1.ISTORICUL CERETARILOR PRIVIND LOCOMOTIA UMANA.

Cercetarile privind producerea

locomotiei umane dateaza din antichitate. Aristotel a aplicat analiza geometrica a actiunii mecanice a muschilor
atit la nivel unor parti ale corpului cit si la nivelul intregului corp. Leonardo Da Vinci a descris in desenele sale
anatomice mecanica sorijinului, a urcarii, coboririi, ridicarii din pozitia sezind , precum si realizarea sariturii.
Functiile fiziologice au fost analizate matematic de Galileo Gallilei care s-a remarcat prin eforturile sale de
pionerat privind definirea circulatiei sanguine, fiind creditat ca parintele biomecanicii fluidelor. Alfonso Borelli
a explorat cantitativ forta dezvoltata de muschi si a definit oasele drept pirghii actionate si controlate de muschi.
El este considerat fondatorul biomecanicii solidelor. Biomecanica urmareste intelegerea aspectelor
fundamentale ale functiilor fiziologice, scopul fiind medical. Dezvoltarea tehnologiilor de tratare si
mentinere( terapie) a organismului uman afectat de boala, analiza biomecanica fiind se dezvolta de tehnologii
de sustinere a organelor cu functionare defectoasa, deci se creaza conditii de creare de orteze sau de inlocuire a
acestor segmente prin elemente de protezare.
2.EVOLUTIA TEHNICILOR SI ECHIPAMENTELOR DE INREGISTRAREA MISCARII-studiul
miscarii umane a impus punerea la punct si dezvoltarea unor tehnici de inregistrare si in paralel s-au creat
echipamente pentru inregistrarea acesteia. Acestea au permis analiza miscarii din punct de vedere calitativ
( aspectul miscarii) sau cantitativ (viteze,acceleratii, forte) contribuind considerabil la intelegerea mecanismelor
fundamentale ce stau la baza miscarii umane. Inregistrarea miscarii umane ii apartin fotografului englez
Edward J.Muybridge care prin utilizarea unui set de pina la 36 de camere sincronizate a fost capabil sa
detecteze secvente de imagini egal distantate in timp corespunzatoare locomotiei umane. E. J. Marey si J.
Demeny care au elaborat metoda cronofotografiei ce consta in rotirea, cu viteza constanta, in fata unui obiectiv
fotografic a unui obturator constind dintr-un disc mat prevazut cu fante plasate la distante egale.Prin utilizarea
acestor proceduri stroboscopice el a obtinut primele diagrame “stick” (sub forma de bete) ale miscarii. La
inceput, fotografia era realizata pe fond negru, omul aflat in miscare fiind imbracat intr-un costum de catifea
neagra , pe care, prin aplicarea unor benzi stralucitoare, erau marcate axele si principalele puncte ale partilor
componente ale corpului. Mai tirziu, benzile au fost inlocuite cu becuri incandescente punctiforme, plasate
corespunzator cu axele articulatiilor. Cronofotografia a fost dezvoltata considerabil de N.A.Bernstein, care a
elaborat metoda ciclogrammetriei. Cu ajutorul obturatorului, pe placa se obtineau traiectoriile punctiforme ale
beculetelor acestea constituind asa numita ciclograma. In functie de coordonatele punctelor, pe ciclograma se
puteau calcula deplasarea lor, vitezele si acceleratiile, iar in functie de masa si acceleratia elementelor, se
calculau fortele aplicate. N.A. Bernstein a obtinut, printr-o simplificare considerabila a metodei de determinare
a eforturilor ( a neglijat determinarea cu exactitate a momentelor de inertie), date importante privind caracterul
“discret “ si interactiunile complexe ale miscarilor. Aceste cercetari au stat la baza elaborarii teoriei
biomecanicii. Cea de a doua directie de dezvoltare a cronofotografiei a urmarit reproducerea miscarilor pe
ecran. Aceasta a condus la aparitia cinematografiei.Marey a folosit “fotopusca” in care 12 placi se schimbau
succesiv cu rapiditate. Benzile negative de hirtie, mai tirziu de celuloid, s-au dovedit mai practice. Pentru
aplicarea lor, s-a recurs la un obturator; cind discul “inchide” complet obiectivul, banda inainteaza cu un cadru..
Datorita filmarii cu frecventa inalta (filmare rapida), proiectind pe ecran cu frecventa normala, se poate obtine o
imagine incetinita.
3. MASURARE, DESCRIERE, ANALIZA SI EVALUARE .Orice evaluare cantitativa a miscarii umane
trebuie precedata de o faza de masurare si descriere.Toate masuratorile sunt subiective si sunt aproape
imposibil de comparat cu cele obtinute anterior. Observatorii sunt apoi confruntati cu sarcina de a descrie ceea
ce au vazut, de a monitoriza modificarile de a analiza informatiile si de a determina( diagnostica) cauzele. In
cazul efectuarii masuratorilor in timpul miscarii pacientului atunci informatia poate fi prezentata intr-o
maniera convenabila pentru descrierea miscarii din punct de vedere cantitativ. Sarcina observatorului este
simplificata in acest caz considerabil. El poate acum sa cuantifice modificarile, sa desfasoare analize simple si
sa incerce sa ajunga la un diagnostic obiectiv. La cel mai inalt nivel de evaluare observatorul poate realiza
analize biomecanice extrem de semnificative in diagnosticarea cauzei exacte a problemei, poate compara aceste
analize cu cele ale indivizilor normali si sa monitorizeze modificarile lor detaliate, in timp. Tehnicile de
masurare si analiza utilizate intr-un eveniment atletic ar putea fi identice cu tehnicile utilizate in evaluarea
mersului amputatilor. Atletii sunt analizati pentru modificari detaliate dar minore care vor imbunatati
performantele lor prin citeva procente. Amputatii sunt analizati pentru progrese majore care sa le asigure
controlul stabilitatii mersului.
4. MASURAREA, DESCRIEREA SI MONITORIZAREA
Functiile de masurare si descriere sunt dificil de separat. Se are in vedere ca un dispozitiv de masurare dat
poate furniza datele intr-un numar diferit de moduri. Primele studii biomecanice aveau drept unic scop
descrierea unei miscari date, evaluarile ce erau furnizate rezultind doar din inspectarea vizuala a datelor.
Descrierea datelor poate lua forme multiple: curbe, obtinute pe sisteme de inregistrare cu penita;
grafice ale coordonatelor corpului; diagrame “stick” sau masuratori simple de iesire cum ar fi viteza
mersului, sarcina ridicata sau inaltimea unei sarituri. O camera de filmat este prin ea insasi un dispozitiv
de masurare, graficele rezultate constituind descrierea evenimentului in timp si spatiu .Coordonatele
reperelor anatomice pot fi extrase si reprezentate grafic la intervale de timp regulate. Reprezentarile
grafice, in timp, ale uneia sau mai multor coordonate sunt utile in descrierea modificarilor detaliate a unui
reper particular. Ele pot de asemenea avidentia ochiului antrenat modificarii in viteza si acceleratii. O
descriere riguroasa in planul de miscare este diagrama “stick” in care fiecare segment corporal este
reprezentat printr-o linie dreapta sau “bat”. Prin unirea acestora se obtine orientarea spatiala a tuturor
segmentelor in orice moment de timp.
A monitoriza inseamna a nota modificarile in timp. Deci un fizioteraput va monitoriza progresul ( sau
lipsa lui) pentru fiecare persoana handicapata supusa terapiei. Terapeutul va fi capabil sa monitorizeze
orice progres doar prin masuratori sigure si precise si prin aceasta sa faca observatii asupra corectitudinii
terapiei aplicate. Ceea ce monitorizarea nu ofera este daca un progres a avut sau nu loc; ea da doar
informatii privind modificarea.
5.ANALIZA -poate fi definita ca orice operatie matematica. O analiza biomecanica complexa ar putea
implica un model constituit din segmente articulate pentru care, cu date kinematice, kinetice si
antropometrice corespunzatoare se poate desfasura o analiza care sa produca o multime de curbe
semnificative reprezentind variatia in timp a unor parametrii importanti. Miscarea ce se inregistreaza prin
observatie directa sau cu echipamente corespunzatoare poate fi descrisa printr-un numar mare de variabile
kinematice: deplasari, unghiuri in articulatii, viteze si acceleratii. Pornind de la un model riguros al
corpului uman, din punct de vedere al datelor antropometrice, se poate dezvolta cu un grad mare de
precizie un asa numit model cu segmente articulate. Datele cinematice pot prezice fortele si momentele
musculare care au cauzat miscarea observata. O astefel de tehnica de analiza poarta denumirea de
problema inversa, pentru ca permite stabilirea informatiilor de intrare in sistemul analizat pe baza celor de
iesire. Aceleasi informatii ar putea fi obtinute in conditiile existentei un model matematic pentru muschi,
pentru care se cunosc informatii privind activitatea electrica (EMG), lungimea muschiului, viteza de lucru
si aria sa transversala.
6.EVALUAREA SI INTERPRETAREA-Scopul oricarei evaluari este de a face o apreciere cu privire la
miscarea fizica analizata. Punctele de vedere pot fi foarte diferite: un antrenor isi poate pune problema
aprecierii calitatii programului de antrenament aplicat prin evaluarea energeticii miscarii studiate si
compararea ei cu rezultate anterioare; un chirurg va incerca sa aprecieze rezultatele interventiei chirurgicale
executate, urmarind de exemplu, momentele dezvoltate de muschii genunchiului; iar un cercetator isi poate
dori sa interpreteze modificarile motorii ce rezulta prin aplicarea unei anumite perturbatii si prin aceasta sa
verifice sau sa nege diferite teorii ale controlului neural. Indiferent de obiectivul urmarit evaluarea poate
sau nu sa ofere raspunsuri in functie de calitatea si cantitatea de informatiilor continute in analiza. Deciziile
pot fi pozitive, in sensul, de exemplu, a continuarii programului de antrenament, sau a aprecierii drept
corecte a interventiei chirurgicale aplicate, sau negative cind informatiile, conduc la anularea, uneori in
mod incorect a planului adoptat initial. Unele evaluari biomecanice, implica, mai de graba o cercetare a
descrierii insasi a miscarii observate decit a versiunii analizate a ei. In mod obisnuit, sunt examinate
curbele fortelor dereactiune ale solului, obtinute cu o platforma de forta. Acest echipament mecanic
produce un semnal electric care este propotional cu greutatea corpului ce actioneaza pe ea.
7 BIOMECANICA SI RELATIA SA CU FIZIOLOGIA SI ANATOMIA

Fiind o disciplina relativ noua in domeniul cercetarii este important a se identifica interactiunea ei cu alte
stiinte ce studiaza miscarea si anume cu fiziologia neurala si cea a exercitiului. Sistemul neuromuscular
actioneaza ca un sistem de control al eliberarii energiei metabolice in scopul generarii unor patern-uri
controlate de tensiune musculara in prezenta structurilor pasive ( ligamente, suprafete articulare si sistem
scheletal). Acesti muschi actioneaza la articulatii pentru a crea momente ale fortelor care cauzeaza
miscarea sau se opun miscarii, rezultatul fiind o generare sau o absorbtie de energie. Acest nivel
biomecanic este cel care permite evidentierea scopului net si final al sistemului nervos central. Din punct
de vedere neurologic in unitatea motorie se poate vedea convergenta mai multor semnale excitatorii si
inhibitorii, acest axon primind denumirea de “ cale finala comuna”. La acest nivel miroscopic este totusi
imposibil a se identifica in totalitate intentia sistemului nervos central. In fiecare muschi se poate observa
un al doilea nivel de convergenta prin insumarea tuturor fortelor unitatilor motorii printr-un proces numit
“recrutare”. La nivel articular se poate vedea al treilea nivel de convergenta unde momentul fortei este o
insumare algebrica a tuturor produselor dintre tensiunile muschilor agonisti si antagonisti si lungimea
bratelor de actiune ale acestor forte. Din acest punct de vedere momentul fortei poate fi descris drept “ cale
mecanica comuna” pentru ca el reflecta insumarea algebrica a tuturor fortelor controlate de sistemul nervos
central. Cind se cerceteaza un membru in ansamblu sau intregul corp se pot vedea corelatii intre variatiile
de momente si se poate observa un nivel mai inalt al controlului exercitat de sistemul nervos central.In
consecinta, indiferent de scopul in care se face analiza biomecanica ( diagnosticare sau evaluare a
performantelor sportive) aceasta impune cu necesitate si analiza si evaluarea semnalului de iesire net, atit al
sistemului neural cit si a celui metabolic, precum si identificarea oricaror constringeri ale sistemului
anatomic. Astfel, daca performanta este diminuata din cauza unor probleme metabolice (oboseala, de
exmplu) acest lucru va putea fi observat in fortele, momentele si puterile mecanice. In mod similar, daca
sistemul neural este deficient o gama de variabile biomecanice si electromiografice vor permite
diagnosticarea variatiilor anormale si vor ajuta medicul chirurg sau terapeut in gasirea celor mai bune
solutii privind managementul pacientului.

8 BIOMECANICA LOCOMOTIEI UMANE- Protezarea este in prezent definita ca stiinta ce are ca

obiect de studiu inlocuirea externa a membrelor iar ortezarea stiinta ce urmareste sustinerea externa a
membrelor si trunchiului. Stadiul actual al tehnicii si tehnologiei au facut posibila producerea unor
dispozitive din ce in ce mai perfectionate. Tehnologiile computerizate si video, sub forma sistemelor de
analiza a miscarii, sunt folosite intens in evaluarea complexelor configuratii de mers, ele furnizind direct
informatii pretioase cu privire la miscarea articulatiilor, activitatea musculara precum si producerea
fortelor. Cuantificarea obiectiva a configuratiei de mers permite specialistilor din protezare si ortezare sa
evalueze atit performantele dispozitivelor proiectate cit si beneficiile pe care acestea le aduc pacientilor.

9.TERMINOLOGIA DESCRIERII LOCOMOTIEI UMANE-Mersul, atit cel normal cit si cel

patologic, este unul cele mai studiate miscari umane, termenii utilizati pentru descrierea lui variaza de la
cercetator la cercetator si de la profesie la profesie. Exista, in principiu, citiva termeni care sunt, in mod
obisnuit, utilizati in descrierea mersului si care sunt unificati de la profesie la profesie.Un ciclu de mers
este definit ca miscarile si evenimentele care au loc intre contacte succesive ale calciiului celuiasi picior cu
solul. El contine doua faze : pasirea - stance phase; pendularea sau balansul – swing phase. Specialistii
in domeniul protezarii si ortezarii descriu trei perioade pentru faza de pasire: Heel-strike este definit ca
intervalul de timp de la atacul cu calciiul pina la atingerea solului cu toata talpa ( foot-flat). In timpul acesta
vectorul forta este posterior gleznei si genunchiului si anterior soldului. Piciorul incepe in acest moment sa
cistige in stabilitate; Mid-stance este definit ca intervalul de timp dintre contactul pe sol cu toata talpa
(foot-flat) pina la desprinderea calciiului de pe sol (heel-off). In aceasta perioada, vectorul forta se misca
anterior gleznei si posterior genunchiului si soldului, si ar trebui sa furnizeze stabilitate optima in dispozitiv
(in proteza);Push-off reprezinta perioada finala in care are loc propulsia inainte a corpului. Ea se produce
intre momentul de desprindere a calciiului ( heel-off) si cel de desprindere a degetelor ( toe-off) de pe sol.
In acest interval de timp vectorul forta este in fata gleznei si se misca dinspre anterior spre posterior fata de
genunchi. Dispozitivul isi reduce gradat din stabilitate permitind degetelor sa se desprinda pentru toe-off.
Faza de pendulare contine doua perioade de accelerare si decelerare. Perioada de accelerare este timpul in
care membrul inferior se misca spre inainte, spre a mari lungimea pasului, iar perioada de decelerare
corespunde timpului in care membrul este incetinit in jos spre a realiza contactul cu calciiul. Ciclul de mers
poate fi descris ca fiind constituit fie din faze fie din evenimente (momente).Definitiile privind
evenimentele importante ce au loc intr-un ciclu de mers au un grad mare de acceptare din parte celor
implicati in studiul miscarii. Prezentarea evenimentelor din cadrul unui ciclu de mers se face, in mod
obisnuit, in doua moduri alternative. Specialistii din domeniul protezarii si ortezarii definesc acele
evenimente ale mersului care prezinta importanta pentru determinarea alinierii corecte a produselor pe care
le furnizeaza (proteze sau orteze).

10.VARIABILE CINEMATICE-In compararea mersului normal cu cel patologic sunt utilizate o serie de
variabile cinematice precum viteza, lungimea pasului dublu (stride lengh), lungimea unui pas simplu (step
lengh) si cadenta. Viteza este definita ca fiind distanta medie (in metri) parcursa intr-o secunda. Lungimea
pasului simplu (step length) este considerata ca fiind distanta acoperita de acelasi punct de pe picior din
momentul contactului initial pina la contactul initial ipsilateral.
Lungimea unui pas dublu (stride length) contine doi pasi simpli, ea putind fi definita ca fiind distanta
masurata de la un punct de pe picior pana la acelasi punct de pe celalalt picior. Cadenta este numarul de
pasi simpli pe minut. Din punct de vedere biomecanic, cand vectorul forta trece anterior de glezna si
posterior de genunchi si sold, el faciliteaza dorsiflexia gleznei, flexia genunchiului si extensia soldului. In
scopul prevenirii aparitiei unui exces in miscarile oricareia dintre articulatii, cind vectorul forta trece
posterior de genunchi, determinind flexia acestuia, cvadricepsii sau extensorii genunchiului incep sa se
activeze, creind un moment de extensie la genunchi In consecinta momentele reflecta activitatea musculara
care are loc intr-un anumit moment de timp. Un alt parametru biomecanic, util si pentru specialistii din
domeniul protezarii si ortezarii, il constituie puterea. Producatorii de proteze de membru inferior sustin, in
ultimele lor cercetari, ca sistemele proiectate “absorb si genereaza energie”.
Comunicarea rezultatelor obtinute impune, insa, o buna intelegere a diferentelor privind terminologia
utilizata, atit in domeniul biomecanicii cit si cel al protezarii si ortezarii.
11PARAMETRII KINEMATICI- Segmentele corporale sunt considerate a fi elemente rigide ce se
utilizeaza in scopul descrierii miscarii corpului. Ele includ piciorul, gamba, coapsa, pelvisul, toracele,
mana, antebratul, bratul si capul. Articulatiile dintre segmente inglud glezna ( articulatiile talocrurala si
subtalara), genunchiul, soldul, incheietura miinii , cotul si umarul. Pozitia reprezinta localizarea in spatiu a
unui sement sau a unei articulatii, masurindu-se in metrii. Un parametru corelat cu pozitia este deplasarea
care se refera la pozitia raportata la originea miscarii. In spatiul bidimensional, pozitia se exprima in
coordonate carteziene ,In mod similar, pentru spatiul tridimensional se vor utiliza trei coordonate de
pozitie(x,y,z). Unghiul articulatiei, numit si unghi intersegmental, este unghiul dintre doua segmente
adiacente, masurat de o parte sau alta a articulatiei. El se exprima, in mod obisnuit in grade si este deseori
convertit in notatii clinice. Fiind o valoare ce depinde de pozitia relativa a segmentelor el nu se modifica
prin schimbarea orientarii in spatiu a corpului.
 Unghiul unui segment reprezinta unghiul de inclinare a unui segment in raport cu orizontala, fiind
masurat in sens antiorar. El este o valoare absoluta ceea ce inseamna ca se modifica cu orientarea corpului.
Viteza reprezinta variatia in timp a spatiului si poate fi liniara sau unghiulara dupa cum variatia spatiului
este o variatie in pozitie sau o variatie in unghi. Se masoara in m/s sau in grade(radiani)/s. Acceleratia
reprezinta variatia in timp a vitezei putand fi la rindul ei liniara sau unghiulara dupa cum variatia se
produce in viteza liniara sau unghiulara. Se masoara in m/s2 sau in grad/s2, respectiv radiani/s2. Masurarea
ei poate fi facuta direct cu ajutorul accelerometrelor.

12. KINEMATICA LOCOMOTIEI-O observatie importanta pe care kinematica o furnizeaza privind

locomotia este cea in privinta cantitatii de miscare pe verticala si in lateral . In activitati precum mersul si
alergarea, corpul tinde sa se miste orizontal pe sol, orice alta miscare, in special cea pe verticala
impiedicand atingerea acestui obiectiv, fiind consumatoare de energie. Daca corpul ar avea roti el ar putea
evita aceste miscari in totalitate ceea ce nu se intimpla in cazul utilizarii membrelor inferioare ca mijloc de
locomotie. Motivul consta in faptul ca in fazele de contact cu calciiul ( heel-strike) si de desprindere a
virfului piciorului de pe sol (toe-off), cele doua picioare formeaza laturile unui triunghi in timp ce in faza
de sprijin mijlociu, piciorul pe care se face sprijinul este vertical.Efectul imediat este coborirea partii
superioare a corpului, numita in mod obisnuit HAT (head-arms-trunk), la contactul cu calcaiul, aceasta faza
de mers fiind denumita faza de sprijin dublu, ea corespunzind momentului in care ambele picioare vin in
contact cu solul, si ridicarea lui in timpul fazei de sprijin mijlociu ( mid-stance) .In acest mod, centrul de
greutate al corpului, amplasat in HAT, va descrie o traiectorie arcuita. In vederea ridicarii pe verticala a
centrului de greutate este necesar un consum de energie care nu va fi redat inapoi in faza de coborire, la
desprinderea piciorului de sol (toe-off). Aceasta miscare in sus si in jos a centrului de greutate este prin
urmare ineficienta, aparatul locomotor utilizind mai multe metode de reducere a amplitudinii acestei
miscari.

13. DETERMINANTII MERSULUI -Cel de-al doile razboi mondial a condus a creasterea
numarului persoanelor cu amputatii. In SUA, in special, s-au depus eforturi considerabile in directia
realizarii de dispozitive de protezare, in special de proteze de membru inferior, in vederea reintregarii
sociale a acestor persoane cu handicap locomotor. Proiectele de cercetare din aceasta directie au inclus si
studii aprofundate privind mersul normal si patologic. O mare parte din cunostiintele actuale privind
mecanismele biomecanice utilizate de organismul uman in timpul mersului si alergarii dateaza din acea
perioada. In vederea reduceri consumui de energie din timpul miscarilor sus-jos si laterale, corpul uman
utilizeaza mai multe mecanisme de baza. Datorita importantei lor deosebite pentru biomecanica mersului
ele au fost denumite determinantii mersului. Aceste mecanisme au doua scopuri de baza: reducerea
inaltimii maxime a centrului de greutate in timpul fazei de sprijin mijlociu ; cresterea inaltimii minime a
centrului de greutate in fazele de contact cu calciiul (heel-strike) si de desprindere a virfului piciorului de
pe sol (toe-off).Rotatia pelviana -Pelvisul se roteste anterior la contactul calciiulului cu solul si posterior
la desprinderea virfului piciorului de pe sol , asigurind astfel cresterea lungimii efective a membrului
inferior in aceste faze ale mersului;Inclinarea pelvisului -Pelvisul se inclina inspre in jos (oblic) spre a
creste lungimea efectiva a piciorului in momentul contactului cu calciiul si al desprinderii de pe sol al
virfului piciorului;Flexia genunchiului in faza de pasire -In timpul fazei de pasire are loc o mica flexie a
genunchiului prin care centrul de greutate este coborit; Mecanismele de rotire a gleznei -In fazele de
contact ale calciiului cu solul si de desprindere a virfului piciorului de sol glena este dorsiflexata si
respectiv plantarflexat;
Rotatia transversala a segmentelor piciorului -Membrul inferior este lungit prin rotatie externa si scurtat
prin rotatie interna; In picior aceste rotatii sunt facilitate de efectul de convertor de moment prin care
pronatia la contactul cu calciiul este convertita in rotatie tibiala interna ( si in consecinta femurala) iar
rotatia externa a femurului la desprinderea vartfului piciorului de sol este convertita in supinopronatie a
labei piciorului.
Un factor important pentru mers este capacitatea de scurtare a piciorului ce penduleaza anterior propulsarii
sale inspre in fata. Principala cale de realizare acestei scurtari este aceea prin flexia genunchiului.
Marimea flexiei genunchiului din faza de balans este proportionala cu lungimea pasului dublu si deci cu
viteza de mers.