Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative Drept: anul 2 Bibliografie:
Paul Gogeanu „Strâmtorile Mării Negre de-a lungul istoriei”,
Ed. Politică , Bucureşti 1966
I.Seftiuc, I.Cârţână, România şi problema strâmtorilor, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti
G. Florescu - Navigaţia în Marea Neagră, prin strâmtori şi pe
Dunăre, Bucuresti 1959 Începand cu sec. XVIII aplicarea acestui principiu a fost lăsat la arbitrariul marilor puteri maritime .O situaţie aparte este cea a mărilor închise, cum este Marea Neagră. Denumite şi "mări cu regim special" sau "mări regionale", ele primesc un statut special corespunzător trăsăturilor pe care le prezintă, care trebuie adoptat de doctrina şi consacrat de dreptul internaţional. Aceste mări au trăsături speciale fiind înconjurate de teritoriul a două sau mai multor state, neavând o cale de comunicare cu alte mări sau , deşi această cale există, se face prin intermediul unor strâmtori sau canale, care au caracterul unei unice căi de acces pe apă. Prezintă o deosebită importanţă pentru riverani, datorită poziţiei şi finalităţii lor, teritoriul lor nefiind traversat de căi obligate de navigaţia internaţională. Aceste mări, deşi înconjurate de state nu fac obiectul suveranităţii niciunui stat, fiind mări libere. Regimulnavigaţiei în Marea Neagră a variat de-a lungul timpului în funcţie de raportul de forţe care se aflau in prezenţa, în momentul istoric respectiv, raport definit de tratatele şi convenţiile încheiate. Oglindit în regimul navigaţiei în Marea Neagră a fost şi regimul navigaţiei prin strâmtorile acesteia.