Unitate de învăţare Nr.

12

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12…………………………...……………………... 2

12.1. Semnificația și fundamentarea constituțională a controlului exercitat asupra
administrației publice........................................................................................................ 2
12.2. Criterii de clasificare a controlulului exercitat asupra activității administrației
publice............................................................................................................................... 4
12.3. Condițiile în conteciosul administrativ.................................................................... 6
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12………………………………………..10
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….............................10
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12…………………………………………………11
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 12

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:

 Să înțeleagă contenciosul administrativ;
 Să distingă semnificația și fundamentarea constituțională a controlului
exercitat asupra administrației publice;
 Să cunoască criteriile de clasificare a controlulului exercitat asupra
activității administrației publice.

12.1. Semnificația și fundamentarea constituțională a controlului exercitat asupra

administrației publice

Actele Principiul separației puterilor în stat, potrivit căruia sunt organizate cele trei
administrative puteri statale, presupune, deopotrivă, atât o colaborare, precum și un control
reciproc al acestora. Drept urmare, contenciosul administrativ reprezintă, în
fapt, o concretizare a principiului separatiei puterilor in stat, o modalitate de
exercitare a controlului judecatoresc asupra activitatii desfasurate de
puterea executiva.
Specificul activitatii administratiei publice consta in organizarea executarii
si executarea in concret a legilor si a celorlalte acte normative. Uneori, prin
activitatea sa, cu precadere prin actele administrative pe care le emite,
administratia poate leza drepturi subiective sau interese legitime ale
particularilor. "Pentru a feri administratia sa comita ilegalitati, s-au stabilit
diferite mijloace preventive, care au drept scop sa asigure, pe de o parte,
aplicarea exacta a legilor si regulamentelor, iar, pe de alta parte, sa apere
drepturile si interesele administratolor"
Institutia contenciosului administrativ are vechi traditii in tara noastra, insa
o buna perioada de timp (perioada comunista) legiuitorul a desfiintat-o,
considerandu-se ca fiind inadecvata pentru societatea socialista.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, legiuitorul a repus institutia
contenciosului administrativ in drepturile sale firesti, prin adoptarea Legii
nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Ulterior, contenciosul
administrativ si-a gasit si suportul constitutional in art. 48 al Constitutiei
Romaniei din 1991.
Evolutia legislatiei, dar, mai ales, revizuirea Constitutiei au impus o noua
lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, care a abrogat
vechea reglementare.
Notiunea de contencios administrativ
Aceasta notiune poate fi abordata intr-un dublu sens:
- in sens larg, contencios administrativ reprezinta totalitatea litigiilor dintre
administratia publica si cea administrativă.
- in sens restrans, contenciosul administrativ se refera numai la acele litigii
juridice in care organele administratiei publice folosesc regimul juridic
administrativ in baza competentei pe care le-o confera legea.
La randul sau, aceasta ultima acceptiune are atat un sens material, cat si unul
formal-organic.
In sens material, contenciosul administrativ inseamna totalitatea litigiilor
dintre administratia publica si cei administrati si regimul juridic aplicabil
solutionarii acestora.
In sens formal, contenciosul administrativ inseamna totalitatea instantelor
competente a solutiona litigiile mentionate.
Potrivit art.2 lit.e al Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prin
contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare de catre
instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a
litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar
conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act
administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul
legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept
sau la un interes legitim.
Detaliind continutul notiunii, putem sublinia faptul ca litigiile date spre
solutionare instantelor de contencios administrativ sunt acele litigii in care
cel putin o parte este un organ sau autoritate a administratiei publice sau un
functionar public.
Obiectul actiunii in contencios administrativ il constituie anularea in tot sau
in parte a actului administrativ unilateral vatamator, repararea pagubei
cauzate si, eventual, raparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate
adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat
intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin
refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de
efectuare a unei anumite operasiuni administrative necesare pentru
exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Formele contenciosului administrativ
a. din punct de vedere al constatarii, contenciosul poate fi obiectiv (apara
dreptul obiectiv, legalitatea) sausubiectiv (apara drepturile subiective si
interesele legitime ale particularilor);
b. din punct de vedere al deciziei, el poate fi contencios de anulare sau de
plina jurisdictie.
Contenciosul administrativ de anulare este acela in care instanta de
contencios este competenta sa anuleze / sa modifice un act administrativ
emis / adoptat cu incalcarea legii / sa oblige o autoritate administrativa sa
rezolve o cerere privitoare la un drept / interes recunoscut de lege. In acest
sistem, instanta de contencios nu se poate pronunta asupra prejudiciului
material cauzat de actul administrativ. Reparatia daunelor materiale se va
face printr-o actiune separata in justitie, in fata unei instante de drept comun.
Contenciosul administrativ de plina jurisdictie este acela in care instanta
poate fie sa anuleze sau sa modifice un act administrativ, fie sa oblige
autoritatea administrativa sa solutioneze o cerere sau sa emita actul
administrativ ori sa repare prejudiciile materiale si morale provocate de un
act administrativ (aceste prejudicii pot fi recuperate si printr-o actiune
separata la instante de drept comun).
In Romania, Legea nr. 29/1990, respectiv Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ au creat un sistem de contencios de plina
jurisdictie, in care, solutionand cauza, instanta poate sa modifice / sa anuleze
un act administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita / sa adopte
un act administrativ, certificat, adeverinta si sa dispuna repararea
prejudiciului material si moral.
c. dupa sfera de cuprindere si temeiul legal al actiunii in justitie, exista
contencios administrativ de drept comun, bazar pe Legea nr. 554/2004, si
un contencios special, bazat pe reglementari derogatorii de la Legea nr.
554/2004 (de ex. domeniul contraventiilor, in materie electorala etc.)
 Constitutia Romaniei revizuita a largit considerabil temeiul actiunilor in
contencios administrativ, extinzandu-l, dincolo de limita drepturilor
subiective incalcate, si la interesul legitim; a largit sfera actelor ce pot fi
atacate in contenciosul administrativ, incluzand si ordonantele Guvernului;
a reglementat expres jurisdictiile administrative speciale (gratuite si
facultative); a garantat controlul de legalitate asupra actelor administrative
pe calea contenciosului administrativ, prevazand si exceptiile de la acest
control. Prin urmare, Constitutia a fortificat institutia contenciosului
administrativ, in calitatea ei de instrument de protectie a cetateanului
impotriva abuzurilor administratiei.
Forme de control exercitat asupra administratiei publice
Constitutia Romaniei, republicata, consacra in art.1 alin.4 organizarea
statului "potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa,
executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale". Deci,
legea noastra fundamentala consfinteste, in mod expres, separatia celor trei
puteri statale si, in acelasi timp, faptul ca acestea trebuie sa se gaseasca intr-
un permanent echilibru, inducandu-se astfel ideea de interactiune si control
reciproc dintre acestea.
Controlul exercitat asupra activitatii administratiei publice este reglementat
atat de Constitutie, precum si de o serie de acte normative. Astfel, art.111
din Constitutie instituie controlul parlamentar asupra Guvernului si a
celorlalte organe ale administratiei publice, iart art. 112 si 113 stabilesc
modalitati concrete de control parlamentar. Pe de alta parte, art.21 si 52 din
Constitutie aseaza activitatea administratiei publice sub controlul de
legalitate exercitat de instantele judecatoresti.
In sfarsit, din continutul art. 102 alin.1 din Constitutie reiese, in mod
implicit, competenta Guvernului de a exercita controlul administrativ
asupra autoritatilor din sistemul administratiei publice.
In concluzie, Constitutia Romaniei consacra trei forme de control ce pot fi
exercitate asupra activitatii desfasurate de autoritatile administratiei
publice, anume: controlul parlamentar, controlul judecatoresc si controlul
administrativ.

Test de autoevaluare 12.1. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt formele conteciosului administrativ?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 10.

12.2. Criterii de clasificare a controlulului exercitat asupra activității administrației

publice
A. În funcție de natura organului care exercită controlul, distingem:
Actele 1. Controlul parlamentar, exercitat sub 2 forme:
administrative - controlul parlamentar traditional, exercitat de Parlament in mod direct,
prin mijloacele puse la dispozitie de Constitutie;
- controlul parlamentar modern, exercitat prin intermediul unor autoritati
publice care depind de Parlament (Avocatul Poporului, Curtea de Conturi
etc.).
2. Controlul administrativ, care poate fi clasificat din mai multe puncte de
vedere:
a. din punct de vedere al locului pe care il ocupa organul de control fata de
organul controlat:
- controlul administrativ intern, exercitat de agenti din interiorul organului
controlat (de ex. conducatorul autoritatii administrative, functionari publici
cu functii de conducere ori de structuri organizatorice din cadrul autoritatii
respective). De regula, aceasta forma de control are un caracter permanent
si se exercita din oficiu ori la sesizare.
- controlul administrativ extern, in care organul de control face parte din
structuri administrative plasate in afara organului controlat (de ex. autoritati
administrative, demnitari sau functionari publici.
Acest tip de control, la randu-i, poate fi impartit in mai multe categorii:
un control contencios, exercitat de organele administrative cu atributii
jurisdictionale, si un control necontencios, exercitat de organul ierarhic,
organe de specialitate ale administratiei centrale etc.
In functie de obiectiv, controlul poate fi un control general, care vizeaza
intreaga activitate a organului controlat, si un control specializat, care
priveste un anumit segment al activitatii celui controlat (de ex. controlul
financiar, cel pe probleme de urbanism, de activitate de stare civila etc.).
Controlul administrativ extern poate imbraca forma: controlului
ierarhic (de ex. Guvern - prefecti), controlului de tutela administrativa (de
ex. controlul exercitat de anumite organe ale administratiei publice centrale
- Guvern, Agentia Nationala a Functionarilor Publici - asupra autoritatilor
administratiei descentralizate, in cazurile prevazute de lege) si a controlului
administrativ extern specializat (el vizeaza anumite segmente ale activitatii
administratiei publice - de ex. finantele publice, protectia muncii, starea
civila, protectia mediului etc. - si se exercita, dupa caz, de catre unele
autoritati ale administratiei publice - Ministerul de Interne si al Reformelor
Administrative, prefecti -, de unele organe de specialitate ale administratiei
publice - de ex. Inspectia Muncii -, de demnitari - presedintii consiliilor
judetene, primari -, ori de functionari publici cu atributii de control).
b. din punct de vedere al modului in care intervine, controlul administrativ
extern, ca si cel intern, pot fi realizate:
- la cererea organului controlat
- la sesizarea unui alt subiect de drept
- din oficiu.
3. Controlul judiciar (judecatoresc), exercitat in baza art. 21, 52 si 126
alin.6 din Constitutie, raportate la prevederile Legii nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, atat pe calea actiunii directe, cat si pe cale de
exceptie.
4. Controlul exercitat de alte autoritati publice decat cele care realizeaza
prerogativele celor trei clasice puteri in stat (de ex. controlul Curtii
Constitutionale asupra ordonantelor de Guvern, care este un control de
natura contencioasa, ori controlul exercitat de Avocatul poporului, care este
unul necontencios).
5. Controlul politic, a carui legitimitate se afla in misiunea administratiei de
a pune in aplicare decizia politica.
B. In functie de obiectivul urmarit prin activitatea de control, distingem:
a. un control general, care vizeaza intreaga activitate a organului controlat,
din punct de vedere al legalitatii si oportunitatii;
b. un control de specialitate, care vizeaza anumite segmente ale activitatii
organului controlat.
C. In functie de procedura aplicabila:
 a. un control jurisdictional, de natura contencioasa (de ex. controlul
exercitat de Curtea Constitutionala, de instantele judecatoresti, de organele
administrative cu atributii jurisdictionale)
b. un control nejurisdictional, de natura necontencioasa.
Conditiile actiunii in contenciosul administrativ in baza Legii nr. 554/2004
Actuala reglementare in materie realizeaza o revalorizare a reglementarii
contenciosului administrativ din perioada interbelica. Ea contribuie la
separarea puterilor in stat si la realizarea principiilor statului de drept.
Anterioara lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 29/1990, a fost
criticata pentru numarul mare (14) de acte administrative exceptate, din
diferite ratiuni, de la controlul legalitatii exercitat de instantele
judecatoresti.
Actuala lege a contenciosului administrativ reduce numarul exceptiilor,
odata cu largirea competentelor instantelor de contencios, crescand astfel
sansele particularilor de a reusi sa-si apere drepturile si interesele legitime
in instanta de contencios administrativ.
Reglementarea actuala, realizata prin Constitutie si prin Legea nr.554/2004,
permite subiectului dreptului la actiune sa ceara si instantei sa dispuna:
-anularea totala sau partiala a unui act administrativ
-modificarea sau suspendarea unui act administrativ
-emiterea sau adoptarea unui act administrativ
-stabilirea si evaluarea pagubelor si obligatia autoritatilor administrative
de a le repara.
Potrivit actelor mentionate, contenciosul administrativ este reglementat in
tara noatra pe 2 grade de jurisdictie:
- Fondul cauzelor este de competenta sectiilor de contencios administrativ
si fiscal de pe langa tribunale si curti de apel.
- Recursul si caile de atac extraordinare sunt judecate de catre sectiile de
contencios administrativ si fiscal de pe langa curtile de apel si de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Test de autoevaluare 12.2. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Explicați clasificarea controlului administrativ.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 10.

12.3. Condițiile în conteciosul administrativ

Actele 1. Actul atacat să fie un act administrativ în forma tipică sau un fapt
administrative material asimilat actului administrativ.
Cu privire la actul administrativ, acesta reprezinta o manifestare unilaterala
de vointa ce apartine unei autoritati publice in vederea executarii ori
organizarii executarii legii, dadnd nastere, modificand sau stingand
raporturi juridice. In acest sens, actul administrativ poate fi atat individual,
cat si normativ. Aceasta prevedere are rolul de a clarifica disputele intre
partizanii si adversarii ideii ca numai actul administrativ individual, fiind
producator de efecte juridice concrete, poate vatama drepturi subiective, iar
nu si actul administrativ normativ, intrucat contine reguli juridice abstracte,
nesusceptibile de a fi cenzurate in contenciosul administrativ, practica
judiciara, de altfel, osciland in aceasta materie.
Legea nr. 554/2004 asimileaza actelor administrative unilaterale refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes
legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul
legal (tacerea administrativa si tardivitatea). Comparand cuprinsul alin.2 al
art.2 din Legea nr. 554/2004 cu dispozitiile art.52 din Constitutia revizuita,
observam ca faptul refuzului nejustificat de a satisface o cerere nu are
consacrare constitutionala, acest demers procesual fiind lipsit de protectia
suprema conferita de Constitutie.
De asemenea, actuala legea a contenciosului asimileaza actelor
administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca
obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea unor
lucrari de interes public, prestarea unor servicii publice sau achizitiile
publice.
In al treilea rand, fac parte din categoria actelor administrative supuse
controlului instantelor de contencios administrativ si actele administrative
jurisdictionale, acestea fiind emise de catre autoritatile administrative cu
atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura
bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.
In ultimul rand, ca o noutate a prezentei legi a contenciosului administrativ,
in consonanta cu dispozitiile art. 126 alin.6 din Constitutie, pot face obiectul
controlului in contenciosul administrativ ordonantele sau dispozitii din
ordonante ale Guvernului neconstitutionale. In acest caz, persoana
vatamata va introduce actiunea sa impotriva ordonantelor Guvernului
insotita de exceptia de neconstitutionalitate.
In concluzie, se constata ca nu pot fi atacate in contencios administrativ
simplele adrese, circulare sau unele masuri luate in vederea emiterii,
adoptarii sau aplicarii unui act administrativ, intrucat toate acestea
reprezinta acte preparatorii, ele nefiind deci acte administrative sau
asimilate lor. La fel, simplele fapte materiale sau operatiuni administrative,
care nu produc prin ele insele efecte juridice, nu pot fi atacate in
contenciosul administrativ. Totusi, instantele de contencios administrativ
vor fi competente sa se pronunte si asupra legalitatii actelor preparatorii, a
faptelor materiale si a operatiunilor administrative care au stat la baza
emiterii actului supus judecatii doar odata cu solutia asupra actului
administrativ propriu-zis.
2. Actul administrativ atacat trebuie sa provina de la o autoritate publica.
Spre deosebire de Legea nr. 29/1990, care mentiona ca pot fi atacate in
contencios administrativ numai actele care provin de la autoritati
administrative, actuala lege foloseste formularea de "autoritate publica",
facand astfel posibila introducerea unei actiuni in contencios administrativ
impotriva oricarei autoritati publice care emite acte administrative.
Potrivit intelesului legii, autoritatea publica reprezinta orice organ de stat
sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere
publica, pentru satisfacerea unui interes public. De asemenea, sunt asimilate
autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, conform legii,
au obtinut statutul de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un
serviciu public (de ex. universitati, colegii, spitale private etc.).
3. Actul atacat trebuie sa produca o vatamare unui drept subiectiv sau a
unui interes legitim.
Fata de Legea nr. 29/1990, care prevedea posibilitatea introducerii unei
actiuni in justitie numai in cazul in care se producea o vatamare unui drept
subiectiv, Legea nr. 554/2004, respectand dispozitiile constitutionale din
art. 21 (potrivit carora pot fi atacate in justitie actele prin care se aduce
atingere drepturilor, intereselor legitime si libertatilor acordate prin
Constitutie si prin legi speciale), permite introducerea unei actiuni in
contencios administrativ nu numai in situatiile in care este incalcat un drept
subiectiv, ci si in situatiile in care se aduce atingere unui interes legitim.
Cu privire la notiunea de interes legitim, pentru prima data in legislatia
romanesca se face distinctie intre interesul legitim public si privat.
a. Interesul legitim privat consta in posibilitatea de a pretinde o anumita
conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil,
prefigurat.
b. Interesul legitim public reprezinta interesul care vizeaza ordinea de drept
si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si
indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare,
realizarea competentei autoritatilor publice.
Drept urmare, nu sunt admisibile actiunile in justitie prin care s-ar solicita
apararea unor simple interese.
4. Conditia indeplinirii procedurii (plangerii) administrative prealabile
(introducerea recursului gratios si a recursului ierarhic).
Indeplinirea procedurii prealabile presupune ca, inainte de a se adresa
instantei de contencios administrativ, persoana vatamata sa se adreseze cu
o cerere autoritatii emitente (recurs gratios). Refuzul de a indeplini
procedura prealabila va duce la respingerea actiunii in contencios
administrativ.
Conditia procedurii prealabile constituie un beneficiu acordat autoritatii
administrative emitente, in virtutea caruia aceasta isi poate repara greseala
prin revocarea sau modificarea unui act administrativ.
Plangerea prealabila poate fi exercitata, potrivit legii, si direct la autoritatea
administrativa ierarhic superioara autoritatii emitente, daca aceasta exista
(recurs ierarhic).
Atat recursul gratios, cat si cel ierarhic trebuie exercitat in termen de 30 de
zile de la data la care s-a comunicat actul administrativ ilegal. In anumite
situatii, temeinic justificate, recursul gratios poate fi exercitat si intr-un
termen mai mare de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii
actului.
O alta modificare vizeaza si posibilitata exercitarii recursului administrativ
(gratios si ierarhic) de catre o persoana care a fost vatamata intr-un drept al
sau ori intr-un interes legitim, prin emiterea sau adoptarea unui act
administrativ individual adresat unui alt subiect de drept. In aceasta ipoteza,
persoana vatamata poate introduce plangerea prelabila din momentul in care
a luat la cunostinta, pe orice cale, de existenta actului, in limitele termenului
de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de
prescriptie.
Exista si situatii in care plangerea prelabila nu este obligatorie, anume in
cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
ANFP, de cei vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate
neconstitutionale, in cazul exceptiei de nelegalitate si a actului administrativ
asimilat sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la
un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde
solicitantului in termen legal.
5. Actul administrativ sa nu faca parte din categoria finelor de neprimire
Finele de neprimire reprezinta acele cauze sau conditii care sustrag o
categorie de acte administrative de la controlul in fata instantelor de
contencios administrativ. Absenta finelor de neprimire constituie una dintre
conditiile de admisibilitate a actiunii directe in contenciosul administrativ.
Finele de neprimire sunt de 3 categorii:
a. Fine de neprimire rezultate din natura actului
b. Fine de neprimire rezultate din natura organului emitent
c. Fine de neprimire rezultate din existenta unui recurs paralel
Datorita prezentei finelor de neprimire, nu pot fi atacate in contencios
administrativ urmatoarele acte administrative:
- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile
acestora cu Parlamentul;
- actele de comandament cu caracter militar;
- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede
prin lege organica speciala, o alta procedura judiciara;
Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al
starii de urgenta, al starii de asediu, precum si cele care privesc apararea si
securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice,
precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale,
epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai in cazul depasirii limitelor
puterii de apreciere a autoritatii administrative, adica pentru exces de putere.
6. Conditia termenului de introducere a actiunii
Potrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr.
262/2007, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ
individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si
repararea pagubei cauzate, se pot introduce in termen de 6 luni de la:
- data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila
- data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii
- data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, fara a se
putea depasi termenul maxim de 1 an, respectiv data expirarii termenului
legal de solutionare a cererii
- data expirarii termenului prevazut la art.2 alin.1 lit.h, calculat de la
comunicarea actului administrativ emis in solutionarea favorabila a cererii
sau, dupa caz, a plangerii prealabile
- data incheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, in
cazul contractelor administrative.
In cazul ordonantelor sau dispozitiilor din ordonante considerate
neconstitutionale. Acestea pot fi atacate oricand.
Termenul de 6 luni constituie regula; se admite ca, pentru motive temeinice,
in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste
termenul prevazut la alin.1, dar nu mai tarziu de 1 an de la data comunicarii
actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii
procesului verbal de conciliere, dupa caz.

Test de autoevaluare 12.3. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce reprezintă interesul legitim privat?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 11.

 Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 12.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

12 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12

Ce reprezintă contenciosul administrativ?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

12.1. Formele contenciosului administrativ

a. din punct de vedere al constatarii, contenciosul poate fi obiectiv (apara
dreptul obiectiv, legalitatea) sausubiectiv (apara drepturile subiective si
interesele legitime ale particularilor);
b. din punct de vedere al deciziei, el poate fi contencios de anulare sau de
plina jurisdictie;
c. dupa sfera de cuprindere si temeiul legal al actiunii in justitie, exista
contencios administrativ de drept comun, bazar pe Legea nr. 554/2004, si
un contencios special, bazat pe reglementari derogatorii de la Lege.
12.2. Controlul administrativ, care poate fi clasificat din mai multe puncte
de vedere:
a. din punct de vedere al locului pe care il ocupa organul de control fata de
organul controlat:
- controlul administrativ intern, exercitat de agenti din interiorul organului
controlat (de ex. conducatorul autoritatii administrative, functionari publici
cu functii de conducere ori de structuri organizatorice din cadrul autoritatii
respective). De regula, aceasta forma de control are un caracter permanent
si se exercita din oficiu ori la sesizare.
- controlul administrativ extern, in care organul de control face parte din
structuri administrative plasate in afara organului controlat (de ex. autoritati
administrative, demnitari sau functionari publici.
In functie de obiectiv, controlul poate fi un control general, care vizeaza
intreaga activitate a organului controlat, si un control specializat, care
priveste un anumit segment al activitatii celui controlat (de ex. controlul
financiar, cel pe probleme de urbanism, de activitate de stare civila etc.).
Controlul administrativ extern poate imbraca forma: controlului
ierarhic (de ex. Guvern - prefecti), controlului de tutela administrativa (de
ex. controlul exercitat de anumite organe ale administratiei publice centrale
- Guvern, Agentia Nationala a Functionarilor Publici - asupra autoritatilor
administratiei descentralizate, in cazurile prevazute de lege) si a controlului
administrativ extern specializat (el vizeaza anumite segmente ale activitatii
administratiei publice - de ex. finantele publice, protectia muncii, starea
 civila, protectia mediului etc. - si se exercita, dupa caz, de catre unele
autoritati ale administratiei publice - Ministerul de Interne si al Reformelor
Administrative, prefecti -, de unele organe de specialitate ale administratiei
publice - de ex. Inspectia Muncii -, de demnitari - presedintii consiliilor
judetene, primari -, ori de functionari publici cu atributii de control).
b. din punct de vedere al modului in care intervine, controlul administrativ
extern, ca si cel intern, pot fi realizate:
- la cererea organului controlat
- la sesizarea unui alt subiect de drept
- din oficiu.
12.3. Interesul legitim privat consta in posibilitatea de a pretinde o
anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si
previzibil, prefigurat.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I şi II, ediţia a IV-a,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005;
Cristian Ionescu, Instituţii politice şi drept constituţional, Editura Juridică,
Bucureşti, 2004;
Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2008;
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj Napoca,
2004;
Verginia Vedinaş, Drept administrativ, ediţia a III-a revăzută şi actualizată,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007.