COPIL ȘI FAMILIE

Beneficiile de asistență social LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011

Beneficiile de asistență socială în bani destinate copilului și familiei pot fi acordate sub formă de
alocații, indemnizații, stimulente financiare, facilități fiscale și alte facilități de natură financiară,
în condițiile legii.
-Alocațiile, indemnizațiile și stimulentele cuprind:
a) alocații pentru copii destinate copilului din familie și copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părinților, cum ar fi: alocația de stat, alocația de plasament și alte alocații acordate în
condițiile legii;
b) alocații, indemnizații și stimulente pentru familie, acordate în raport cu veniturile familiei și
cu numărul de copii aflați în întreținere cum ar fi: indemnizația pentru creșterea copilului,
stimulentul de inserție, alte alocații familiale și indemnizații.
Beneficiile pentru susţinerea copilului şi a familiei au în vedere naşterea, educaţia şi întreţinerea
copiilor şi cuprind următoarele categorii principale:
a) alocaţii pentru copii;
b) alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor;
c) indemnizaţii pentru creşterea copiilor;
d) facilităţi, în condiţiile legii.
-Copilul și familia beneficiază de servicii sociale diversificate, adaptate nevoilor și situațiilor de
dificultate identificate.
-Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi are dreptul la protecție
alternativă care constă în instituirea tutelei, măsuri de protecție specială și adopție.
- Protecția specială constă în instituirea măsurii plasamentului și acordarea de servicii sociale
destinate îngrijirii și dezvoltării copilului până la dobândirea capacității depline de exercițiu a
acestuia, acompaniate de beneficiile de asistență socială prevăzute de lege.
-Deciziile de separare a copilului de părinții săi sau de limitare a exercițiului drepturilor
părintești sunt precedate obligatoriu de servicii sociale de informare și consiliere, de terapie și
mediere adresate părinților.
- Tinerii care au beneficiat de măsuri de protecție specială și nu au posibilitatea revenirii în
familie, aflați în situații de risc de excluziune socială pot beneficia, la cerere, de continuarea
acordării unor măsuri de protecție specială pe o perioadă determinată, în condițiile prevăzute de
legislația specială.
-Măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc prin planul individualizat de protecție,
întocmit, aplicat și monitorizat de către autoritățile/instituțiile abilitate de lege.
-Copilul cu dizabilități are dreptul la măsuri de suport și de îngrijire, adaptate nevoilor sale.
-Copilul cu dizabilități și părinții acestuia, precum și persoanele cărora le-a fost dat în plasament
sau tutelă, beneficiază de servicii sociale destinate facilitării accesului efectiv și fără discriminare
al copilului cu dizabilități la educație, formare profesională, asistență medicală, recuperare,
pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, la activități recreative, precum și la orice alte
activități apte să le permită deplina integrare socială și dezvoltare personală.
-Copilul cu dizabilități are dreptul la servicii de îngrijire personală, stabilite în baza evaluării
socio-psiho-medicale și a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea activităților uzuale ale
vieții zilnice.
- Copilul cu dizabilități pentru care s-a instituit măsura tutelei ori a plasamentului la o familie sau
persoană, dacă la împlinirea vârstei de 18 ani nu urmează o formă de învățământ ori pregătire
profesională, în condițiile legii, poate rămâne în grija acestora pe o perioadă de încă 3 ani.
-Măsura prevăzută la alin. (4) se aplică la solicitarea tânărului cu dizabilități și cu acordul
familiei sau persoanei la care a fost dat în plasament ori în tutelă.
-Copilul care săvârșește fapte penale și nu răspunde penal beneficiază de măsuri de protecție
specială, respectiv plasament și supraveghere specializată, precum și de servicii sociale destinate
sprijinirii acestuia în procesul de reintegrare socială.
-Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârșește fapte penale și nu răspunde
penal, familia acestuia beneficiază de servicii sociale de consiliere și suport pentru facilitarea
îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege pe perioada de supraveghere specializată.

Serviciile sociale din domeniul protecției copilului și familiei LEGE Nr. 292 din 20
decembrie 2011

-Serviciile sociale din domeniul protecției copilului și familiei au ca principal obiectiv suportul
acordat pentru asigurarea îngrijirii, creșterii, formării, dezvoltării și educării copilului în cadrul
familiei.
Principalele categorii de servicii sociale sunt:
a) servicii de prevenire a separării copilului de familie;
b) servicii de reconciliere a vieții de familie cu viața profesională;
c) servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinții săi;
d) servicii de sprijin pentru familiile aflate în situații de dificultate.
-Serviciile sociale pot fi acordate în instituții/unități de asistență socială, respectiv în centre de zi,
centre rezidențiale, precum și la domiciliul familiei, la domiciliul persoanei care acordă îngrijire
copilului sau în comunitate.
-Serviciile sociale destinate prevenirii și combaterii violenței în familie pot fi organizate în centre
de zi și rezidențiale, cu sau fără personalitate juridică, de interes local ori județean.
-Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre rezidențiale cu găzduire pe
perioadă determinată sunt:
a) centre de primire în regim de urgență a victimelor violenței în familie;
b) centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;
c) locuințe protejate.
-Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre de zi sunt:
a) centre de consiliere pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;
b) centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației.
-Serviciile sociale destinate agresorilor sunt organizate în centre de zi care au drept obiectiv
reabilitarea și reinserția socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educație, consiliere și
mediere familială.

Instituții cu atribuții in protecția și promovarea drepturilor copiilor și a familiei:

Ministerul Muncii și Protecției Sociale

Ministerul Muncii și Protecției Sociale,se organizează și funcționează ca organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.

În exercitarea funcțiilor sale, Ministerul Muncii și Protecției Sociale îndeplinește, în condițiile

legii, următoarele atribuții:

a) în domeniul protecției familiei:

1. inițiază și avizează, după caz, proiectele de acte normative cu impact asupra domeniului
protecției familiei;
2. acreditează serviciile sociale pentru protecția victimelor violenței în familie;
b) în domeniul protecției sociale:
1. elaborează cadrul legislativ în domeniul protecției sociale;
2. avizează proiectele de acte normative din perspectiva respectării și implementării principiului
protecției sociale;
3. elaborează și monitorizează strategiile naționale din perspectiva respectării și implementării
principiului protecției sociale;
4. asigură coordonarea interministerială a procesului de elaborare, monitorizare și evaluare a
implementării Strategiei naționale privind justiția socială 2018-2025, prin crearea cadrului
instituțional pentru monitorizarea obiectivelor și raportarea pe domeniul protecției sociale, în
acord cu inițiativele în materie la nivel european și internațional;
5. asigură reglementarea, coordonarea, planificarea, monitorizarea și evaluarea politicilor și
măsurilor care asigură implementarea protecției sociale, precum și implementarea și promovarea
acesteia la nivelul întregii societăți, în contextul unei reechilibrări a distribuirii resurselor;
6. solicită autorităților administrației publice centrale, după caz, rapoarte cu privire la realizarea
obiectivelor Strategiei naționale privind justiția socială 2018-2025 și propune revizuirea
planurilor de acțiune în scopul atingerii țintelor stabilite prin strategie;
7. asigură raportarea indicatorilor cu privire la justiția socială la organismele europene și
internaționale, pe baza datelor furnizate de celelalte autorități responsabile de implementarea
Strategiei naționale privind justiția socială 2018-2025 și a altor strategii sectoriale în domeniu;

Ministerul Justiției și Protecției sociale

Ministerul muncii și justiție sociale deleagă atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale in vigoare
pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor pentru șomaj președintelui
Agenției Naționale pentru Ocupatea Forței de Munca , cu expediția lichidării pentru toate
proiectele cofinanțate prin asistenta financiară a Fondului european de ajustare la globalizare -
FEAG, și pentru ordonatorul principal de redute al bugetului asigurărilor sociale de stat
președintelui Casei Nastionale de Pensii Publice ,in condițiile legii.

Atribuţiile principale ale Ministerului Justiţiei

    În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 3 şi pentru realizarea obiectivelor din domeniul său
de activitate, Ministerul Justiţiei îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
 
I. în domeniul elaborării de strategii şi programe şi al prevenirii şi combaterii criminalităţii şi
corupţiei:
a) stabileşte măsurile ce urmează a fi cuprinse în programul de guvernare şi în programul
legislativ al Guvernului în domeniul justiţiei;
b) elaborează, coordonează şi monitorizează implementarea strategiilor, programelor şi
planurilor de prevenire a criminalităţii şi corupţiei; analizează şi evaluează rezultatele, efectele şi
impactul produs de strategiile, programele şi planurile de prevenire a criminalităţii şi corupţiei;
c) iniţiază şi dezvoltă programe cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, cu atribuţii
în domeniul studierii şi prevenirii criminalităţii şi corupţiei;
d) elaborează strategii şi programe în concordanţă cu documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite,
ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi ale Consiliului Europei, cu normele
dreptului comunitar, precum şi cu procedurile jurisdicţiilor internaţionale acceptate;
e) negociază, implementează şi monitorizează programele internaţionale de asistenţă tehnică şi
financiară pentru sistemul justiţiei, prevenirea criminalităţii şi corupţiei;
 Ministerul Justiţiei mai îndeplinește și alte atributii din anumite domenii precum:
II. în domeniul elaborării, avizării proiectelor de acte normative şi sintetizării practicii
instanţelor judecătoreşti:
 III. în domeniul dreptului internaţional şi al cooperării judiciare internaţionale:
IV. în domeniul integrării europene şi euroatlantice:
V. în domeniul protecţiei victimelor şi reintegrării sociale a infractorilor:
 
VI. în domeniul supravegherii executării pedepselor:
 
VII. în domeniul asigurării şi perfecţionării personalului din aparatul propriu şi din unităţile
subordonate:
VIII. în domeniul organizării, coordonării şi controlului, potrivit legii, al unor profesii liberale şi
activităţi conexe:
IX. în domeniul informatizării:
 X. în domeniul gestionării patrimoniului, asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca
serviciu public, scop în care:
 
      
Ministerul Afacerilor Interne 

Ministerul Afacerilor Interne este unul din ministerele care fac parte din Guvernul României. A
fost fondat la data de 16 iulie 1862, primul deținător al funcției de ministru fiind Barbu Catargiu.
Ministrul actual este Ion Marcel Vela.

Atribuţiile generale ale M.A.I. în domeniul afacerilor interne:

- Stabileşte, potrivit legii, măsuri pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, precum şi a proprietăţii publice şi private.

- Organizează şi desfaşoară, prin structuri specializate, potrivit competenţei, activităţi pentru

prevenirea şi combaterea terorismului, a criminalităţii organizate, a traficului şi consumului ilicit
de droguri, a traficului de persoane, a migraţiei ilegale, a criminalităţii informatice, precum şi a
altor fenomene infracţionale şi fapte antisociale.

- Organizează, îndrumă şi coordonează activitatea de protecţie a persoanelor, bunurilor,

obiectivelor şi valorilor şi organizează paza obiectivelor de importanţă deosebită date în
competenţă potrivit legii.

-Asigură, potrivit competenţelor, desfăşurarea activităţii pentru efectuarea cercetărilor în legatură

cu savârşirea unor fapte prevazute de legea penală.

-Organizează activitatea de protecţie a martorilor.

- Solicită de la autorităţi publice, de la persoane fizice sau juridice informaţii, date şi documente
necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin lege şi în limitele acesteia; poate
recompensa persoanele fizice care acordă sprijin ministerului, pentru îndeplinirea atribuţiilor
specifice, din fondul repartizat cu această destinaţie, în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului.

 -Asigură respectarea regimului frontierei de stat a României.

 -Constituie şi utilizează Registrul Naţional al Armelor şi Cazierul judiciar.

 -Constituie şi utilizează Sistemul Naţional de Evidenţă a Străinilor; asigură respectarea

regimului juridic al străinilor pe teritoriul României.

-Asigură constituirea, evidenţa, selecţionarea, păstrarea, conservarea şi folosirea documentelor

din Fondul Arhivistic Naţional.

 -Organizează şi execută asigurarea medicală şi psihologică a misiunilor specifice.

- Conduce activitatea de informaţii şi protecţie internă.

 -Îndrumă şi controlează activitatea prefectului pentru îndeplinirea Programului de guvernare.

 -Asigură, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei şi a Programului de

guvernare în domeniul managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, formarea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale specializate în activitatea de evidenţă a persoanelor,
precum şi activitatea de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă civilă.

-Constituie şi utilizează Sistemul Naţional Informatic de Evidenţă a Persoanelor.

Ministerul Educației și Cercetării

Ministerul Educației și Cercetării, este organismul Guvernului României care coordonează

sistemul de învățământ din România, stabilește obiectivele sistemului de învățamânt în
ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.
În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației consultă, după caz, societățile științifice
naționale ale cadrelor didactice, federațiile sindicale reprezentative la nivel de ramură, structurile
asociative ale autorităților administrației publice locale, ca parteneri sociali, și organizațiile
studențești și de elevi, recunoscute pe plan național.

 Atribuţiile generale
1.Elaborarea de proceduri privind cadrul normativ aplicabil și planificarea activităților de
control 
a) stabilirea cadrului procedural privind organizarea și desfășurarea activităților de control;
b) consultarea directorilor și conducerii MEN în vederea identificării riscurilor operaționale;
c) elaborarea proiectului planului anual de control și aprobarea acestuia de către ministru.
 
2. Verificarea instituțiilor planificate pentru control sau a aspectelor sesizate
a) realizarea verificărilor de către echipele de control în care pot fi asociate, cu avizul
ministrului, persoane specializate din cadrul ministerului, instituțiilor sau unităților aflate în
subordonarea, coordonarea, autoritatea MEN sau experți ai Corpului de experți al CC.
 
3. Întocmirea rapoartelor de control cu prezentarea propunerilor de remediere a deficiențelor
constatate
a) elaborarea proiectelor de rapoarte de control în urma verificărilor efectuate și înaintarea
acestora, spre aprobare,ministrului;
b) elaborarea rapoartelor anuale/periodice privind activitatea de control care includ propuneri de
remediere a deficiențelor constatate;
c) diseminarea rezultatelor activităților de control.
 
4. Monitorizarea modului de îndeplinire a măsurilor stabilite în rapoartele aprobate 
5.Gestionarea eficientă și eficacea activității de soluționare a petițiilor și memoriilor

Ministerul Sănătății 
Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea de stat în domeniul sănătății publice.
Ministerul Sanatatii indeplineste urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza politici, strategii si programe de actiune in domeniul sanatatii populatiei, in acord
cu Programul de guvernare, coordoneaza si controleaza implementarea politicilor, strategiilor si
programelor din domeniul sanatatii populatiei, la nivel national, regional si local;
b) evalueaza si monitorizeaza starea de sanatate a populatiei, ia masuri pentru imbunatatirea
acesteia si informeaza Guvernul referitor la indicatorii de sanatate, tendintele de evolutie si
despre masurile necesare pentru imbunatatirea acestora;
c) reglementeaza modul de organizare si functionare a sistemului de sanatate;
d) monitorizeaza, controleaza si evalueaza activitatea institutiilor sanitare si ia masuri pentru
imbunatatirea calitatii asistentei medicale acordate populatiei;
e) Asigura, in colaborare cu institutiile administratiei publice centrale si locale, resursele umane,
materiale si financiare necesare functionarii institutiilor din sistemul public de sanatate;
f) colaboreaza cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice centrale si locale, cu cei ai
societatii civile si cu massmedia in scopul educatiei pentru sanatate a populatiei si adoptarii unui
stil de viata sanatos;
g) participa la Limitarea efectelor aparute in urma dezastrelor, calamitatilor si epidemiilor in
domeniul sau de competenta;

Inspecţia Muncii
Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea
Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii specific:

A. în domeniul relaţiilor de muncă:
a) controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea,
executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
b) controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din
contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
c) controlează aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei
şi bărbaţi;
d) asigură la nivel naţional evidenţa muncii prestate în baza contractelor individuale de muncă,
prin registrul general de evidenţă al salariaţilor, precum şi evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor
prestaţiilor acestora;
e) controlează folosirea forţei de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarată;
f) primeşte şi transmite în sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncă, datele
depuse de angajatori şi beneficiari referitoare la salariaţi şi la zilieri;
g) asigură înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi şi verifică prevederile
acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat, şi conciliază conflictele de
muncă declanşate la nivelul unităţilor;
B. în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei:
a) controlează, coordonează şi îndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la
securitatea şi sănătatea în muncă, ce decurg din legislaţia naţională, europeană şi din convenţiile
Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
b) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă
caracterul accidentelor, colaborează cu instituţiile implicate în ceea ce priveşte evidenţa şi
raportarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) controlează activitatea de instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi furnizează
informaţii în vederea îmbunătăţirii acesteia;
d) autorizează din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă funcţionarea persoanelor
fizice şi juridice şi retrage sau poate propune retragerea autorizării, în condiţiile legii;
e) analizează activitatea serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi propune, după caz,
comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor
cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul
inspectoratelor teritoriale de muncă retragerea abilitării;
f) eliberează avize şi autorizaţii conform competenţelor stabilite prin actele normative aplicabile;
g) dispune sistarea activităţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în
care se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională,
şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
h) dispune angajatorului efectuarea de măsurători, determinări şi expertize pentru prevenirea
unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi verificarea,
prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la
locurile de muncă, cheltuielile fiind suportate de către angajator;
i) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piaţă a produselor
pentru care desfăşoară acţiuni de supraveghere a pieţei, conform competenţelor;

Inspectoratul Teritorial de Muncă

Inspectoratul Teritorial de Muncă, ITM este prescurtarea pentru Inspectoratul Teritorial de
Muncă, organ de specialitate existent în fiecare județ din România, aflat în subordinea Inspecției
Muncii.
ATRIBUŢII SPECIFICE:
-controlează aplicarea prevederilor legale referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă şi la
înlăturarea riscurilor de accidentare sau îmbolnăviri profesionale;
- verifica elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controlează realizarea
acestora; -solicita măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în
unităţi şi în afară acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol;
-dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de munca, în cazul în
care constata o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de imbolnavire profesională şi
sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
- cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă
caracterul accidentelor, colaborează cu Inspectia Muncii în ceea ce priveşte evidenţa şi
raportarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
-controlează activitatea de instruire şi informare a lucrătorilor şi furnizează informaţii în vederea
îm bunătăţirii acesteia;
-controlează respectarea prevederilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor,
utilajelor şi a echipamentelor de protecţie din domeniul reglementat, la intrarea acestora pe
teritoriul naţional, la introducerea pe piaţă a produselor si verifica comportarea acestora in timpul
utilizarii;
-restricţionează comercializarea produselor neconforme;
 -colaborează cu autorităţile competente în toate problemele legate de supravegherea pieţei,
inclusiv în ceea ce priveşte notificarea clauzei de salvgardare în cazul produselor neconforme;
- verifică modul de organizare şi funcţionare a comitetelor de securitate şi sănătate în muncă;
-analizează activitatea persoanelor fizice şi juridice abilitate pentru a presta servicii de protecţie
şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în calitate de serviciu extern de
prevenire şi protecţie serviciilor externe şi propune retragerea abilitarii, după caz;

Casei Naţionale de Pensii Publice

Casei Naţionale de Pensii Publice este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate
juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale care administrează sistemul
public de pensii şi sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

CNPP are, în principal, următoarele atribuţii:

a) elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNPP, stabileşte structura

organizatorică a caselor teritoriale de pensii şi emite regulamentul-cadru de organizare şi
funcţionare a acestora;

b) propune Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale norme metodologice în aplicarea

prevederilor legale din domeniul său de competenţă;

c) propune Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi prezintă spre avizare

Minsterului Sănătăţii criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III
de invaliditate a asiguraţilor;

d) stabileşte, în cooperare cu casele de pensii sectoriale, modalitatea tehnică de evidenţă a

contribuabililor şi beneficiarilor sistemului public de pensii, a drepturilor şi obligaţiilor de
asigurări sociale, precum şi a modului de colaborare cu Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi
Administrarea Bazelor de Date;

e) organizează modul de stabilire şi de plată a drepturilor de pensii şi a altor drepturi de asigurări

sociale finanţate din bugetul asigurărilor sociale, precum şi a celor finanţate de la bugetul de stat,
prin bugetul alocat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, conform legii;

f) organizează activitatea de evidenţă contabilă a execuţiei bugetare pentru bugetul asigurărilor

sociale de stat;

Casa Națională de Asigurări de Sănătate 

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este o instituție publică din România,
autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, al cărei principal obiect de activitate îl
reprezintă asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului asigurărilor sociale de
sănătate din România.

Atributiile Casei de Asigurari de Sanatate:

1. colectarea contributiilor la fond pentru persoanele fizice, altele decat cele pentru care
colectarea veniturilor se face de catre ANAF;
2. administrarea bugetelor proprii;
3. inregistrarea si actualizarea datelor referitoare la asigurati si comunicarea catre CNAS;
4. elaborarea proiectului bugetului de venituri si cheltuieli precum si a celui de rectificare a
bugetului anual
5. elaborarea si publicarea raportului anual de activitate, executiei bugetare pe capitole si
subcapitole si a planului de activitate pentru anul urmator;
6. utilizarea tuturor demersurilor legale pentru a optimiza colectarea contributiilor si recuperarea
creantelor restante;
7. furnizarea gratuita de informatii, consultanta, asistenta in problemele asigurarilor sociale de
sanatate si ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor si furnizorilor de servicii
medicale;
8. administrarea bunurilor casei de asigurari, conform prevederilor legale;
9. negocierea si Contractarea serviciilor medicale cu furnizorii de servicii medicale in conditiile
contractului - cadru;
10. decontarea  serviciilor medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale in conditiile
contractului – cadru;

Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții

Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, denumită în

continuare Autoritatea, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii și Protecției
Sociale, prin preluarea activităților, atribuțiilor și structurilor Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Dizabilități și ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și
Adopție, care se desființează.

În domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, Autoritatea îndeplinește următoarele

atribuții specifice:
a) centralizează și sintetizează informațiile referitoare la respectarea principiilor și normelor
stabilite de Convenția cu privire la drepturile copilului și constituie baze de date relevante;
 b) asigură controlul, coordonarea și îndrumă metodologic activitățile serviciilor destinate
prevenirii separării copilului de părinții săi, ale celor de protecție specială a copilului separat,
precum și activitățile desfășurate de comisiile pentru protecția copilului;
c) elaborează metodologii, norme, instrucțiuni și proceduri de lucru, precum și alte instrumente
de evaluare și de monitorizare necesare organizării și funcționării serviciilor destinate prevenirii
separării copilului de părinții săi și protecției speciale a copilului separat;
d) licențiază serviciile destinate prevenirii separării copilului de părinții săi, precum și protecției
speciale a copilului separat, organizate, în condițiile legii, de furnizorii de servicii sociale, și
asigură la nivel național evidența acestor servicii;
e) monitorizează respectarea drepturilor copilului și asigură controlul în ceea ce privește
aplicarea legislației din domeniul protecției și promovării drepturilor copilului și modul în care
sunt respectate drepturile copilului de către instituțiile publice, de celelalte persoane juridice și de
persoanele fizice, în conformitate cu legislația în vigoare;
f) sesizează instituțiile competente în vederea stabilirii, potrivit legii, a răspunderii disciplinare,
materiale, contravenționale sau penale, în cazul în care, în exercitarea atribuțiilor, Autoritatea ia
cunoștință despre încălcarea unor prevederi legale în domeniu;

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, denumită în continuare
ANES, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, care
promovează principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în vederea
eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile și
programele naționale, și care exercită funcțiile de strategie, reglementare, reprezentare și
autoritate de stat în domeniul violenței în familie, cu atribuții în elaborarea, coordonarea și
aplicarea strategiilor și politicilor Guvernului în domeniul violenței în familie.
ANES îndeplineşte următoarele atribuţii specifice, în domeniile:
a) Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi:
1. coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi;
2. propune Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice proiecte de
acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi
asigură aplicarea acestora;
3. propune Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, avizarea
proiectelor de acte normative, iniţiate de alte autorităţi, în vederea integrării şi respectării
principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
4. colectează date statistice, elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze privind aplicarea
principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în toate domeniile de
activitate;
5. elaborează, fundamentează, propune şi dezvoltă programe şi proiecte, aprobate potrivit legii,
în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
6. coordonează implementarea şi, după caz, implementează programele Uniunii Europene
privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
7. participă ca membru în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori a programelor
derulate în România de către instituţiile Uniunii Europene, în vederea respectării principiului
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la alocarea resurselor;
8. reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi
colaborează cu structuri similare din alte ţări;
9. cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu
organizaţii neguvernamentale;
10.colaborează cu partenerii sociali, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale implicate în
domeniu, la elaborarea şi implementarea politicilor publice, în vederea realizării egalităţii de
şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
b) Violența în familie și violenței împotriva femeilor:
1. elaborează, coordonează şi aplică strategiile şi politicilor Guvernului în domeniul violenţei în
familie.și violenței împotriva femeilor;
2. propune Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice proiecte de
acte normative, planuri naţionale de acţiune în domeniul violenței în familie și violenței
împotriva femeilor şi asigură aplicarea acestora;
3. propune Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice avizarea
proiectelor de acte normative, iniţiate de alte autorităţi, în domeniul violenței în familie și
violenței împotriva femeilor;
4. colectează date statistice, elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze privind domeniul
violenței în familie și violenței împotriva femeilor;
5. elaborează, fundamentează, propune şi dezvoltă programe şi proiecte, aprobate potrivit legii,
în domeniul violenței în familie și violenței împotriva femeilor;

Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială

Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, instituţie care va exercita atât atribuţiile
prezente ale Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, cât şi pe cele de inspecţie socială.
Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială trebuie să asigure o mai bună gestionare a
sistemului de beneficii de asistenţă socială, certificat printr-o activitate riguroasă de control şi
inspecţie, astfel încât, în prezentul context marcat de constrângeri bugetare, beneficiile să ajungă
la persoanele care au cea mai mare nevoie
Pentru realizarea obiectivelor sale în domeniul administrării, gestionării şi plăţii beneficiilor de
asistenţă socială şi al susţinerii programelor de servicii sociale, Agenţia are, în principal,
următoarele atribuţii:
a) urmăreşte şi asigură aplicarea corectă, unitară şi nediscriminatorie a legislaţiei privind
sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale;
 b) elaborează propuneri de îmbunătăţire a cadrului legislativ din domeniul său de competenţă şi
le înaintează Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru promovare;
c) stabileşte procedurile administrative privind acordarea beneficiilor de asistenţă socială,
administrarea şi implementarea programelor privind serviciile sociale de către agenţiile
teritoriale şi elaborează instrucţiuni privind gestionarea beneficiilor de asistenţă socială şi a
programelor de servicii sociale;
d) fundamentează şi propune Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale proiectul de
buget, ce include fonduri pentru plata beneficiilor de asistenţă socială şi susţinerea programelor
privind servicii sociale, precum şi pentru funcţionarea Agenţiei;
e) administrează şi gestionează bugetul propriu, organizează şi asigură plata beneficiilor de
asistenţă socială;
f) administrează şi gestionează patrimoniul propriu;
g) prezintă Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale raportul de execuţie bugetară a
bugetului alocat;
h) negociază şi încheie convenţii cu instituţii financiare, în vederea efectuării plăţilor
beneficiilor de asistenţă socială, în baza mandatului acordat de ordonatorul principal de credite;

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă este autoritatea administrativă subordonată
Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, împuternicită să asigure implementarea
politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă, migrației forței de muncă și asigurării
de șomaj.
 Agenția Națională aplică politicile și strategiile privind ocuparea forței de muncă și formarea
profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, elaborate de Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale, având următoarele obiective principale:
a) stimularea ocupării forței de muncă și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
b) prevenirea șomajului;
c) participarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la serviciile de formare
profesională;
d) asigurarea egalității de șanse pe piața internă a forței de muncă și combaterea oricăror forme
de discriminare pe piața muncii;
e) creșterea incluziunii sociale;
f) protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj;
g) facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în statele membre ale Uniunii Europene și în statele
semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, cât și în alte state cu care România
a încheiat tratate, acorduri, convenții și înțelegeri;
h) sprijinirea cetățenilor români în vederea încadrării în muncă în statele cu care România nu are
încheiate acorduri bilaterale în domeniul forței de muncă.
(1) În exercitarea actului de conducere, consiliul de administrație al Agenției Naționale are, în
principal, următoarele atribuții:
a) coordonează activitatea Agenției Naționale;
b) aprobă programele naționale anuale privind ocuparea și formarea profesională a persoanelor
în căutarea unui loc de muncă;
c) aprobă programele anuale de formare profesională a personalului propriu al Agenției
Naționale și al unităților din subordine;
d) aprobă propunerile pentru fundamentarea proiectului de buget al asigurărilor pentru șomaj;
e) aprobă defalcarea bugetului asigurărilor pentru șomaj pe unitățile din subordinea Agenției
Naționale în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii;

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului funcţionează ca serviciu public

specializat de interes local, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local al
Sectorului 3, înfiinţată prin H.C.L. nr. 58 din 31.08.2004 prin fuziunea a două servicii
specializate, respectiv Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Direcţia Generală de
Asistenţă Socială ce funcţionau la nivelul Sectorului 3.

Direcţia Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului îndeplineşte următoarele atribuţii

principale:
a) în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului:
1. întocmeşte raportul de evaluare iniţială a copilului şi familiei acestuia şi propune stabilirea
unei măsuri de protecţie specială;
2. monitorizează trimestrial activităţile de aplicare a hotărârilor de instituire a măsurilor de
protecţie specială a copilului;
3. identifică şi evaluează familiile sau persoanele care pot lua în copii în plasament;
4. monitorizează familiile şi persoanele care au primit în plasament copii, pe toată durata acestei
măsuri;
5. identifică, evaluează şi pregăteşte persoane care pot deveni asistenţi maternali profesionişti, în
condiţiile legii; încheie contracte individuale de muncă şi asigură formarea continuă de asistenţi
maternali profesionişti atestaţi; evaluează şi monitorizează activitatea acestora;
6. acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie, în vederea reintegrării în
mediul său familial;
7. reevaluează, cel puţin o dată la 3 luni şi ori de câte ori este cazul, împrejurările care au stat la
baza stabilirii măsurilor de protecţie specială şi propune, după caz, menţinerea, modificarea sau
încetarea acestora;
8. îndeplineşte demersurile vizând deschiderea procedurii adopţiei interne pentru copiii aflaţi în
evidenţa sa;
9. identifică familiile sau persoanele cu domiciliul în România care doresc să adopte copii;
evaluează condiţiile materiale şi garanţiile morale pe care acestea le prezintă şi eliberează
atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;
10. monitorizează evoluţia copiilor adoptaţi, precum şi a relaţiilor dintre aceştia şi părinţii lor
adoptivi; sprijină părinţii adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligaţiei de a-l informa pe acesta
că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate ale copilului o permit;

Inspectoratul General al Poliției Române 

Inspectoratul General al Poliției Române —( IGPR) este principala instituție pentru aplicare a

legii din România - instituție specializată a statului care exercită atribuții privind prevenirea,
descoperirea și cercetarea în condițiile legii a tuturor infracțiunilor.

Atribuţii:
a. coordonează, îndrumă, monitorizează şi evaluează activitatea formaţiunilor de profil, prin
servicii de specialitate;

b. participă la elaborarea proiectelor de acte normative care se aplică în activitatea de poliţie, în

special în domeniul transporturilor feroviare, aeriene şi navale;

c. studiază cauzele şi condiţiile care au determinat ori favorizat săvârşirea de infracţiuni,

analizează periodic evoluţia fenomenului infracţional, iar în funcţie de concluziile desprinse
stabileşte direcţiile de acţiune şi măsurile ce urmează a fi întreprinse;

d. elaborează proceduri specifice, metodologii, proiecte de instrucţiuni şi dispoziţii, referitoare la

activitatea structurilor de poliţie transporturi, asigură implementarea acestora la nivelul unităţilor
teritoriale şi monitorizează punerea lor în practică;

e. colaborează cu celelalte structuri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi

cooperează cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General al Poliţiei de
Frontieră, Serviciul de Protecţie şi Pază, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă,
Ministerul Apărării, precum şi cu alte instituţii centrale ale administraţiei publice;

f. acţionează conform prevederilor legale şi cadrului normativ intern, pentru a asigura informarea
opiniei publice cu privire la principalele atribuţii ale structurilor de poliţie transporturi şi
rezultatul unor activităţi desfăşurate pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale;

g. organizează, coordonează şi evaluează activităţile specifice (acţiuni interregionale pe

magistrale feroviare, razii, patrulări, filtre, supravegheri operative, etc.) pentru prevenirea şi
descoperirea infracţiunilor în sistemul transporturilor feroviare, navale şi aeriene;
Consiliul Local

Consiliul Local este o autoritate administrativă autonomă deliberativă, compusa din primar și

consilieri aleși în condițiile legii pe o perioadă de 4 ani.

Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții:

a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale
instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor
autonome de interes local;
b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau
municipiului;
c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau
municipiului;
d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;

Guvern MEC MS MJ MAI

MMPS

Central: ANDPCA ANPIS ANOFM IM CNPP CNAS ANES IGPR

 DPDC DDPD

Judetean: DGASPC AJPIS AJOFM ITM CJPP CJAS IJP

SEC

Local: CL SPAS