Proiect Diplomă

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRADˮ DIN IAŞI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
LEGUMICULTURĂ
Coordonator ştiinţific,
Prof. univ. dr. Neculai MUNTEANU
Absolvent,
Dănuț- Florin LAZĂR
IAŞI
2018
Proiect de diplomă Dănuț-Florin Lazăr
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRADˮ DIN IAŞI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ
TEMA PROIECTULUI:
„Rezultatele de producție într-o cultură comparativă de tomate în
condiții de câmp”
Coordonator ştiinţific,
Prof. univ. dr. Neculai MUNTEANU
Absolvent,
Dănuț Florin LAZĂR
2
2018
Declaratie,
3
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII REFERITOR LA CULTURA

TOMATELOR ÎN CÂMP
1.1 Importanta culturii tomatelor

Fructele de la tomate Lycopersicon esculentum var. cerasiforme sunt foarte bogate in
licopen, acesta este un puternic antioxidant care previne apariţia cancerului (la prostată in
special ), dar şi a bolilor cardio-vasculare. Conţinutul de licopen este unul destul de ridicat ,
ajungând ca într-o 100g de pastă de tomate se găseşte 42g de licopen
De asemenea, tomatele mai prezintă si un conţinut ridicat de
vitamine(A,B1,B2,PP,C ), proteine, protide, săruri minerale(Ca,Fe, P, K), zaharuri, acizi
organici, substante minerale.
“Sucul de tomate este foarte eficient pentru organism având efect alcalinizant.
Compoziţia chimică a tomatelor variază in funcţie de modul de cultură, tehnologia de
cultivare, condiţiile meteorologice si de zona in care se cultiva”(Munteanu 2003 ).
Combinaţia dintre pigmenţii carotenoizi duc la formarea culorii fructului; licopenul-
in proporţie de 4-5 mg la 100g substanţă proaspătă, dă fructului culoarea roşie ,iar carotenul-
in proporţie de 0,6-1,2 mg la 100 g substanţa proaspătă, acesta dă fructului culoarea
portocalie.
Datorita conţinutului de aminoacizi, proteine, celuloza, substanţe pectice, şi
hemicelulozei, fructele sunt mai consistente şi mai ferme.
4
“Fructele au o culoare mai intense când temperaturile sunt mai mari (22-30 C ) şi o
culoare roşie-portocalie la temperaturi mai mici (14- 18 C). În condiţii de insolaţie puternică,
plantele au o culoare roz-albicioasă datorită pigmentului xantofila “
Sunt foarte importante in alimentaţie datorită conţinutului de elemente
energetice ,dar şi aportului de vitamine, proteine , lipide , substanţe minerale etc. Pot fi
consumate în
stare proaspată în salate , conservate sau sub formă de suc. De asemenea se mai
folosesc și în arta culinară în diferite forme .
Nu în ultimul rând , tomatele nu trebuie neapărat sa ajungă la maturitatea fiziologică
pentru a fi consumate. Fructele verzi pot fi consumate și verzi ca murături , fie simple sau în
combinaţie.
1.1.1 Importanța alimentară.

Datorită conținutului ridicat în elemente energetice, vitamine și acizi organici,
tomatele prezintă o importanță deosebită în alimentație. Acestea au o valoare energetică
scăzută.
Prin conținutul lor în diferite elemente nutritive ( potasiu, vitamin C și E, fibre
alimentare, betacaroten, licopen), prezintă și valoare terapeutică. Recomandate în tratarea
unor afecțiuni vasculare.
Compoziția chimică a tomatelor este alcătuită din proteine 1%, grăsimi 0,15 %, apă
94%, pectine 0,13 %, vitamine, substanțe organice 5,4 %, amidon 0,03%, glocozizi 0,07% și
zaharuri 3,4%.
1.1.2. Importanța economico-social.

Sunt foarte importante deoarece, acestea asigură importante venituri, însă veniturile
scad când cererea este ridicată. Datorită faptului că sunt foarte perisabile, iar la transport se
pierde foarte mult, se înregistrează mici pierderi. Recuperarea investițiilor se poate recupera
prin recoltele de excta sezon.
Forța de muncă este foarte costisitoare, tomatele necesitând 9/zm/ha pentru cele
destinate industrializării, și 187/zo/ha pentru cele palisate de vară-toamnă.
5
1.1.3. Importanța agrotehnică a tomatelor.

Sunt preferabile solurile însorite, fertile și irrigate, mijlocii, bogate în humus și bine
scucturate cu pH-ul de 5,5-7.
Cultura de tomate poate fi înființată în mai multe forme: în spații special
amenajate(sere solarii), în camp, în propia gospodărie sau suspendabil.
1.1.4 Factorii de risc.

In cultura tomatelor există factori care pot compormite parțial sau total cultura. Dintre
cei mai importanți amintim:
-vigoarea necorespunzătoare a răsadului, poate duce apariția unui număr mare de
goluri în cultură.
-vârsta necorespunzătoare a materialului de plantat, duce la întârzierea culturii.
-brumele târzii, care poate cauza daune totale.
-atacul dăunătorilor: afidele și Gândacul de colorado- favorizată de anii secetoși
-atacul bolilor: mană, pătarea albă, pătarea brună-favorizată de anii ploioși
1.1.5 Originea si aria de raspandire.

Tomatele sunt de origine din America de Nord, mai exact dintr-o regiune mica numita
Andina. După descoperirea Americii de Nord de către Cristofor Columb ,Spaniolii au
reusit să le introducă şi în Europa. Această specie cu numele Lycopersicon esculentum var.
cerasiforme a fost folosită în Mexic încă din anul 200 î.e.n , pe când in Europa la început se
cultiva ca plantă ornamental şi apoi ca plantă legumicolă.
Este recunoscută de peste 200 de ani pentru calităţile sale culinare.
In prezent deţine un loc fruntaş printre culturile de legume cultivate în Europa şi se
cultiva în toate zonele climatice care poate asigura condiţii optime pentru cresterea,
dezvoltarea şi fructificarea acestora.
La început s-a extins în Germania , Austria şi Ţarile de Jos.
„La sfârşitul secolului al XVII-lea, tomatele au început a fie cunoscute şi prin Statele
Unite ale Americii, de unde au s-au răspândit în Europa cu ajutorul coloniştilor europeni. În
6
timp ce în Rusia, tomatele erau deja cunoscute încă din secolul al XVII-lea, dar aceștia le-au
consumat ca legume doar din secolul al XVIII-lea”( Dumitrescu şi colab, 1998 ).
„În Române legumele au apărut pe la sfâsitul secolului al XIX-lea și începutul
secolului al XX-lea, după ce grădinarii bulgari și sârbi pe paturi încălizite au început să
producă răsaduri “ (Dumitrescu si colab, 1998 )
Tabelul 1.1
Suprafața cultivată și producțiile de tomate în câmp, sere, solarii şi în grădinile
familale din România (INS, 2014)
Diferente ± Diferenţe ±
Suprafaţa cultivată (mii
Producţia (mii tone) Anul 2013 faţă Anul 2014 faţă
ha)
Legume de anul 2012 de anul 2013
Mii Mii Mii

2012 2013 2014 2012 2013 2014 Mii ha
ha tone tone
Tomate 50 48 44 683 749 711 -3 +62 -4 -38
1.2 Particularitățile botanice și biologice ale tomatelor.

Tomatele, deși la origine sunt plante perene în condiții de cultură, în România datorită
climatului se comportă ca plantă anuală. Pe parcursul unui singur ciclu de vegetație, acestea
înfloresc, fructifică și formează semințe. Tomatele pot fructifica chiar și mai mulți ani
consecutiv, dar numai când acestea sunt cultivate în sere.
Este o plantă ierboasă care până la sfârșitul perioadei de vegetație tulpina se lemnifică
fie în zona tulpinii principale, a ramificațiilor de ordin superior, dar și în zona rădăcinilor
1.2.1. Sistemul radicular.

În figura 1.1 este prezentată rădăcina, pivotantă care ajunge la o adâncime
maximă de înrădăcinare de 150cm . acestea exploatează un volum de până la 8 m 3 de
sol.
7
Fig.1.1- Sistemul radicular al tomatelor(foto original)
“Rădăcina reprezintă în general un principiu foarte important la fixarea acestor

tehnologiilor de cultură. Principalele funcţii ale rădăcinii constau atât în fixarea plantei în sol
şi sărurilor minerale și apei. Cu cât solul este mai afânat, cu atât sistemul radicular se
dezvoltă mai mult în lateral și în adâncime, astfel depăşind mai uşor perioadele de secetă”
(https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/).
“ La o plantă matură (pe rod), rădăcina se întinde pe o suprafață de până la circa 1,5
m² și pe o adâncime de 0,25 – 0,30 m, dar poate ajunge și până la circa 1,0 m “( Munteanu,
2003 ).
8
Rădăcinile la plantele tinere, în condițiile în care temperaturile sunt aproape de

normal, acestea au un ritm foarte rapid de creștere și anume cu 2-7mm/zi. În comparație cu
rădăcinile plantelor mature, unde procesul de creștere se are loc mai lent.
1.2.2 Tulpina
Datorită lipsei de țesuturi mecanice de rezistență, tulpina tomatelor în anumite siteme
de cultură, necesită palisare sa. În figura 1.2, putem observa mai bine tulpina.
Fig.1.2- Tulpina tomatelor(foto original)
În perioada tinereții tomate au o tulpină erbacee, de diferite înălțimi în funcție de mai

multe criteria : varietate; soi; sistemul de cultură. În țara de origine tulpina atinge înalțimi de
30 – 300 cm , dar pot ajunge până la 5 – 7 m în condiții de sera.
9
Tulpina este acoperită cu niște perișori scurți, puțin, muchiată învelită cu perișori
scurți și cu perișori tectori simpli, ascuțiți și destul de lungi.
Tulpina târâtoare odată ajunsă în contact cu solul favorizează planta, deoarece emite
rădăcini adventive care duc la o timpurietate a recoltei.
În fiecare axilă, frunzele prezintă muguri, din care rezultă lăstarii laterali, sub
denumirea de copili. Copilii, ulterior, la rândul său se ramifică devenind asemănătoare tulpinii
pincipale, care și acest copil ulterior ajunge să formeze copil. Astfel se realizează ramificarea
foarte puternică a tulpinii.
Pentru a avea un sistem radicular bine dezvoltat, dar și o rezistență mai mare plantelor
la atacul de boli și dăunători, se poate aplica operațiunea de mușuroire a tulpinii. Momentul în
care se face această operațiune, trebuie făcută la momentul optim, deoarece există riscul de
sufocare a plantelor.
Mușuroirea trebuie făcută cănd pe tulpină apar mugurii de rădăcină, din care apar
noile rădăcini, din care planta iși formează noi rădăcini suplimentare. De asemenea
mușuroirea, nu este indicate să se facă când tulpina este verde ci atunci când aceasta este de o
culoare albastrui-violacee.
1.2.3 Frunza
Sistemul foliar este înzestrat prin numărul de frunze și suprafața acesteia. Frunza este
simplă, pețiolată, alternă, cu limbul bine sectat în secțiuni și mărimi diferite.
10
Fig.1.3- Frunza tomatelor (foto original)

Frunza este o componentă extrem de importantă pentru tomate, deoarece prin
intremediul acesteia se realizează o serie de procese indispensabile plantei, și anume: rol în
fotosinteză; în transformarea substanțelor anorganice în substanțe organice cu ajutorul luminii
și a pigmenților clorofilieni; în respirația și transpirația frunzei.
Frunza de tomate (fig.1.3) prezintă la nivelul limbului un rahis provenind din nervura
principală. „De o parte și de alta, în același plan, sunt plasate segmentele ( frunzulițele sau
foliolele ), care conferă limbului un aspect imparipenat-sectat. Limbul se termină cu o foliolă
mare și prezintă, de o parte și de alta, în mod altern, până la opt foliole de aproximativ
aceeași mărime. Fețele limbului sunt netede sau gofrate, dar de cele mai multe ori,
aceste caractere depind și de condițiile de mediu” (Stan N., Munteanu N., Stan T. 2003).
Frunzele prezintă o culoare cu diferite nuanțe de la verde-deschis la frunzele tinere,
până la verde-argintie sau verde-albăstrie la frunzele bătrâne.
1.2.3 Infloreșcena și floarea

“Tomatele au flori actinomorfe, hermafrodite, ce se găsesc în inflorescențe cimoase
simpodiale simple ori compuse, ( fig.1.4 ) extraxilare, adică pe internod ( Zanoschi și Toma,
1985)”. Floare este pe tipul 5, prezentând petale galbene, se află pe axul inflorescenței prin
intermediul pedicelilor de 1 – 3 cm.
11
Fig.1.4- Floare de tomate și inflorescentța(foto original)
Corola, având 1 – 2,5 cm în diametru este gamopetală, formată din cinci petale
galbele. “Androceul prezintă în jur de 5 – 10 stamine cu filament scurte, libere, la bază fiind
cu tubul carolei unite” ( Munteanu N., 2003).
Anterele, sunt de formă îngust lanceolate, terminându-se într-un apendice subțire,
care se deschid spre interior, printr-un orificiu longitudinal ( caractere de Lycopersicon) care
sunt concrescute într-un tub cu formă tronconică.
Gineceul, alcătuit din 2 – 7 carpele strâns unite, are un ovar superior care se continuă
cu un singur stil lung, stăbătând tubul staminal și care se termină cu stigmatul capital, lipicios
care de regulă cele două ( stilul și stigmatul ), nu depăsesc nivelul anterelor.
Stigmatul este bun pentru polenizare atât înainte de deschiderea anterelor cu 1–2
zile, cât și după deschiderea acestora circa 4 – 8 zile. Prezintă o sctuctură florală care asigură
în mod cert o autogamie ridicată, ceea ce face ca polenizarea sa fie directă.
Pentru o bună desfășurare a procesului de polenizare trebuie respectate o serie de
condiții: cea mai importantă fiind temperatura, adică pentru a avea loc fecundarea trebuie
asigurată temperatura optima cuprinsă între 21 - 29ºC, care se potrivește cu nivelul optim de
germinare a polenului.
Inflorescența poate fi de două feluri; simpla având un singur ax, ori ramificată
prezentând mai multe brațe. Inflorescența o găsim sub formă de cimă atât simplă, dar și
compusă.
De obicei prima inflorescență se formează începând de la a patra până la a zecea
frunză la capătul terminal al lăstarului simpodial. “Apariția primei inflorescențe este un
caracter specific soiului și care depinde de temperatură și lumină ( Voican., 1972). A doua
inflorescență apare periodic la un anumit timp după apariția a 2 – 4 frunze, caracter care este
specific soiurilor cu creștere nedeterminată.
Inițierea florală se declanșează la un anumit timp de 20 – 21 de zile de când au apărut
frunzele cotiledonale, suprapunându-se cu perioada formării celei de-a treia frunze.
Calvert(1959), dovedește că plantele care se dezvoltă la o temperatură 15ºC inițierea
florală este parcursă cu până la 12 – 13 zile mai rapid față de plantele care crescute la 25ºC.
De asemenea, același autor spune că plantele de tomate crescute la o temperatură medie a
aerului de 15ºC, produc 6 – 8 frunze înaintea primei inflorescențe, pe când la 27ºC numărul
12
frunzelor este de 14. Cu același scop se arată că numărul de frunze, sub prima inflorescență
este mai scăzut cu aproape 6 sau 7 frunze, dacă plantele sunt crescute la 10ºC.
În cazul în care se dorește obținerea unor fructe de mărimi superioare se micșorează
numărul de flori din inflorescență ori se intervine asupra factorilor de mediu, care se
dirijează astfel încât în inflorescență se asigură un număr mai mic de flori.
Micșorerea violentă a recoltei, și în condiiții extreme de mediu cum sunt; temperatura
ridicată și lumina scăzută. Factorii anterior menționați, au capacitatea de a determina căderea
nu doar a florilor nedeschise, dar și a celor deschise sau a florilor legate.
1.2.5 Fructul
Fructul la tomate prezintă o gama largă atăt din punct de vedere al mărimii cât și din
punct de vedere al formei și culorii pe care o prezintă. În figura 1.4, se observă că la început
fructul este de coloare verde, iar la maturitatea de consum, acesta capătă diferite culori în
funcție de soi. Acesta se prezintă sub formă de baca cărnoasă și zemoasă.
Fig.1.5 –Tomate înainte și după maturitatea fiziologică(foto original)
Producția cantitativă depinde în cea mai mare măsură de mărimea fructelor și numărul
acestora, dar pe lângă acest factor se mai adaugă și alți factori și anume: temperatura;
lumina; căldura; umiditatea atât a solului cât și cea atmosferică; toți acești factori contribuie
decisiv la o producție satisfăcătoare. Forma acestuia poate fi: piriformă, turtită, ovată și
sferică.
Culoarea fructelor variază în funcție de stadiul în care sa află planta, sunt verde-închis
când acestea sunt în procesul de creștere sau de culoare roșie când au ajuns la maturitate, care
este dată de culoarea pieliței și a mezocarpului.
13
Perioada cea mai sensibilă în dezvoltarea fructelor de tomate îl reprezintă legarea și

maturarea acestora. “Pielița se prezintă sub formă incoloră în condițiile în care culoare
fructelor de tomate este dată doar de mezocarp” (Munteanu N., 2003).
Din punct de vedere anatomic identificăm la fructul de tomate trei părți componente:
epicarpul; mezocarpul și endocarpul.
Epicarpul se găsește sub formă membrasoasă, este incolor, glabru, elastic, lucios, rare
ori pubescent. Mezocarpul, bogat în vitamine, glucide și săruri minerale, prezentând o formă
zemoasă În zona endocarpului se distinge lojele seminale; țesutul plancentar; pereții
radiali și peretele intern membranos.
1.2.6 Sămânța
„Sămânța tomatelor are de o culoare galbui – cenușie, mică de 2 – 4 mm în diametru,
având un aspect păroasă-mătosoasă. Numărul de semințe dintr-un fruct poate fi de la 150-300
de semințe, depinzând de condițiile de polenizare, de mărimea fructului,dar și de
soi.”( Zanoschi și Toma., 1985). Putem observa mai bine în figura 1.5.
Fig.1.6- Semințe de tomate(foto original)
În funcție de calitatea semințelor, într-un gram de semințe încap cu aproximație 300 –

350 semințe. Facultatea lor germinativă cuprinsă între 80 – 90 % cu posibilitate de păstrare
de până la 6 – 7 ani.
14
Din momentul semănatului semințelor pâna la răsărirea acestora asigurându-le

condiții bune de germinare, sunt nevoie de aproximativ 6 – 7 zile. Primele flori se observă la
50 – 60 de zile de la plantat, iar pentru apariția primelor fructe apar după încă 40 -50 zile.
Fructifică până la 100 – 120 zile.
1.3 Particularități ecologice

Așteptările pe care plantele legumicole le are de la factorii de vegetație sunt bine
cunoscute și în același timp, foarte bine consolidate. Asigurându-i condiții bune de
dezvoltare, asemănătoare condițiilor în care s-au format, face ca procesele metabolice să se
desfășoare în condiții normale.
1.3.1 Cerințele față de temperatură.

Plantele de tomate sunt plante cu cerințe ridicate față de factorul temperatură. La o
temperatură de 3ºC plantele de tomate sunt afectate serios și ajung să înghete.
“Temperatura, joacă un rol extrem de important, pentru funcțiile metabolice ale
plantelor. Acestea, fiind plante termofile, tomatele îndeplinesc cerințe diferite în funcție de
fenofază„ ( Popescu V., Zăvoianu R., 2013).
Temperatura solului: Căldura, pe lângă faptul că este un important factor climatic,
participă și în mod direct la procesele de germinare a semințelor, de creștere și devoltare a
rădăcinilor dar și a funcțiilor acestora.
Germinația are loc doar la temperaturi înalte; 9 – 10 ºC cea optimă fiind de 20 – 25
ºC . Totalul gradelor de temperatură, recomandat germinării este de 160 ºC cu aproximație.
Există riscul ca semințele să se îmbolnăvească în condițiile în care temperatura este scăzută
în perioada de germinare a acestora.
Dezvoltarea sistemului radicular, are loc la temperaturi cu valori cuprinse între 15 –
19 ºC, dar și 25 – 29 º depinzând de soi.
Decolorarea fructului de tomate în întregime ori în pete de culoare se produce datorită
prezenței temperaturilor de peste 35 ºC care schimbă negativ corelatia lor, datorită
lycopenului ( se reduce amestecul pigmentului roșu).
Stagnarea funcțiilor rădăcinilor și distrugerea acestora, au drept cauză temperaturile
scăzute; 5 – 6 ºC duc la oprirea funcțiilor rădăcinilor, iar cele de 0ºC duc la distrugerea
acestora.
15
Tabelul 1.2.
Temperatura optimă a aerului, pentru plantele de tomate în funcție de faza de vegetație

și variația luminii ( Balașa, 1973, din munteanu 2003 )
Faza de vegetație Temperatura( 0 ºC )

a plantelor
În zile senine În zile noroase Noaptea
De la semănat 23 – 25 23 – 25 18 – 20
până la răsărit
Timp de 7 – 8 14 – 15 12 – 13 10 – 12
zile după răsărit
În continuare 20 – 22 16 – 18 14 – 16
până la plantare
De la plantare 22 – 25 18 – 20 16 – 18
până la
începutul
fructificării
În perioada 25 – 27 20 – 22 18 – 20
fructificării
Florile tomatelor au un ritm accelerat de creștere sub influiența temperaturilor

ridicate, iar fecundarea se produce când temperatura este cuprinsă între 20 – 22 ºC pe
timp de zi și pe timp de noapte când se înregistrează circa 15 – 20 ºC.
16
1.3.2. Cerințele față de apă

Tomatele, în funcție de sistemul de cultură folosit, au pretenții nu prea ridicate față de
apă. Cultura de tomate destinată industrializării, înființată în câmp prin semănat direct,
necesită o cantitate de apă mai scăzută, față de cultura înființată prin răsad.
Ca și factorul temperatură, lumina reprezintă la rândul ei un foctor foarte important
și totodată indispensabil pentru cultura de tomate mai ales pentru obținerea producțiilor mari
cantitative și calitative.
Cerințele tomatelor față de sol sunt ridicate. Există însă soiuri de tomate care în lipsa
apei exercită o rezistenă relativ bună, dar sunt afectate atât calitatea fructelor cât și
cantitatea acestora. Acest fenomen are urmări drastice în perioada legării fructelor ori a
creșterii fructelor.
În funcție de fenofaze valorile ideale ale umidității precum și a aerului diferă foarte
mult. Bălașa (1973 ) diferențiază două perioade din punctul ăsta de vedere; prima – are loc
până la formarea fructelor, iar a doua – durează după formarea primelor fructe. În principiu,
umiditatea solului în prima perioada spusă de Bălașa (1973 ) trebuie sa fie cu aproximație,
de 60% și de 65 – 70% în a doua perioadă.
Stresul hidric, este un factor deosebit de periculos pentru tomate, care apare în urma
unor variații a cantității de apă, care dăunează în momentul înfloritului și legării fructelor.
După o perioadă de secetă prelungită, urmată de o umiditate exagerată în sol, în epoca
maturării fructelor are ca urmare crăparea acestora, ceea ce duce la scăderea valorii de comerț
a fructelor.
1.3.3. Cerințele față de aer

Aerul îndeplinește important nu doar la suprafața solului, ci și în interiorul acestuia.
Există însă o mica diferență între aerul din sol și cel de deasupra, referitor la compoziție
Tabelul 1.3.
Conținutul de Oxigen, Azot și Dioxid de carbon

din sol și atmosferă
În atmosferă În sol
 Oxigen 21% 10-20%
17
 Azot 78% 78,5-80%

 Dioxid de carbon 0,03% 0,2 - 3,5%
Pentru tomate sunt dăunătoare dioxidul de sulf și amoniacul. “ Etilena, grăbesc
maturarea fructelor de tomate, când este aplicată în concentrație de 1% mai devreme de
căderea brumelor târzii, iar în cazul culturilor din spații protejate la finalizarea ciclului
productiv” ( Popescu V. Zăvoianu R., 2013 ).
Scăderea concentrației de oxigen, până la 5% în condițiile unui sol tasat, duce la
asfixierea sistemului radicular, urmată de moartea acestuia.
1.3.4 Cerințe față de lumină

Lumina este un factor foarte important în viața tuturor plantelor legumicole care
influiențează viața acestoa prin; intensitate, durata, dar și prin compozitie spectrala.
Tomatele, au cerințe ridicate față de factorul lumină, dând rezultate bune în zonele cu climat
favorabil. Pentru a avea parte de o dezvoltare în condiții optime , tomatele necesită
aproximativ 8000 de lucși.
În condițiile de scădere a intensității luminii de la 10000 de lucși până la 2500 lucși,
inițierea florală se produce cu dificultate, întârziind cu pană la 29 de zile, iar prima
infloresceță apare mai devreme cu 7 zile.
âTabelul 1.4
Efectele luminii, pe faze de vegetație, asupra plantelor, de tomate
( după Bălașa,1973 din Munteanu N., 2003 )
Condiții de lumină Faza de vegetație în care se Efectele provocate

află plantele
Insuficiența luminii Faza de răsad Etiolarea, sensibilizarea și alungirea
necorespunzătoarea plantelor;
Reducerea numărului de flori;
Faza înfloritului și legării Căderea florilor și avortarea acestora;
fructelor Căderea fructelor abia formate;
Prelungirea perioadei de înflorit
18
Faza când fructele sunt ajunse Întârzierea maturării. Pe timp pronunțat, maturarea
la dimensiunile normale, dar fructelor este foarte încetată; practice aproape nu se
încă verzi maturează deloc și nu pot fi recoltate și valorificate
conform planificării întocmite pentru condiții
normare
Abundența luminii Faza de răsad Obținerea unor răsaduri viguroase ; scurte,
viguroase, rezistențe la boli și temperature scăzute
Scurtarea timpului până la apariția bobocilor florali
Se formează un număr mai mare de de flori în
inflorescență
Faza înfloritului și legării Legarea fuctelor în toate florile;
fructului Rămânerea tuturor fructelor pe plantă,
până la recoltare;
Creșterea într-un ritm mai rapid a fructelor legate ;
Scurtarea perioadelor de înflorit și de legare a
fructelor.
Faza când fructele sunt ajunse Grăbirea foarte mult a ritmului de maturare a
la dimensiunile normale, dar fructului;
încă verzi Devansarea și ridicarea producției timpurii
1.3.5 Cerințele față de sol

Cultura de tomate prezintă cerințe relativ mari față de sol, care preferă în general
solurile cu textură mijlocie , nisipo-lutoase, ori luto-nisipoase, cu un conținut de humus de 2
– 3 % și fertile, foarte bine drenate și stucturate, cu un pH de 5,5 – 7,0 cu expoziție de
preferat sudica, sud- vestica sau sud – estica.
Sunt recomandate pentru culturile timpurii , solurile nisipo-lutoase, datorită faptului
că acestea se încălzesc mult mai ușor în comparație cu celelalte soluri, iar solurile lutoase
datorită capacității lor de de reținere a apei și a elementelor nutritive sunt recomandate
pentru cultura tomatelor destinate pentru obținerea de producții mari.
19
Alegerea terenului se face cu mare atenție în cazul culturilor înființate prin semănat
direct, deoarece acesta tebuie să fie foarte fertil. În cazul acesta cele mai bune soluri sunt
cele aluviale și cernoziomurile.
1.3.6 Cerințele față de elementele nutritive

Tomatele sunt extreme de pretențioase față de elementele nutritive. Se dezvoltă și dau
producții mari, pe solurile cu un grad ridicat de substanțe fertilizante. Pretențiile cele mai
ridicate sunt față de N și de K.
În momentul creșterii fructelor, dar și când acestea se maturează cerințele tomatelor
de azot este foarte ridicat, iar cerințele maxime față de fosfor și potasiu, se înregistrează când
acestea încep să se matureze.
Excesul azotului sau a lipsei de lumină, ori a excesului de apă sau căldură, la tomate
tinere, duce la alungirea plantelor.
Tabelul 1.5
Consumul specific pe tonă la tomate ( sinteză după mai multi autori, din
Munteanu N., 2003 )
Autorul Producția, Elemente nutritive kg/t

t/ha N P2O5 K2O CaO MgC
150 3,3 0,4 5,4 3,6 0,4
Ceaușescu și colab., 1994
120 3,3 0,4 5,3 3,7 0,5
100 3,2 0,4 5,2 3,2 0,5
80 3,2 0,4 5,1 4,1 0,6
60 3,5 0,4 3,3 4,1 0,6
Câmp 2,8 0,4 3,3 4,1 0,6
Davidescu și Davidescu ,
1992 Seră 3,8 0,6 7,6 2,0 – 4,4 0,9
Chaux și Foury 1994 50 2,3 – 5,8 0,8-1,9 3,9-8,0 2,5-5,6 0,6-1,4
Popescu și Atanasiu, 2000 35 2,6-3,8 0,4-1,0 3,6-4,0 4,0 0,6
Dumitrescu și colab., 1998 60 3,72 0,47 2,45 0,40 0,50
20
40 2,60 0,70 3,60 0,40 0,60
Adams., 1994 Câmp 2,5-3,8 0,15- 3,1-3,4 1,1-1,4 0,3-0,4

0,20
Potasiul îndepliește un rol foarte important în cultura tomatelor, deoarece duce la

obținerea unei recolte de o calitate superioară și contribuie la procesele metabolice din
celule, și include în același timp și sinteza proteinelor. În prezența fosforului, potasiul ajută
la maturarea fructelor, și contribuie la dezvoltarea sistemului radicular când există într-un
raport favorabil.
Carența de potasiu duce la îngăbenirea frunzelor aflate la baza plantei, coacerea
neuniformă a fructelor. Îngălbenirea frunzelor de desfășoară cu rapiditate în condiții de
temperaturi ridicate.
Calciul, si el un element extrem de important pentru cultura tomatelor, deoarece,
îndeplinește rolul de legătură, dintre pereții celuleleor sub o formă de pectat de calciu.
Acesta mai joacă un rol protector împotriva arsurilor solare, în condiții de insolație.
În condițiile unei bune alimentări a plantelor cu calciu, aceasta produce fructe mult
mai colorate, dar mai ales cu o perioadă mai lungă de păstrare.
Carența de calciu din sol se instalează în condiții de temperaturi ridicate în momentul
în care planta rămâne fără nutrienți după apariția fructelor; când temperatura relativa a aerului
este prea ridicată; când rădăcinile sunt slab dezvoltate etc. În urma acestor condiții țesuturile
frunzelor se îngălbenesc, se înnegresc fuctele cele tinere la punctul pețiolar.
Magneziu, are rol în procesul de transferație, al fosfaților și activator al reacțiilor
enzimatice. Magneziu stă la baza procesului de fotosinteză, iar în absența magneziului,
deoarece clorofila nu poate capta energia solară, dezvoltarea plantelor este imposibilă.
Carența de magneziu provoacă adevărate probleme tomatelor și chiar poate afecta o
întreagă cultură. Această deficiență provoacă îngălbenirea frunzelor din mijlocul plantei, iar
pe urmă a frunzelor din zona superioară și inferioară.
Tabelul 1.6
Consumul de elemente nutritrive în cursul perioadei de vegetație
( după Davidescu și Davidescu, 1992 )
21
Faza de vegetație % din consumul total

Azot Fosfor Potasiu
Pe Total Pe Total Pe Total
perioad perioadă perioadă
ă
Răsad până la plantare 1 - - - - -
Începutul apariției 20 21 15 16 30 33
fructelor
Începutul maturării 32 53 45 61 41 74
fructelor din primul
etaj
Recoltarea intensă a 38 91 25 86 17 91
fructelor
Sfărsitul ciclului 9 100 14 100 9 100
vegetație
22
CAPITOLUL II
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A TOMATELOR ÎN CONDIȚII

DE CÂMP
2.1 Notiuni generale.

Scopul cultivării tomatelor în câmp este acela de a asigura tomate proaspete pe tot
parcursul verii de o calitate ridicată.
Sunt cultivate atât pentru obţinerea de tomate consumate în stare proaspată , dar şi
pentru obţinerea de tomate pentru industrializare ( bulion , tomate decojite , pastă de
tomate ). Cultivarea tomatelor pentru industrializare prezintă un avantaj faţă de cultura
de tomate din spaţiile protejate din punct de vedere financiar si anume ; cultura de tomate din
câmp este mecanizată complet , pe când cea din spţiile protejate necesită forţă de muncă
manuală( plantat, palisat, copilit etc. )
2.2 Cultura în câmp.

Tomatele sunt plante pretenţioase și totodată sensibile faţă de condiţiile de mediu, dar
si de planta premergătoare. În cazul în care tomatele sunt cultivate pe acelaşi teren o
perioadă mai lungă de timp apare fenomenul de monocultură , adică nivelul producţiei
scade cu 20-30 % comparativ cu terenurile unde s-a respectat rotaţia culturilor.
Ca plante buna premergătoare sunt acele plante care lasă în urmă un aport ridicat de
substanţă organică pentru prevenirea atacului de boli şi dăunători. Dintre care amintim;
floarea soarelui, porumbul , soia, năutul, secară, triticele şi borceagurile, iar ca plante
contraindicate; cartofii, vinetele, ardeii şi nu în ultimul rând tomatele.
Producerea răsadului în câmp faţă de cele produse în spaţii protejate , prezintă un mic
dezavantaj; perioada de producere atât a răsadului cât şi a fructelor se scurteaă din cauza
temperaturilor plus că răsadurile se plantează mai târziu în câmp faţă de cele din spaţiile
protejate.
Ca avantaj rădăcinile tomatelor cultivate în câmp , sunt mai puternic înrădăcinate şi
pot ajunge pana la 35 cm adâncime, iar în cazul culturilor semănate direct în câmp şi nu prin
răsad, rădăcinile pot ajunge chiar până la 100cm adâncime.
23
2.3 Asolamentul şi rotaţia culturilor .
Asolamentul reprezintă parcelarea terenului în pacele egale , numărul parcelelor sa fie

egal cu numărul anilor de rotaţie. În cazul în care într-o cultură de legume pe suprafeţe mici
sau pe suprafeţe mari nu exista un asolament ,probalibitatea unui eventual profit scade
considerabil. Această etapă se face ţinând cont de fertilitatea solului şi sistemul de cultură .
Prezintă o mare importanţă, având ca principal scop obţinerea unor producţii mari ,
scăderea cheltuielilor, consumuri reduse, sporirea fertilitaţii solului şi a reducerii atacului
de boli si dăunători.
Cultivarea speciilor inrudite din aceeaşi familie botanică, are ca efect inmulţirea
bolilor si dăunătorilor specific tuturor culturilor. Realizând o rotaţie corespunzătoare a
culturilor , se realizează o diminuare a atacurilor de boli si dăunători.
Producţia scade foarte mult în momentul apariţiei fenomenului de monocultură, ca de
exemplu; la ceapă, tomate, fasole verde şi mazăre scade producţia cu 35-36 % dupa 5
ani datorită acestui fenomen.
Rotaţia culturilor. Prin rotaţia culturii se inţelege faptul că aceeaşi planta ajunge sa fie
cultivată pe acelaşi suprafaţa după un anumit număr de ani. Se procedeză astfel deoarece
planta care urmează să se fie plantată să nu intre în contact cu bolile si dăunătorii plantei
cultivate anterior pe solul respectiv .
Această practică prezintă cateva avantaje :
- Fertilitatea solului rămâne ridicată.
- Se realizează controlul bolilor si dăunătorilor.
- Se evită epuizarea resurselor.
- Acţioneaza pozitiv faţă de sctuctura solului.
- Reduce eroziunea solului
- Sunt utilizate mai puţin insecticidele, fungicidele, şi fertilizatorii chimici.
24
Evitarea epuizării solului se realizează atâat prin apicarea ingrăsămintelor , dar şi

prin o rotaţie corectă a culturilor care permit întreruperea dezvoltării bolilor si dăunătorilor.
Valabil doar pentru plantele perene.
2.3.1 Beneficii ale rotaţiei culturii.

„ Această operaţiune este necesară pentru limitarea bolilor şi dăunătorilor şi pentru
fertilizarea solului . Prin rotaţia culturilor sunt echilibrate cerinţele nutritive ale plantelor.
Plantele din aceeaşi familie botanică sunt sensibile la aceeleaşi boli , iar în cazul în
care sunt cultivate în acelaşi locaţie se poate întampla să fie generate de o infestare
repetată.” (agrointel.ro )
2.4 Lucrări de pregătire a terenului.

Pregătirea terenului în vederea plantării tomatelor se face de regulă toamna după
desfiinţarea culturii şi reprezintă o serie de lucrări prin care se crează condiţii favorabile
plantării tomatelor .
Ca primă lucrare de pregătire a terenului in vederea plantării tomatelor în condiţii
de cămp este cea de curăţare a acestuia de resturile vegetale şi de buruienile provenite
de la cultura anterioară .
Curaţarea perfectă e terenului uşurează executarea următoarelor lucrări , dar tinând
cont că tomatele sunt plante pretenţioase faţă de sol, asigurăm totodată o mai bună dezvoltare
a acestora.
Aplicarea amendamentelor reprezintă una dintre lucrările importante în condiţiile
în care se doresc producţii ridicate. Se administrează înainte de executarea arăturii pentru a
le încorpora în sol; 50-70 t/ha gunoi de grajd sau 8-12 t/ha gunoi de păsări , administrat
odată la 2-3 ani . Acestea se încorporează in sol printr-o aratură normală de 25-30 cm .
În primăvară după ce se zvântă solul se face o trecere cu grapa cu discuri pentru
distrugerea bolovanilor , iar la final înaintea plantării se modelează terenul.
2.5 Înfiinţarea culturii.

Producerea răsadului reprezintă una dintre cele mai importante lucrări din multele
operațiuni necesare obținerii unui răsad de calitate pentru realizarea unuei culturi de succes.
25
Putem observa în figura 1.7 cum arată cultura experimentală înființată a doua zi după
plantare respectiv la câteva săptămâni după aceasta.
Fig 1.7 -Stadii diferite a culturii experimentale(foto original)

Pentru realizarea unui răsad de calitate, sănătos și lipsit de boli trebuie respectate
următoarele reguli;
 Dezinfecția solului și a substratului de cultură destinat culturilor de legume timpurii
în spații închise;
 Dezinfecția amestecului de pământ necesar producerii de răsaduri sau repicatului;
 Dezinfecția semințelor necesare producerii răsadurilor;
 Tratamente preventive împotriva bolilor de la semănat și până la transplantare;
 Combaterea dăunătorilor care atacă aparatul foliar sau partea subterană cu produse
specifice
Dezinfecția amestecului de pământ pentru producerea de răsaduri sau pentru repicat

se realizează printr-un tratament termic cu căldură umedă sau uscată aproximativ 14 minute.
Tratamentul chimic se face cu următoarele produse; Previcur Energy (300 ml/mc), Triumf 40
WG (0,3 %), Topsin 0,1 %, care combat dar unele ciuperci din sol.
Tratarea corespunzătoare a seminție înainte de producerea răsadului are ca urmare
o răsărire mai timpurie a acestuia și o poducție de calitate și totodată timpurirea acesteia. De
26
asemenea după răsărirea răsadului se acordă o mare atenție factorilor de mediu pentru ca
răsadul să nu se alungească , să nu se îmbolnăvească și să nu îmbătrânească .
La înființarea culturii se folosește răsad produs în palete alveolare , ghivece sau alte
recipiente ,de preferat în substrat profesional. Substratul format din pământ de grădină ,
pământ de frunze, turbă sau mraniță nefiind tratate și dezinfectate necorespunzător duce la o
răsărire neuniformă a răsadului, deci dezinfectarea semințelor este obiligatoriu dacă dorim un
material săditor de calitate . În cazul folosirii unui răsad care a fost produs direct pe pat
germinativ, acesta reduce timpurirea producție.
După semănatul în palete alveolare sau în alte recipiente se tasează ușor pentru ca să
se producă un contact mai intim între sămânță și substrat.
“Temperatura necesare seminţelor diferă atât în timpul germinaţiei căt şi după. În
perioada germinaţiei, cu cât temperatura solului este ridicată, cu atât mai bine. Temperatura
optimă pentru încăperea în care se pun alveolele cu seminţe este între 23-32 ºC. Când
temperatura scade şi până la 21 ºC, trebuie mutate seminţele într-un loc mai cald. Dupa ce
plăntuţele au răsarit, temperatură necesară pentru o bună dezvoltare a plantelor se încadrează
între 16-21 ºC”.(grădinamea.ro)
Odată cu creşterea răsadului spaţiul din alveolă devine neîncăpător. Acesta v-a trebui
transplantat odată cu apariţia primelor frunze adevărate în alveole mai mari sau în spații
individuale. ”Repicatul (a replanta la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe
sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție ) trebuie făcut la 10 zile de la
răsărire, mai exact la cănd apar prime frunzulițe adevarate și se face în scopul
dezvoltării sistemului radicular” (7coline.wordpress.com).
Pentru obținerea unui răsad de calitate este necesară parcurgerea unei etape de călire
a acestuia care constă în familiarizarea răsadului cu acele condiții pe care le v-a întalni în
mediul unde o să fie plantat la loc definitiv.
„Epoca de plantare se stabilește ținând seama de mai multe condiții și anume:
particularitățile soiului luat în cultură și tipul culturii în care sunt programate în concordanță
cu nivelul de evoluție a temperaturii, darv și al precipitațiilor, ca principali factori în
complexul local climatic; perioada cât vegetează soiul cultivat și data când trebuie livrată
producția”(Nistor T. Stan, Teodor N.Stan 2010).
Plantarea definitivă în câmp se poate face prin mai multe metode:
- Manual
- Semimecanizat
- Mecanizat
27
- Automatizat
Răsadul se plantează la loc definitiv când temperatura este de 12-15ºC și nu mai
există riscul distrugerii răsadului de temperaturi scăzute sau înghețuri târzii. Durata de
plantare se întinde pe 7-10 zile. Depășirea acestei perioade de plantat are ca urmare o
întârziere a culturii și a recoltei.
În momentul plantării plantulele au 50-60 de zile si aproximativ 15-20 cm. Plantarea
acestora se face fie mecanizat cu ajutorul mașinii de plantat (MPR – 6 L 445 ) în cazul
suprafețelor mari sau pentru industrializare, fie manual în cazul suprafețelor mai restrânse
sau grădinilor particulare.
Pentru ca tulpina să nu formeze rădăcini pe tulpină, plantula se plantează mai adânc
pănâ la prima frunză. Coeficientul de prindere a răsadului este mai ridicat când imediat după
plantare se administrează 0,5 l apa/plantă care să asigure prinderea răsadului.
Distanțele de plantare diferă în funcție de specie . Succesul unei culturi de tomate nu
depinde doar de o umiditate corespunzătare în sol, de asigurarea hranei plantei , de lumina
corespunzătoare , ci si de distanțele atât dintre rânduri cât și cea dintre plante pe rând. În
sistem clasic tomate sunt plantate la o distanță de 70 cm între rânduri și 30-40 cm între
plante pe rând.
2.6 Lucrări de îngrijire ale culturii.

Atât pentru sănătatea culturii și obținerea unei culturi sănătoase, cu fructe mari
aspectuase, dar și pentru obținerea culturilor timpurii calitative, cultura de tomate necesită pe
lângă lucrările cu caracter general și o serie de lucrări speciale.
După plantarea propiu-zisă, la 4-5 zile se efectuiează completarea golurilor acolo unde
se impune. Trebuie executate 3-4 prașile pe rând si 2-3 pe intrevalul dintre benzi.
” Lucrarea cu un caracter permanent este cea de a dirijarea anumiți factorilor de
microclimate. Cea a temperaturii fiind cea mai însemnată intervenție de reglare a mediului.
Pe parcursul plantării, temperatura este menținută la valori de minim 10-12 ºC în sol, iar în aer
trebuie sa fie de 15-20ºC, apoi temperatura va trebuie să crească continuu, la 12-15ºC pentru
înrădăcinare. Fructificarea are loc în normal la 18-22ºC în sol, și în aer 20-25º. Orientarea
indicilor ai aerului și ai solului se realizează prin irigare. “ ( STAN N., MUNTEANU N.,
STAN T., 2003- Legumicultură. Vol III. Edit. ,, Ion Ionescu de la Brad “ Iași ).
28
2.7 Recoltarea
Recoltarea tomatelor se realizează de obicei începând cu lunile iunie iulie , în care
fructul este ferm, prezintă o greutate optimă, pe marcursul maturării acestora, eșalonat la
interval de 3 – 5 zile. Se poate realiza atât manual cât și prin mijloace mecanice.
În cazul în care recoltarea fructelor se face cu scopul obținerii de semințe, acestea
trebuie să ajungă la stadiul de coacere deplină. Tomatele care au ca destinație, consumul
intern, fructele se recoltează când 1/3 din acesta prezintă culoarea roșie.
Recoltarea manuală este cea mai folosită metodă mai ales în spațiile protejate.
Executarea manuală a recoltării scade riscul deprecierii fructelor de tomate.
Recoltarea mecanizată este o operațiune indispensabilă atunci când vine vorba de
recoltarea tomatelor pentru industrializare. Întrucât, cultivarea tomatele pentru
industrializare se realizează pe suprafețe mari, prin această metodă recoltare se econimisește
timp și bani în favoarea fermierului.
29
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 3
STUDIUL ASUPRA CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL ȘI
ORGANIZATORIC
3.1 Așezarea geografică

Din punct de vedere al poziției geografice, teritoriul județului Vaslui se află în estul
țării, poziționat pe râul Bârlad, și parcurge sudul și sud-estul Podișului Central Moldovenesc,
iar în centru se desfășoară pe Colinele Tutovei.
3.2. Condiții organizatorice
Relieful-Teritoriul este limitat din punct de vedere geografic de;
Dealul Mângăralei în nord (altitudinea maximă- 485 m) ;
Dealul Cetățuii în nord-est ( altitudinea medie 250-350 m);
Lunca Prutului ( altitudinea minimă 10 m).
Acesta este alcătuit din văi largi și dealuri, orientate pe direcția N-S,iar altitudinea
maximă fiind de 485m în dealul Mângăralei în N-V și 425m în dealul Cetățuii în N-E.
Prezintă un climat temperat-continental, caracterizat prin ierni geroase și veri
călduroase și secetoase.
Satul Secuia este situat la sud de Municipiul Vaslui, la 10 km distanță, și la 6 km de
comuna Muntenii de Jos, din care și face parte. Relieful întâlnit în județul Vaslui, este alcătuit
din dealuri și văi largi, orientate, în mare măsură pe direcția nord-sud.
Solurile: În Vaslui cel mai întalnit tip de sol este cel din clasa cernoziomurilor, dar
sunt prezente și solurile cenușii de pădure, în zonele care nu sunt împădurite, sau care au fost
defrișate de o perioada mare de timp.
În tabelul 3.1 sunt prezentate tipurile de sol care se găsesc în județul Vaslui.
30
Tabelul 3.1
Tipuri de sol
3.3 Clima
Temperatura medie anulă care se însegistrază în zonă este de 9,4 ºC, temperatura
maximă înregistrându-se în luna iulie (20,9 ºC ), iar media minumală se înregistrează în luna
decembrie (-1.0ºC).
Tabelul 3.2
Data medie și extremă a primului și ultimului îngheț (t. min. <=0ºC )
31
Durata zilelor fără îngheț

Stația Date medii Durata Date extreme
medie a Primul îngheț Ultimul îngheț
Primul Ultimul intervalului Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai
îngheț îngheț de zile fără timpuriu târziu timpuriu târziu
îngheț
Vaslui 17. 10 18. 04 185 21. 09 09. 11 25. 03 04. 05
Din tabelul 3.4 reiese că pe teritoriul Vasluiului se pot executa fără prea mari griji
lucrări legumicole, durata medie a intervalului de zile fără îngheț,fiind de 185 de zile.
Precipitațiile medii anuale prezintă o valoare de circa 600 mm anual în zonele
deluroase, și aproximativ 400-500 mm anual în depresiuni și zonele de luncă, dar fenomenul
de secetă apare foarte des.
Tabelul 3.3
Temperatura medie anuală(ºC) (după Clit, C., Rotaru M., 2005)
Stația Luna calendaristică Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuală
Vaslui - - 3,1 10,4 16,1 19,5 21,7 20,2 19,8 10,1 4,1 -0,7 9,5
3,4 1,4
Observăm din tabel că în Vaslui temperatura medie este cuprinsă între -2,06 ºC pe
timpul iernii, iar vara aceasta este de 20,6. Toate temperaturile sub 0ºC au fost înregistrate pe
timpul iernii.
Tabelul 3.4
Temperatura aerului- media maximelor zilnice lunare
Vaslui 0,2 2,6 8,2 16,6 22,4 25,6 27,1 26,9 22,4 16,5 8,2 2,5 14,9
Tabelul 3.5
Temperatura aerului- media minimelor zilnice lunare
32
Vaslui -6,5 - -0,7 5,3 10,4 13,9 15,2 14,5 10,6 5,7 -,9 -3,6 5,1
4,,5
Cultivarea legumelor pe teritoriului Vaslui, are loc cu succes în condițiile în care

temperaturile și sunt corespunzătoare fiecărei specie cultivată, dar și când sunt asigurate
cantitățile de apă necesare, fie prin irigare, fie prin precipitații. Un rol important în succesul
unei culturi de legume il reprezintă aplicarea îngrășămintelor la momentul potrivit.
Tabelul. 3.6
Regimul vânturilor
Direcția N NE E SE S SV V NV Calm
Frecvența 4,5 1,8 0,8 8,4 6 1,6 10,4 12,5 46
Viteza 2,9 1 0,7 2,3 1,9 1,5 2,4 3,3 -
33
CAPITOLUL IV
SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERALUL FOLOSIT ȘI METODA DE

CERCETARE.
4.1 Scopul și obiectivele lucrării

În România, în ultima perioada cultivarea legumelor, dar în special a tomatelor, a luat
o mare amploare, devenind o activitate principală în legumicultură.
Datorită cerințelor tot mai mari pentru tomate, s-au introdus noi soiuri care să aibă un
randament cât mai ridicat, cu fructe cât mai mari de calitate foarte buna în condiții de câmp,
dar și introducerea de noi tehnologii pentru cultura de tomate direct în câmp.
Producerea de tomate direct în câmp, beneficiază de avantajul ca această cultură poate
fi mecanizată în totalitate în cazul tomatelor pentru industrializare, față de cultura realizată în
spații protejate, unde se realizează parțial mecanizarea.
Scopul acestei lucrări este de a compara rezultatele de producție a unei culturi de
tomate realizată în condiții de câmp.
În vederea realizării atingerii scopului, am realizat o cultură comparativă în câmp în
vederea realizării următoarelor două obiective:
1. Realizarea caracterizării sotimentului, cu șase soiuri de tomate.
2. Estimarea capacității productive .
4.2 Materialu folosit și metoda de cercetare

În vederea îndeplinirii celor două obiective, am înființat o cultură comparativă
folosind șase soiuri de tomate, atât cu creștere determinată, dar și cu creștere nedeterminată,
prezentate în tabelul 4.1
Tabelul 4.1
Variațiile experimentale pentru cultura comparative
Varianta Locul de proveniență materialului
34
Nr. Crt Cultivarul

1 Oxheart Agrosel România
2 Saint Pierre Agrosel România
3 Buzău 1600 Agrosel România
4 Ace 55 VF Agrosel România
5 Rio grande Agrosel România
6 San Marzano Agrosel România
Înființarea culturii de tomate a fost realizată în câmp, în propria grădină din comuna
Muntenii de Jos din județul Vaslui.
Vârsta răsadului în momentul plantării a fost de 60 de zile, și înființarea experienței a
fost facută în data de 20 Mai cu răsad produs pe pat derminativ.
În figura 4.1, putem vedea materialul gata pentru a înființa cultura de tomate în câmp
Fig. 4.1- Răsad produs pe pat germinativ (foto original)
În decursul perioadei de vegetației, au fost efectuate observații, măsurători ale

plantației privind atăt cantitatea, cât și calitatea fructelor, dar și determinări birometrice.
35
Determinarea birometrică a fost realizată cu scopul de a determina greutatea tomatelor

pe clase de mărime, dar și gosimea pericarpului.
Recoltarea a fost realizată la maturitatea fizilogică (de consum ), eșalonat în mai multe
reprize, manual.
În continuare este prezentată o scurtă prezentare a soiurilor de tomate:
Fig.4.2-Soiul Oxheart (foto original)

Soiul de tomate Oxheart (fig 4.2), este un soi ce are o creștere nedeterminată,
semitardiv, care ca destinat atât culturile din sere și solarii, dar și culturilor din câmp.
Fructele au o culoare roșie-violacee, sub formă de inimă și sunt suculente și gustoase.
Greutatea acestora variază între 230-250g, ceea ce face ca producțiile sa fie mari și de calitate.
Se coc uniform și nu prezintă capac verde.
Este un soi sensibil la mana ( Phytophthora infestans ) și la septorioză ( Septoria
lycopersici)
36
Fig.4.3.- Soiul Oxheart (foto original)
Fig.4.4-Soiul Saint Pierre (foto original )
Acest soi (fig 4.3) este unul francez cu creștere nedeterminată, având o perioadă de
vegetație cuprinsă între 75-90 zile, destinat pentru producțiile din sere și câmp.
Fructele sunt rotunde, de greutate medie, tari, de 180- 200 g, uniform colorate. Este un
soi care rezistă la secetă și la o climă răcoroasă.
Fig4.5-Soiul Saint Pierre în secțiune(foto original)
37
38
39
Fig.4.6- Soiul Buzău 1600(foto original)
Fig 4.7- Soiul Buzău 1600 în secțiune (foto original)
40
Buzău 1600 (fig 4.5), este de asemenea un alt soi cu creștere nedeterminată, cu o
maturare semitardivă, pentru consumul în stare proaspătă. Acest soi este unul viguros,
rezistent la atacul agentilor patogeni.
Fructul de mărime, medie de 200g, formă rotundă, de culoare roșie uniformă, având
suprafața netedă.
Acest soi de tomate, a fost obținut în 1977, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare
pentru Legumicultura în Buzău.
Fig.4.8- Soiul ACE 55 VF (foto original )
Soiul Ace 55 Vf (fig.4.6), este un soi semitimpuriu care are o creștere determinată,
cu fructele rotund-turtite, cu greutatea cuprinsă între 160-190g , de culoare roșie uniform.
Este un soi gustos, cu pulpa suculentă, prezentând o culoare purpurie, care se cultivă
în câmp și rezistă foarte bine la transport și manipulare, dar în același rezistă foarte bine si la
boli.Rezistent la verticilioză (Verticilium dahlie ), dar și la fuzarioză ( Fusarium oxysporum).
41
Fig.4.9- Soiul Rio Grande (foto original)
Fig.4.10 –Soiul Rio Grande în secțiune (foto original)

Rio Grande ( fig.4.7), este un soi cu creștere determinată, cu fructul oval ca formă,
fiind de culoare roșu aprins.
Fructul are o greutate cuprinsă între 90-120 g, recomandat pentru industria conservării
și industrializării, datorită conținutului ridicat în zaharuri și substanță uscată.
Este un soi cu cu o fermitate foarte ridicată, rezistent la crăpare, transport, dar și la
păstrare.
42
Fig. 4.11-Soiul San Marzano (foto original)
Fig.4.12-Soiul San Marano în secțiune(foto original)
43
Fig.4.13-Soiul San Marzano (foto original)

Soiul de tomate San Marzano(fig.4.8)(fig.4.9)(fig.4.10), este un soi cu creștere
nedeterminată, viguroase cu greutatea fructelor de 230-250 g, fară capac verde, netede și
rotunde.
Sunt destinate culturilor din câmp și sere, pentru producțiile de primăvară-toamnă.
Fig.4.14 –Soiul San Marzano(foto original)
CAPITOLUL V
REZULTATELE OBȚINUTE ÎNTR-O
CULTURĂ COMPARATIVĂ DE
TOMATE ÎN CONDIȚII DE CÂMP
44
5.1 Caracterizarea generală a sortimentului studiat

Pe perioada desfășurării experienței, am efectuat cercetări necesare pentru a culege
suficiente informații ajutătoare care sa fie utile pentru caracterizarea sortimentului
experimental.
Cultivarul Oxheart este un soi extratimpuriu, având un tip de creștere semideterminat,
cu înălțimea cuprinsă între 90-120 cm, fructele în formă de inimă de culoare roșu-violaceu,
înălțimea fructului de 6,8 cm cu diametrul de 7,1 cm, cu greutatea de 230-250 g/fruct, cu 3-4
loje. Potențialul de producție fiind cuprins între 80-90 t/ha.
Saint Pierre, este un soi semitimpuriu, cu creștere nedeterminată, cu înălțimea plantei
de 60-140 cm, fructele au formă rotundă, de culoare roșu-uniform, cu înălțimea fructului de
8,7cm cu diametru de 9 cm, iar greutatea acestuia cuprinsă între 180-200 g/fruct, cu 3-4 loje.
Producția totală variază între 80-90 t/ha.
Buzău 1600, la fel ca și soiul mai sus descries, are o precocitate extratimpurie, creștere
nedeterminată, înălțimea plantei de 150-179 cm, fructe de formă globulos-turtită, culoarea
roșu-uniform, 7,6 cm înălțime și 8 cm în diametru, cu o greutatea de 200-220 g/fruct, cu 3-4
loje. Potențialul de producție cuprins între 60-80 t/ha.
Ace 55 VF, soi timpuriu cu creștere determinată, cu înălțimea de 80-100cm, fructe de
formă rotund-turtită, rosii-intens-unifom cu înălțimea de 6,3 cm iar în diametru 6,9 cm, de
140-180 g/fruct, cu 4-5 loje. Producția variază între 40-50 t/ha.
Rio Grande, acest soi este semitimpuriu, prezintă o creștere nedeterminată, cu
înălțimea de 100-110 cm, fructele sunt ovale, de culoare roșu-aprins, având înălțimea de 7,9
cm și diametru de 6 cm, iar greutatea de 90-120 g/fruct, cu 4 loje. Producția finală cuprinsă
între 50-70 t/ha.
San Marzano, soi timpuriu, creștere determinate, înălțimea plantei fiind de 120-150
cm, cu fructe alungite, culoare fiind roșu-intens, înălțimea fructului de 9,3 cm și 2,8 în
diametru, iar greutatea fructului este de 80-100 g/fruct, cu 3-4 loje. Potențialul de producție
variază între 40-50 t/ha.
Acest sortiment de soiuri conține două cultivare cu creștere determinată ( Rio grande;
Ace 55 VF ) și patru cultivare cu creștere nedeterminată ( Oxheart; Saint pierre; Buză 1600;
San marzano), din care reiese că majoritatea cultivarelor de tomate, datorită faptului că se
45
maturează eșalonat, și au o fermitate bună, acestea pot fi date pentru consumate în stare
proaspătă.
În ceea ce privește mărimea fructelor de tomate, acestea variază de la formă sferică,
până la tomate de formă elongată, de culoare roșie, mai mult sau mai puțin. Înălțimea
plantelor din sortimentul de tomate a fost variabilă, cuprinzânde-se între 70-170 cm.
Din caracterizarea acestor cultivare, observăm că cele mai mari fructe am obținut de
la soiul Oxheart, iar cele mai mici au fost obținute la soiul San Marzano.
Greutatea fructelor din cultivarul experimental este cuprinsă între 250 g/fruct(soiul
Oxheart) și 80g/fruct(soiul San Marzano)
Cultivarele folosite pentru studiu, exercită o rezistență foarte bună la principalii agenți
patogeni, ceea ce constituie un avantaj când se dorește obținerea de producții ridicate și de o
calitate superioară.
46
În tabelul 5.1, putem observa mai bine caracterizarea sortimentului studiat într-o cultură comparativă în condiții de câmp.
Tabelul 5.1
Caracterizarea sortimentului studiat într-o cultură comparativă.

Cultivarul Precocitate Potențialul Plantă
de producție Caracteristicile fructului
Tipul de creștere Înălțime Formă Înălțime Diametru Culoare Greutate Nr. de
(cm) (cm) (g/fruct loje
Oxheart extratimpuriu 80-90 semideterminată 90-120 inimă 6,8 7,1 Roșu- 230-250 3-4
violaceu
Saint semitimpuriu 80-90 nedeterminată 60-140 rotundă 8,7 9.0 Roșu- 180-200 3-4
Pierre uniform
Buzău extratimpuriu 60-80 nedeterminată 150-170 globulos- 7,6 8.0 Roșu- 200-220 3-4
1600 turtită uniform
Ace 55 VF timpuriu 40-50 determinată 80-100 Rotund- 6,3 6,9 Roșu- 140-180 4-5
turtită intens
uniform
Rio semitimpuriu 50-70 determinată 100-110 ovală 7,9 6.0 Roșu- 90-120 4
Grande aprins
San semitimpuriu 40-50 determinată 120-150 alungită 9,3 2,8 Roșu- 80-100 3-4
Marzano intens
47
5.2 Producția sortimentului studiat ( 2017)
În tabelul 5.2, dar și fig.5.1 sunt prezentate producțiile sortimentului luate în studiu.
Tabelul 5.2
Nr. Crt Cultivarul Producția % față de martor Diferența
1 Oxheart 82,3 120 -13,8
2 Saint Pierre 87,5 127 -19
3 Buzău 1600 70,4 102 -1,9
4 Ace 55 VF 55,2 80 -13,3
5 Rio Grande 67,9 97 0,6
6 San Marzano 47,7 69 20,8
7 Media aritmetică 68,5 100

(x)
Fig 5.1- Totatul producției de tomate
140
120
100
80
60
Producția
% față de martor
40
Diferența
20
0
rt r e 00 VF de no x)
-20 hea
Pi
er 16 5 an r za că(
O x t u e5 Gr a eti
in ză A c o M
itm
Sa Bu Ri n
Sa Ar
ia
ed
M
48
Făcându-se o comparație, observăm din tab.5.2 că dintre cele șase cultivare( Oxheart,
Saint Pierre, Buzău 1600, Ace 55 VF, Rio Grande și San Marzano), trei dintre acestea se
situează sub media experienței ( Ace 55 VF, Rio Grande și San Marzano), pe când celelalte
trei cultivare au depășit media obținută.
Recoltările tomatelor din experiența, au fost făcute eșalonat, săptămânal sau la două
săptămâni, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul următor.
Tabelul 5.3
Producția pe lunile calendaristice ale tomatelor
Varianta Luna( t/ha )

Iulie August Septembrie Total
N Cultivarul t/ha % t/ha % t/ha %
r
1 Oxheart 28,5 34,6 37,8 45,9 16 19,4 82,3
2 Saint Pierre 26,4 30,1 33 37,7 28,1 32,1 87,5
3 Buzău 1600 23,9 33,9 30,6 43,4 15,9 22,5 70,4
4 Ace 55 VF 16,6 30 25,7 46,5 12,9 23,3 55,2
5 Rio Grande 19,7 20,9 28 41,2 20,2 29,7 67,9
6 San Marzano 14,2 29,7 24,7 51,7 8,8 18,4 47,7
x Media 11,4 16,6 29,9 43,6 16,9 24,6 68,5
Din tab.5.3, reiese faptul că cea mai ridicată producție se obține în luna august cu un
procent cuprins între 28% și 37,8% la soiurile, cu excepția soiurilor Ace 55 VF și San
Marzano, care au valori 25,7% respectiv 24,7%.
49
În figura 5.2, putem observa foarte bine eșalonarea pe luni a producției.
40
35
30
25
20 Iulie
August
15 Septembrie
10
0
Oxheart Saint Buzău Ace 55 VF Rio Saa Media
Pierre 1600 Grande Marzano
Fig.5.2 Producția tomatelor a cultivarelor studiate (2017)
În continuare putem observa mărimea fructelor, diametru acestora, precum și numărul

de loje seminale, redate în tabelul de mai jos.
50
În urma efectuării aceestei experienței, sortimentul studiat, se clasifică după o serie de

mărimi;
Sortiment cu fructe foarte mari ( Oxheart; Saint Pierre; Buzău 1600 )
Sortiment cu fructe mari ( Ace 55 VF; Rio Grande; San Marzano).
51
CONCLUZII
În urma experienței efectuate, cu ajutorul rezultatelor obținute în județul Vaslui, satul

Secuia, unde s-au urmărit rezultatele dintre șase soiuri de tomate în condiții de câmp, am tras
următoarele concluzii:
1. Cultivarele experimentale studiate, sunt atât cu creștere determinate, dar și cu
creștere nedeterminată, cu înălțimea plantei foarte variabila; 170 cm (Buzău 1600) , 80 cm
(Ace 55 VF).
2. Fructele soiurilor studiate, din punct de vedere al culorii(roșu uniform,
intens ), acestea sunt asemănătoare, excepție făcând soiul Oxheart, fiind de culoare roșie-
violacee.
3. Fructele cu cel mai mare gramaj, dar și un aspect plăcut obținându-se la
soiurile Oxheart (230-250g) și Buzău 1600 (200-220g).
4. Cele mai productive cultivare cu o producție peste media de 68,5 t/ha, fiind
soiurile; Oxheart (82,3 t/ha), Saint Pierre (87,5 t/ha) și Buzău 1600 (70,4 t/ha)
5. Toate soiurile au dat produții maxime în luna august.
6. În sortimentul studiat, putem diferenția atât soiuri cu creștere determinată (Ace
55 VF, Rio Grande, San Marzano) cât și cu creștere nedeterminată (Buzău 1600, Sain Pierre
și Oxheart).
7. Sortimentul studiat satisfice atât cerițele pentru consum în stare proaspătă, cât
și cele pentru industrializare ( Rio Grande).
8. Producția de tomate variază în funcție de gradul de sănătate, de vârsta răsadului
și epoca de plantare.
53
BIBLIOGRAFIE
54

Proiect Diplomă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Diplomă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRADˮ DIN IAŞI

Dănuț- Florin LAZĂR

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

Dănuț Florin LAZĂR

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII REFERITOR LA CULTURA

1.1 Importanta culturii tomatelor

1.1.1 Importanța alimentară.

1.1.2. Importanța economico-social.

1.1.3. Importanța agrotehnică a tomatelor.

1.1.4 Factorii de risc.

1.1.5 Originea si aria de raspandire.

Mii Mii Mii

Tomate 50 48 44 683 749 711 -3 +62 -4 -38

1.2 Particularitățile botanice și biologice ale tomatelor.

1.2.1. Sistemul radicular.

Fig.1.1- Sistemul radicular al tomatelor(foto original)

“Rădăcina reprezintă în general un principiu foarte important la fixarea acestor

Rădăcinile la plantele tinere, în condițiile în care temperaturile sunt aproape de

Fig.1.2- Tulpina tomatelor(foto original)

În perioada tinereții tomate au o tulpină erbacee, de diferite înălțimi în funcție de mai

Fig.1.3- Frunza tomatelor (foto original)

1.2.3 Infloreșcena și floarea

Fig.1.4- Floare de tomate și inflorescentța(foto original)

Fig.1.5 –Tomate înainte și după maturitatea fiziologică(foto original)

Perioada cea mai sensibilă în dezvoltarea fructelor de tomate îl reprezintă legarea și

Fig.1.6- Semințe de tomate(foto original)

În funcție de calitatea semințelor, într-un gram de semințe încap cu aproximație 300 –

Din momentul semănatului semințelor pâna la răsărirea acestora asigurându-le

1.3 Particularități ecologice

1.3.1 Cerințele față de temperatură.

Temperatura optimă a aerului, pentru plantele de tomate în funcție de faza de vegetație

Faza de vegetație Temperatura( 0 ºC )

Florile tomatelor au un ritm accelerat de creștere sub influiența temperaturilor

1.3.2. Cerințele față de apă

1.3.3. Cerințele față de aer

Conținutul de Oxigen, Azot și Dioxid de carbon

 Azot 78% 78,5-80%

1.3.4 Cerințe față de lumină

Condiții de lumină Faza de vegetație în care se Efectele provocate

1.3.5 Cerințele față de sol

1.3.6 Cerințele față de elementele nutritive

Autorul Producția, Elemente nutritive kg/t

Chaux și Foury 1994 50 2,3 – 5,8 0,8-1,9 3,9-8,0 2,5-5,6 0,6-1,4

Popescu și Atanasiu, 2000 35 2,6-3,8 0,4-1,0 3,6-4,0 4,0 0,6

Dumitrescu și colab., 1998 60 3,72 0,47 2,45 0,40 0,50

40 2,60 0,70 3,60 0,40 0,60

Adams., 1994 Câmp 2,5-3,8 0,15- 3,1-3,4 1,1-1,4 0,3-0,4

Potasiul îndepliește un rol foarte important în cultura tomatelor, deoarece duce la

Faza de vegetație % din consumul total

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A TOMATELOR ÎN CONDIȚII

2.1 Notiuni generale.

2.2 Cultura în câmp.

2.3 Asolamentul şi rotaţia culturilor .

Asolamentul reprezintă parcelarea terenului în pacele egale , numărul parcelelor sa fie

Evitarea epuizării solului se realizează atâat prin apicarea ingrăsămintelor , dar şi

2.3.1 Beneficii ale rotaţiei culturii.

2.4 Lucrări de pregătire a terenului.

2.5 Înfiinţarea culturii.

Fig 1.7 -Stadii diferite a culturii experimentale(foto original)

Dezinfecția amestecului de pământ pentru producerea de răsaduri sau pentru repicat

2.6 Lucrări de îngrijire ale culturii.