BILET DE EXAMINARE NR.

12

1. Principii de reabilitare postoperatorii a copiilor cu despicături labio-maxilo-palatine la

etape de dezvoltare a copilului. Compoziția echipei multidisciplinare și rolul lor în
reabilitarea copiilor.
Aceasta categorie de pacienti-copiii trebuie examinați în mod deosebit, în centre speciale, de către
pediatru, psihiatru, chirurgul plastician, otorinolaringolog, ortodont, logoped.

In prima săptămînă de viață a nou-născutului, centrul de reabilitare este informat de către maternități
și începe evidenta. Problema îngrijirii nou-născutului este rezolvată în echipă cu pediatrul,
ortodontul, chirurgul, psihiatrul. Separarea cavității bucale de cea nazală se efectuează în primele zile
de viață prin adaptarea gutierelor palatine. Părinții sunt instruți în vederea alimentării copilului, pozi
tiei lui, echipamentului special pentru alimentare (tetine Haberman). Inițial se permite alimentarea cu
seringa sau cu sonde speciale.

Perioada nou-născutului (prima lună) este fixată la evidenta centrului de reabilitare. Copilul este
examinat de pediatru, chirurgul oro-maxilo-facial, ortodont. Se determină gradul de afectare, loca
lizarea malformației și prezența viciilor în alte organe şi sisteme. Se pregătesc bonturile despicate ale
maxilarelor prin alinierea lor cu aparate ortodontice (în special în cazurile cu despicături bilaterale),
pentru îmbunătăţirea condițiilor chirurgicale. Sunt indicate retainerele nazale, cu scopul de a forma
relieful narinar in perioada preoperatorie.
Virsta de 1-3 luni: consultarea copiilor de către pediatru, otorinolaringolog, chirurgul-stomatolog,
ortodont, aprecierea stării generale, timusului, organelor otorinolaringologice, eficacităţii obturaton
lui, situației premaxilei bilaterale. Planul de tratament include cheiloplastia în despicăturile
unilaterale; cheiloplastia unilaterală sau bilaterală a despicăturilor, modelarea retainerelor nazale, cu
scopul de a menține relieful narinar şi a menaja bonturile apofizei alveolare.
Virsta de 3-6 luni: consultația cotidiană a specialiştilor centrului medical consultativ; aprecierea stării
generale și a dezvoltării fizice a copilului de către comisia medicală; determinarea eficacității
retainerelor nazale, gutierei palatine şi corijarea sau efectuarea unui nou obturator.
Virsta de 6-12 luni: consultația cotidiană a specialiştilor şi anes teziologului; aprecierea stării
generale a copilului, organelor ORL, timusului; examinarea funcției inelului velo-faringian;
examinarea relațiilor bonturilor despicăturii palatine și premaxilei.
La 12 luni se efectuează velofaringoplastia (înlăturarea despicăturii la nivelul palatului moale și
luetei).
Virsta de 1,5-2 ani: consultațiile repetate ale specialiştilor ORL(tonsilite cronice, vegetații adenoide),
stomatologului, ortodontului,logopedului. Se acordă atenție eruperii dentare, poziției dinților,
gradului de afectare a cariei dentare, caracterului respirației și vorbirii,gradului de insuficiență velară.
Tratamentul chirurgical în această perioadă se va reduce la etapa a doua de plastie a palatului dur.
Tra tamentul ortodontic şi logopedic se prelungeşte.
Virsta de 2-7 ani. Copiii sunt examinați de specialiştii centrului o dată în an. La necesitate, ei sunt
trimişi în instituțiile preșcolare speciale. Se acordă atenție statutului stomatologic, gradului de afec
tare a cariei dentare, dezvoltării armonioase a maxilarelor, formării ocluziei, caracterului respirației,
vorbirii, reliefului aripilor nazale, gradului de insuficiență velară. Se efectuează operații de corectie
rinoseptocheiloplastia, asanarea cavității orale, corecția aparatelor ortodontice, gimnastică
respiratorie, miogimnastică şi miomasaj.
Virsta de 8-16 ani: consultația specialiştilor o dată în 1-2 ani sau la necesitate; trimiterea copiilor în
instituțiile școlare speciale; aprecierea reliefului anatomic al nasului, buzei și a caracterului res
pirației. Se atrage atenția la defectele postoperatorii, deformațiile se- cundare ale palatului,
dezvoltarea maxilarelor, relațiile intermaxila- re, ocluzie, eruperea dinților primari, starea tesuturilor
parodontale, gradul de insuficiență velară. Se efectuează operații de corecție a buzei, nasului,
palatului moale, palatului dur, de înlăturare a defor maţiilor şi defectelor secundare, asanarea cavității
orale; tratamente ortodontic şi logopedic.
Virsta de 17-18 ani: consultația chirurgului maxilo-facial şi or todontului în dinamică; aprecierea
formei nasului, buzei, septului, defectelor restante ale palatului, stării aparatului dento-maxilar. Sunt
indicate intervenții chirurgicale, în scopul înlăturării defectelor şi de formaţiilor secundare, plastia
reliefului narinei şi buzei.

2. Sindromul Goldenhar. Etiologia și patogenia. Manifestările clinice. Principii de

tratament și reabilitare funcțională.
Sindromul Goldenhar este un complex de anomalii craniofaciale si extracraniene.

Etiologia:cauzele nu sunt cunoscute exact, dar se crede ca se datoreaza unei interactiuni a factorilor
de mediu si genetici. Manifestarile clinice:1)asimetria faciala prin hipoplazie unilaterala mai mult
sau mai putin pronuntata; 2)dermoidele epibulbare, chistdermoidele sau lipodermoidele situate la
nivelul limbului sau pe marginea corneana a globului ocular; 3)apendicele preauriculare unice sau
multiple situate intre tragus si comisura bucala,uneori fistule oarbe; 4)macrostomia unilaterala;
5)displazia scheletului axial(coloanei vertebrale),in special in regiunea cervicala.
Manifestari complementare: anomalii dentare,hipoacuzie de transmitere,retard psihic ocazional,
malformatii cardiace si pulmonare.
Principii de tratament: Tratamentele chirurgicale sunt numeroase si se realizeaza in etape in functie
de virsta. Terapia chirurgicala are in vedere corectia estetica a dismorfiei faciale, facilitarea vederii si
auzului. -intervenitia chirurgicala pentru indepartarea dermoidelor si apendicilor periauriculari; -
restaurarea aspectului facial prin chirurgie plastica; -reconstructia chirurgical-ortodontica a
malocluziei dentare; -protezarea auditiva,tratamente de reabilitare auditiva si fonatorie; -psihoterapie.

3. Manifestările clinice ale sarcomului Ewing în regiunea OMF la copii, diagnosticul

diferencial.
Sarcomul Ewing este o leziune mai rar întîlnită. Din totalitatea sarcoamelor la nivelul organismului,
interesarea oaselor feței se întîlneşte în doar 1% din cazuri. Este localizat mai des la mandibulă, în
regiunea angulară a ramului mandibular. Frecvența sarcomului Ewing este de 88% între 6 și 20 ani,
cu prioritate la vîrsta de 13 ani. Debutează cu accese de dureri; la scurt timp apare mobilitatea
dentară. Ulterior. în spațiile măduvei osoase și cu distrugerea ei. Prin canalele Havers ajunge la
periost, distrugîndu-l. Simptomatologia: febră, anemie, leucocitoză, creșterea VSH. Pentru sarcomul
Ewing este caracteristică alternarea perioadelor de excerbare și remisiune. În perioada de remisiune,
tumefacția se micșorează, durerile dispar, mobilitatea dentară se reduce. Deseori, sarcomul Ewing se
confundă cu osteomielita acută, Evoluția este deosebit de agresivă, cu metastaze precoce la nivelul
altor oase sau pulmonar. Peste 25% din bolnavi prezintă metastaze în momentul diagnosticări.
Examenul radiografic indică imagini de radiotransparență multiplă, de tip lacunar, de dimensiuni
mici: ele pot conflua sub forma unor benzi dispuse în cercuri concentrice, separate prin septuri
subtiri, cu aspect de „foi de ceapă”.
Diagnosticul diferential se face cu osteomielita , artrita , schimbari post-traumatic.