ISSN 2784 – 3092

ISSN – L 2784 - 3092

psychopedagogy.unibuc.ro

Educația copiilor cu deficiență mintală ușoară în mediul online

BACIU (Pungilă), Damaris

Profesor psihopedagog, C.Ș.E.I. Paul-Popescu Neveanu Timișoara

Abstract
The article contains a summary of the main problems encountered during distance education. The main
challenges faced by teachers in special education, but also by their families are presented. The shift of special
education to the online environment due to the covid-19 pandemic has led to the use of different methods and
resources. One of the ways in which the adaptation to new methods and resources has been made is presented at
the end of the article through a comparative analysis. It presents the traditional way of conducting a therapy
session with children with mild mental disabilities and how it was conducted online.

Keywords: Special education, online education, covid-19, mental disabilities, resources.

Introducere
Educația a reprezentat preocuparea multor specialiști de-a lungul timpului. Unul din
conceptele fundamentale analizate de către aceștia a fost învățarea – ce este, cum învățăm,
care sunt metodele cele mai bune pentru a determina o persoană să învețe. În relație cu
termenul de învățare a fost delimitat conceptul de ”bariere în învățare”. Acest concept se
referă la toți factorii care împiedică individul să învețe. O clasificare împarte aceste bariere în
trei categorii: bariere în participare, bariere generate de curriculum și bariere instituționale.
Preocuparea specialiștilor a fost aceea de a găsi modalități prin care să se ofere o educație
incluzivă, o educație în care să fie depășite barierele de învățare și fiecare individ să aibă
acces la educație și posibilitatea de a învăța în acord cu nevoile sale (Gherguț, 2016,
pp. 84-86).
La începutul lunii martie, anul 2020 a fost declarată stare de urgență din cauza
pandemiei de COVID-19. Acest lucru a presupus adoptarea unor măsuri pentru a preveni
răspândirea virusului, măsuri ce au afectat și educația și viața tuturor cetățenilor. Măsura
închiderii școlilor a fost impusă ca metodă de siguranță și de prevenire a răspândirii virusului.
”Pandemia de COVID-19 a dus la închiderea școlilor în 20 de țări și la închiderea unităților
preșcolare în 19 țări din Europa și Asia Centrală. Acest lucru a afectat un număr total de 49,8
milioane de copii, începând de la preșcolari până la liceeni” (Antonowicz, 2020, p. 4).
Pandemia virusului COVID-19 a accentuat nevoile educaționale specifice ale
persoanelor cu dizabilități și a creat noi bariere în învățare. Închiderea școlilor a cauzat
pierderea suportului terapeutic pentru mulți elevi întrucât aceștia nu aveau tehnologia
corespunzătoare și accesul la internet pentru a participa la serviciile oferite prin intermediul
tehnologiei (Garcia, 2021, p. 40).
De asemenea, pandemia a accentuat barierele cu care se confruntau copiii cu cerințe
educaționale speciale până acum, iar principala provocare a fost aceea de a oferi acces
echitabil la educație tuturor categoriilor de elevi. În anii următori, sistemul educațional ar
trebui să păstreze această provocare indiferent de cum evoluează contextul pandemic.
Directorii și profesorii ar trebui să fie preocupați și să dezvolte strategii pentru a îmbunătăți
sistemul educațional oferind educație incluzivă elevilor marginalizați (Antonowicz, 2020,
p. 4). Contextul pandemic a readus în discuție problematica incluziunii, simțindu-se nevoia
împărrtășirii experienței în domeniul acesta.
Articolul conține o analiză comparativă a metodelor de lucru cu elevii cu deficiență
mintală în educația desfășurată fizic, față în față și metodele utilizate în educația elevilor cu
deficiență mintală desfășurată la distanță. Sunt analizate și dificultățile întâlnite pe parcursul

190
 ISSN 2784 – 3092
ISSN – L 2784 - 3092
psychopedagogy.unibuc.ro

desfășurării orelor de terapie și apoi sunt redate rezultatele și beneficiile desfășurării educație
la distanță și utilizării metodelor precizate.

Învățare online sau învățare la distanță?

Subiectul educației online a fost disputat și înainte, dar odată cu pandemia a devenit
singura modalitate de a realiza educația. Deși nu există o definiție clară și un termen comun
acceptat, folosindu-se și termenul de învățare la distanță, educația în mediul virtual este noua
realitate pentru majoritatea școlilor, din diverse state (Sener, 2011, p. 392). Trebuie totuși
făcută distincția între învățarea online și învățarea la distanță. În timp ce prima presupune
planificare și este bazată pe pedagogia incluzivă, cea de-a doua reprezintă o transpunere în
mediul online a activităților ce erau planificate pentru predarea în clasă (Manfuso, 2020).
Măsura închiderii școlilor nu a determinat doar o tranziție a activităților educaționale
în mediul virtual, ci a determinat și regândirea strategiilor. Pentru a putea desfășura activitățile
online în acord cu nevoile educaționale ale elevilor, au trebuit incluse variate strategii. În
Ontario, Canada au fost contactați telefonic părinții și tutorii legali ai elevilor pentru a se
discuta ce nevoi specifice au aceștia și cum anume ar fi cel mai bine să se răspundă nevoilor
lor. Provocările pe care le-au întâlnit aceștia în educația oferită copiilor cu nevoi speciale în
mediul online nu au fost aceleași, menținându-se pe o perioadă mai lungă de timp, ci se
schimbau pe zi ce trece în funcție de strategiile încercate care scoteau la iveală noi provocări
(Sider, 2020, pp. 78-79).
Din cauza închiderii școlilor, toți actorii implicați în educație au întâlnit provocări cu
care nu se mai confruntaseră până atunci. Una din provocările întâmpinate a fost lipsa
mijloacelor tehnologice necesare, a conexiunii la internet și a competențelor digitale. Elevii și
familiile acestora nu au putut participa la activitățile educaționale desfășurate în mediul
virtual din cauza lipsei accesului la tehnologie. Fie din cauză că nu aveau conexiune la o
rețea de internet, fie din cauza lipsei unor computere sau mijloace digitale corespunzătoare.
Elevii au fost împiedicați să participe activ la învățarea la distanță strict din cauză că nu aveau
mijloacele tehnologice necesare (Nowici, 2020, p. 9).
Deși unele țări au asigurat mijloacele tehnologice necesare și conexiunea la internet,
totuși unii elevi nu au reușit să participe la activitățile desfășurate online din cauză că nu au
avut o persoană care să îi asiste și să îi sprijine. Imposibilitatea părinților de a se implica în
educația copiilor din cauza programului de lucru a fost o altă problemă întâmpinată. Elevii
care nu aveau abilitățile necesare pentru a-și gestiona timpul nu au fost prezenți la ore din
cauză că nu aveau lângă ei o persoană care să îi sprijine. Mulți dintre elevii care nu au abilități
de muncă independentă și autonomie s-au aflat în imposibilitatea de a participa la educația
desfășurată la distanță din cauza faptului că părinții erau ocupați cu serviciul și nu aveau nicio
altă persoană care să înlocuiască rolul profesorului și să îi îndrume în activitățile educaționale
(Nelson, Murakami, 2020, pp. 109-110).
Totuși, au fost găsite soluții pentru aceste provocări cu care s-au confruntat atât elevii
și familiile acestora, cât și profesorii și specialiștii în educație. Un exemplu de bune practici
este cel al școlilor dintr-un oraș din Texas. În criza determinată de pandemia COVID-19
aceste școli oferă un model pentru depășirea barierelor din învățare și dau exemple concrete
despre cum se poate realiza educația incluzivă. Principala modalitate este de a consolida
relațiile cu familia elevilor și de a realiza un parteneriat între școala și aceștia. Fără acest
parteneriat, școala nu poate avea de multe ori contact cu elevul și nici nu poate afla care sunt
cerințele educaționale ale elevului. De asemenea, stabilind un parteneriat și o relație bună de
comunicare între profesori și părinți se pot găsi strategii noi întrucât implicare părintelui în
educație poate presupune printarea unor materiale și motivarea elevului de a participa la
activitățile desfășurate de profesor. O altă modalitate se referă la încheierea de parteneriate
între școală și instituțiile locale astfel încât acestea să sprijine educația. Instituțiile pot

191
 ISSN 2784 – 3092
ISSN – L 2784 - 3092
psychopedagogy.unibuc.ro

contribui fie prin facilitarea conexiunii la internet, fie prin alte servicii pe care le pot oferi fără
costuri suplimentare. De exemplu, magazinul din oraș poate distribui materiale educaționale
pentru elevi. Nu în ultimul rând, pregătirea profesională de calitate a cadrelor didactice este o
modalitate de a asigura educația incluzivă pe parcursul pandemiei. Profesorii au nevoie să fie
instruiți cu privire la folosirea mijloacelor tehnologice în educație și a principalelor metode de
predare în mediul online (Tremmel, 2020, pp. 208-209).
Dincolo de măsurile luate la nivel național și instituțional, fiecare profesor și elev s-a
confruntat cu nevoia de adaptare la noi mijloace, eficiente pentru învățarea la distanță.
Mijloacele ce erau eficiente în clasă nu au mai fost disponibile sau de folos pentru învățarea
la distanță. De exemplu, deși calculatorul este parte a mijloacelor necesare în învățarea la
distanță, elevii s-ar putea să nu aibă abilitățile necesare pentru a-l folosi. O parte din elevi nu
vor putea să editeze textul și vor avea dificultăți din cauza lipsei abilităților de citire. Totuși,
profesorii ar trebui să încurajeze elevii să încerce mijloace noi, să își dezvolte abilități pe care
nu le aveau până acum. Studenții ar trebui încurajați să practice noi modalități de a se exprima
(UNICEF, 2020, p.17).

Terapie prin intermediul videoconferinței

Un exemplu de bună practică prin care a fost încurajat un elev să încerce modalități
noi de exprimare a fost prin intermediul videoconferinței. Sesiunea de terapie urmează a fi
descrisă pentru fiecare activitate în parte, comparativ cu modul în care s-ar fi desfășurat
aceasta în cabinetul școlii. Activitate de terapie a psihomotricității a fost desfășurată prin
intermediul videoconferinței pentru un elev cu deficiență mintală ușoară, în vârstă de șase ani.
Odată cu închiderea școlilor, activitățile terapeutice s-au desfășurat doar prin intermediul
videoconferinței, elevul aflându-se în fața unei tablete, poziționată pe masă, iar profesorul
fiind la un computer. A devenit necesară schimbarea metodei de lucru. Dacă până atunci,
activitatea terapeutică se desfășura în cabinetul școlii, iar elevul lua contact cu obiecte și
material concret, acest lucru a devenit aparent imposibil în învățarea la distanță. Profesorul s-a
aflat în imposibilitatea de a facilita contactul direct al elevului cu obiecte din mediul
înconjurător.
O modalitate prin care profesorul a adaptat învățarea și discriminarea culorilor a fost
printr-un joc în care elevul trebuia să aducă în fața camerei video obiectele lui preferate din
cameră. Pe rând profesorul aducea un obiect și îl prezenta elevului, iar elevul își prezenta
obiectul lui. Astfel, profesorul a încurajat elevul să poziționeze obiectele în fața camerei video
a tabletei, învățând noi modalități de exprimare. De asemenea, printr-un joc, profesorul a
facilitat discriminarea culorilor cerându-i elevului să numească culorile obiectelor lui
preferate, obiecte cu care lua contact în viața de zi cu zi.
O altă modalitate a fost prin utilizarea unei prezentări power-point. Prezentarea a fost
realizată astfel încât după fiecare culoare să fie oferită o recompensă elevului printr-o imagine
cu un emoticon vesel sau cu baloane. Elevul privea tableta unde apăreau pe rând slide-urile cu
culori și după fiecare denumire corectă, era recompensat cu sunetul de aplauze introdus în
slide-ul prezentării și cu emoticon-ul vesel. Prin această modalitate, profesorul a trecut de la
obiecte la noțiunile abstracte consolidând prima activitate. Prezentarea power-point a
reprezentat o adaptare la mijloacele virtuale a cardurilor utilizate în cabinetul logopedic, în
învățarea față în față.
De asemenea, profesorul a găsit o modalitate prin care să implice elevul și să dezvolte
abilitățile acestuia, înlocuind fișa de lucru pe care o utiliza în mod normal în cadrul
cabinetului. Colaborând cu familia, a printat o serie de obiecte ce trebuiau colorate și tot
familia a asigurat elevului culorile necesare. Profesorul prezenta pe ecran obiectul pe care
trebuia să îl coloreze elevul și îl întreba cu ce culoare va colora. Elevul arăta profesorului

192
 ISSN 2784 – 3092
ISSN – L 2784 - 3092
psychopedagogy.unibuc.ro

culoarea aleasă și colora imaginea aflată pe planșă. În timp ce elevul colora, și profesorul
colora planșa afișată în aplicația Paint.
În finalul sesiunii de terapie, profesorul a utilizat un joc interactiv disponibil pe
platforma wordwall în care elevul trebuia să sorteze o serie de obiecte în funcție de culori.
Deși inițial elevului i-a fost greu să exprime opțiunile sale, astfel încât profesorul să selecteze
și să mute obiectele în categoria aleasă de elev, totuși ulterior, elevul a înțeles cum anume să
exprime verbal opțiunea sa. În acest mod, activitatea a contribuit la dezvoltarea limbajului
elevului găsind noi modalități de a se exprima. Activitatea aceasta a înlocuit activitatea de
sortare din cabinet în cadrul căreia elevul primea o serie de imagini sau de obiecte și trebuia
să le poziționeze în categoria corespunzătoare.
Pe parcursul desfășurării terapiilor prin intermediul videoconferinței au fost
întâmpinate și o serie de dificultăți precum: lipsa sprijinului din partea familiei fără de care
copilul nu se putea conecta la internet, lipsa mijloacelor necesare pentru printarea fișelor sau
imposibilitatea părintelui de a se deplasa pentru a lua fișele. Pe lângă acestea, desigur au fost
întâmpinate dificultăți de relaționare cu copilul datorate de comunicarea la distanță. În
anumite situații, copilul nu înțelegea corect sunetul emis de profesor și activitatea s-a
desfășurat cu greutate.

Concluzii și recomandări
Așadar, în contextul mutării învățării în mediu virtual au fost întâmpinate o serie de
probleme referitoare la toți actorii procesului de învățare. Schimbarea bruscă produsă de
imposibilitatea participării fizice la activitățile educaționale a impus găsirea unor noi
tehnologii și mijloace prin care să se poată continua învățarea. Deși această perioadă a fost
dificil de parcurs atât de cadrele didactice, cât și de elevi și părinți, adaptarea la mediul online
a produs numeroase efecte pozitive. Introducerea tehnologiilor informaționale și de
comunicare în învățare a favorizat integrarea celor cu dificultăți de deplasare din motive de
sănătate sau familiale, a dus la dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor și a implicat
activ elevul în procesul educațional. De asemenea, prin utilizarea mijloacelor tehnologice și
prin învățarea la distanță, copiii cu deficiență mintală au dezvoltat noi competențe de
autonomie și comunicare.
Având în vedere experiența descrisă și dificultățile întâmpinate, se recomandă
dezvoltarea unui parteneriat strâns între școală și familia copilului. Începând cu persoanele
din conducerea școlii și până la profesorul psihopedagog și profesorii care predau la clasă
disciplinele de specialitate (religie, educație fizică), trebuie să existe o comunicare constantă
cu familia elevului. Cu sprijinul părinților, au existat rezultate pozitive, așa cum s-a expus
anterior, dar fără sprijinul acestora, învățarea la distanță nu ar fi fost posibilă.

193
 ISSN 2784 – 3092
ISSN – L 2784 - 3092
psychopedagogy.unibuc.ro

Bibliografie

1. Antonowicz, L. (2020). Crearea unor sisteme de educație reziliente în contextul pandemiei de COVID -
19. Biroul Regional UNICEF pentru Europa și Asia Centrală.
2. Garcia, M., & Morrow, L. (2021). Advocating for Special Education Services During COVID-19.
Children’s Rights Litigation, 23(2), 40–43.
3. Gherguț, A. (2016). Educația incluzivă și pedagogia diversității. Iași: Polirom.
4. Manfuso, L. G. (2020). From Emergency Remote Teaching to Rigorous Online Learning.
https://edtechmagazine.com/higher/article/2020/05/emergency-remote-teaching-rigorous-online-
learning-perfcon
5. Nelson, M., & Murakami, E. (2020). Special Education Students in Public High Schools During
COVID-19 in the USA. International Studies in Educational Administration (Commonwealth Council
for Educational Administration & Management (CCEAM)), 48(3), 109–115.
6. Nowicki, J. M. (2020). DISTANCE LEARNING: Challenges Providing Services to K-12 English
Learners and Students with Disabilities during COVID-19. GAO Reports, i-26.
7. Sener, J. (2011). Why Natural Resources Educators Should Welcome Online Education. Journal of
Forestry, 109, 392-396.
8. Sider, S. R. (2020). School Principals and Students With Special Education Needs in a Pandemic:
Emerging Insights From Ontario, Canada. International Studies in Educational Administration
(Commonwealth Council for Educational Administration & Management (CCEAM)), 48(2), 78–84.
9. Tremmel, P., Myers, R., Brunow, D. A., & Hott, B. L. (2020). Educating Students With Disabilities
During the COVID-19 Pandemic: Lessons Learned From Commerce Independent School District.
Rural Special Education Quarterly, 39(4), 201–210.
10. UNICEF. (2020). LearnIn Emergency Manual for Teachers.
https://drive.google.com/file/d/1aBV64_pb5Q4MRnNAtwXqa1IG59Py2-My/preview

194