amili

a – pr
oală a im a
emoț
iilor Realiz
Ecater
at: Pes
cu
in a
• Viaţa în familie este prima şcoală a emoţiilor. Evoluția societății
umane arată că familia biologic constituită este locul cel mai potrivit
pentru viața. Iată așadar că primii educatori și formatori în viața
copilului sunt propriii lui părinți. Factorii de bază care ajută copilul în
desăvârșirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Funcţia educativă
a familiei constă în formarea.5

2
În acest creuzet intim,
învăţăm să recunoaştem atât
emoţiile proprii, cât şi
reacţiile celorlalţi la emoţiile
noastre, cum să gândim
aceste emoţii şi cum să ne
alegem reacţiile, cum să citim
şi să ne exprimăm speranţele
şi temerile.
3
Emoțiile își fac apariția în viața copilului încă din primul an de viață.
Deși au o formă vagă, confuză, imprecis determinate, ele cuprind
întreaga scenă psihică a acestuia. Ne referim aici atât la stările
plăcute, pozitive (plăcerea - la 2 luni; râsul – la 6 luni; bucuria – 8
luni), cât şi la cele neplăcute, negative (reacțiile de suferință, care
apar la 3 săptămâni; frica, anxietatea, furia și agresivitatea – 5 luni).

Aceste stări afective sunt determinate de satisfacerea sau

nesatisfacerea trebuințelor copilului, de apariția neașteptată a unor
stimuli. Multe dintre ele sunt învățate prin condiționare, imitație sau
inducție.

4
 Stările afective, emoțiile au o mare
valoare pentru viața și existența
copilului. Ele ajută copilul să fie în
contact cu nevoile sale mentale sau
emoționale. Dezvoltarea
emoțională vizează îndeosebi
capacitatea copilului de a-și
percepe și exprima emoțiile, de a
înțelege și a răspunde emoțiilor
celorlalți.
 Iată așadar că primii educatori și formatori în viața copilului sunt propriii lui părinți, sub influența cărora se
dezvoltă personalitatea copilului. La aceasta concură mobilitatea extrem de activă a copilului, limbajul care
devine principala formă de comunicare, atenția vie, percepția extrem de acută, reacțiile spontane, neașteptate,
undeva la limita între instinct și conștient și desigur manifestările emoționale de plăcere - neplăcere, acceptare
- respingere, veselie exuberantă - supărare până la lacrimi, pe principiul „totul sau nimic”. Dominantă la
această etapă este dorința nestăvilită de a se juca, jocul reprezentând pentru copil acea lume mirifică în care se
regăsește și la care trebuie să participi. „Fie-vă dragi copiii, apro­piați-vă de ei și veți vedea că nu-s sălbatici.
Între copii trebuie să fii și tu copil”, spunea marele povestitor al copilăriei, Ion Creangă.

6
O altă caracteristică remarcabilă a copilăriei este
instabilitatea emoțională. Alternarea stărilor de bucurie și
tristețe, râs în hohote cu plâns sfâșietor, este frecventă ca
stare emoțională, iar trecerea de la o stare la alta este extrem
de facilă. În acest context, spectrul emo­țional, ca și universul
cu­noaș­te­rii, se lărgește foarte mult, încât spre vârsta de patru
ani emoțiile iau forma sentimentelor manifeste, atitudinilor și
chiar judecăților morale pe care le face în virtutea a ceea ce i
s-a oferit copilului sau pe care acesta le-a experimentat în
familie. Această adevărată stare de spirit a copilului este
surprinsă foarte bine de Paulo Coelho când spune: „La
această vârstă copilul se bucură fără motiv, nu stă o clipă
locului și obține prin perseverență tot ceea ce își dorește”.

7
Ce este inteligenţa emoţională?

Inteligenţa emoţională este un alt mod de a fi inteligent: inteligenţa inimii.

Înseamnă:

- să cunoşti emoţiile, să le recunoşti;

- să poţi să te pui în pielea celuilalt;

- să ştii să iei decizii;

- să-ţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci;

- să fii motivat;

- să ştii să comunici cu ceilalţi pentru a avea relaţii armonioase.

8
 Concluzie
Privite lucrurile prin prisma evoluției individuale,
se poate spune cu deplin temei că familia este de
fapt o adevărată școală a emoțiilor, pentru că
orice sen­zație pe care copilul o încearcă este
urmată de o reacție emotivă. Important este ca
aceste reacții emotive să fie din categoria celor
pozitive și să se suprapună nevoilor educaționale
ale copilului în creștere și dezvoltare.
9