B.

PROCEDEE AJUTĂTOARE DE MASAJ

procedee de masaj
___________________________________________________
A. PROCEDEELE PRINCIPALE DE MASAJ
1. netezirea sau alunecările aplicate la suprafaţa corpului (efleurajul);
2. fricţiunile;
3. frământatul sau stoarcerea ţesuturilor (petrisajul);
4. baterea sau lovirile uşoare şi ritmice aplicate pe regiunile
cărnoase (tapotarea sau tapotamentul);
5. vibraţiile.
B. PROCEDEELE AJUTĂTOARE DE MASAJ
1. cernutul şi rulatul;
2. presiunile;
3. tracţiunile şi tensiunile;
4. scuturările;
5. procedee diverse.
____________________________________________________________________

O serie de alte câteva manevre de masaj, numite ajutătoare sau secundare, se

intercalează printre cele principale, sau se adaugă după ele, la sfârşitul şedinţelor
obişnuite. Ele au rolul de a întregi acţiunea manevrelor de bază şi de a îmbogăţi tehnica
masajului.
Unele procedee secundare derivă direct din cele principale, pe care deseori le şi
însoţesc; altele au caractere tehnice proprii şi se aplică independent, ca manevre de
sine stătătoare.
Cele mai importante procedee ajutătoare sunt: cernutul şi rulatul, presiunile,
tracţiunile şi tensiunile, scuturările, procedee diverse.
I. CERNUTUL Şl RULATUL

Două dintre procedeele ajutătoare ale masajului sunt cernutul şi rulatul. Aceste
manevre sunt destinate îndeosebi membrelor superioare şi inferioare, după procedeele
mai puternice de frământare şi batere a ţesuturilor. În formele de masaj liniştitor, ele pot
fi executate şi după netezire sau fricţiune.
Tehnica de execuţie a cernutului
Cernutul se execută cu ambele mâini, aplicate de o parte şi de alta a
segmentului pe care îl masăm. Cu degetele flexate se prinde de jos în sus masa
cărnoasă de pe braţ sau antebraţ, de pe coapsă sau gambă şi se mişcă în sens
lateral şi de jos în sus, prin ridicări şi presiuni alternative asemănătoare cernutului cu o
sită.
Manevra se execută în ritm viu şi insistent, deplasând mâinile din aproape în
aproape, în sus şi în jos, în lungul segmentului pe care îl masăm.
Tehnica de execuţie a rulatului

1
 Rulatul se execută într-un fel asemănător cu cernutul, dar cu degetele întinse şi
cu palmele apăsând pe ţesuturi mai tare decât în manevra precedentă. Masa de
ţesuturi moi se prinde între palme, sub diverse unghiuri şi se rulează într-un ritm foarte
viu, în toate sensurile.
Prin rulat reuşim să acţionăm egal asupra tuturor ţesuturilor moi de jur împrejurul
segmentelor.
Efectele terapeutice ale cernutului şi rulatului
- exercită acţiuni relaxatoare, asupra maselor de muşchi şi creşte supleţea musculară
- măreşte supleţea ţesuturilor
- acţionează asupra proprioceptorilor musculari şi tendinoşi
- activează funcţiunile locale circulatorii şi trofice. Pentru ca manevra să reuşească
bine, se recomandă celui masat să-şi micşoreze pe cât posibil încordarea
musculară şi nervoasă.
- Efect analgetic – prin inhibarea transmiterii informaţiei dureroase , modificând
pragul de sensibilitate la durere.
- Efecte la nivelul sistemului nervos central: sedativ dacă procedurile sunt efectuate
şor; excitant dacă procedurile sunt efectuate energic şi intens .
Indicaţii
- în masajul sportiv,
Sportivii folosesc cernutul şi rulatul în scop relaxator, după orice efort intens sau
încordare musculară de lungă durată, în pauzele după probele sportive grele şi
la sfârşitul competiţiilor.
- în masajul de întreţinere,
Se aplică mai ales după tehnici energice de tratament de tipul frământatului şi
tepotamentului.
- în sechelele posttraumatice ale membrelor de tipul retracţiilor tisulare,
- la automasaj.

II. PRESIUNILE
Presiunile sunt procedee foarte vechi, caracteristice tuturor formelor de masaj
empiric, dar aceste procedee se folosesc cu destulă eficacitate şi în masajul modern şi
în special în masajul periostal.
În cadrul masajului general, presiunile întăresc actiunea procedeelor obisnuite de
netezire, frictiune şi framântat.
Definiţie
Presiunile sunt apăsări cu palmele, cu degetele, cu articulaţia radiocarpiană, cu
cotul, cu o mână, cu ambele mâini, cu pumnul, etc, la nivelul zonei de tratat, tehnica
variind în funcţie de zona de tratat şi de modificările clinice locale.
Tehnica de execuţie
Variază şi se adaptează în funcţie de:
- mărimea zonei de tratat,
2
 - regiune anatomică,
- efectul terapeutic dorit,
- starea locală tisulară,
- sensibilitatea tisulară locală
Presiunile se pot aplica sub formă de:
- Presiuni locale statice – efectuate cu una sau ambele mâini aşezate una
peste alta, sau cu talonul mâinii, policele sau antebraţul, exercitând o
presiune perpendiculară pe zona masată.intensitatea creşte progresiv
până la nivelul maxim, după care scade gradat. Ritmul este de 12 secunde
pe fază.
- Presiuni glisante complete – diferite faze descrise la neteziri, devin
presiuni glisante când sprijinul este crescut şi ritmul încetinit. Procedura
presupune o solicitare intensă a adductorilor braţelor tehnicianuluji.
 Presiunile pe spate
Cele mai caracteristice sunt presiunile pe spate, aplicate in lungul coloanei
vertebrale, la sfârsitul masajului regional. Manevra se foloseşte mai mult pentru tinerii si
adulţii sănătoşi şi robuşti, fiind contraindicată la copii şi femei.
Pentru executarea acestei manevre, aplicăm palmele cu degetele întinse de o
parte şi de alta a coloanei vertebrale a celui pe care îl masam şi care se găseşte în
decubit ventral. După ce se apasă o dată sau de mai multe ori pe acelasi loc, deplasăm
palmele mai sus sau mai jos, repetând mişcarea pe toată întinderea regiunii. Palmele se
deplasează din apropiere în apropiere, amandouă odată, sau pe rând.
Ritmul presiunilor este lent, 3-5 secunde/fază.
Pentru a realiza o presiune puternică şi totuşi economică, adaugăm la fiecare
apăsare greutatea trunchiului nostru, care prin aplecare înainte se transmite la mâini
prin braţele bine întinse.
Eficacitatea acestor manevre creşte dacă presiunile sunt însotite de trepidaţii.
Manevrele trebuie să se execute cu multă precauţie şi fără schimbări bruşte de
intensitate. În acest fel, ele produc o senzaţie de destindere placută. În cazul în care o
manevră provoacă jenă, durere sau alte senzaţii neplăcute, nu se va mai repeta.
 Presiunile periostale (Vogler)
Se aplică pe anumite puncte sau zone bine determinate, executându-se continuu
sau cu întreruperi, cu o intensitate medie sau mare.
Presiunile sunt alternate cu fricţiuni şi neteziri locale, la fel de intens executate.
La presiune se poate adăuga presiunea vibratorie a mâinii.
Efectele obţinute se explică pe cale reflexă, locală sau pătrunzând în
profunzimea corpului. După o uşoară creştere a sensibilităţii si o ischemie trecătoare,
urmează o scădere a sensibilităţii până la anestezie şi o hiperemie locală de lungă
durată. Ca urmare, se produce o relaxare secundară a muşchilor si o liniştire a întregului
organism.
Pentru realizarea acestui procedeu, se cere o delimitare precisă a punctelor sau
a zonelor reflexogene.
Indicaţiile si contraindicaţiile pentru presiunile periostale sunt fixate de medicul
specialist.
 Presiunile pe nervi (metoda lui Cornelius)
Sunt procedee terapeutice speciale care se execută printr-o apăsare progresivă,
continuă sau vibrată, pe anumite puncte sensibile de la rădacina nervilor, de pe traiectul
lor, sau de la nivelul principalelor lor ramificaţii. Aceste manevre au un caracter

3
terapeutic şi sunt indicate de către medicii specialişti în afecţiunile dureroase ale
nervilor, însoţite de unele tulburări funcţionale.
La sportivi sunt indicate in special presiunile pe spate, în cadrul masajului general
sau regional.
Variante ale presiunilor

III. TRACTIUNILE SI TENSIUNILE

TRACŢIUNILE

Definiţie
Tracţiunile şi tensiunile sunt procedee de masaj care acţionează îndeosebi
asupra articulaţiilor şi a ţesuturilor periarticulare şi se execută de obicei la sfârşitul
masajului segmentar sau articular.
Tehnica de execuţie
Pentru a executa o tracţiune se apucă deasupra şi sub articulaţie şi se trage de
segmentul terminal în sensul axei lungi a membrului masat iar apucarea se face cu o
mână sau cu ambele mâini.
Prin acţiunea de tracţiune urmărim să realizăm o întindere şi o alungire în limitele
fiziologice a elementelor articulare si periarticulare, precum si o degajare de sub
presiune a elementelor intraarticulare. Manevrele de tracţiune se vor executa cu
blândeţe si prudenţă.
Manevrele se efectuează după un masaj bun al articulaţiei vizate care
favorizează mobilitatea articulară şi relaxarea muşchilor periarticulari.
Indicaţii
Se urmăreşte prevenirea şi combaterea redorilor, a îngroşărilor patologice în
ţesuturile periarticulare, a modificărilor artrozice şi a altor procese articulare
degenerative sau proliferative.
Tracţiunea membrelor în întregime se foloseşte de preferinţă la sfârşitul
şedinţelor de masaj, asociată sau nu cu scuturările.
Coloana vertebrală cervicală se întinde prin ridicarea capului în sus, cu ajutorul
mâinilor aplicate pe tâmple sau pe frunte şi ceafă.
Întinderea trunchiului se face din poziţia stând sau şezând, prin apucarea peste
braţe, ridicarea în sus şi scuturarea energică a întregului corp. Aceste manevre se
execută atunci când tehnicianul dispune de o forţă musculară corespunzatoare efortului
necesitat de aceste manevre.

TENSIUNILE

Definiţie

4
 Tensiunile sunt mişcări active sau pasive care întregesc mişcările metodice ale
unei articulaţii, în sensul exercitării mobilităţii şi stabilităţii normale.
Aceste manevre lasă dupa ele o senzaţie de căldură locală, de supleţe a
muschilor şi de uşurinţă funcţională.
Indicaţii
Tracţiunile şi tensiunile sunt procedee foarte utile în masajul sportivilor
accidentaţi, care au suferit tulburări articulare sau musculare, s-au vindecat clinic, dar au
nevoie de refacerea completă a aptitudinilor funcţionale, prin masaj şi mişcare metodică.
Dacă aceste manevre provoacă dureri, contractură musculară sau alte reacţii
nefavorabile, vom renunţa la ele.

IV. SCUTURĂRILE

Definiţie
Scuturările constau din miscări oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu
segmentele de membre, cu membrele in intregime sau cu corpul intreg.
Tehnica de execuţie
Scuturatul spatiilor interosoase de la mâini şi picioare este o manevră folosită în
masajul segmentar şi se execută cu scopul de a înlocui frământatul, care la acest nivel
nu se poate aplica.
Manevra se execută aplicând amândouă mâinile astfel încît degetele mari şi
porţiunea corespunzătoare a palmelor să cuprindă marginile mâinii sau ale piciorului pe
care dorim să-l masăm. Imprimăm mâinilor noastre mişcări ritmice alternative, dinainte
înapoi, realizând prin aceasta un fel de frământare reciprocă a ţesuturilor din spaţiile
interosoase metacarpiene sau metatarsiene.
Scuturarea mâinii sau a piciorului în întregime se face aplicând mâinile noastre
pe marginile laterale ale acestor segmente sau prinzând în mâini primul şi ultimul deget
al mâinii masate, sau degetele extreme şi marginile labelor picioarelor, executând o
mişcare vie, activă, îndreptată dinainte înapoi si invers.
Scuturarea degetelor de la mâini şi picioare se face fie cu o mână aplicată ”în
cauş” peste vârfurile lor, în timp ce cu cealaltă mână fixăm pumnul sau piciorul la nivelul
gleznei, fie cu ambele mâini aplicate de o parte si de alta a acestor segmente. Vom
executa o mişcare vie de ducere a degetelor dinainte-înapoi, sau un fel de rulare a
acestora între palme.
Scuturatul segmentar sau în întregime al membrelor superioare şi inferioare se
execută după ce am terminat toate manevrele de masaj obişnuit. Prindem mâinile de
degete, iar picioarele de calcâie şi le scuturăm cu vioiciune de sus în jos şi dintr-o parte
în alta, exercitând în tot acest timp şi uşoare tracţiuni în sensul lungimii membrului
respectiv.
Scuturatul toracelui se executa ca si trepidaţiile în legatură cu mişcarile de
respiraţie. Mişcarea se repetă de câteva ori după care se recomandă o scurtă pauză de
odihnă.
Scuturatul corpului intreg se execută de obicei la sfârşitul şedinţei de masaj cu
caracter stimulator. Această manevră nu se poate aplica decât la copiii sau la
persoanele care pot fi ridicate in braţe sau pe umeri, cu trunchiul în uşoară extensie.

5
 Efectele scuturăturilor
Scuturările au în general efecte relaxatoare dacă sunt efectuate cu blândeţe şi
grijă sau de înviorare şi stimulare generală, dacă sunt executate într-un ritm mai viu.

V. PROCEDEE DIVERSE DE MASAJ

Printre acestea se numără diferite feluri de “pensări”, sau “ciupiri”, ale pielii si
ţesuturilor si “ridicări ale muşchilor”.
Pensările se aplică pe porţiunile cărnoase ale membrelor, iar ridicarea muşchilor
se execută mai ales pe regiunea spatelui.
Pentru efectuarea pensării, se apucă între degete o cută de piele şi ţesut
subcutan sau chiar de muşchi, se strânge uşor şi se ridică cuta atât cât permite
elasticitatea acestor ţesuturi, iar apoi cuta din apucare se lasă să scape brusc. Manevra
se execută într-un ritm destul de viu, din loc în loc, pe partea cea mai carnoasă a
membrelor. Efectul acestor pensări este excitant.
Ridicarea muşchilor este o manevră mai energică şi se aplică îndeosebi pe
regiunea spatelui. O cută de piele, de ţesuturi subcutane şi de muschi, este prinsă cu
putere între degete si palmă si trasă în sus, ca şi cum am dori să o desprindem de pe
planul profund. Manevra se repetă în sens ascendent sau descendent, strângând si
ridicând cutele ce se pot forma. Acest procedeu se practică în scop excitant.