Procese enzimo-chimice la

nivelul tubului digestiv.

Compoziţia sucurilor gastric,
hepatic, pancreatic şi intestinal.
 DIGESTIA = totalitatea transformarilor mecanice, ( marunțirea),
fizice (dizolvarea) si chimice pe care le sufera alimentele de-a lungul
tubului digestiv.
Cele mai importante sunt transformarile chimice care se
realizează cu ajutorul enzimelor digestive din sucurile digestive (saliva,
sucul gastric, sucul intestinal si sucul pancreatic).
După substanțele pe care le digera enzimele digestive pot fi:
proteolitice (digera proteinele), glicolitice (digera glucidele) si lipolitice
(digera lipidele).
Alimentele conțin proteine, glucide si lipide (grasimi) – substanțe
cu molecule mari imposibil de absorbit in sange prin mucoasa
intestinului subțire. De aceea ele trebuie digerate (hidrolizate) până la
produși chimici cu molecule mai mici (nutrimente).
 Aminoacizii, monozaharidele, glicerina si acizii grasi sunt
absorbiți la nivelul mucoasei intestinului subțire si trec in sange si limfa
pentru a ajunge la celule.

Alimentele sunt supuse proceselor de digestie in cavitatea bucală

(digestia bucala), stomac (digestia gastrica) si intestinul subțire (digestie
intestinală).
DIGESTIA BUCALA
In cavitatea bucală alimentele sunt in special marunțite si dizolvate in salivă
(putem sa le simtim gustul) si sufera mai puține procese de digestie chimică.
In salivă se gasește o singură enzima digestivă glicolitica numita ptialina sau
amilaza salivară.

Aceasta enzima digera (hidrolizeaza numai amidonul tratat termic) in trepte

până la stadiul de maltoză. Amilaza va fi inactivata de aciditatea sucului gastric.
Mucusul din saliva are rolul de a lubrifia alimentele, favorizând deglutiția
(inghitirea).
Saliva (pH = 6 - 7) conține si lizozim – substanță cu actiune bactericida.
Ca urmare a transformarilor din cavitatea bucală, alimentele sunt
omogenizate, îmbibate cu mucus si formeaza bolul alimentar.
DIGESTIA GASTRICA
In stomac, alimentele sufera consecința activitații motorii si secretorii ale
acestuia, care produc transformarea bolurilor alimentare într-o pastă omogenă
numită chim gastric.

Stomacul realizează o activitate motorie si una secretorie. Activitatea

motorie a musculaturii stomacului are rolul de a stoca temporar alimentele ca
urmare a relaxarii receptive, amestecarea alimentelor (motilitatea gastrica) cu
sucul gastric si in final evacuarea conținutului gastric in duoden (dupa 1 - 2 ore).

Activitatea secretorie a stomacului se concretizeaza in secreția sucului gastric

de catre glandele gastrice din mucoasa gastrică.
Sucul gastric: - este un lichid incolor cu un pH = 1 - 2,5;
- conține apa 99% si reziduu uscat 1% (substanțe
minerale
- secreția este de aproximativ 2l/24 h.
HCl
- asigură un pH optim pentru acțiunea pepsinei;
- activează pepsinogenul inactiv;
- are acțiune antimicrobiană.

Mucina (mucusul) este o glico-proteină cu rol in protecția

mucoasei gastrice, atat mecanic, cat si chimic, protejând stomacul de
procesele de autodigestie.
Enzimele gastrice
Pepsina - este o enzimă proteolitica;
- este secretata sub forma inactivă de pepsinogen (se activează in
contact cu HCl);
- are rolul de a iniția digestia proteinelor (numai 20 - 30% din
proteine vor fi digerate in stomac, iar restul in intestinul subțire).
Labfermentul
- este secretat numai la sugari;
- are rolul de a coagula laptele, pregatindu-l pentru digestia
ulterioara;
- sub acțiunea lui si in prezenta Ca 2+, cazeinogenul solubil din lapte
se transformă in paracazeinat de calciu, insolubil.
Enzimele gastrice
Lipaza gastrica
- este o enzimă lipolitica cu activitate slaba;
- hidrolizează pana la glicerina si acizi grasi numai lipidele ingerate
sub forma de emulsie.

Gelatinaza
- hidrolizează gelatina.
DIGESTIA INTESTINALA
Digestia propriu-zisă a alimentelor are loc in intestinul subțire
sub actiunea combinată a sucurilor intestinal, pancreatic si biliar.
Produsii simpli rezultați sunt absorbiți apoi in proporție de 90% până la
valvula ileo - cecală.
Activitatea motorie a musculaturii intestinului subțire are rolul
de a amesteca alimentele cu sucurile digestive (favorizând procesele de
digestie) prin miscari segmentare si in final evacuarea resturilor
nedigerabile si neabsorbite in intestinul gros (dupa 3 - 5 ore) prin
mișcari peristaltice.
Sucul pancreatic:
- este secretat de acinii glandulari din pancreasul exocrin;
- este un lichid incolor, inodor, alcalin cu un pH = 9 - 8,5
- se secreta zilnic aproximativ 1,2 - 1,5 l;
- contine substanțe minerale cum ar fi Na+, K + si bicarbonatul cu rol în
neutralizarea aciditații chimului gastric;
- conține substanțe organice - enzime digestive.
Enzimele pancreatice: (3 tipuri majore - amilaze, lipaze si proteaze)

1. α amilaza pancreatica
- se secretă in forma sa activa;
- hidrolizează amidonul (si crud), glicogenul si alte glucide cu excepția celulozei
până la stadiul de dizaharide.

2. Lipaza pancreatica, colesterol lipaza si fosfolipaza

- sunt secretate in forma lor activă;
- hidrolizează grasimile neutre pana la glicerină si acizi grasi.
3. Enzime proteolitice:
Tripsina - este secretată ca proenzima inactiva numită tripsinogen;
- este activată de o enzimă numita enterokinază sau de tripsina anterior
formată;
Chimotripsina
- este secretată ca proenzima inactiva numita chimotripsinogen;
- este activată de tripsină. Cele 2 enzime hidrolizează proteinele neatacate de
pepsina gastrica si produsii ei de scindare, pe care ii degradează până la stadiul
de oligopeptide (di-, tri-, tetrapeptide).
Carboxipeptidazele
- sunt activate de tripsină;
- degradează oligopeptidele in peptide mai mici si in aminoacizi;
Elastaza
- este activată de tripsină;
- hidrolizează proteinele fibroase.
Sucul intestinal:
- este un lichid bogat in mucus si bicarbonat (neutralizează aciditatea chimului
gastric); pH = 7,5 - 8,5
- enzimele digestive sunt prezente la nivelul membranei apicale a
enterocitelor ("marginea in perie");
Enzime:
Peptidazele intestinale
- hidrolizează bi-, tr- si oligopeptidele până la aminoacizi.
Dizaharidazele (maltaza, zaharaza, lactaza)
- hidrolizează dizaharidele in monozaharide (glucoză, fructoză, galactoză).
Lipaza intestinala
- hidrolizează lipidele in acizi grasi, glicerol si parțial in monogliceride.
Sucul biliar:
- este secretată permanent de hepatocite (500 - 700 ml/zi);
- in perioadele dintre mese se colectează si se concentrează (prin absorbția
apei) in colecist (vezicula biliara);
- este un lichid verde (bila colecistica) sau galben (bila hepatica), alcalin cu
pH = 7- 8, amar;
- Conține 98% apă, electroliți, pigmenți biliverdină si bilirubină (produși de
degradare ai hemoglobinei),saruri biliare, colesterol, lecitină;
- cea mai mare parte a sarurilor biliare se resoarbe, formând circuitul
hepato-enterohepatic si doar o mică parte este degradată sub acțiunea
bacteriilor intestinale;
- NU CONȚINE NICIO ENZIMă DIGESTIVĂ.
 Rolul sarurilor biliare sunt importante in digestia si absorbția
lipidelor deoarece le emulsionează si le reduc tensiunea superficială,
făcându-le accesibile enzimelor lipolitice; formează cu lipidele micelii
hidrosolubile care pot fi absorbite din intestin; stimulează motilitatea
intestinala; au rol bacteriostatic.
 ABSORBȚIA INTESTINALĂ

Este procesul prin care produșii rezultați in urma digestiei chimice

(aminoacizii, monozaharidele, glicerina si acizii grași),strabat mucoasele
digestive si trec in circulația sangvină si limfatică.

Absorbția mai poate avea loc si la nivelul stomacului (apă, cloruri,

alcool), in colon (apa si electroliti).
 Transportul diferiților constituienți din lumenul intestinal prin
celulele epiteliului intestinal se realizează prin 3 mecanisme:
1. Transferul pasiv - fără consum de energie - pe baza unor fenomene
fizice - gradiente osmotice, de concentrație sau electrolitice, prin porii
membranelor celulare;
2. Transferul activ - cu consum de energie - prin combinarea substanței
de absorbit cu un sistem membranar de transport;
3. Transportul prin vezicule de pinocitoză la nivelul membranei celulare.
 Absorbția este favorizată la nivelul intestinului subțire deoarece:
- există o suprafată mare de contact, datorita vilozitaților intestinale;
- distanța pe care moleculele o străbat este mică, grosimea peretelui fiind
minimă la acest nivel;
- rețeaua vasculară la nivelul vilozitaților este foarte bogată, iar, printr-un
mecanism reflex, cantitatea de sânge de la acest nivel poate crește in
timpul perioadelor de digestie;
- mișcarile contractile ale vilozitaților înlesnesc tranzitul substanțelor
absorbite.
 Absorbția glucidelor se face prin mecanisme:
- pasive - prin difuziune (unele penoze cum ar fi riboză);
- active - hexozele ( monozaharidă cu 6 atomi ) precum glucoza, fructoza,
galactoza.
Absorbția glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun
cu cel care realizează si absorbția Na+, de care se desface la polul opus (bazal).
Transportorul își reia activitatea, iar glucoza trece in capilarele sangvine si
pe cale portală ajunge la ficat.
 Absorbția proteinelor se face prin mecanisme:
- active - sub forma aminoacizilor la polul apical al celulelor mucoasei
intestinale, apoi AA trec pasiv in sange prin difuziune pasivă.
Celulele mucoasei intestinale de la organismele tinere pot
absorbii si proteine ( anticorpii din colostrul matern, unele proteine
nedigerate ) prin pinocitoza ( înglobarea de picaturi intr-o celula) în
primele 36 de ore dupa naștere.
Această proprietate dispare la adult.
 Absorbția lipidelor se face sub formă de glicerina si acizi grasi.
Glicerina se absoarbe pasiv fără consum energetic ușor in sange fiind o
substantă hidrosolubila.
Acizii grasi se absorb numai dupa ce aceștia se combină cu sarurile
biliare, formând micelii hidrosolubile.
In contact cu celulele mucoasei, aceste complexe eliberează sarurile
biliare, care trec mai departe in ileon unde vor fi reabsorbite (circuitul hepato-
entero-hepatic), iar acizii grași sunt transportați in celulele mucoasei
intestinale.
 Din aceste celule, absorbția acizilor grasi se face diferit, in funcție de
lungimea lanțului de carbon:
- acizii grași cu mai puțin de 10 - 12 atomi de C (cu lanț scurt) trec direct in
sangele portal, unde sunt transportați in stare libera ( neesterificați );
- acizii grași cu un numar mare de atomi de C se combină cu glicerină în
celulele mucoasei intestinale, resintetizând trigliceridele care trec in circulația
limfatica unde intra in constituția chilomicronilor ( complexe formate din
trigliceride, fosfolipide, colesterol si o parte proteică ).
 Absorbția vitaminelor se face diferit, in funcție de solubilitatea lor.
Cele mai multe se absorb in segmentele superioare ale intestinului subțire.
- vitaminele hidrosolubile se absorb rapid prin transport facilitat sau prin sistem de
transport activ Na - dependent;
- vitaminele liposolubile (A, D, E, K) - la fel ca si a lipidelor - intra in constituția
miceliilor si este deficitară daca lipsesc sarurile biliare.
Absorbția apei si a ionilor
Apa - se absoarbe pasiv prin mucoasa digestivă, in funcție de tonicitatea conținutului
intestinal, până ce presiunea osmotică din intestin o egalează pe cea plasmatică.
Na+ - se absoarbe activ in intestine, antrenând si absorbția pasivă a Cl - , a sifonului
( H2CO3 ) și probabil a altor anioni;
Ca 2+ - se absoarbe activ cu ajutorul unu transportor legat de membrană celulară, în
special in segmentele superioare ale intestinului subțire (absorbția sa este controlată
de vitamina D ), dar si pasiv in restul intestinului;
Fe 2+, Fe 3+ - se absoarbe activ in cea mai mare parte in duoden, cantitatea absorbită
depinzând de necesitațile organismului.
Vitamina C stimulează absorbția sa.