Seismologia

De Rareș Coadă

Seismologia este ramura geofizicii care pune la dispoziție date

privind identificarea mecanismelor generatoare de cutremure și date
privind modul de propagare a undelor seismice.Mecanismele
generatoare de cutremure pot fi naturale (precum mișcarea plăcilor
tectonice și erupțiile vulcanice) sau artificiale (precum explozii
subterane din structuri precum mine).

Terra are o structură complexă, aflându-se într-o permanenta

mișcare. Schematic vorbind, aceasta poate fi redusă la doar: scoarța
terestră (suprafața liberă), litosfera (crusta continentelor) aflată la 0-
70km sub pământ, manta între 70-2900km, nucleu extern 2900-
5000km și nucleul intern central până la 6320km.

Cea mai comună cauză a cutremurelor pe glob este mișcarea

continuă a plăcilor tectonice. Acestea se mișcă lent, producând
modificări ale scoarței terestre, mișcând continente. 90% dintre toate
cutremurele de pe glob au loc din cauza falierii din scoarță datorate
de mișcarea plăcilor tectonice, pe când doar 7% sunt cutremure
vulcanice.

Energia eliberată de cutremurele tectonice se extinde pe zone

întinse de la suprafață, șocul producându-se în urma fracturilor ce vin
în contact cu un plan mai slab în care, cu timpul, s-au acumulat
deformații masive. Eliberarea bruscă de energie transformată în
energice cinetică generează unde elastice care se propagă radial în
toate direcțiile, iar cu ajutorul reflexiei și refracției ajung la suprafață.

Punctul teoretic în care se produce ruptura inițială se cheamă

hipocentru, iar punctul situat deasupra epicentrului (pe suprafață) se
cheamă epicentru.

În funcție de adâncimea seismului (distanța dintre hipocentru și

epicentru), cutremurele se clasifică în:

1. Cutremure crustale: hipocentrul este în litosferă, au o durată

redusă, dar de natură violentă
2. Subcrustale: între 70-300km, durată moderată, dar cu o arie de
manifestare largă
3. De adâncime/ profunzime: între 300-700km, perioade
predominante lungi
4. Tectonice, produse din cauza falierii

Cea activă zonă seismică de pe glob este Cercul de Foc al

Pacificului ce include Noua Zeelandă, Asia de Sud-Est (din Malaezia
până în Papua Noua Guinee, inclusiv Brunei și Singapore), Japonia,
Insulele Aleutiene (ce leagă Rusia de Alaska), Insulele Kurile, coasta
de vest a Americii de Nord, Mezoamerica și coasta de vest a
Americii de Sud, până în sudul fragmentat al lui Chile. Această zonă
conține, de asemenea, și cea mai mare concentrație de vulcani de
pe glob, fiind încă un motiv pentur care aici se produc cele mai
multe și violente cutremure.
 Cutremurele sunt măsurate cu ajutorul Scării Richter (imaginată
de Charles Richter și Beno Gutenberg în cadrul Institului
Tehnologic din California, 1935). Aceasta este o scară logarimtică
deoarece magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului
măsurării amplitudinii undelor de volum, la 100 km de epicentru și
este gradată de la 1 la 9. De obicei intensitatea cutremurelor nu se
exprimă în numere întregi, ci în numere fracționare. Până în
prezent nu s-a înregistrat niciun cutremur de gradul 10 pe această
scară.

- Pagube lăsate în urma seismului din Tohoku, Japonia, 2011,

magnitudine 9.1, urmat de un tsunami