TEMA 5: PRINCIPIILE ALEGERII ŞI INCLUDERII DINŢILOR STÎLPI ÎN PUNŢILE

DENTARE. PREPARAREA DINŢILOR STÎLPI. AMPRENTAREA.

1. Principiile de alegere a dinţilor stîlpi în punţile dentare.  
Biomecanice:
 Conservarea țesuturilor dure dentare
 Asigurarea formei de retenție sistabilitate
 Rezistența structural
 Integritate marginală
Biologice:
 Integrarea sistemului stomatognat încontextul organismului
 Integrarea ocluzală a restaurării
 Protecția biologică a pulpei dentare
 Protecția paradonțiului marginal
Estetice:
 Vizibilitatea minimă a metalului (dacă esteVizibilitatea minimă a metalului (dacă
esteprezent)prezent)
 Suprafețe ocluzale din ceramicăSuprafețe ocluzale din ceramică
 Grosime maximă a materialului de placareGrosime maximă a materialului de placare
 Margini subgingivaleMargini subgingivale

Conservarea structurilor dure dentareeste unul din principiile de bază alepreparării dinților pentru o
protezarefixă . Acesta reprezintă conservareaunei cantități cît mai mari de țesuturidure dentare și protejarea
acestora înlimita respectării principiilorbiomecanice , biologice,estetice.Scurtarea excesivă a bontului
șicrearea unei convergente ocluzaleexagerate a pereților săi axiali reducretenția și stabilitatea .Unghiul
deconvergenta exagerat determinăpierderea unei cantități considerabilede substanță dentară

2. Argumentarea matematică a alegerii dinţilor stîlpi la tratamentul protetic cu piunţi

dentare.
Includerea dinților stîlpi în punțile dentare estebazată pe forțele de rezervă aparadontului.Teoretic se
admite ca din 100% aleposibilității funcționale se consumă 50% încondiții normale, iar restu rămân
derezervă.Suma coeficienților dinților incluși încorpul de punte trebuie să fie egală sau maimica ca suma
coeficienților dinților stîlpi.Această metodă matematică poate fi ușor determinată cu ajutorul tăblițelor
concepute de Agapov,Oksman.

3. Argumentarea biofuncţională a alegerii dinţilor stîlpi la tratamentul protetic cu punţi

dentare.
Principiul biofunțional include restabilireafuncțiilor majore ale sistemuluistomatognat:
• masticație
• Fonație
• fizionomie.
Aceasta are drept scop restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat : funcția de masticațe, fonație,
fizionomice.

1
 FUNCȚIA DE MASTICAȚIE – dinții stîlpi trebuie să asigure rezistența optimă contra presiunii
masticatorii astfel încît să nu se piardă din eficiența masticatorie tot-o dată dinții stîlpi trebuie să asgure
transmiterea acestor forțe către suportul osos.
FONAȚIA – dinții ftontali trebuie sa asigure f. Fonetică optimă prin volum, dimensiuni și poziție.
FIZIONOMIA - microproteza care va fi fixată pe diții stîlpi în zonele vizibile trebuie să aibă aspect
estetic
4. Odontoparadontograma după Kurleandski.
Este o metodă de evidențiere a stării funcționale adinților
Este reprezentarea grafică a stării țesuturilor paradontaleși a dinților stîlpi.La includerea dinților stîlpi incomponența
punții dentare trebuie să se țina cont de :-starea paradontului dinților stîlpi-mărimea și topografia breșei edentate-starea
dinților antagoniști
In normă paradontul fiecărui dinte are oanumită rezistență. Această rezistență se determină după presiunea
pe care osuportă pînă la apariția durerii . Rezistențafiecărui dinte a fost determinată
cu ajutorulgnatodinamometrului.Pentru a facilitalucrul fiecarui dinte i s-a atribuit un anumitcoeficient.
 Odontoparodontograma dupa Kurleandski reprezinta iregistrarea coeficientului de rezistenta a
fiecarui dinte de la maxila si mandibula in dependenta de gradul de atrofie a parodontiului.
 Cu ajutorol odontoparodontogramei se efectuiaza determinarea numarului suficient a dintilor stilpi
pentru sprijinul puntii dentare in dependenta de starea parodontiului.

N-fara modificari patologice

0-lipsa dintelui
¼-atrofie de gradul unu
½-atrofie de gradul doi
¾-atrofie de gradul trei
>3/4-atrofie de gradul patru cind dintele se metine in tesuturile moi

5. Alegerea dinţilor stîlpi la tratamentul protetic cu punţi dentare în caz de lipsa incisivilor la
maxilă.
 dupa odontoparodontograma Kurleandski in regiunea laterala trebuie coeficientul de rezistenta a
parodontiului dintilor stilpi sa fie nu mai putin de 4.75 unitati,in regiunea frontala la maxila nu mai
mic de 3 unitati, in regiunea frontala la mandibula nu mai mic de 3.5 unitati.
 dupa Agapov, Oman, Mamloc atit in zona frontala cit si laterala coeficientul de rezistenta de
rezistenta a dintilor-stilpi trebuie mai mare sau egal cu al dintilor lipsa.
2
 Să fie sănătoși sau corect tratați
 Să nu prezinte distrucții avansate
 Să nu prezinte mobilitate avansată
 Să nu prezinte retracție gingivală avansată
 Să prezinte o implantare buna
 In baza odontoparadontogramei
 Conform aprecierii eficienței masticatorii

6. Indicaţii şi contraindicaţii la tratamentul protetic cu punţi dentare din 2 bucăţi în

edentaţiile parţiale.
INDICAȚII
 -breșe intercalate cu lipsa 1-4 dinți
-refacerea morfologica a dinților cu distrucțiiavansate , eroziuni, abraziune , obturații extinse
-refacerea estetica a dinților cu modificări deculoare, fosrma , poziție
-tratamentul tulburărilor ocluzale
-înlocuirea unor lucrări vechi necorespunzătoare
-mobilitate de gradul l-ll-refacerea morfologiei arcadei
-refacerea functionalității arcadei
CONTRAINDICAȚII
 -lipsa a mai mult de 4 dinți la nivelul unei breșe
-în edentații terminale
-prezența dinților restanți cu mobilitate de gradul lll
-vârsta pâna la 18 ani
-afecțiuni locale:gingivite,procese inflamatorii ,tumorale, leziuni ale mucoasei cavității bucale
-când rezorbția osoasa depășește 2/3 din în înălțimearadiculară
-tratament endodontic efectuat incorrect
-leziuni periapicale

7. Complicaţiile posibile în timpul și după prepararea dinților stîlpi, profilaxia.

 Complicaţii în timpul preparării dinţilor.
- durerea, care depinde de sensibilitatea individuală, în cazul dinţilor vitali se foloseşte anestezia;
- Derapajul instrumentelor abrazive  secţionarea buzei, limbii, planşeului sau mucoasei jugale, prin lipsa
unui punct de sprijin ferm al mâinii operatorului, greşeală care poate determina deraparea instrumentului de
şlefuit;
- deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare greşită asupra dimensiunilor organului pulpar
- traumatizarea paradonţiului marginal, consecutivă şlefuirii, poate să determine o lezare a fibrelor
subepiteliale, ceea ce duce la retracţii cicatriceale sau la apariţia pungilor gingivale;
- şlefuirea din neatenţie sau printr-o tehnică greşită a dintelui adiacent – punct de plecare pentru dezvoltarea
unei carii;
- fracturarea coronară a dintelui vecin sau antagonist, prin neatenţie sau prin manevrarea greşită a
instrumentelor de şlefuit.
- Traumatizarea dintelui adiacent sauantagonist
-Paralelizm incorect
Complicaţii după prepararea dinților:
- pulpita însoţită de durerile care apar în scurt timp după şlefuire.
- durerea trecătoare, care apare provocată de agenţi termici şi chimici şi cedează în urma aplicării coroanelor
de protecţie;
- necroza pulpară tardivă şi gangrena pulpară – complicaţii ale şlefuirii
- fractura bontului coronar, consecinţa lipsei de consolidare mecanică, în special a dinţilor monoradiculari
depulpaţi.
- dureri spontane in special in timpul noptii in cazul dintilor vitali ne vorbeste despre o inflamatie pulpara.
- Dureri gingivale la patrunderea cu freza subgingival

3
Profilaxia
 Prepararea dinților cu răcire și mișcări întreruptepentru a nu supraîncălzi dintele
 Punct de spijin a mîinii pentru a evita derapajulinstrumenteleor 
 Cunoașterea topografiei camerei pulpare pentrua evita deschiderea acesteia
 Presiune moderată pentru a nu fractura coroanadentară
 protectia plagii dentinare in cazul dintilor vitali
8. Metodele menajării plăgii dentinare a dintelui preparat. (dupa Postolachi)
Pentru a proteja plaga dentinară deacțiunea nociva a mediului înconjurator se utilizează diverse metode de
menajare aplagii dentinare.
Metodele de protecţie sunt:
-     chimice, de acoperire cu lacuri şi impregnare;
-     mecanice, de acoperire cu coroane provizorii.
1.Metodele de protecţie chimice, de acoperire cu lacuri şi impregnare:
• Impregnarea are la bază, reacţia chimică produsă între două substanţe în urma căruia apare un
precipitat. Pe suprafeţele bontului se aplică succesiv două substanţe, din combinaţia cărora rezultă
precipitatul, care obstruează canaliculele dentinare.
• Lacurile din punct de vedere chimic sunt amestecuri de răşini naturale şi artificiale dizolvate în
solvenţi volatili organici. Aceste substanţe, special imaginate şi comercializate sunt depuse prin
pensulare pe feţele bontului dentar izolat şi uscat. După câteva secunde lichidul se evaporă, feţele
bontului sunt acoperite de o peliculă izolatoare faţă de mediul bucal. Pelicula nu este fixată rezistent
la structurile bontului, după câteva zile se desprinde. Alimentele dure, prin masticaţie participă la
desprinderea peliculei.

 Din mijloacele chimice mai des utilizate sunt

 nitratul de argint sub forma de soluțiea poasă de 30% sau
 clorura de zinc de 30-40%
din lacuri mai des se folosește
 lacul de flor
 lacul celuloid de 5%

Din mijloacele mecanice fac parte

coroanele provizorii confecționate din acrilate individual sau sub form aprefabricată din celuloid,
policarbonat sau acrilat care se fixează pe bontul dintelui șlefuit cu ajutorul cimentului zinc-eugenol,zinc-
fosfat sau dentin-past.

9. Complicațiile posibile la obținerea amprentelor și profilaxia lor.

COMPLICATII
 Deformarea amprentei la îndepărtarea de pecâmpul protetic
 Prezența bulelor de aer sau lipsa materialelor inanumite zone
 Amprentarea insuficientă sau parțială a șanțuluidento-gingival,dinților antagoniști sau vecini
 Repartizarea neuniforma a materialuluiamprentar pe suprafața cîmpului protetic
PROFILAXIA
 Respectarea timpului de preparare a materialului
 Respectarea timpului de priza a materialului
 Evitarea mișcărilor lingurii amprentare in timpul prizei
 Uscarea cîmpului protetic pentru evitarea formarii bulelor 
 Utilizarea unei cantități suficiente de material amprentar 
 Presarea suficientă a lingurii pe cîmpul protetic
 Aprecierea corecta a masurii lingurii amprentare