“Povestea lui Harap-Alb”

de Ion Creanga-caracterizare personaj-

Ion Creanga este considerat in literatura romana creatorul basmului

cult, ale carui principale trasaturi sunt localizarea si umanizarea
fantasticului.
Publicat in anul 1877, in revista “Convorbiri literare”, basmul
“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este considerat “cel mai frumos
basm […] din intreaga noastra literatura”, “un veritabil bildungsroman
fantastic”.
Tema generala a basmelor, lupta dintre bine si rau, ocupa un loc
secundar in “Povestea lui Harap-Alb” deoarece nu exista o confruntare
directa intre erou si fortele raului.In toate probele la care este supus, Harap-
Alb este ajutat de prietenii de nadejde pe care si-i facuse. Tema centrala a
basmului este calatoria initiatica a eroului, fiecare secventa narativa
devenind un moment esential in initierea acestuia atat in plan social, cat si
uman. Din acest punct de vedere, opera devine un bildungsroman.

Titlul sugereaza tema basmului: calatoria de maturizare a mezinului

craiului. Numele personajului ii reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) si
de origine nobila cu puritate sufleteasca (alb).

Naraţiunea la  persoana a III-a este realizată de un autor omniscient,

dar nu şi obiectiv,  deoarece intervine adesea prin comentarii. Spre deosebire
de basmul popular,  unde predomină naraţiunea, basmul cult presupune
îmbinarea naraţiuniii cu  dialogul şi descrierea.
Personajul principal, Harap-Alb, este caracterizat in mod direct de
narator si de celelalte personaje, dar mai ales indirect, prin vorbe, fapte,
comportament, relatia cu celelalte personaje.

Statutul social al personajul este initial unul privilegiat deoarece este

cel mai mic fiu, intruchipand in basm motivul superioritatii mezinului.
Statutul sau social se schimba, insa, pe parcursul operei deoarece este pacalit
de span, care ii fura identitatea, aceasta experienta avand pentru el rol
initiatic.
Din punct de vedere moral, este un erou tipic de basm prin bunatate,
generozitate, curaj, dar se deosebeste prin faptul ca ramane in sfera
umanului, neavand trasaturi supranaturale.
 Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit mai ales din
exterior, din comportamentul sau reiesind ca este o fire sensibila si ca are
momente de indoiala, de ezitare specific umane.
Trasatura dominanta este bunatatea, care se evidentiaza inca de la
inceputul basmului, din scena in care pare a fi cel mai afectat de supararea
tatalui cauzata de esecul fiilor mai mari. Reactia lui este surprinsa de narator
prin caracterizare directa: “incepe a plange in inima sa” si se retrage in
gradina palatului. Milostiv, da de pomana batranei cersetoare pe care o
intalneste, iar aceasta ii rasplateste bunatatea, sfatuindu-l sa ceara tatalui sau
calul, hainele, armele cu care a fost el mire. Astfel pregatit, porneste intr-o
calatorie initiatica, pe parcursul careia este supus mai multor probe menite
sa-l pregateasca pentru viata.
Prima proba la care e supus este chiar cea a tatalui sau, care-l asteapta
la un pod deghizat in urs. Mezinul da dovada de curaj, primind
binecuvantarea tatalui. Podul reprezinta pentru erou trecerea de la
adolescenta la maturitate, dar si trecerea de la o lume cunoscuta, cea a
imparatiei, la o lume necunoscuta, padurea-labirintul vietii in care se
rataceste, neinitiat fiind.
Aici dovedeste o alta trasatura dominanta a sa: naivitatea, lipsa
experientei vietii. De aceea, se lasa usor pacalit de span, pe care il accepta ca
sluga, nesocotind sfatul tatalui. Profitand de credibilitatea lui, spanul il
atrage la o fantana si il inchide in ea. Naivitatea personajului este evidentiata
si de narator prin caracterizare directa, precizand ca este “boboc in felul sau
la trebi aieste”.

Scena fantanii este semnificativa pentru personaj deoarece aici este

inceputul initierii spirituale, al maturizarii. Ceea ce-i lipseste inca lui Harap-
Alb este lipsa de experienta, puterea de a cantari ceea ce e sinceritate si ceea
ce e prefacatorie in faptele oamenilor. Inocenta si credulitatea nu sunt
defecte, ci doar trasaturi firesti la un tanar crescut departe de primejdiile
vietii. Din acest moment incepe un traseu al umilintei, necesar unui viitor
imparat, care va trebui sa inteleaga suferinta supusilor. Intrarea sa in slujba
Spanului se face sub juramant cavaleresc.

In relatia cu spanul se dovedeste a fi cinstit, loial, respectandu-si

juramantul facut chiar si in momentele dificile.
 Drumul catre curtea Imparatului Rosu este un alt prilej de initiere
deoarece el invata acum ca orice fiinta, oricat de neinsemnata ar parea, ar
putea fi de folos. Prin caracterizare indirecta, ce reiese din comportament, se
evidentiaza, din nou, bunatatea eroului deoarece ocoleste furnicile si ajuta
albinele, fiind rasplatit apoi pentru altruismul sau. De asemenea, alaturi de
cele cinci personaje fabuloase, dovedeste capacitatea de a vedea dincolo de
aparente si de a-si face prieteni adevarati, care sa-i fie alaturi in momentele
dificile.
Probele de la curtea Imparatului Rosu reprezinta initierea erotica a
eroului, caci ele duc la ritualul petitului: insotirea mirelui de un alai,
gazduirea (proba de foc), ospatul, proba indemanarii si alegerea motivata a
miresei. Trecerea acestor probe il pregateste pentru casatoria cu o fata din
aceeasi lume ca si el, o etapa esentiala in evolutia sa.
Scena mortii devine simbolica pentru erou deoarece marcheaza
sfarsitul juramantului, dar si al conditiei umilitoare de rob. Invierea
inseamna pentru el o renastere intr-o alta viata in care este pregatit pentru
casatorie si pentru a deveni imparat.
In concluzie destinul personajului principal evidentiaza caracterul
moralizator al basmului, explicat lui Harap-Alb si prin vorbele Sf. Duminici:
“cand vei ajunge si tu odata mare si tare […] vei crede celor asupriti si
necajiti pentru ca stii ce e necazul”. Constructia personajului reflecta
viziunea despre lumea autorului deoarece este umanizat prin comportament
si limbaj, neavand trasaturi supranaturale. Desi inzestrat cu trasaturi
deosebite, Harap-Alb are slabiciuni omenesti, momente de tristete si de
disperare, dar si satisfactiile invingatorului, toate conducand la desavarsirea
sa ca om.