Noțiunea/termenii

Obiective:
1. definiție;
2. structura termenilor;
3. clasificarea termenilor;
4. raporturi între termeni.

Noțiunea sau termenul este cea mai simplă forma logică prin care indicăm obiecte, ființe,
fenomene reale sau ideale.

Orice noțiune este alcătuită din:

1. sferă sau extensiune; adică o înșiruire, respectiv mulțimea obiectelor indicate de
noțiune.
2. conținutul sau intensiunea termenului; adică însușirile specifice elementelor
aflate în sferă.

În funcție de structura noțiunii/termenului avem următoarea clasificare:

a) dupa sferă: – termeni vizi, adică extensiunea nu cuprindeniciun element, ex.: Dumnezeu, Zeus, Împăratul
Statelor Unite...
!!! Astfel de termeni nu desemnează un obiect real și îi întâlnim în mitologie, basmografie, teologie și în
știință.
– termeni singulari și termeni generali: (termenii singulari au în extensiune un singur element)
(termenii generali cuprind cel puțin două elemente)
!!! Termenii singulari sunt exprimați de obicei prin nume proprii de persoane, de țări, de continente, de
ape etc...
– termeni pozitivi și termeni negativi: primii indică prezența unei proprientăți, iar cei din urmă
absența unei proprientăți; ex. pozitivi: cinstit, generos, harnic
ex. negativi: leneș, mincinos, orb
 Raportul dintre noțiuni

A. Raportul de concordanță:
1) raportul de identitate – are loc între două sau mai multe noțiuni care au toate elementele
indentice în sferă (= sferele
coincid);
2) raportul de intersectare (încrucisare) – are loc între două sau mai multe noțiuni dacă sferele au o
parte comună;
3) raportul de subordonare – are loc între termenul gen și termenii specie, adică sfera genului
include sferele specilor.

B. Raportul de opoziție:
1) raportul de contradicție
2) raportul de contrarietate