BILET DE EXAMINARE NR.

1. Particularitățile de diagnostic al tumorilor maligne ale maxilarelor la

copii (particularități clinice).
- tumorile maligne primare sunt leziuni unice, cu evolutie rapida, care afecteaza starea generala a
bolnavului
- apar deobicei la copii si tineri la nivelul scheletului si la nivelul maxilarelor aprox 20%
- au capacitatea de a creste agresiv, intr-un termen scurt, cu invadarea zonelor adiacente sau a
organelor cu tulburari de functii
- supravegherea inerta poate duce la deformatii si tulburari secundare ce vor necesita tratament
suplimentar
- diagnosticul trebuie efectuat in termen cat mai scurt, bolnavul de trimis in departamentele de
specialitate cat mai curand -diagnosticul la copii este dificil
EXAMENUL CLINIC 1)cunoasterea simptomelor si evolutiei tumorilor maligne 2)suspectarea
leziunilor tumorale 3)cunoasterea principiilo de acordare a asistentei medicale pt bolnavul cu leziuni
tumorlae maligne 4)examinarea multidisciplinara a fiecarui pacient la controlul profilactic
5)suspectarea leziunilor tumorale in afectiunile atipice 6)examinarea clinica si paraclinica urgenta a
copiilor cu suspectare 7) asigurarea urgenta a diagnosticului radiologic, citologic, morphologic, de
laborator
EXPLORAREA IMAGISTICA: 1)explorarea radiografica-pune in evidenta tumora si orienteaza
diagnosticul spre elementele de malignitate 2) tomografia coputerizata-completeaza informatiile
privind criteriile de malignitate ale tumorii si pune in evidenta invazia tesuturilor moi 3) scintiografia
osoasa- pune in evidenta hipercaptarea la nivelul tumorii, datorita vascularizarii tumorale bogate,
anarhice, cu multiple leacuri sangvine
RADIOLOGIC: 1)tumora are un contur sters, imprecise 2)corticala osului este intrerupta prin
extensie tumorala 3)tumorile maligne care determina reactia periostala spiculiforma, la periferia
tumorii in locul afectarii periostului, apar speculi periostali de forma triunghiulara ‘’triunghiul
Codman’’ 4)modificarile de structura pot fi litice, osteosclerotice, mixte 5)structurile moi sunt
infiltrate, invadate de multiple incluziuni osoase. ***Histologic: - au celule tinere, atipice si mitoze,
infiltreaza structura ososasa si structurile moi limitrofe, acestea recidiveaza si metastazeaza Dupa
elementele histologice din care iau nastere sunt urmatoarele: - fuzocelulare(iau nastere din tesut
conjunctiv de sustinere sau din periost) cu evolutie lenta - osteogenice (tes oseoformator) - sarcoame
cu cellule rotunde (elementele diferentiate ale maduvei osoase sangvino-formatoare) -
limfosarscoame, mielosarcoame, reticulosarcoame, sarcomul ewing cu evolutie rapida.

2. Chisturile și fistulele cervicale brahiale. Etiologie. Manifestările clinice

ale chisturilor și fistulelor laterale cervicale. Principii de tratament.

Chisturile şi fistulele laterale cervicale:

Chisturile se localizeazăde-a lungul muşchiulu isternocleidomastoidian, provenind dintr-un pliu
endodermic al celei de-a doua fante branhiale. Cresc lent, nuprovoacă tulburări funcţionale. De
obicei, sunt situate în treimeamijlocie a şanţului presternocleidomastoidian, dar pot să se extindăîn
sus, spre şanţul retromandibular, şi în jos, spre articulaţia stemoclaviculară. Au formă ovoidă, nu sunt
aderente la tegumente, prezintă aderenţe de planurile profunde, permiţînd totuşi mobilizarea. Au
consistenţă moale, fîuctuentă.Se pot infecta, devenind dolore, cutensionarea şi congestionarea pielii,
cu alterarea stării generale.
Diagnosticul diferenţial se face cu limfangioamele cu caracterchistic şi nodular; cu adenopatiile
cronice specifice şi nespecificesau cu cele tumorale, care au o consistenţă mai fermă, iar
puncţiacitologică precizează caracterul chistic branhial. Fistulele laterale cervicale, excepţional
bilaterale, pot fi complete, având un orificiu la tegumente şi la peretele lateral al faringelui,şi
incomplete, oarbe, cu orificiul extern situat pe marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian, sub nivelul unghiului mandibulei, pînă la furculiţa stemală. Sunt date despre
fistule oarbe cuorificiul unic intern pe peretele lateral al faringelui, retroamigdalian. Acestea se pot
suprainfecta, dînd supuraţii latero-faringiene, sau se pot dezvolta ca tumori de sine stătătoare,
confirmate morfologic. Prin fistulă se scurge un lichid clar, filant, uşor vîscos, asemănător cusaliva.
Tratamentul este chirurgical, cu înlăturarea completă a formaţiunii

3. Manifestările dereglărilor funcționale generale (ORL, sistemul repirator

etc) ale despicăturilor palatinale.
Despicăturile palatine manifestă tulburări clinice funcționale, în special imposibilitatea alimentării la
sin, asfixii în timpul alimentării, refluxul alimentelor din cavitatea bucală în cavitatea nazală.
Datorită tulburărilor de integritate a cavități bucale, nu se formează acel vacuum între sinul mamei și
mucoasa bucală, din care cauză acești copii sunt alimentați artificial în primele săptămîni de viață.
Refluarea lichidelor în cavitatea nazală prin despicătură provoacă tulburări de glutiție, care pot duce
la instalarea unei distrofii generale progresive. Cu timpul, pot apărea modificări adaptive, persistînd
doar refluarea lichidelor pe nas.
Mucoasa cavității nazale și a vălului faringian, fiind permanent iritată de alimente, reacționează prin
rinite catarale, evoluînd treptat în rinite hipertrofiate.
Sunt prezente și tulburările fonetice, mai evidente la vîrsta de doi ani. Deoarece suptul la sîn este
dificil, se recurge la alimentarea artificială precoce. Din această cauză, dezvoltarea fizică întîrzie, iar
uneori se instalează fenomene de distrofie.
Tulburările de glutiție și masticatie sunt cauzate de comunicarea cavității orale cu cea nazală, care
determină refluarea lichidelor pe nas în timpul alimentației.
Tulburările de fonație se datorează întreruperii continuității vălului palatin- element esențial în
realizarea etanșării velo-faringiene. Copilul cu despicătură ce interesează vălul sau lueta prezenta o
fonatie neinteligibilă. Predominarea respirației orale face ca mucoasa orală sa fie uscată, iar roșul
buzei acoperit cu cruste uscate.
Funcția cavității nazale, de purificator si încălzitor, este dereglata. Prin urmare, apar reacții
inflamatorii la nivelul inelului limfatic Waldeyer, crește volumul vegetațiilor adenoide și tonsilelor
palatine, scade volumul respirator necesar pláminilor. Respirația devine superficială și alterată, sunt
frecvente bronşitele și pneumo- niile. Datorita localizării anatomice a organelor otorinolaringologice,
tulburările de funcție sunt prezente in majoritatea despicaturilor palatine.
Hipoplazia muşchilor velari determină tulburări in funcția orificiului trompei Eustachio, care deseori
cauzează hipoacuzia, otite medii sau otoree. Modificarile in dinamica ale orificiului trompei pot
provoca otită medie. Datorită refluării alimentelor și respirației orale, sunt prezente rinitele cronice
(la inceput catarale, apoi hipertrofice), tonsilitele cronice, tulburări ale respirației nazale, vegetații
adenoide. Tulburările fizionomice pot determina efecte negative in dezvoltarea neuropsihica a
copilului. Aerofagiile sunt frecvente la acest contingent de copii. In timpul suptului ei înghit și o
cantitate mare de aer, care provoacă gastroesofagii