UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA STIINTE ECONOMICE

ȚURCANU Eugeniu
ECONOMIA VERDE:ESENȚA ȘI PRINCIPII

A VERIFICAT: UNGUREANU DRAGOȘ

LECTOR UNIVERSITAR

CHIȘINĂU
 CONŢINUT:

Introducere ..................................................................................................................................3

CAPITOLUL I .: ECONOMIA VERDE - TEORETICĂ ȘI PRACTICĂ ABORDARI

1.1. Conceptul și dinamica economiei verzi.....................................................................5

1.2. Măsurători ecologice ale progresului economic ...........................................................,8

CAPITOLUL II .: ANALIZA CREȘTERII ECONOMICE VERDE PE ZONA

INTERNAȚIONALĂ ȘI ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

2.1. Oportunități pentru dezvoltarea economiei ecologice ..........................................14

2.2. Importanța globală a economiei ecologice .............................................................19

2.3. Dezvoltarea potențială a economiei verzi în Republica Moldova ........................22

Concluzii ..........................................................................................................................29

Bibliografie ………………………………………………………………………......…31

2
 INTRODUCERE

În primul rând, aș dori să încep cercetarea mea cu explicarea a ceea ce în general de fapt, este
economia ecologică și ceea ce m-a determinat să aleg acest subiect anume.

În opinia mea, în zilele noastre ecologia este extrem de importantă și este larg discutată în
interior zona internațională. Secolul al XXI-lea ne-a oferit nu doar tehnologii enorm de dezvoltare și
noi descoperiri, dar ne-a adus și problemele de mediu, adică foarte stîns legat de ceea ce am menționat
mai sus. Dezvoltarea industrială influențează în fiecare zi asupra Pământului nostru. În prezent,
subiectul poluării este doar o idee neclară, astăzi avem statistici care ne arată impactul umanității
asupra Pământului și cred că în viitor ecologia va fi cea mai mare problemă a planetei noastre. Cred că
nu este necesară descrierea tuturor acestor probleme enorme care ne afectează și ne vor afecta pe noi și
generațiile viitoare, cum ar fi încălzirea globală, ozonul epuizat etc. Populația din mai multe țări a
simțit asupra lor anumite dizabilități ecologice. Așa doresc să subliniez modalitățile de îmbunătățire a
situației, ceea ce se face deja la nivel guvernamental și modul în care noi, fiecare individ în special,
contribuim la acest termen și proces complicat.

Ecologia este influențată nu doar de factorii externi evidenți, ci și de aspecte ca direcții politice,
educație în cadrul tinerilor, economie. De fapt, există un domeniu independent al economiei, cunoscut
sub numele de economie verde, care promovează ideea că economia este o componentă a
ecosistemului în care se află (o definiție introdusă de LynnMargulis). Economia verde are ca scop
dezvoltarea durabilă fără a degrada mediu, prin reducerea riscurilor ecologice. Scopul principal al
acestei lucrări este de a explica importanța unei creșteri economice ecologice la zona globală, pentru a
prezenta esența și modul în care aceasta ar putea fi pusă în aplicare în Republica Moldova. Pentru a
face acest lucru, am stabilit obiective de bază care ar trebui atinse până la final de cercetare:

 Să explice teoria și ideile care conduc la termenul de economie verde.

 Să prezinte riscurile ecologice cu care ne confruntăm în fiecare zi.
 Să arate statistici reale din spatele noțiunilor generale ale acestor riscuri.
 Stabilirea cadrelor potențiale pentru dezvoltarea economiei ecologice în cadrul Republica
Moldova.
 Să prezinte creșterea economică ecologică în spațiul internațional.

Conform acestor obiective, am împărțit conținutul lucrării mele de cercetare în două capitole
principale, primul fiind axat pe o abordare mai generală, conținând diferite definiții ale termenului de
economie verde. De asemenea, am inclus conceptul de economie ecologică caun individ și un domeniu
economic independent. Pentru mine, problema mediului esteextrem de important și relevant pentru
3
vremurile noastre, așa că am decis să subliniez și problemapoluarea dintr-o perspectivă economică,
adăugând o noțiune precum energia regenerabilă.

Din aceast aspectul derivă următorul meu subiect al problemei energiei regenerabile, cunoscută
și sub denumirea de verde energie, pentru că, deși are o mulțime de avantaje, are și dezavantaje, care
nu suntbine cunoscut de societate.Al doilea capitol este mai concentrat pe particularitățile practice ale
creșterii economice ecologiceîn diferite state și modul în care guvernele reușesc să facă acest lucru,
utilizând diferitestrategii largi.

De asemenea, am arătat din punctul meu de vedere subiectiv cum ar putea fi dezvoltateconomia
verde în Republica Moldova și ce consecințe reale ar putea avea.În timpul lucrării mele de hârtie, am
aplicat o combinație de metode de cercetare, acestea fiindanalizând datele cercetării și metoda
cantitativă.

Din punctul meu de vedere, aceste două sunt relevanteși util pentru subiectul meu, deoarece am
combinat atât datele statistice oficiale, cât și subiectivele meleanaliza acestuia.Cred că toată lumea este
preocupată de viitorul țării noastre și de ceea ce ar putea fifăcut pentru a îmbunătăți acest lucru.
Creșterea economică ecologică nu este doar un viitor pentru economia mondială,este, de asemenea, un
viitor pentru bunăstarea societății, deci este greșit să spunem că economia verde estepreocupat doar de
„partea economică”, include și politic, mediu și ultimuldar nu în ultimul rând - social.

4
 CAPITOLUL I: ECONOMIE GREĂ - TEORETICĂ ȘI

ABORDĂRI PRACTICE

1.1 Conceptul și dinamica economiei verzi

Economia verde poate fi privită ca o economie care are ca rezultat o bună dezvoltare
socialăfiind în același timp preocupat de o scădere generală a problemelor ecologice și a
penuriei. De asemeneapoate fi formulat ca o modalitate de a realiza o dezvoltare durabilă în
cadrul statelor care arcreați, ulterior, o situație mai bună în cadrul tuturor aspectelor generale ale
vieții. Economia verde reprezintăo simbioză între aplicațiile sociale, de mediu și economice, care
obiectiv final estecrearea unei dezvoltări economice pe termen lung, prin introducerea de soluții
ecologice.

În 2011, Raportul UNEP privind economia verde afirmă că „pentru a fi ecologică, o

economie nu trebuiefii numai eficient, dar și corect. Corectitudinea implică recunoașterea
echității globale și naționaledimensiuni, în special în asigurarea unei tranziții corecte către o
economie cu resurse cu emisii reduse de carboneficiente și incluzive social ”. [1]

Karlk Burkart, care este directorul de inovație, mass-media și tehnologie la

LeonardoFundația DiCaprio care se ocupă cu schimbările climatice și problemele de mediu,
vizualizatăeconomia verde se bazează pe șase sectoare principale: [2]

 Energie regenerabilă
 Clădiri verzi
 Gestionarea apei
 Gestionarea deșeurilor
 Managementul terenurilor
 Transport durabil

În fața provocărilor globale din zilele noastre, atât eforturile naționale, cât și cele
internaționale de apromovarea creșterii economice ecologice a crescut în ultimii ani. Se
concentrează pe mai multutilizarea durabilă a resurselor naturale, utilizarea inteligentă a energiei
și importanța păstrării șimenținerea ecosistemelor. În cele din urmă, își propune să reducă
problemele internaționale, cum ar fi, de exemplu,sărăcia globală.

Termenul de economie ecologică a fost introdus în primul rând într - un raport din 1989
pentru guvernul Republicii Moldova Marea Britanie, scrisă de un grup de economiști de mediu,
5
cunoscută sub numele de „Plan pentru Economie verde". Raportul conține informații diferite, dar
accentul principal a fost pus pe idee despre modul în care sunt legate între ele dezvoltarea
durabilă și progresul economic.

Creșterea economică ecologică a început să fie promovată pe scară largă aproximativ în

2008-2009, în timpul problemei crizei de finanțare globală, când unele guverne au decis
astainvestiția în tehnologii cu emisii reduse de carbon ar putea fi împinsă la creșterea de noi
locuri de muncă șiprin urmare, venituri. Alții au văzut o creștere economică ecologică din punct
de vedere al mediului,că cei care se vor concentra pe dezvoltarea și promovarea economiei
ecologice vor începe să elimineprobleme ecologice care sunt generate de oameni, acest lucru va
duce la o mai ecologică și educatăsocietății și, prin urmare, prosperității economice generale.

În figura de mai jos este arătat modul în caresunt legate pașii creșterii economice cu
scopul dezvoltării durabile.

Figure 1.1: The hierarchy of the green economy concepts (based on the conceptualization of
TEEB in ten Brink et al. 2012)
Sursa: http://ec.europa.eu/

În februarie 2010, miniștrii și șefii de delegație ai Ministerului Global al UNEPF Forumul

pentru mediu de la Nusa Dua a prezentat în declarația lor că ideea din spatele ecologieieconomie
"poate aborda în mod semnificativ provocările actuale și poate oferi dezvoltare
economicăoportunități și beneficii multiple pentru toate națiunile”.

În martie 2010, Adunarea Generală a menționat că, în cazul durabilitățiidezvoltarea și

eradicarea sărăciei, care sunt legate între ele, economia verde este foarteaspect important. Acest

6
lucru a câștigat multă atenție internațională și subiectul a devenit foartediscutate, ceea ce a dus la
un număr neașteptat de publicații noi și articole diferite careau avut tendința de a defini și stabili
un nou termen oficial, de economie verde.

7
1.2 Măsurători ecologice ale progresului economic

Pentru a cunoaște ce politici ar putea fi aplicate și, în general, ce ar trebui guverneleface

pentru menținerea și promovarea creșterii economice ecologice, au existata introdus
unelemăsurători ecologice care prezintă situația actuală a diferitelor aspecte referitoare
laeconomie verde.

Progresul și producția economică pot fi determinate printr-o serie de indicatori

diferiți.Acești indicatori au apărut datorită necesității de a măsura impactul ecologic uman și
aeficiența diferitelor sectoare precum energia, transportul, clădirile etc. și toate fluxurile de
investițiidirecționate către inovații cu emisii reduse de carbon și energie regenerabilă.

Indicatorii importanți și relevanți ai creșterii economice ecologice sunt următorii:

 Indicele global al economiei verzi.

Măsoară performanța economică ecologică și percepțiile acesteia în 80 de țări și 50 de

orașe.GGEI utilizează atât indicatori calitativi cât și cantitativi pentru a măsura performanțaa
țărilor în conformitate cu patru dimensiuni principale: piețe & amp; investiții, leadership & amp;
climatschimbare, sectoare de eficiență și mediu. Apoi, un sondaj condus de GGEI colectează
șievaluări de analiză de la experți cu aceste dimensiuni. GGEI a fost introdus în 2010 și a fost
primul indice al economiei verzi.

Este foarte relevant astăzi, deoarece țările care doresc să înceapă reducerea obiectivele de
poluare și dezvoltare durabilă vor necesita date pentru a identifica cele mai bune modalități

Figura 1.2: Elementele indiciului Indiciului Global Economic

8
Source: https://dualcitizeninc.com/GGEI-Report2014.pdf
GGEI este publicat de Dual Citizen LLC, o companie de consultanță privată din SUA
șisusținut prin venituri generate de abonamente de date, parteneriat, licențiere și altele
consultarea ofertelor. [4]

 Indicele orașului verde.

Este un proiect de cercetare elaborat de Economist Intelligence Unit și sponsorizat

deSiemens. Încerca să concentreze atenția asupra problemei critice a sustenabilității mediului
urban princrearea unui instrument unic care să ajute orașele să-și evalueze performanța și să
împărtășească cele mai bune practici.Seria a fost introdusă în 2009 și acoperă peste 120 de orașe
din Europa, Asia și America LatinăAmerica, America de Nord și Africa. Fiecare raport prezintă
lecții generale și pentru regiuneca profiluri detaliate ale orașelor care descriu performanțele
individuale și cele mai bune practici. Lectiileconținute în serie au scopul de a ajuta orașele să
învețe unul de la celălalt pe măsură ce aplică politiciși strategii pentru minimizarea riscurilor lor
de mediu. Aceasta este în același timpadaptarea creșterii populației, promovarea oportunităților
economice și protejarea vieții pentruazi și generațiile viitoare.

Seria Green City Index a măsurat performanța de mediu de peste120 de orașe din întreaga
lume. Orașele sunt alese de Economist Intelligence Unit pebaza mărimii și importanței. [5]

 Cercuri de durabilitate.
„Cercurile durabilității” este o modalitate de înțelegere și evaluare a durabilității și pentru

gestionarea proiectelor care sunt direcționate către rezultate durabile din punct de vedere social.
Cercuri de Sustenabilitatea și abordarea sa asupra domeniilor sociale ale ecologiei, economiei,
politicii și cultură, oferă dimensiunea empirică a unei abordări numite „teoria angajată”.
Promovarea. Cercurile de durabilitate face parte dintr-un proiect mai mare cunoscut sub numele
de „Cercurile vieții sociale”, folosind același model cu patru domenii pentru a analiza
problemele de rezistență, adaptare, securitate și reconciliere. Abordarea Cercurilor de durabilitate
este în mod explicit critică pentru alte domenii modele precum tripla linie de fund care prezintă
economia ca și cum ar fi în afara socialului sau asta prezintă mediul ca o externalitate. Folosește
un model cu patru domenii - economie, ecologie, politică și cultură. În fiecare dintre aceste
aspecte există 7 subdomenii. M-am concentrat doar pe 2 domenii, acestea fiind economie și
ecologie, deoarece mai ales aceste 2 sunt foarte relevante pentru mine subiect. Domeniul
economic este tratat ca practicile și semnificațiile asociate cu producția, utilizarea și gestionarea
resurselor. Subdomeniile sunt:

9
  producție și resurse
 schimb și transfer contabilitate
 reglementare consum
 utilizare muncii
 bunăstării tehnologie
 infrastructură bogatie
 distributie

Domeniul ecologic este definit ca practicile și semnificațiile care apar în întreaga lume
intersecție între tărâmurile sociale și cele naturale, concentrându-se asupra dimensiunii
importante a angajamentul uman cu și în interiorul naturii, dar și cu mediul construit.
subdomeniile sunt:

 materiale și energie
 apă și aer
 floră și faună
 habitat și așezări f
 formă construită și transport
 întruchipare și întreținere
 emisia și deșeurile

Figura 1.3 : Baza cercurilor sustenabilității.

Source: https://vimeo.com/145288097

10
  Amprenta ecologică

Amprenta ecologică este singura valoare care măsoară cât de multă natură avem și cum multă
natură folosim. Amprenta ajută:

- țările să îmbunătățească durabilitatea și bunăstarea

- liderii locali pentru a optimiza investițiile în proiectele publice

- indivizii să înțeleagă impactul lor asupra planetei

Contabilitatea amprentei ecologice măsoară cererea și oferta naturii. Pe din partea cererii,
amprenta ecologică măsoară activele ecologice pe care le are o anumită populație necesită
producerea resurselor naturale pe care le consumă (inclusiv alimente și fibre pe bază de plante
produse, animale și produse din pește, cherestea și alte produse forestiere, spațiu pentru urban
infrastructură) și să-și absoarbă deșeurile, în special emisiile de carbon.

Amprenta ecologică urmărește utilizarea a șase categorii de suprafețe productive: terenuri

cultivabile, pășuni, pescuit terenuri, teren construit, suprafață forestieră și cerere de carbon pe
teren. În ceea ce privește oferta, capacitatea bio a unui oraș, stat sau națiune reprezintă
productivitatea sa active ecologice (inclusiv terenuri cultivabile, terenuri de pășunat, terenuri
forestiere, terenuri de pescuit și construcții) Aceste zone, mai ales dacă sunt lăsate neexploatate,
pot absorbi, de asemenea, o mare parte din deșeurile pe care le generăm, în special emisiile
noastre de carbon.

Calculul amprentei ecologice pentru zonele dens populate, cum ar fi un oraș sau mici țară
cu o populație relativ mare - de ex. New York și, respectiv, Singapore - poate duce la percepția
acestor populații ca „parazitare”. Acest lucru se datorează faptului că aceste comunități au o
capacitate biologică intrinsecă mică și, în schimb, trebuie să se bazeze pe hinterlands mari.
Criticii susțin că aceasta este o caracterizare dubioasă, deoarece agricultorii mecanizați din
mediul rural din țările dezvoltate pot ușor consumă mai multe resurse decât locuitorii din mediul
urban, din cauza cerințelor de transport și indisponibilitatea economiilor de scară. Mai mult,
astfel de concluzii morale par a fi o argument pentru autarhie. Unii chiar fac acest pas de gândire
cu un pas mai departe, susținând că Amprenta neagă beneficiile comerțului. Prin urmare, criticii
susțin că amprenta nu poate fi decât aplicat global. Metoda pare să recompenseze înlocuirea
ecosistemelor originale cu productivitatea monoculturilor agricole prin atribuirea unei capacități
bio mai mari acestor regiuni. Pentru de exemplu, înlocuirea pădurilor antice sau a pădurilor
tropicale cu păduri sau plantații de monocultură poate îmbunătăți amprenta ecologică. În mod

11
similar, dacă producțiile din agricultura ecologică ar fi mai mici decât cele din metodele
convenționale, acest lucru ar putea avea ca rezultat ca prima să fie „penalizată” cu o mai mare
amprenta ecologică. Desigur, această perspectivă, deși este valabilă, provine din ideea de a folosi
amprenta ca singură metrică. Dacă utilizarea amprentelor ecologice este completată cu alți
indicatori, cum ar fi unul pentru biodiversitate, problema ar putea fi rezolvată. Într-adevăr,
Raportul Planetei Vii ale WWF completează calculele amprentei bienale cu Indicele Planetei Vii
a biodiversității. Manfred Lenzen și Shauna Murray au creat o amprentă ecologică modificată
care ia în considerare biodiversitatea pentru a fi utilizată în Australia. Atât amprenta ecologică,
cât și capacitatea bio sunt exprimate în hectare globale - comparabile la nivel global, hectare
standardizate cu productivitate medie mondială. Amprenta ecologică a fiecărui oraș, stat sau
națiune poate fi comparată cu capacitatea sa biologică.

Figura 1.4: Amprenta ecologică a diferitelor națiuni comparativ cu indicele lor de

dezvoltare umană
Sursa:https://ecological_footprint#/media/
File:Human_welfare_and_ecological_footprint_sustainability/

Dacă amprenta ecologică a unei populații este mai mare decât capacitatea biologică a
regiunii, regiunea respectivă are un deficit ecologic. Cererea sa pentru bunurile și serviciile pe
care le pot face pe uscat și pe mare furnizați - fructe și legume, carne, pește, lemn, bumbac
pentru îmbrăcăminte și dioxid de carbon absorbția - depășește ceea ce ecosistemele regiunii pot
reînnoi. O regiune în deficit ecologic satisface cererea prin importul, lichidarea propriilor active

12
ecologice (cum ar fi pescuitul excesiv) și / sau emitând dioxid de carbon în atmosferă. Dacă
capacitatea biologică a unei regiuni își depășește Amprentă ecologica, are o rezervă ecologică.

Conceput în 1990 de Mathis Wackernagel și William Rees la Universitatea din British

Columbia, Ecological Footprint a lansat mișcarea mai largă Footprint, inclusiv amprenta de
carbon și este acum utilizat pe scară largă de către oamenii de știință, întreprinderi, guverne, și
instituții care lucrează pentru a monitoriza utilizarea resurselor ecologice.

Figura 1.5: Amprenta ecologică a țărilor în 2013.

Sursa: https://www.footprintnetwork.org/resources/footprint-calculator/

Amprenta ecologică măsoară cererea umană asupra naturii, adică cantitatea de natură a
acesteia trebuie să sprijine oamenii sau o economie. Urmărește această cerere printr-un ecologic
sistem de contabilitate. Conturile contrastează cu zona productivă biologic pe care o folosesc
oamenii pentru a le consum în zona productivă biologic disponibilă într-o regiune sau în lume
(bio capacitate - zona productivă care poate regenera ceea ce oamenii cer de la natură). Pe scurt,
este este o măsură a impactului uman asupra ecosistemului Pământului și dezvăluie dependența
omului economie pe capitalul natural.

Figura arată că statele mai dezvoltate au o amprentă ecologică mai mare, într-un mod
pozitiv, în timp ce statele mai puțin dezvoltate, precum India și Republica Moldova, au mai
puține impact ecologic.

În figura de mai sus, există o reprezentare a amprentei ecologice a diferitelor țări, culorile
înseamnă următoarele: albastru- carbon, albastru deschis- zone de pescuit, portocaliu- teren
cultivat, teren construit în roșu, teren forestier verde, teren cu pășuni galbene.

13
 CAPITOLUL II: ANALIZA CREȘTERII ECONOMICE VERDE PE ZONA
INTERNAȚIONALĂ ȘI ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

2.1 Oportunități pentru dezvoltarea economiei ecologice

În era problemelor alimentare, a energiei și a crizelor financiare, numeroase guverne sunt

promovarea strategiilor economiei ecologice pentru a deschide căi de dezvoltare mai stabile și
durabile. Economia verde evidențiază modurile de producție și consum care sunt ecologice și
durabil social. Prin susținerea resurselor naturale și a serviciilor ecosistemice, protejează bunuri
comune globale care permit generațiilor actuale și viitoare să își satisfacă nevoile. Tot prin
promovare incluziune socială generează locuri de muncă pentru cei săraci și le îmbunătățește
accesul la serviciile de bază.

O tranziție către o economie ecologică include extinderea producției ecologice și a

piețelor; reducerea epuizării resurselor naturale și degradarea ecosistemelor cauzate de
economice activitate; și creșterea dependenței de furnizarea de energie cu emisii reduse de
carbon. Tranziția nu este automată deşi; trebuie să fie susținut de politici bazate pe dezvoltare și
de acțiuni concertate pentru a se asigura rezultatele sunt incluzive în toate țările și în interiorul
acestora.

În figura următoare se poate observa cât de inter-legată este economia verde cu cea socială
aspecte care afectează oamenii în viața de zi cu zi.

Figura 2.1 : Vizualizarea economiei verzi între obiectivele și rezultatele societății

Source: http://www.eap-green.org/topics/greengrowthindicators/

14
Obiectivele unei economii verzi sunt largi, cuprinzătoare și ambițioase, dar nu sunt noi. O mare
parte din ceea ce este implicat în conceptul de economie verde datează din Agenda 21, a „Plan
pentru dezvoltare durabilă”, adoptat în cadrul Summitului Pământului din 1992 din Rio. Cu toate
acestea, în ciuda progreselor înregistrate, sunt necesare eforturi mai mari. Conferința Rio + 20
din 2012 va avea loc concentrându-vă astfel pe promovarea economiei ecologice ca catalizator
pentru accelerarea progresului în domeniul durabilității dezvoltare. Negocierile Rio + 20 au
scopul de a construi sprijin pentru o economie ecologică care să producă rezultate câștig-câștig
pentru mediu și economie, precum și pentru dezvoltare și dezvoltare țări deopotrivă. Negocierile
vor fi provocatoare, deoarece unii cred că o tranziție la un verde economia va introduce
constrângeri asupra creșterii, dezavantaje competitive și beneficii inegale între țări. O tranziție
viabilă la nivel global trebuie să atenueze aceste preocupări și să abordeze în mod eficient
provocările cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare care nu dispun de suficiente resurse
financiare, tehnice și umane capital necesar pentru a-și transforma structural economiile de-a
lungul unei noi traiectorii verzi. Cooperare internațională care oferă consolidarea capacităților,
transferul de tehnologie și financiar asistența va juca un rol central în completarea acestor lacune.

Guvernele au instrumente bazate pe reglementări și stimulente ca pârghii pentru

promovarea tranziție în economiile lor interne. Campanii de diseminare a informațiilor pentru a
facilita alegerile consumatorilor și ale întreprinderilor vor fi, de asemenea, esențiale pentru
facilitarea tranziției. Dar singur este posibil ca aceste pârghii să nu fie suficiente.

Recunoscând acest lucru, țările au alocat peste 470 miliarde de dolari în pachetele lor de
recuperare economică 2008-2009 către investiții ecologice. Unele tari - SUA, China, Republica
Coreea, Franța, Germania și Mexic - au extins stimulul fiscal în programe mai largi pe termen
lung care promovează o economie cu emisii reduse de carbon, dintre care unele sunt în curs
avansat prin politici industriale naționale.

Comerțul joacă un rol central în difuzarea bunurilor și serviciilor ecologice. Deja, ambele
țările dezvoltate și în curs de dezvoltare urmăresc oportunități extinse de export pentru bunuri
ecologice cum ar fi tehnologiile ecologice, produsele agricole, lemnoase și pescărești produse în
mod durabil, precum precum și pentru servicii ecologice, cum ar fi ecoturismul și sechestrarea
carbonului.

Mai multe țări industrializate consideră că expansiunea exporturilor de tehnologii verzi

este critică pas către asigurarea competitivității în viitor. De exemplu, China a extins sprijinul
pentru producătorii de tehnologii cu energie curată. SUA au lansat Energia regenerabilă și
energia Inițiativa pentru exportul eficienței pentru a sprijini exporturile de tehnologii de energie
15
curată. Alte țări au au introdus, de asemenea, politici și stimulente pentru a-și sprijini sectoarele
verzi. Cu toate acestea, sprijinul specific pentru industriile și sectoarele verzi poate fi contestat în
prezent Regulile OMC. De exemplu, în 2010 SUA a depus o plângere afirmând că producția
Chinei subvențiile pentru tehnologia energiei regenerabile au funcționat ca o barieră în calea
exporturilor SUA. Tot în 2010, Japonia, SUA și UE au solicitat consultări cu Canada, pretinzând
tariful de alimentare Programul din provincia Ontario a oferit un tratament mai puțin favorabil
panourilor solare importate decât cele produse local. În calitate de respondenți, atât China, cât și
Canada susțin că este durabil dezvoltarea necesită politici naționale de promovare a industriei
ecologice și a locurilor de muncă și că politicile acestora sunt consecvente la OMC.

Viitoarele hotărâri ale OMC cu privire la aceste litigii și la litigii similare vor oferi
îndrumări cu privire la domeniul acceptabil pentru sprijinul guvernului pentru sectoarele verzi.
Cu toate acestea, reforma regulilor comerciale ar putea fi necesare pentru a asigura un spațiu
politic adecvat pentru ca țările să promoveze sectoare verzi. Reglementările și standardele,
inclusiv standardele private, sunt predominante într-un mediu ecologic economie.
Reglementările și standardele ecologice se aplică nu numai produselor ecologice, ci mai larg
toate bunurile și serviciile prin eforturi de integrare a producției ecologice, ambalare, transport,
distribuția și reciclarea în lanțurile globale de aprovizionare. Când este pionieră reglementarea
verde introdus pe cea mai mare piață din lume, este obligat să aibă un impact asupra altor țări
prin comerț. Companiile care exportă în UE își fabrică produsele pentru a respecta standardele
stricte ale UE. In același timp, reglementări de mediu similare apar în întreaga lume. Acest trend
subliniază importanța armonizării standardelor și a creșterii capacității țărilor în curs de
dezvoltare întreprinderile să integreze cerințele ecologice în operațiunile lor pentru a le facilita
participarea o economie globală ecologică.

O economie ecologică este determinată atât de cererea internă, cât și de cea externă de
bunuri ecologice și servicii, inclusiv sisteme energetice mai eficiente și cu emisii reduse de
carbon, alimente organice, ecoturism, reciclarea deșeurilor solide și a apei, consultanță de mediu
și categorii emergente care includ construcții ecologice, produse din lemn recoltate durabil,
biciclete electrice și mașini hibride.

Multe categorii verzi reprezintă doar o mică parte din omologii lor „maro” care indică
unvast potențial de creștere. Indiferent dacă este vorba de bunuri de înaltă tehnologie, mărfuri,
produse de bază sau servicii, oportunitățile de export oferite într-o economie globală ecologică
sunt semnificative și extinderea mai rapidă decât comerțul mondial global; o tendință care se
așteaptă să continue.

16
 Se preconizează că piața globală a tehnologiilor cu emisii reduse de carbon și eficiente
din punct de vedere energetic va crește aproape de trei ori la 2,2 trilioane de dolari în 2020.
Răspunsul ofertei la această piață în plină dezvoltare a fost semnificativ, cu o creștere rapidă a
capacității de producție și export într-o mână de dezvoltare țări, în unele cazuri facilitate de
investițiile străine și de transferul de tehnologie de către companiile multinaționale, precum și
politicile industriale naționale care vizează sectoarele verzi.

Tehnologii de energie regenerabilă, cum ar fi panouri solare și turbine eoliene, și energie

Produsele eficiente, cum ar fi lămpile fluorescente compacte, se numără printre tehnologiile
ecologice cea mai accentuată creștere a exporturilor. Țările în curs de dezvoltare au înregistrat
progrese semnificative în ceea ce privește aprovizionarea piețe globale pentru aceste produse;
ponderea lor din exporturile mondiale a crescut de la 24% în 2002 până la 50% în 2009,
generând venituri din exporturi de 22 miliarde dolari în 2009. Dar relativ puține țările în curs de
dezvoltare participă la această tendință. Doar șase economii în curs de dezvoltare - China,
Provincia Taiwan din China, India, Republica Coreea, Malaezia și Singapore - cont pentru peste
90% din exporturile țărilor în curs de dezvoltare ale acestui grup de produse. Și deși exporturile
de țări precum Brazilia, Mexic, Filipine, Africa de Sud, Turcia și Vietnam sunt în creștere,
exporturile din majoritatea celorlalte țări în curs de dezvoltare rămân minime sau complet
absente.

Cu toate acestea, tehnologiile ecologice sunt adesea produse în țări dezvoltate și mai
industrializate țări în curs de dezvoltare care utilizează intrări intermediare provenind dintr-o
mare varietate de țări în curs de dezvoltare țări care sunt integrate în lanțurile globale de
aprovizionare. Comerțul cu bunuri intermediare, care reprezintă aproximativ 40% din comerțul
mondial cu mărfuri, fiind astfel un punct de intrare important pentru țările în curs de dezvoltare
să furnizeze piețe verzi. Participarea la lanțurile de aprovizionare generează economie câștiguri
largi, precum ocuparea forței de muncă, îmbunătățirea tehnologiei și abilităților, capacitatea
productivă modernizarea și diversificarea în exporturi cu valoare adăugată.

În timp ce afacerile din țările în curs de dezvoltare mai industrializate profită de noi
exporturi oportunități pentru tehnologii ecologice, afaceri în țările în curs de dezvoltare mai puțin
industrializate continuă să își consolideze capacitățile de export pentru produse ecologice, cum ar
fi alimente și băuturi organice, produse cosmetice și fibre naturale, biocombustibili și cherestea
recoltată în mod durabil și produse pescărești, și pentru servicii ecologice, cum ar fi ecoturismul.
În fiecare dintre aceste sectoare exporturile țărilor în curs de dezvoltare au o creștere accentuată,
generează locuri de muncă, promovează dezvoltarea rurală și protejand mediul inconjurator.

17
 Se preconizează că piața globală a produselor alimentare și a băuturilor ecologice va
ajunge la 60 USD miliarde în acest an; o extindere de peste trei ori de la 2000 de niveluri.
Agricultura ecologică este practicat pe 37 de milioane de hectare în 160 de țări; o creștere de
aproape patru ori față de trecut deceniu.

Creșterea suprafețelor agricole organice are loc în principal în țările în curs de dezvoltare
răspunde la creșterea cererii pe piețele nordice. Aproximativ 75 la sută din cei peste 1,8 milioane
producătorii din întreaga lume sunt fermieri în peste 110 țări în curs de dezvoltare, cu cel mai
mare număr în India, Uganda, Mexic, Etiopia, Tanzania, Peru, Turcia și Burkina Faso.
Preferințele consumatorilor pentru fibrele naturale, cum ar fi bumbacul organic, lână, cânepă și
mătase utilizate în textile și în uleiurile naturale, cerurile, grăsimile și ierburile utilizate în
cosmetică, oferă noi venituri oportunități în sud. Acestea și alte produse bio-comerț sunt
exporturi importante pentru mulți tari in curs de dezvoltare. Numai în America Latină,
exporturile de comerț biologic au generat peste 230 milioane USD 2008. Biocarburanții sunt, de
asemenea, o marfă de export în creștere pentru țările în curs de dezvoltare peste 40% din
producția mondială de bioetanol și 12% din producția mondială de biodiesel. Producătorii de top
sunt Brazilia, China, India, Columbia, Republica Coreea, Thailanda și Malaezia.

Țările în curs de dezvoltare își sporesc, de asemenea, prezența în lemnul recoltat în mod
durabil piețelor de produse. La nivel global, suprafața forestieră certificată de Forest Stewardship
Council a crescut de șapte ori în ultimul deceniu pentru a ajunge la aproape 140 de milioane de
hectare în 2010 cu ponderea țărilor în curs de dezvoltare din acest total crescând la aproximativ
20%. Peștele recoltat în mod durabil este un alt export în creștere de țări în curs de dezvoltare,
care reprezintă 50% din peștele global exporturile cu venituri nete din export care depășesc 25
miliarde dolari.

Serviciile ecologice reprezintă oportunități suplimentare de export pentru țările în curs de

dezvoltare. Se preconizează că ecoturismul va capta 25% din veniturile din turismul global în
2012, cu turiștii internaționali cheltuiesc 240 de miliarde de dolari în destinații ecoturistice.
Majoritatea acestora destinațiile se află în țări în curs de dezvoltare precum Brazilia, Emiratele
Arabe Unite, Belize, Kenya, Gabon, Botswana, Costa Rica, Laos, Nepal și Palau. Sechestrarea
carbonului este un alt domeniu în care se dezvoltă țările exportă servicii ecologice, inclusiv prin
mecanisme internaționale precum CDM și REDD.

18
 2.2 Importanța globală a economiei ecologice

În ultimii 20 de ani, creșterea economică a contribuit la scoaterea din aproape un miliard

de oameni saracie extrema. Dar 1 miliard de oameni sunt încă extrem de săraci. 1,1 miliarde
trăiesc fără electricitate și 2,5 miliarde de oameni fără acces la salubritate. Pentru ei, creșterea nu
a fost incluzivă suficient. În plus, creșterea a venit în detrimentul mediului. În timp ce de mediu
degradarea afectează toată lumea, săracii sunt mai vulnerabili la vreme violentă, inundații și a
schimbarea climatului.

Experții în dezvoltare, factorii de decizie politică și instituțiile precum Banca Mondială

au învățat o lecție majoră: Dacă vrem să reușim să punem capăt sărăciei, creșterea trebuie să fie
incluzivă și durabil. Trei domenii sunt esențiale pentru a realiza acest lucru: accesul la energie,
resurse responsabile management și bună guvernare.

În primul rând, oamenii au nevoie de acces la energie pentru a lăsa sărăcia în urmă. Dar și
sectorul energetic are un potențial foarte ridicat de reducere a sărăciei, realizând în același timp
câștiguri „verzi”. Însă provocarea electricității rămâne descurajantă. În Etiopia, cu o populație de
91 de milioane de oameni, 68 milioane trăiesc în întuneric. Fără electricitate, copiii nu pot face
temele noaptea, oameni buni nu pot conduce afaceri competitive și țările nu își pot alimenta
economiile. De-aceea accesul la energie durabilă este un obiectiv de dezvoltare în sine. Conform
ultimelor date, mai multe oamenii săraci au acces la electricitate la o rată mai rapidă ca niciodată.
Dar câștigurile în sursele regenerabile de energie și progresul în eficiență sunt prea lente.
Aproape 3 miliarde gătesc încă cu poluanți combustibili precum kerosen, cărbune și balegă.

A doua zonă critică pentru o schimbare durabilă și favorabilă incluziunii este

responsabilă managementul resurselor. Sectorul pescuitului, de exemplu, oferă multe oportunități
pentru inteligent și managementul durabil al resurselor. O economie „albastră” bine gestionată
poate asigura securitatea alimentară, promovează turismul durabil și construiește rezistența.
Gestionarea ineficientă a stocului de pește și ilegală pescuitul risipeste anual 75 miliarde USD
până la 125 miliarde USD, subminând securitatea alimentară și venituri renunțate. Indonezia are
peste 2,6 milioane de pescari. Este al doilea cel mai mare producător de pești de captură
sălbatică. Dacă îmbunătățește guvernanța sectorului pescuitului și investește în infrastructura
comercială și de transport maritim pe scară largă, aceasta poate dubla producția de pește de către
anul 2019.

Guvernarea este al treilea domeniu care necesită o atenție urgentă. Pentru multe țări,
acesta este cea mai mare provocare. Estimările sugerează că exploatarea forestieră ilegală

19
generează aproximativ 10 miliarde USD pentru 15 miliarde de dolari anual în întreaga lume.
Aceasta este o problemă a implementării reglementărilor existente sau proiectarea unor legi mai
bune. Și este o problemă globală, răspândită în multe țări bogate în resurse.

Îmbunătățirea transparenței și a monitorizării este cheia. Agențiile guvernamentale de

multe ori nu cunoașteți în ce măsură sectoarele sunt durabile și care resurse naturale sunt
epuizate. Sectorul energetic, de exemplu, are nevoie de mai multe date și mai bune despre
utilizarea simplă a energiei și emisiile. Această „contabilitate ecologică” cuprinzătoare lipsește în
prezent. Dar este și o chestiune de conducere, construirea consensului, asumarea intereselor
dobândite și jonglarea compromisurilor pentru a face schimbarea „Murdar” și exclusiv pentru o
creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Deci, cum putem depăși obstacolele creșterea durabilă
și incluzivă Sunt mulți care se tem că creșterea ecologică este prea scump, ar putea încetini
producția sau ar trebui să privească doar țările cu venituri mari. Această frică este miop.
Creșterea durabilă nu este nici inaccesibilă și nici nu este tehnic la îndemână. Dar vine cu
provocări, inclusiv costuri inițiale mari și finanțare pe termen lung de 15-25 de ani. Puține țări în
curs de dezvoltare au piețe de capital sau sectoare bancare adecvate. Îmbunătățirea energiei
mixul, de exemplu, va reduce atât riscurile de mediu, cât și cele fiscale. Turcia a redus drastic
cota de petrol în favoarea gazului. Thailanda și - a redus dependența de produsele petroliere, de
la două treimi până la o treime.

O altă provocare este recuperarea costurilor și mediul politic adecvat care ne asigură că
suntem nu doar construirea școlilor, ci și îmbunătățirea educației. Nicio centrală electrică nu este
utilă dacă utilitarul compania operează cu o pierdere masivă. Puține proiecte de infrastructură pot
încărca la costuri totale. Deci noi ar trebui să găsim modalități de a ușura recuperarea costurilor,
menținând în același timp serviciile accesibile pentru venituri mici familii și comunități. Trebuie
să ne folosim oportunitățile cu înțelepciune. Din 2011 până în 2012, investițiile în tehnologie
curată în țările în curs de dezvoltare au crescut cu 19%. Și 90% din curățenie companiile din
domeniul tehnologiei și-au sporit veniturile chiar și în timpul recesiunii economice globale.
China a crescut cu două cifre de zeci de ani, dar a pierdut uimitor 9% din așteptările sale PIB la
„creștere maro”. Ca răspuns, China mută activitatea economică către inovație și producție cu
valoare adăugată mai mare. Asia de Est ar putea prelua conducerea dezvoltării ecologice.
Cambodgia și Vietnamul au a integrat planurile de creștere ecologică în politicile economice. Cel
mai recent multi-an din Thailanda planul de dezvoltare include un obiectiv de reducere a
intensității energetice cu 25% până în anul 2030.

20
 Alții pot învăța din aceste experiențe. Vestea bună este că tot mai multe țări, țările
dezvoltate și în curs de dezvoltare, înțeleg acum că succesul lor va depinde de modul în care
acestea va crește, nu doar cu cât.

21
 2.3 Dezvoltarea potențială a economiei ecologice în Republica Moldova

De când țara a obținut independența în 1991, Moldova a trecut prin reforme sociale și politice.
Cu toate acestea, rămân unele provocări, care includ: PIB scăzut per capita, emigrație ridicată,
inegalitate de venit, rate ridicate ale sărăciei și o populație în scădere.

Prin urmare, Guvernul Moldovei a solicitat Programul Națiunilor Unite pentru Mediu
(PNUM) pentru a prezenta impactul economic, social și de mediu al implementării unui green
cadrul economic în contextul dezvoltării durabile și al schimbărilor climatice adaptare și
atenuare. Strategia Națională de Dezvoltare a Moldovei constată că, fără o modificare a acesteia
paradigma dezvoltării, creșterea economică nu poate depăși 5% - împiedicând țara să realizarea
obiectivelor socio-economice cheie. În cadrul strategiei, Moldova își propune să-și asigure 20%
din consumul de energie din surse regenerabile până în 2020. Guvernul ar dori, de asemenea,
20% din cele ale țării terenuri agricole destinate agriculturii ecologice până în 2020. Situația
actuală a Republicii Moldova Moldova poate fi dedusă din unele date, de exemplu prezentate în
figura de mai jos.

Figura 2.2: Evoluția PIB-ului și a intensității energetice.

Source: http://www.eco.vox.md/images/docs/Economia%20verde_ROM.pdf

Există a declarat evoluția PIB-ului în Republica Moldova și intensitatea energetică, care

sunt inerte în legătură cu situația implementării politicilor economice verzi. În plus, schimbările
de politică din ambele sectoare agricole și energetice pot asigura o mai bună aliniere la
Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și regulile stabilite de european Uniunii, unde sunt

22
vândute majoritatea exporturilor organice ale Moldovei. Agricultură organică și investiții în
sursele regenerabile de energie ar asigura venituri și locuri de muncă pentru cei săraci și pentru
oamenii care trăiesc în zonele rurale.

Pentru a explora în continuare potențialul Republicii Moldova către o economie verde,

acest studiu ar putea fi extins pentru a include o analiză intersectorială mai integrată. Programul
„Ecologizarea ecologică în vecinătatea estică” (EaP Green) sprijină Armenia, Azerbaidjan,
Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina în eforturile lor de a merge spre o economia verde prin
decuplarea creșterii de degradarea mediului și epuizarea resurselor, și prin adoptarea unui
consum și a unei producții durabile. Proiectul - care este financiar sprijinit de Uniunea
Europeană și de alți donatori - este implementat în comun de către Organizație pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa, Programul
Națiunilor Unite pentru Mediu și Industrialul Națiunilor Unite Organizația pentru Dezvoltare
(UNIDO).

Guvernul Republicii Moldova sa angajat să decupleze creșterea economică de obiectivele

de mediu, un angajament care este urmărit în comun de cei șase estici Țările partenere (EaP) în
cadrul unui nou program regional „Ecologizarea economiilor din est Vecinătate (EaP GREEN) ”.
Programul a fost conceput și lansat în cooperare cu Guvernele Parteneriatului Estic după
Summitul de la Varșovia din septembrie 2011 și își propune să ajute țărilor să se asigure că
angajamentele luate în cadrul acestui forum internațional și în alte forumuri internaționale,
precum Summit-ul „Rio + 20” sunt îndeplinite. EaP GREEN este finanțat în principal de către
european Uniune. Implementarea sa va dura 48 de luni, începând din ianuarie 2013 și este
susținută de patru organizații internaționale: Organizația pentru Cooperare Economică și
Dezvoltare (OCDE, coordonatorul programului); Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru
Europa (CEE-ONU), Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Națiunile Unite
Organizația pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO). În timp ce este predominant un program
regional, EaP GREEN sprijină, de asemenea, proiectele-pilot și dezvoltarea capacității la nivel
național.

Ca parte a activităților la nivel național din Moldova, un atelier despre „Măsurarea

progresului către economia verde: perspective de acțiune ”a avut loc la 7 iunie 2013 la Chișinău.
Urmare discuții cu Ministerul Economiei, Ministerul Mediului și Ministerul Mediului Biroul
Național de Statistică a fost realizat în octombrie 2013. Ca urmare, sa convenit asupra faptului că
proiectul pilot la nivel național ar fi implementat pentru a dezvolta o foaie de parcurs pentru
adaptarea setului OECD de indicatori de creștere verde (IGI) la nevoile specifice moldovenești și

23
contexte. În timpul acestui atelier, consultantul a furnizat contribuții la dezvoltarea și testarea
unui set național de indicatori de creștere ecologică în Moldova, pe baza setului OCDE și
experiență câștigat din testarea acestui set în alte țări OCDE și în afara țărilor OCDE.
Principalele sarcini în acest sens sarcina inclusă:

 Elaborarea schiței pentru un raport bazat pe indicatori, pornind de la un generic schiță

care va fi furnizată de secretariatul OECD și consultări cu cheia părțile interesate;
 Colectarea, verificarea și analiza datelor pentru indicatorii relevanți care sunt deja
utilizați (sau ar putea fi derivat din indicatorii existenți);
 Elaborarea unui proiect de raport, inclusiv recomandări, bazat pe analiza datelor;
 Organizarea de consultări cu privire la proiectul de raport, colectarea de comentarii scrise
și modificarea raportului, după caz;
 Finalizarea și publicarea raportului în engleză și română;
 Desfășurarea unei campanii de comunicare pentru lansarea raportului;
 Furnizarea de feedback cu privire la indicatorii care trebuie elaborați în viitor.

Pentru a sprijini acest proces, autoritățile guvernamentale partenere au convenit să

stabilească un lucru Group (WG) pe GGI. Activitățile sale vor fi co-prezidate de Ministerul
Economiei, Ministerul Mediului și Biroul Național de Statistică.

Mai multe organisme ar trebui să fie invitate să își delege reprezentanții permanenți în
GT. Acestea includ: Ministerul Economiei și diviziile și subdiviziunile sale; Ministerul Mediul și
subdiviziunile acestuia; Biroul Național de Statistică; Ministerul Agriculturii și industria
alimentară; Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei; Ministerul Sănătății, precum și alte
agenții guvernamentale relevante și ONG-uri. După mai multe întâlniri, s-a creat ideea
menținerii rapoartelor anuale referitor la diferiți indicatori care influențează dezvoltarea
economică ecologică în republică a Moldovei. În ultimul timp, raportul va fi cunoscut sub
numele de „Măsurarea progresului către economia verde în Republica Moldova: Proiect de
Termeni de Referință pentru producerea unui indicator bazat pe indicatori raport ”executat de
Grupul de experți. Raportul este structurat în cinci până la șase capitole. Există unul capitol
pentru fiecare grup de indicatori care fac parte din setul OECD, ținând cont de nivelurile
naționale prioritățile politice și o analiză inițială a concordanței efectuate de OCDE. Aceste
grupuri include:

 Indicatorii grupului 1 - Productivitatea mediului și a resurselor: concordanță între

statisticile naționale și IGG-urile OECD sunt medii în acest domeniu, cu progrese

24
 semnificative recent realizat pe măsurarea productivității carbonului și a eficienței
energetice. Eficienta energetica este unul dintre domeniile prioritare ale Strategiei de
dezvoltare „Moldova 2020” și, prin urmare ar trebui să primească o atenție specială.
Consultantul va trebui să ia în considerare faptul că datele privind fluxurile de materiale
rămân rare și, prin urmare, productivitatea materialelor este dificil de măsurat în
Moldova, în special în ceea ce privește fluxurile de deșeuri. Îmbunătățiri sunt avute în
vedere ca parte a lucrărilor Ministerului Mediului pentru consolidarea deșeurilor
management în țară;
 Indicatorii grupului 2 - Baza activelor naturale: În acest domeniu, concordanța este
redusă spre medie. Cadastrele de apă și teren există, dar sunt foarte limitate. În timp ce
silvic și subteran sunt realizate inventare de resurse minerale, datele nu sunt accesibile
publicului. structura utilizărilor terenurilor este relativ bine cunoscută. Costurile legate de
degradarea terenurilor sunt evaluat periodic. Informațiile privind ariile protejate și
biodiversitatea sunt publice disponibil;
 Indicatori ai grupului 3 - Calitatea vieții de mediu: Un set de indicatori în domeniul
mediu și sănătate a fost dezvoltat și aprobat în comun de MinisterulNMediu și Ministerul
Sănătății în 2011. Cu toate acestea, acces deschis la primar sau datele agregate din acest
domeniu încă lipsesc. Calitatea apei și accesul la băut calitatea apei și canalizarea sunt
relativ bine monitorizate. Datele privind calitatea aerului rămân rare și foarte împrăștiate,
fără niciun program de monitorizare a poluării aerului în interior;
 Indicatori ai grupului 4 - Oportunități economice și răspunsuri politice: la fel ca în altele
este cel mai puțin dezvoltat grup de indicatori. Unii indicatori, de ex. Pe cercetarea și
dezvoltarea și ecoinovația par să lipsească în mare măsură Consultantul va trebui să
identifice indicatorii surogat, acolo unde este posibil. Date despre public cheltuielile de
mediu și costurile de reducere a poluării de către sectorul privat nu sunt fiabile și rămân
fragmentate;
 Informații contextuale: s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește
îmbunătățirea macro- statistici economice și sociale în țară și există foarte multe, dacă nu
complet concordanță în acest domeniu cu indicatori care sunt necesari pentru a înțelege
contextul.

De asemenea, există o mulțime de avantaje în adaptarea setului OCDE din Republica

Moldova și acestea sunt următoarele:

Grupurile de indicatori și temele pot servi drept punct de plecare pentru discuțiile naționale

25
priorități pentru dezvoltarea economiei ecologice;

 Adoptarea GGIs poate îmbunătăți baza analitică pentru luarea deciziilor la interfață a
politicilor economice și de mediu;
 Datorită caracterului său multidisciplinar și multidimensional, IGG-urile pot favoriza

dialog în cadrul guvernului și cu sectorul privat;

 Utilizarea GGI-urilor poate ajuta la monitorizarea progresului, inclusiv în raport cu cele

internaționale obligații și să permită compararea cu alte țări. Elaborarea unui raport
privind indicatorii de creștere ecologică poate ajuta la identificarea datelor importante
lacune, precum și necesități pentru o mai bună cooperare pentru a stabili o bază de date
solidă de sprijinit lucrează la economia verde

Deci, de ce este atât de important ca Republica Moldova să înceapă promovarea unei

economii ecologice creştere?

În figura următoare, se observă o creștere a emisiilor de CO2 pe cap de locuitor pe parcursul

anului menționată perioadă. Acest lucru poate duce la o serie de probleme ecologice, iar pe
pagina următoare puteți vedea cifra.

Figura 2.2 Emisii de CO2 pe cap de locuitor (2000-2015)

Source:http://www.greengrowthknowledge.org/data-explorer#/line?
country=203&indicator=299&startYear=2000&endYear=2015
26
 În ceea ce privește proiectele de economie verde implementate în Moldova, avem un
program cunoscut ca „Orașe verzi durabile din Moldova”, cu durata din 2018 până în 2020. Este
un proiect organizat de PNUD, având un buget de 2.719.726 USD, principalii beneficiari sunt
Ministerul Agricultură și dezvoltare regională și mediu.

Obiectivul proiectului este de a cataliza investițiile în mediul urban cu emisii reduse de

carbon dezvoltarea bazată pe abordarea integrată a planificării urbane prin încurajarea inovației,
planificare participativă și parteneriate între o varietate de sector public și privat entități, cu
scopul general de a realiza o dezvoltare durabilă, au demonstrat în figura de mai jos.

Figura 2.3: Dimensiunile generale ale dezvoltării durabilității generate de creșterea

economică ecologică.

Source: https://www.e-education.psu.edu/eme807/node/575

Ca vehicul pentru aceasta, proiectul va sprijini proiectarea, lansarea și înființarea Green City Lab
pentru a deveni liderul în managementul cunoștințelor și platformă de rețea, casă de compensare,
un intermediar de finanțare și o sursă de inovații și expertiză pentru a cataliza dezvoltarea
durabilă a orașului verde cu emisii scăzute de carbon în Moldova cu misiunea de a transforma
Chișinăul și alte centre urbane din Moldova în orașe europene moderne și inteligente, cu o
calitate a vieții îmbunătățită pentru cetățenii lor, demonstrând totodată oportunități pentru o
creștere economică durabilă.

27
 În ceea ce privește legislația, în anexele 4 și 5 sunt indicate câteva practici reale
implementări în contextul cadrului legal al Republicii Moldova. Anexa 4 prezintă indicatori de
creștere economică ecologică și impactul acestora, iar anexa 5 este una dintre multe programe de
economie verde implementate oficial

28
 CONCLUZII

În concluzie, aș dori să subliniez din nou cât de extrem de important este subiectul creștere
economică ecologică pentru întreaga zonă internațională. Economia verde este un concept
important la mai multe niveluri de guvernanță. Acesta a fost examinat pentru prima dată de
Pearce și colab. (1989) și a continuat prin „Green New Deals” și progres la Rio + 20. Este
utilizat pe scară largă în cadrul politicilor naționale din țări la fel de diferite Marea Britanie și
Sierra Leone. În pofida acestui fapt, există încă tensiuni între țările concurente pe teritoriul țării
dimensiunea globală.

După efectuarea cercetărilor mele, am identificat patru recomandări cheie pentru

îmbunătățirea creșterea transformărilor economiei verzi pentru Republica Moldova și chiar
internațional.

Acestea sunt:

 măsuri mai bune ale „progresului și performanțelor” dincolo de PIB;

 măsurare mai mare a interacțiunilor economie-societate-mediu;
 o mai bună măsurare economică a transformărilor economiei verzi;
 abordări alternative de măsurare: noi metodologii și surse de date.

Creșterea economică verde are potențialul pe calea dezvoltării durabile. Poate ajută, de
asemenea, la eradicarea sărăciei, la crearea de noi locuri de muncă ecologice, la generarea unei
societăți sănătoase, la reducerea deșeurilor și ineficiență. Cu toate acestea, viteza tranziției către
o economie verde variază între țară. Cunoștințele, informațiile și resursele sunt esențiale în
timpul tranziției către ecologice economie. În timpul progresului, vor apărea noi provocări în
timpul călătoriei către Economie verde.

Niciun model unic de creștere ecologică nu funcționează pentru toate țările. Opțiuni de
politică și investiții trebuie să corespundă nevoilor specifice fiecărei țări, în cadrul unei strategii
cuprinzătoare. Sunt mulți care se tem că creșterea ecologică este prea costisitoare, ar putea
încetini producția sau ar trebui să se refere doar la țări cu venituri. Dar această frică este miopă.
Creșterea durabilă nu este nici inaccesibilă și nici nu este din punct de vedere tehnic nu este la
îndemână. Dar vine cu provocări, inclusiv costuri inițiale mari și finanțarea pe termen lung a 15-
25 de ani. Puține țări în curs de dezvoltare au piețe de capital sau servicii bancare adecvate.
Inovatoare finanțarea este esențială. Deși parteneriatele public-privat pot ajuta și ar trebui
încurajate, aceste parteneriate rămân concentrate în câteva țări cu venituri medii și câteva
sectoare.
29
 O altă provocare este recuperarea costurilor și mediul politic adecvat care ne asigură că
suntem nu doar construirea școlilor, ci și îmbunătățirea educației. Nicio centrală electrică nu este
utilă, dacă utilitarul compania operează cu pierderi. Puține proiecte de infrastructură pot încărca
la costuri totale.

Deci ar trebui găsiți modalități de a facilita recuperarea costurilor, menținând în același

timp serviciile accesibile pentru familiile cu venituri mici și comunitățile. Dar există oportunități
și sunt mult mai mari decât toate provocările per total.

Un exemplu este că, din 2011 până în 2012, investițiile în tehnologii curate în dezvoltare
țările au crescut cu 19%, la 112 miliarde de dolari pe an, creând locuri de muncă care sunt bune
pentru mediu și bun pentru muncitori. Locurile de muncă din acest sector tind să fie mai
calificate, mai sigure și mai bune plătit. 90 la sută din afacerile cu tehnologie curată și-au crescut
veniturile chiar și în perioada globală recesiunea economică.

Deci, după toate aceste exemple reale, întrebarea reală este, când va face Republica
Moldova începe să promoveze pe scară largă creșterea economică ecologică? Chiar dacă avem
deja unele implementate programe, nu este suficient. După cum am menționat în timpul
cercetărilor mele, cred că viitorul este extrem de mare conectat cu tehnologii noi, cu emisii
reduse de carbon. Prosperitatea economică depinde și de general situația în interiorul unei țări.
Cred că guvernul nostru ar trebui să înceapă să promoveze ecologic politici chiar în școli, pentru
a educa generațiile tinere de la început.

Desigur întregul proces este extrem de complex și larg, dar cu pași mici se pot atinge
obiective mari.

30
 Bibliografie

1. Hotărâre nr.160 din 21.02.2018 cu privire la aprobarea Programului de promovare a

economiei verzi în Republica Moldova pentru anii 2018-2020 și a Planului de acțiuni pentru

implementarea acestuia.

2. Hotărârea nr.102 din 05.02.2013 cu privire la Strategia energetică a Republicii

Moldova până în 2030. www.lex.justice.md/md/346670/

3. Programul pentru promovarea producerii şi comercializării ecologice pentru anii 2010-

2015 (HVA). www.maia.md/

4. Raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură şi al

Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 2010.

www.agravista.md/cgi/jump.cgi?DB=Fisier&view =File&ID=11071

5. Regulamentul (CE) nr.834/2007 al Consiliului din 28 iunie

2007.www.justice.gov.md/.../32007R0834-Ro.PDF

31