Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Potrivit doctrinei Partidului Naţional Liberal, progresul statului român era condiţionat de:
a) întărirea democraţiei parlamentare; b) dezvoltarea agriculturii;
c) dezvoltarea industrială cu sprijin internaţional; d) dezvoltarea industriei naţionale.
3. În opinia teoreticienilor (neo)liberali, singura cale de progres a României era cea sintetizată de concepţia:
a) „porţilor deschise”; b) „prin noi înşine”; c) „statului ţărănesc”; d) „totul pentru ţară”.
5. Pentru teoreticienii ţărănişti, ramurile industriale care trebuiau dezvoltate cu prioritate erau:
a) industria constructoare de maşini şi electrotehnica; b) industria petrolieră şi aeronautica;
c) cele care aveau asigurată baza de materii prime în ţară; d) cele care produceau produse pentru export.
9. În scopul asigurării unui suport politic pentru regimul de autoritate monarhică s-a luat ca măsură înfiinţarea:
a) Consiliului de Coroană; b) Frontului Renaşterii Naţionale; c) breslelor; d) Străjii Ţării.
10. Concepţie naţional-ţărănistă, care socotea că, din lipsă de capital intern, România trebuia să recurgă la sprijin financiar extern pentru a se dezvolta:
a) „porţile deschise”; b) „prin noi înşine”; c) protecţionism; d) liber-schimbism.
11. În deceniul trei al secolului al XX-lea, perspectivele democraţiei româneşti erau de bun augur; cele două partide politice importante, P.N.L. şi
P.N.Ţ. au acceptat regulile jocului politic democratic, susţinând regimul parlamentar.
12. Principala problemă a vieţii politice interbelice a fost menţinerea şi consolidarea democraţiei parlamentare; unele forţe politice au profitat de
problemele economice şi tensiunile sociale, încercând rezolvarea lor prin proceduri totalitare.
13. Teoreticienii liberali din perioada interbelică au susţinut cu argumente doctrina „porţilor deschise”; ei au subliniat legătura directă dintre
industrializare şi modernizarea generală a ţării.
14. În plan politic, liberalii se pronunţau pentru întărirea poziţiilor burgheziei; Ştefan Zeletin susţinea că „soarta ţării se identifică cu soarta
burgheziei naţionale”.
15. În timpul guvernărilor naţional-ţărăniste din perioada interbelică a fost aplicată politica „porţilor deschise”; teoreticienii ţărănişti apreciau că
România nu dispunea de capitaluri suficiente pentru dezvoltare.
16. Criza economică din anii 1929-1933 a încurajat forţele politice interesate în instaurarea unui regim autoritar; regele Carol al II-lea a acţionat
pentru compromiterea partidelor politice.
17. În prima decadă a perioadei interbelice, partidele şi populaţia şi-au manifestat încrederea în posibilitatea desfăşurării unui experiment politic democratic,
bazat pe viaţă parlamentară şi pluripartidism; în deceniul următor, însă, democraţia a intrat în declin.
18. După primul război mondial, Partidul Naţional Liberal avea cea mai largă bază de masă; el s-a afirmat ca cel mai puternic partid politic al
perioadei interbelice.
19. Partidul Naţional Ţărănesc era susţinut de ţărănime, de intelectualitate şi de burghezia bancară şi industrială; el reunea în jurul său largi
segmente ale centrului spectrului politic pentru a se opune liberalilor.
20. Integrarea partidelor naţionale din provinciile unite cu România a constituit una dintre caracteristicile evoluţiei politice în perioada interbelică; în
octombrie 1926 s-a constituit Partidul Naţional Ţărănesc.
26. A. Pentru a-şi asigura un suport politic regimului autoritar, regele Carol II fondează Frontul Renaşterii Naţionale.
B. Carol II aduce la guvernare Partidul Naţional Creştin.
C. Prin decret lege toate partidele politice sunt dizolvate.
a) ABC; b) CBA; c) ACB; d) BCA.