Tehnica, Bucuresti, 1994.

6.Seres, I., Injectarea materialelor plastice . Editura Imprimeriei de Vest, Oradea,1996.

http://www.scrigroup.com/educatie/chimie/OBTINEREA-POLIETILENEI34822.php
http://www.lefo.ro/chimie/CS/resurse_Alchene/pch_polimerizare.swf

http://www.referat.ro/referate/Polimerizarea_6311.html

42
DEZUNIFICATOR GRANULE

ECHIPAMENT DE MACINARE http://www.eltimro.bizoo.ro/vanzare/1141519/Echipament-macinare-

mase-plastice

43
INDEPARTAREA ETICHETELOR

http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/stiinta-tehnologie/6786/

Producătorul american Herbold Meckesheim a

realizat Label Remover, un utilaj destinat îndepărtării etichetelor din PVC de pe sticlele din
plastic (PET-uri). Conform producătorului, utilajul se adaptează perfect unei linii de reciclare
a PET-urilor, îndepărtarea etichetelor efectuându-se integral într-un singur pas, înaintea
operaţiei de spălare. Avantajul oferit este reprezentat atât de scurtarea duratei operaţiunilor de
reciclare, cât şi de economiile făcute prin lungirea duratei de funcţionare a cuţitelor utilajelor
de mărunţire, care adesea se blochează din cauza etichetelor.
Utilajul este realizat în două variante, pentru capacităţi de prelucrare de 4500, respectiv de
8000 kg de deşeuri pe oră. Îndepărtarea etichetelor (inclusiv separarea PET-urilor „lipite“
unul de altul) se face printr-o operaţie de fricţionare generată de un rotor prevăzut cu dinţi.
44
Alimentarea utilajului se poate face din mers, pe măsură ce PET-urile prelucrate sunt
eliminate din camera de fricţionare printr-o fereastră. Producătorul asigură şi toate
componentele consumabile necesare.

M. J.

PREGATIREA PENTRU TRANSPORT

45
IMBALOTARE DESEU

REGRANULARE DESU PLASTIC

46
http://www.plasticsystems.ro/produs/118/linii-de-granulare.html

47