REGULI SPECIFICE JURNALISMULUI ECONOMIC

În general, literatura de specialitate consideră că articolele cu conţinut economic, şi

mai ales financiar – dar nu strict specializat 1 – cuprind, în plus faţă de articolele generale,
nespecializate, două dimensiuni. Astfel pe lângă relatarea, povestirea conţinutului propriu-zis
al articolului, jurnalistul economic are drept sarcină explicarea articolului, a fenomenelor şi
mecanismelor economice implicate, precum şi compararea, relaţionarea informaţiilor
cantitative prezentate: cifre şi procente, indici şi indicatori etc. În continuare, vom analiza în
mod succint fiecare din aceste dimensiuni.
În ceea ce priveşte relatarea conţinutului, jurnalistul economic trebuie să ţină
seama de faptul că spre deosebire de un articol de ştiri de exemplu, articolul economic trebuie
„povestit”de o asemenea manieră, încât să suscite interesul cititorilor; de aceea, „ambalajul” -
respectiv forma pe care o îmbracă articolul - trebuie să fie cât mai atractiv. Aşa că încercaţi să
utilizaţi personaje cât mai puternice, acestea sunt povestitori excelenţi ai subiectelor
economice. „Cine este afectat?”, „Cine are de câştigat?”, „Cine are de pierdut?”. Priviţi
dincolo de exemplele celor care şi-au pierdut economiile de o viaţă în investiţii nerentabile,
găsiţi personaje care au avut succes investind la bursă. Sau abordaţi articolul din perspectiva
intermediarilor financiari: dealerul este un povestitor potenţial foarte nimerit, universul în care
se mişcă acesta este unul exclusivist, restrictiv şi în acelaşi timp, fascinant pentru outsideri,
pentru oamenii de rând.
O tehnică frecvent utilizată în articolele economice pentru a le spori atractivitatea
se referă la modul în care debutează articolul: aşa cum am mai afirmat, înafară de cititorii care
lecturează în mod regulat secţiunea economică, ceilalţi cititori pot fi determinaţi să citească un
articol economic numai dacă atenţia le este atrasă chiar de la început. Se impune aici o
observaţie foarte importantă: prin opoziţie, în cazul articolelor cu caracter general, cititorul
poate începe lectura exclusiv din dorinţa de a se informa, de a fi în contact cu ceea ce se
întâmplă în jurul său, chiar dacă subiectul nu îl interesează în mod deosebit; în această
situaţie, principala misiune a jurnalistului este să-i menţină viu interesul până la final, pentru
ca cititorul să nu abandoneze lectura. Această misiune revine şi jurnalistului economic; în plus
însă, el va trebui să găsească un factor motivant, un stimulent mult mai puternic pentru a trezi
interesul cititorului, prin comparaţie cu articolele generale, nespecializate.
În funcţie de subiectul pe care trebuie să-l acoperiţi, analizaţi necesitatea de a
include părerile avizate – respectiv experţii – în povestirea dumneavoastră. De regulă, opiniile
şi comentariile acestora, redate în mod uzual prin intermediul citatelor, au efecte benefice,
sporind credibilitatea materialului; însă, în acelaşi timp, introducerea lor conferă un caracter
tehnic, răpeşte din atractivitatea textului, şi, nu în ultimul rând, poate aduce chiar o notă de
monotonie. Aşa că nu vă simţiţi obligat să introduceţi părerea expertului, nu există nici un
standard sau vreo normă care să impună acest lucru: faceţi-o doar dacă ea este absolut

1
avem în vedere aici nu neapărat articolele pur “tehnice”apărute in publicaţiile financiare, ci mai ales articolele
cu conţinut economic şi financiar apărute in publicaţii cu caracter general şi deci destinate cititorului obişnuit
necesară pentru înţelegerea corectă a anumitor fenomene economice sau dacă aduce ceva în
plus în articol.
Cea de-a doua perspectivă asupra căreia trebuie să se concentreze jurnalistul
economic este explicarea fenomenelor şi a mecanismelor specifice manifestate în domeniul
economic. În acest sens, una din premisele esenţiale este aceea că jurnalistul scrie pentru
cititori neavizaţi, ignoranţi în materie de economie, ceea ce face misiunea acestuia cu atât mai
dificilă. Cea mai eficientă modalitate este să căutaţi comparaţii, analogii din viaţa cotidiană.
Este greu, dar dacă ne gândim totuşi că „părintele economiei” Adam Smith reuşea să o facă –
şi chiar cu succes – la finele secolului al 18-lea, cu siguranţă că veţi reuşi şi dumneavoastră.
Oferiţi exemple cât mai concrete, corelaţii şi deducţii logice, şi cititorilor nu le va fi prea greu
să înţeleagă de ce uneori preţul acţiunilor creşte când cererea este foarte mare pe piaţă, sau de
ce salariul scade atunci când oferta de muncă este foarte mare.
O altă problemă importantă în explicarea fenomenelor şi mecanismelor economice
se referă la urmărirea evoluţiei acestora în timp; în acest fel, cititorul percepe şi înţelege mai
uşor fenomenul în cauză, este antrenat în căutarea unor regularităţi sau trend-uri, încearcă în
mod activ să identifice cauzele evoluţiei respective. Să luăm de exemplu cazul unui portofoliu
de acţiuni cotate foarte bine pe piaţă la acel moment: analizaţi evoluţia acestuia de-a lungul
ultimului an sau chiar doi ani, explicaţi cauzele care au determinat anumite evoluţii şi
fluctuaţii de curs, calculaţi indici ai cursului, introduceţi tabele şi grafice şi veţi reuşi mult mai
bine să vă faceţi înţeles. Mai ales atunci când aveţi de analizat mulţi indicatori în dinamică,
graficele şi tabelele în particular sunt extrem de utile, pentru că sistematizează multitudinea de
infomaţii, le fac mai uşor de urmărit si comparat, şi permit identificarea eventualelor corelaţii
între mărimile analizate.
În fine, cea de-a treia dimensiune priveşte compararea, identificarea de relaţii între
diferitele variabile prezentate. În primul rând, atunci când doriţi să evidenţiaţi evoluţia în timp
a mărimilor pe care le analizaţi, utilizaţi indici, mai ales când este vorba de modificări
considerabile şi frecvente, atât în sensul creşterii cât şi al scăderii; în funcţie de modul cum îi
interpretaţi, indicii vă arată de câte ori se modifică o variabilă, sau cu cât se modifică în mod
relativ; de exemplu, daca cursul unei acţiuni creşte de la 4000 la 5000 lei, atunci indicele
cursului va fi: 1,25 sau 125%. Aceasta înseamnă că cursul a crescut de 1,25 ori sau, altfel
spus, cu 25%. În al doilea rând, când mărimile cu care lucraţi sunt ele însele mărimi
procentuale, calculaţi modificarea relativă, nu doar în puncte procentuale – de exemplu dacă
rata profitului creşte de la 20% la 30%, ea creşte cu 10 puncte procentuale, e adevărat; dar
pentru ca creşterea respectivă să aibă semnificaţie, relevanţă, este mult mai indicat să spuneţi
că ea creşte cu 50%: în cazul în care rata profitului creştea de la 80% la 90%, modificarea ar fi
fost tot de 10 puncte procentuale, însă, în mod relativ, rata profitului ar fi sporit cu doar
12,5%. În altă ordine de idei, atunci când credeţi că este posibil ca cititorii să nu înţeleagă
exact ce înseamnă cifrele respective sau nu realizează semnificaţia unei modificări, faceţi
analogii şi comparaţii cu lucruri concrete – de exemplu ce ar însemna ca dintr-un apartament
de 4 camere să te muţi într-unul de doar 2 camere etc. Aceste recomandări sunt foarte utile,
însă nimic nu vă împiedică să utilizaţi şi alte moduri de a explica cititorilor fenomenele
analizate. Chiar dacă uneori sunteţi nevoit să utilizaţi exemple poate mai neobişnuite, mai
bizare, mai surprinzătoare, principalul este să vă faceţi înţeles şi să atrageţi cititorii.

Afirmam la începutul acestei secţiuni că una din particularităţile unui articol

economic faţă de unul cu caracter general este utilizarea cifrelor, a datelor statistice şi modul
specific de interpretare a acestora. Pentru a asigura utilizarea şi analiza corespunzătoare a
datelor, va trebui în mod obligatoriu să luaţi în considerare, încercând să răspundeţi la o serie
de întrebări
De unde provin datele? Pentru a lămuri această chestiune – practic cea mai
importantă – va trebui să analizaţi cine a cules datele, în ce mod, precum şi modul în care au
fost calculaţi indicatorii despre care urmează să scrieţi. Veţi surprins să constataţi că nu
rareori cel ce vă dă datele nu cunoaşte provenienţa acestora – de aceea fiţi cât mai sceptic. Şi
chiar atunci când sursa poate fi identificată, tot va trebui să aflaţi exact care este aceasta;
imaginaţi-vă de exemplu că analizaţi efectul poluant al unei investiţii foarte importante
realizate de o mare companie multinaţională: altfel veţi privi, şi dumneavoastră şi cititorii, un
studiu realizat de o echipă de experţi independenţi, faţă de cel realizat de o echipă angajată de
compania în cauză. Aceasta nu înseamnă că cercetările întreprinse de un grup afectat – direct
sau indirect – de rezultat, sunt în mod sigur false. Insă este bine să fiţi şi mai sceptic când
sursa informaţiilor are un anumit interes –mai ales de ordin politic – legat de studiul respectiv
şi de conţinutul articolului dumneavoastră. Chiar dacă informaţiile pe care le furnizează sunt
corecte, s-ar putea să existe o serie de informaţii nefăcute publice, care infirmă rezultatele
studiului respectiv. Aşa că cea mai bună armă de care puteţi uza este vigilenţa maximă.
Este studiul în cauză corect din punct de vedere metodologic? Mai ales atunci
când este vorba de cercetări şi date importante, instituţiile de presă de renume permit
utilizarea acestora numai după o confirmare prealabilă a comunităţii ştiinţifice în ceea ce
priveşte metodologia de calcul. De ce nu este realizat acest lucru de către toate instituţiile de
presă şi pentru toate categoriile de date şi cercetări? Pentru că timpul şi costurile implicate
nu o permit – deşi etica profesională în mod normal o cere.
Confirmarea datelor de către experţi înseamnă că autorii studiului respectiv au
urmat regulile cercetării ştiinţifice specifice domeniului, fapt ce-i conferă credibilitate – cel
puţin din acest punct de vedere. În măsura în care studiul nu a fost confirmat, utilizarea
acestuia este problematică: va trebui să investigaţi dacă studiul încalcă regulile cercetării
ştiinţifice sau dacă nu e considerat suficient de important, de semnificativ, ca să merite
osteneala.
Cum au fost colectate datele? Aceasta este o chestiune foarte importantă, mai ales
atunci când studiul nu a fost confirmat, pentru că confirmarea ia în considerare inclusiv modul
de culegere a informaţiilor. În măsura în care datele provin de la un organism de statistică sau
de la firme de marketing, putem presupune totuşi că ele sunt corecte; în ultimă instanţă, nu
putem exagera: jurnalistul nu este nici expert contabil, nici expert în statistică sau în studii de
piaţă. O investigaţie atât de amplă – care să verifice inclusiv modul de calcul al eşantionului
reprezentativ şi selecţia aleatoare a subiecţilor de exemplu – se realizează doar în cazul unor
articolelor de importanţă naţională sau internaţională, a căror inexactitate poate avea
consecinţe dezastruoase la aceste nivele. Şi oricum, în asemenea situaţii, instituţia de presă
recurge la serviciile unor specialişti.
Fiţi sceptici atunci când lucraţi cu corelaţii şi comparaţii Statisticienii utilizează
adesea tehnica regresiei – respectiv un proces prin care anumite mărimi sunt comparate pentru
a vedea dacă între ele există corelaţii din punct de vedere statistic. Aveţi mare grijă însă,
pentru că în statistică, existenţa unei corelaţii între două variabile nu implică neapărat o relaţie
de cauzalitate: uneori identificarea unei corelaţii între variabile poate fi o simplă coincidenţă.
Fiţi foarte atenţi cu cifrele scoase din context Datele alese în mod deliberat
pentru a părea interesante sau a favoriza un anumit rezultat sau o anumită concluzie pot să
însemne cu totul altceva atunci când sunt plasate într-un context diferit. Acest lucru este cel
mai bine ilustrat prin exemplul unui cotidian care, în urma unei ninsori abundente, publica
ştirea că pe drumul naţional 7 stratul înalt de zăpadă a provocat 10 accidente grave şi foarte
grave în ultimele douăzeci şi patru de ore. Ceea ce nu menţiona de fapt articolul respectiv era
faptul că, în condiţii normale de trafic, pe drumul respectiv se petrec în medie 12 accidente
grave zilnic. Aceasta însemna de fapt că zăpada căzută în zilele precedente prevenise în
realitate 2 accidente, probabil din cauza traficului mai redus. Scoaterea cifrelor din context şi
utilizarea lor necorespunzătoare este din păcate o practică frecvent întâlnită: jurnaliştii recurg
la această practică fie pentru a ilustra numai un anumit aspect al fenomenelor sau
evenimentelor prezentate, fie pentru a susţine anumite concluzii; oricum ar fi, chiar dacă
datele utilizate sunt absolut corecte, ea reprezintă o deformare a realităţii, similară cu
minciuna prin omisiune: adevărul pe jumătate spus este incompatibil cu ideea de exactitate, de
acurateţe în prezentarea informaţiilor.
În fine, aveţi grijă cum interpretaţi cifrele Nu rare sunt cazurile când acelaşi set
de date este utilizat pentru a susţine argumentaţii aparent opuse, şi, paradoxal, prin modul
particular de interpretare a cifrelor, ambele „tabere” par să aibă dreptate. Iar în ceea ce priveşe
interpretarea, modul în care este formulată ideea respectivă joacă un rol esenţial. Iată un
exemplu: în baza aceluiaşi set de date, două studii asupra poluării au ajuns la concluzii total
opuse – în vreme ce primul afirma că aproximativ 100 milioane de americani respiră aer
poluat, cel de-al doilea susţinea că în marea majoritate a timpului, aerul din oraşele americane
este sănătos. Ambele afirmaţii au la bază aceleaşi date, şi ambele sunt corecte din punct de
vedere statistic. În esenţă, 100 milioane de americani respiră într-adevăr aer poluat, dar numai
ocazional. Din punct de vedere al acurateţii, ambele afirmaţii sunt însă incorecte. Aşa că aveţi
grijă la modul cum sunt formulate astfel de studii şi cercetări ce conţin cifre. Mai mult, fiţi
foarte atent la propria dumneavoastră formulare – s-ar putea să greşiţi neintenţionat
Utilizarea cifrelor este o chestiune extrem de sensibilă în domeniul economic. Mai
ales când nu au o pregătire economică, unii reporteri mai puţin experimentaţi se blochează
atunci când se trezesc cu o grămadă de hârtii pline de cifre, grafice şi tabele în faţă. Iar unele
surse chiar contează pe acest lucru! Însă nu uitaţi: misiunea jurnalistului economic este tocmai
aceea de a sistematiza multitudinea de cifre şi a le descifra semnificaţia pentru cititori.
 Universul afacerilor în articolele cu profil economic
– PREZENTAREA UNEI COMPANII –

Unul dintre subiectele frecvent abordate de către jurnalişii economici îl reprezintă

mediul de afaceri, universul companiilor ce activează pe piaţa locală, naţională şi chiar
mondială; el prezintă un interes major pentru cititori dat fiind faptul că oricare din ei este un
potenţial investitor, angajat, concurent, consumator al produselor firmei sau un întreprinzător
preocupat de ce se întâmplă pe piaţă. Deşi nu au la bază un model standard de construcţie,
articolele ce vizează profiluri ale firmelor trebuie să cuprindă o serie de elemente de conţinut,
printre cele mai importante numărându-se:
 Informaţiile financiare – consultaţi toate sursele şi bazele de date publice. În
ţara noastră foarte utile sunt bazele de date – majoritatea disponibile online – ale
Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice, Bursei de Valori etc.
Începeţi cu date de ordin general cum ar fi forma juridică, cifra de afaceri, număr
de angajaţi, capitalul social şi principalii acţionari, profitul şi rata profitului,
dividendele acordate etc. Analizaţi apoi mai amănunţit o serie de date din bilanţ şi
contul de profit şi pierderi, gradul de îndatorare a firmei, dar şi îndeplinirea
obligaţiilor fiscale. Analizaţi şi comentaţi evoluţiile de-a lungul mai multor ani de
activitate - nu doar situaţia curentă - inclusiv modificările majore survenite în viaţa
companiei şi consecinţele acestora: majorări de capital, emisiuni de acţiuni şi
obligaţiuni, schimbarea controlului în cadrul firmei, fuziuni şi achiziţii etc. În fine,
nu uitaţi că o sursă esenţială este chiar site-ul companiei – aveţi posibilitatea de a
găsi aici multe din informaţiile pe care le căutaţi, precum şi ultimele noutăţi din
viaţa companiei.
 Produsul companiei – ce bunuri sau servicii produce compania, cum sunt
utilizate/ consumate şi mai ales, de către cine? Identificaţi utilizatorii şi
consumatorii şi încercaţi să evaluaţi produsul sau serviciul, atât din punct de
vedere al caracteristicilor, cât şi al raportului calitate-preţ. Iar dacă timpul şi spaţiul
o permit, este utilă de asemenea, o comparaţie succintă cu produse similare. Nu în
ultimul rând, verificaţi dacă respectivul produs a fost la un moment dat subiect de
controverse, reclamaţii sau chiar scandaluri.
 Ramura de activitate – identificaţi obiectul de activitate al companiei şi
sectorul economic în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, evidenţiind tipul de
concurenţă existentă pe piaţa respectivului produs. Stabiliţi apoi unde se plasează
compania în cadrul respectivului sector – în plan local, sau, după caz, naţional şi
chiar internaţional. În realizarea acestui demers vă va fi foarte utilă consultarea
unor organizaţii sau asociaţii constituite în cadrul ramurii respective, asociaţii
patronale şi/sau ale întreprinzătorilor, asociaţii sindicale, dar şi a analiştilor
economici şi a mediului academic.
 Tot aici va trebui să identificaţi principalii concurenţi, realizând eventual o
comparaţie cu aceştia. În fine, în măsura în care este posibil acest lucru, ar fi
interesant de aflat chiar părerea concurenţilor despre companie.
 Impactul economic – ce însemnătate are compania în plan economic pentru
oraşul/regiunea respective sau, după caz, pentru întreaga ţară? Pentru a afla cum
contribuie firma la dezvoltarea economică, luaţi în considerare numărul de
angajaţi, cifra de afaceri şi rata profitului, tendinţele de dezvoltare şi planurile de
viitor ale companiei. Discutaţi în acest sens, atât cu reprezentanţi ai camerelor de
comert şi ai asociaţiilor profesionale, dar şi cu oficialităţi din administraţia publică
 Avantaje şi dezavantaje – aflaţi ce grupuri sau categorii sociale beneficiază de
pe urma activităţii companiei şi ce grupuri sunt defavorizate, şi mai ales, în ce
măsură şi în ce mod.
 Scurt istoric al firmei – în măsura în care consideraţi relevant acest lucru – de
exemplu în cazul unei dezvoltări spectaculoase – analizaţi succint evoluţia firmei
de la înfiinţarea acesteia. Accentuaţi evenimentele majore – atât momentele de real
succes, cât şi eventualele dificultăţi cu care s-a confruntat firma de-a lungul
existenţei sale: reorganizări, extinderi, dificultăţi financiare, restructurări şi
concedieri masive, scandaluri publice, procese, secrete îngropate etc. Acordaţi
atenţie fiecărui detaliu, discutaţi cu cât mai multe persoane şi faceţi apel la
resursele online: vizitaţi site-uri de afaceri şi forumuri de discuţii
 Explicaţi importanţa articolului – motivaţi alegerea făcută: ce anume v-a
determinat să alegeţi compania drept focus al articolului, ce are aceasta atât de
special sau deosebit pentru a merita atenţia cititorilor? Există o multitudine de
motive pentru care reporterii se îndreaptă către o companie sau alta, dintre care
cele mai frecvente: compania se diferenţiază de concurenţi, fiind unică într-una sau
mai multe privinţe, a obţinut rezultate extraordinare în mod susţinut şi se extinde
spectaculos, reprezintă factorul principal de creştere economică într-un anumit
sector economic sau o anumită regiune etc.