Genul epic cuprinde operele prin intermediul cărora autorul își
transmite în mod indirect gândurile, ideile și sentimentele. Dintre speciile literare care aparțin acestui gen amintim: schița, nuvela, romanul, povestea, povestirea, fabula, balada, etc. Nuvela este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni relativ reduse în raport cu romanul, dar mai ample decât schița, cu o acțiune care urmărește un singur fir narativ, cu o intrigă complexă si cu un conflict care determină întreaga acțiune. Personajele, nu foarte numeroase, sunt caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Accentul cade pe evoluția personajelor și mai puțin pe desfășurarea acțiunii. Fragmentul citat din opera literară X de Y respectă la toate nivelurile, de formă și de conținut, trăsăturile acestei specii literare.
În primul rând, fiind o operă epică, principala instantă a
comunicării narative este naratorul (SUBIECTIV/OBIECTIV) care relatează întâmplările la persoana (I/a III-a). Modul predominant de expunere este naratiunea, care se imbină cu descrierea si cu dialogul. Totodată, evenimentele relatate sunt verosimile păstrând, asadar, o strânsă legătură cu realitatea, asigurând caracterul veridic al nuvelei. Astfel, textul fragmentat urmăreste un singur fir narativ, dezvoltat în jurul unui conflict puternic (INTERIOR/EXTERIOR, SE PRECIZEAZA) care antrenează o serie de personaje (REZUMAT).
De asemenea, mobilitatea acțiunii în timp și în spațiu este
marcată prin intermediul indicilor. În nuvele, construcția epică are amploare în timp și în spațiu: acțiunea se petrece (UNDE SI CAND SE PETRECE ACTIUNEA, CU EXEMPLE DIN TEXT).
În al doilea rând, accentul cade asupra evoluției personajulului
principal (SAU ASUPRA CARACTERIZARII ACESTUIA), nu asupra întâmplărilor. Protagonistul are trăsături specifice prin care se deosebește de alte tipuri de personaje (CARACTERIZARE).
În concluzie, întrunind toate aceste caracteristici, textul