ISTORICUL BANILOR DIN ROMÂNIA

elev\ă: Artenie Nicoleta

Leul românesc (plural: lei, codul ISO 4217: RON) este unitatea monetară a României. Un leu este
subdivizat în 100 bani (singular: ban).[2]

Pe 1 iulie 2005, România a realizat o reformă monetară, schimbând leul anterior (codul ISO 4217: ROL)
cu un leu nou (RON). 1 RON este egal cu 10.000 ROL. România a intrat în Uniunea Europeană pe 1
ianuarie 2007 și este de așteptat să treacă la moneda unică europeană, euro, cel mai devreme în 2027.
[necesită citare][3][4][5] Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată.[6]

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame,
emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î.Hr. Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă
ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită
monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de
aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns și ele pe
teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea
aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine.

În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod care a emis monede fiind Vladislav I
în Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta
emițând groși de argint.

Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-
european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538.
PRIMUL LEU
La 22 aprilie 1867 a fost stabilită moneda națională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame
de argint sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost
cele divizionare din bronz, cu valori nominale de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, care au fost bătute în
Anglia în 1867.

Uniunea Monetară Latină

În 1868, s-a emis prima monedă românească de aur cu valoarea nominală de 20 lei, într-un tiraj de doar
200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au emis și monede de
argint cu valori nominale de 50 de bani (denumite popular „băncuțe”), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-
au emis și monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890.

În 1889, odată cu Austro-Ungaria, Bulgaria, Venezuela, Serbia, Muntenegru și San Marino, România a
aderat la Uniunea Monetară Latină, organizație monetară internațională, fondată pe regimul
bimetalismului aur-argint. Organizația fusese creată în 1865 de Franța, Belgia, Italia, Elveția, Luxemburg
și a intrat în vigoare la 1 august 1866. Statelor fondatoare li s-au alăturat Grecia, apoi Spania, în 1868.
Statele membre au fost de acord să schimbe moneda națională la un standard de 4,5 grame de argint sau
0.290322 grame de aur (un raport de 15,5 la 1) și să le facă în mod liber interschimbabile. Astfel, de
exemplu, moneda de aur, cu valoare nominală de 20 de franci francezi avea aceeași valoare cu moneda
cu valoare nominală de 20 de lei românești. Potrivit Tratatului, monedele fiecărui stat membru aveau
curs legal în fiecare stat din Uniune (cu o plafonare pentru monedele divizionare de argint).

Uniunea Monetară Latină s-a autodizolvat la 1 ianuarie 1927.

După Primul Război Mondial, leul românesc intră pe panta inflației din cauza distrugerii economiei
românești în război și a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble rusești) din teritoriile
nou dobândite precum și a banilor de ocupație emiși de armata germană. Inflația continuă într-un ritm
moderat în perioada interbelică și în cea a celui de-Al Doilea Război Mondial.

Intrarea Armatei Roșii pe teritoriul țării, în 1944, aduce cu sine și impunerea către populație a acceptării
leului de ocupație rusesc. Obligarea României la plata unor uriașe despăgubiri de război a dus inflația la
rate astronomice în 1946 și, mai ales, în 1947. În 1946 este emisă moneda de 100.000 lei, iar la 25 iunie
1947 este emisă bancnota de 5.000.000 lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal
din istoria României.
Al doilea leu
În 1947, se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Reevaluarea este realizată de
regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o sumă
fixă din moneda veche. Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite persoanelor din clasa mijlocie și cea
de sus să păstreze o mare parte din venituri după naționalizare pentru a le folosi la rezistența împotriva
colectivizării și a instalării definitive a comunismului în România. La vremea introducerii paritatea leu-
dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.

Galerie cu fotografii care au circulat între 1948-1952

(bancnota de 1000 de lei din iunie 1948)

(bancnota de 20 de lei din iunie 1950)

Al treilea leu (ROL)

Perioada comunistă
În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre deosebire de
denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru diferite modalități de schimb
(bani lichizi, depozite bancare, datorii etc). Aceste parități variau între 20 și 400 de lei vechi pentru 1 leu
nou. Niciun avertisment premergător nu a fost dat nici de data aceasta.
Galerie de fotografii cu bancnote din emisiunea din 1952

Toate aceste bancnote au cunoscut două tipuri: cu serie și număr de culoare albastră (tipărite în
România) și cu serie și număr de culoare roșie (tipărite în Cehoslovacia). Simultan cu bancnotele, au
circulat și monede pentru subunități (1, 3, 5, 15, 25 și 50 bani), iar ulterior au fost introduse monede și
pentru valorile unitare (1 și 3 lei). Monedele aveau stema pe revers.

În 1966 se emit monede și bancnote cu noua denumire a statului: Republica Socialistă România, acestea
rămânând în circulație până după Revoluția română din 1989. În timp apar noi emisiuni de monede din
aluminiu pentru subunități: 5 și 15 bani (în 1975), 25 bani (în 1982). În 1978 se emite moneda de 5 lei,
tot din aluminiu. Emisiunile vechi rămân acceptate la plată, dar în timp bancnotele unitare (1, 3 și 5 lei)
își reduc circulația.

Galerie de fotografii cu bancnotele din emisiunea din 1966

Galerie de fotografii cu bancnotele din emisiunea 1991-1994
Bancnotele sunt prezentate în ordinea lansării pe piață.

Au apărut, în ordine, bancnotele de 500 lei (1991 - două emisiuni), 1.000 lei (1991), 5.000 lei (1991), 200
lei (1992), 500 lei (1992 - două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000 lei (1993) și 10.000 lei (1994).

Bancnota de 500 lei are două variante diferite, prima din 1991 și a doua din 1992.

Bancnotele de 1.000 lei și 5.000 lei au două variante asemănătoare, prima din 1991 (fără stemă) și a
doua din 1993 (cu stemă).

Datorită inflației, monedele și bancotele din perioada comunistă își pierd rapid valoarea și utilitatea
practică si sunt scoase oficial din circulație după 1997 (bancnotele chiar mai repede din 1992).
Al patrulea leu (RON)

Al patrulea leu (RON) este cel aflat în circulație în prezent. Leul românesc nou (codul ISO 4217: RON) este
noua unitate monetară a României. La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri,
prin denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (simbol bancar: RON) pentru 10.000 lei "vechi" (simbol
bancar: ROL).[15]

De la 1 iulie 2005 sunt în circulație următoarele bancnote și monede:

monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani

bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 20 lei (emisă în 2021), 50 lei, 100 lei, 200 lei (emisă în 2006), 500 lei

În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel și vechile însemne monetare, emise în perioada
2000-2003:

monede: 100 lei (1 ban); 500 lei (5 bani); 1.000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani)

bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei (100
lei)

La 25 octombrie 2010, Banca Națională a României a pus în circulație moneda cu valoare nominală de 50
bani "Aurel Vlaicu" din alamă, dedicată aniversării a 100 de ani de la primul zbor românesc efectuat de
Aurel Vlaicu, cu un aparat de construcție proprie. Aversul prezintă, de sus în jos, următoarele elemente:
anul emisiunii „2010”, valoarea nominală „50 BANI”, stema României și inscripția în arc de cerc
„ROMANIA”; pe un fundal cu linii orizontale, este reluată, la dimensiuni mai mari, valoarea nominală a
monedei „50”. Reversul prezintă, în stânga, pe un fundal cu linii verticale, inscripția în arc de cerc „AUREL
VLAICU” și anul „1910”, când a avut loc primul zbor efectuat de Aurel Vlaicu, cu un aparat de construcție
proprie, iar în dreapta, portretul acestuia; în partea de jos, aeroplanul „Vlaicu I” și anii între care a trăit
Aurel Vlaicu „1882” și „1913”. Are aceleași caracteristici tehnice cu monedele aflate în circulație la
cupiura de 50 bani și va circula în paralel cu monedele de 50 bani, emisiunea 2005. A fost scoasă într-un
milion de exemplare. Separat, a fost emisă și o monedă pentru colecționari, tot din metal comun
(alamă), cu valoarea nominală de 50 de bani, de calitate proof, într-un tiraj de 5.000 de exemplare,
elementele grafice fiind asemănătoare cu cele aflate pe moneda emisă pentru circulația obișnuită.