Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 3

Izvoarele dreptului comertului international


Fiind o materie interdisciplinară se disting izvoare internaţionale de
reglementare şi izvoare interne.
Izvoarele internaţionale de reglementare le vom găsi între izvoarele dreptului
internaţional public, în măsura în care acestea cuprind norme aplicabile raporturilor
juridice de comerţ internaţional.
Dreptul internaţional public are 2 izvoare: cutuma şi tratatul.
Cutuma este cel mai vechi izvor de drept, un izvor nescris care reprezintă o
practică îndelungată, repetată, urmată de state cu conştiinţa că valorează drept, cu
conştiinţa obligativităţii acesteia. Ori de câte ori o cutumă reglementează o materie de
comerţ internaţional ea este şi izvor al dreptul comertului international. Astfel,
transportul de mărfuri pe mare cunoaşte numeroase obligaţii, aşa numitele obligaţii
subînţelese ale părţilor care au sorginte cutumiară. Indiferent că nu se scrie nimic despre
aceasta în contract, expeditorul de marfă este obligat să aducă marfa la locul de încărcare
pentru că există cutuma că marfa aşteaptă nava (dacă a venit nava şi nu a venit marfa se
plătesc locaţiile, dacă a venit marfa şi n-a venit nava nu se plăteşte nimic).
Cutuma ca izvor de drept trebuie deosebită de uzuri şi uzanţe.
În materie internaţională uzurile reprezintă reguli de conduită stabilite pe cale de
practică, întocmai ca şi cutuma, dar care nu au valoare obligatorie în sensul că
înfrângerea unui uz nu are consecinţe juridice. În materie de drept internaţional public
sunt mai ales uzurile diplomatice care reprezintă şi ele reguli de conduită, de asemenea
stabilite pe cale de practică, prin repetabilitate dar care nu au caracter obligatoriu.
Înfrângerea unei asemenea reguli nu atrage consecinţe juridice.
Cutuma ca izvor al dreptului comertului international trebuie deosebită şi de
uzanţe.
Uzanţele internaţionale comerciale sunt reguli de predare a mărfii şi de partajare a
cheltuielilor de transport în vânzarea internaţinală de mărfuri. Au fost stabilite pe cale de
practică de către comercianţi; au fost reunite, codificate de Camera Internaţională de
Comerţ de la Paris, dar nu au valoare obligatorie, părţile le aplică numai dacă vor. Astfel
INCOTERMS reprezintă o codificare a acestor uzanţe.
Cel mai important izvor internaţional al dreptului comertului international este
tratatul – un izvor scris. Indiferent de denumire acord, protocol, notă diplomatică,
gentlemen agreement, declaraţie, act final, proces verbal, ad memoire, compromis,
concordat, convenţie, tratatul reprezintă acordul de voinţa a 2 sau mai multe state prin
care acestea convin să reglementeze, într-un anumit mod, relaţiile lor reciproce într-un
anumit domeniu.
Ori de câte ori, domeniul de reglementare se suprapune pe domeniul comerţului
mondial, acordul respectiv, tratatul respectiv este şi izvor internaţional al dreptului
comertului international.
Vom distinge între:
- tratate internaţionale multilaterale sau bilaterale, care cuprind incidental
norme care se aplică şi raporturilor juridice de comerţ internaţional
- tratatele speciale multilaterale şi bilaterale care reglementează materii de
drept comercial international.

1
Astfel cel mai cuprinzător tratat internaţional, Carta ONU, atunci când
reglementează principiul cooperării dintre state, principiul egalităţii în drepturi a statelor,
principiul soluţionării paşnice a diferendelor, principiul pacta sunt servanda, acestea
toate se aplică şi raporturilor de comerţ internaţional. La fel, un acord bilateral de
frontieră, care reglementează regimul frontierei comune, reglementând şi micul trafic de
frontieră, se aplică şi raporturilor de comerţ exterior dintre cele 2 state. O convenţie
bilaterală care reglementează asistenţa juridică bilaterală implicit cuprinde şi asistenţa
juridică în materia raporturilor juridice de comerţ internaţional.
Cele mai importante sunt acordurile speciale şi între acestea distingem acordurile
multilaterale, care sunt tot mai numeroase, fie că sunt acorduri de tip acordurile de la
Marrakesh, aplicabile comerţului internaţional, fie că sunt acorduri internaţionale
speciale.
Acordurile bilaterale speciale – acestea sunt acordurile de plăţi, acordurile de
comerţ şi navigaţie, acordurile aeriene, acordurile de transport rutier bilateral, acordurile
de cooperare, de regulă pentru exploatarea în comun a cursurilor de apă frontieră,
acordurile economice, acordurile comerciale.
Pe lângă izvoarele internaţionale, dreptul comertului international are şi izvoare
interne. Acestea vor fi izvoarele specifice fiecărui sistem de drept care cuprind norme ce
organizează şi reglementează comerţul exterior al respectivelor state, precum şi
participarea statelor în cauză la activitatea de cooperare economică ţi tehnico-ştiinţifică
internaţională.
Cât privesc sistemele de drept ale lumii putem, în general, să le clasificam în trei
categorii:
1 sisteme de drept de inspiraţie romanistă (provin din preluarea şi prelucrarea
dreptului roman);
2 sisteme de common-law (anglo-american);
3 sisteme religioase de drept (musulmane).
Cât priveşte prima categorie, sistemele de drept de inspiraţie romanistă,
caracterizează în special sistemele de drept din Europa şi o parte din Asia. Aceste
sisteme de drept sunt de 2 feluri:
 sisteme care cunosc unitatea dreptului privat, care reglementează indistinct
raporturile juridice civile şi raporturile juridice comerciale;
 sisteme care cunosc dualitatea dreptului privat, care reglementează distinct
raporturile juridice civile de raporturile juridice comerciale.
Pentru sistemele de sorginte romanistă, izvorul principal de drept este legea. În
ordine valorică descrescătoare urmează celelalte acte normative bazate pe lege, care au
denumiri diferite de la un stat la altul. Iar cât priveşte raportul de drept comercial fie în
unitate, fie în dualitatea dreptului privat se recunoaşte valoare de izvor de drept şi
obiceiului.
Pentru sistemele de sorginte romanistă care cunosc unitatea dreptului privat,
izvorul principal intern va fi legea civilă (Codul civil) şi apoi legile speciale care
întregesc legea civilă: legile constituţionale, administrative, funciare, penale, vamale
care cuprind şi norme aplicabile raporturilor de comerţ internaţional.
Pentru statele care cunosc dualitatea dreptului privat, izvorul principal va fi Codul
comercial întregit de legile comerciale speciale şi ca drept comun, legea civilă.

2
CURS 3

Cât privesc sistemele de common-law, acestea au o puternică specificitate şi din


punctul de vedere al izvoarelor pentru că sistemul de common-law s-a format prin efortul
judecătorilor itineranţi. Izvorul principal de drept îl reprezintă precedentul judecătoresc.
Soluţia dată de o anumită instanţă este obligatorie a se aplica tuturor litigiilor similare
soluţionate de instanţele inferioare sau de instanţele de acelaşi grad. Soluţia
judecătorească are 2 componente – ratio decidenti (de ce s-a ajuns aşa, situaţia de fapt) şi
ce s-a spus în legatură cu situaţia de faţă.
În ordine valorică descrescătoare urmează cutuma, obiceiul şi legea.
Cât privesc sistemele de drept islamic (religioase) izvorul principal de drept îl
reprezintă Coranul. Pe lângă Coran în ordine descrescătoare urmează obiceiul
pământului şi legea.

S-ar putea să vă placă și