Problematizarea in didactica

Metodă interactivă şi moment de efort cognitivreflexiv

 Definire Problematizarea

Metodă didactică ce constă din punerea în faţa elevului a unor dificultăţi create în
mod deliberat, în depăşirea cărora, prin efort propriu, elevul învaţă ceva nou. (C.
Moise în Cucoş 2005, 159) Aplicarea problematizării şi spiritul problematizant
presupune crearea şi formularea de probleme sau situaţii problemă, pe care elevii
le analizeză şi le rezolvă, prin propriile lor eforturi, avansând astfel în procesul
învăţării, al cunoaşterii şi al formării. (Ionescu 2003, 216) Metodă euristică Metodă
didactică sau strategie didactică ce are în centru crearea de situaţii-problemă şi
rezolvarea acestora prin aport sporit de cunoştinţe. (Cerghit 2006, 156)

euristic, ~ă [At: LM / V: (înv) h~ / P: e-u~ / Pl: ~ici,

~ice / E: fr heuristique] 1 sf Parte a metodologiei care se ocupă cu analiza metodelor
folosite în descoperirea noilor cunoștințe. 2-3 sf, a (Metodă pedagogică de predare)
care urmărește obținerea de la elevi a noilor cunoștințe, în urma unui dialog
orientat Si: maieutică. 4 a Care aparține euristicii (2). 5 a Referitor la euristică
(2). 6 a Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi.

Situaţia problemă Folosirea metodei problematizării este condiţionată de fixarea unei

“situaţii problemă” caracterizată prin tensiune între ceea ce este universul cognitiv
stabil şi situaţia avută în vedere. O situaţie problemă desemnează o situaţie
contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi: experienţa
anterioară (cognitiv-emoţională) şi elementul de noutate şi de surpriză, necunoscutul
cu care se confruntă subiectul. (Cucos 2002, 296) Situaţia-problemă desemnează o
situaţie contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi
(deopotrivă cognitive şi motivaţionale) incompatibile între ele, experienţa anterioară şi
şi elementul de noutate şi de surpriză, necunoscutul cu care este confruntat subiectul.
(Cerghit 2006, 156)

Tipuri de situaţie problemă

Situaţiile problemă apar:

- Când există dezacord între vechile cunoştinţe şi cerinţele impuse de rezolvarea unei
noi situaţii.
- Când trebuie efectuată o alegere dintr-un lanţ sau sistem de cunoştinţe, chiar
incomplete, numai pe cele necesare în rezolvare, urmând să fie completate cele
absente.
- Când există contradicţii între modul de rezolvare posibil din punct de vedere teoretic
şi aplicarea paractică a acestuia.
- Când există nevoia de a sesiza o dinamică acolo unde avem o schemă aparent staică.
Aplicarea în condiţii noi cunoştinţe anterior asimilate. (T.V. Kudreavţev 1981, apud
Cucoş 2005, 159)

Generarea de contexte problematizante Situaţiile problemă pot lua naştere dacă:

- Se produce o tensiune intre achiziţiile anterioare şi obiectul care ne surprinde. -

Există dorinţa de a cunoaşte sau explica obiectul care ne suprinde. - Există condiţii
cognitive-emotiv-motivaţionale de rezolvare. - Se produce un climat favorabil
creativităţii şi rezolvării de probleme.

Cum introducem elevii în rezolvarea productivă de probleme?

După Gottfried Bruhardel există trei modalităţi: - Se dă elevilor un material

conflictual şi li se pretinde să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici. -
Profesorul enunţă problema, iar elevii sunt determinaţi să găsească materialul necesar
rezolvării ei. - Se cere elevilor să recunoască existenţa unei probleme implicate într-un
material care aparent pare lipsit de o formulare problematică.

Paşii învăţării prin problematizare

Formularea problemei - confruntarea cu problema - perceperea şi conştientizarea

problemei - primii indici orientativi pentru rezolvare problemei
Studierea aprofundată - înţelegerea problemei - restructurarea datelor sale.
Căutarea soluţiilor posibile la problema pusă: - Analiza condiţiilor sarcinii
problematice
Selectarea şi actualizarea unor achiziţii
Formularea ipotezelor de soluţionare a sarcinii problematice
Verificarea ipotezelor emise
Descoperirea unor adevăruri, corelaţii, reguli, legităţi.
Obţinerea rezultaului final.
Validarea soluţiei (Ionescu 2003, 217)

Etape în rezolvarea unei situaţiiproblemă după P. Goguelin 1972

Definirea punctului de plecare şi a scopului urmărit.

Punerea problemei prin cunoaşterea profundă a situaţiei de plecare şi selectarea
informaţiei.
Organizarea informaţiei.
Transformarea informaţiei pe calea raţionamentului, inducţiei şi deducţiei, a intuiţiei şi
a analogiei în vederea identificării soluţiilor posibile.
Luarea deciziei, opţiunea pentru soluţia cea mai bună.
Verificarea soluţiei alese şi a rezultatelor. (Cerghit 2006, 161) 1.

Situaţii problemă la Cultură civică

Libertate individuală şi domnia legii.

Educaţia şi modelele de succes din show biz
Situaţii problemă în studiul logicii
Stabiliţi legile silogisticii pornind de la relaţiile dintre termenul subiect şi termenul
predicat.
“Gândesc deci exist!” poate fi înţeleasă ca o implicaţie logică.
Cum puteţi preda propoziţiile categorice pornind de la relaţia dintre termeni?
Prin ce se caracterizează problematizarea în Logică?

Formulaţi sub forma unei situaţii problemă soluţia kantiană a cunoaşterii.

Este “minus cunoaşterea” o modalitate de cunoaştere?
Sistemele filosofice sunt dezvoltări ale unor situaţii problemă.
Liberul arbitru sau soluţia la o situaţie problemă.