UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE AN II-IF

STUDENT :MIHAI MARIA ANDREEA

DESTINUL NOSTRU E SCRIS ÎN GENE

REZUMAT

Problemele psihice ,,tulburările,, ,,bolile,, apar și se consumă în contextul relațiilor

interumane conflictuale provocând suferință de ordin fizic și psihic. Problemele reale cu care
ne confruntăm de-a lungul vieții își au rădăcinile în conflictele trecute nesoluționate,
ajungând până la începutul copilăriei sau chiar până în momentul conceperii noastre. Nu
există boli psihice grave fără a avea la bază o traumă psihică.

CUVINTE CHEIE traumă, conflict interior, tulburări de personalitate, homosexualitate

INTRODUCERE

,,Nu creierul în sine,ci omul viu este cel care simte,gândește și acționează”(Fuchs,2012)

Psihicul este o componentă fundamentală a organismelor vii,susține supraviețuirea-

autoconservarea și perpetuarea speciei. El are capacitatea de a condensa o cantitate imensă de
informație existentă în exteriorul corpului. Împreună cu sistemul imunitar,hormonal formează
cea mai importantă parte ,,rețeaua psihosomatică,,
asigură organismului viu accesul la aspectele relevante ale realității,aspectele externe ale
organismului-mediul său cât și aspectele interne-lumea sa internă.Lumea internă specifică
fiecărui tip de organism este oglindită pentru diversele etape de dezvoltare.
putem vedea,mirosi,gusta,auzi,dispunem de senzații,emoții, baza prin care putem lega
relații profunde cu alte ființe umane și o relație specială cu noi înșine, el dispune de o serie de
forme de gândire, conține amintiri ,fie conștiente,fie inconștiente. El poate fi marcat inclusiv
de experiențele intrauterine sau de experiența nașterii. În acest sens putem vorbi de o memorie
corporală și de una celulară.
Include capacitatea constiinței de sine-are conștiința propriei existenței,reflectează asupra
propriului rol. Întrebarea ,,cine sunt eu,, este una despre identitate:copiii își iau părinții drept
punct de referință și modele,o persoană care nu-și cunoaște mama are mari problem de
identitate. Adolescenții își caută idoli în grupurile de care aparțin și în media. Pe măsură ce
înaintăm în vârstă ne dăm seama că trăim viața altcuiva și că trebuie să ne-o creăm pe-a
noastră. Când vrem să știm de ce o persoană se comportă într-un anumit mod trebuie să
înțelegem psihicul acesteia.
Mijlocește organismului viu accesul la realitate realitatea obiectivă(lumea în sine ),realitatea
procesată,realitate fictivă(iluzii,gândire influențată,vise,ficțiuni,fantasme).Ceea ce o persoană
consideră pe baza activității sale a fi real nu este în mod necesar și adevărat.Este capacitatea

1
psihicului de a folosi realitatea obiectivă pentru dezvoltarea de idei proprii și crearea unor noi
realități interne.
Toate procesele psihice :percepția,emoția,cogniția eul,reacția,acțiunea sunt interconectate prin
experiențele de viață fiind stocate și memorate ca stări mentale.

Sarcina psihicului este de a proteja organismul de realități care îl suprasolicită,astfel, percepția

asupra realității este manipulată conform propriilor interese ale organismului. Organismul
poate ajunge să fie controlat în întregime de programele psihice ale individului.Cazul femeilor
tinere care suferă de anorexie ,,programul de refuz al alimentelor,,devine atât de dominant
încât percepția de sine este distorsionată.Uneori acest program psihic eronat nu mai poate fi
oprit nici în cazul în care provoacă moarte prin înfometare. Erorile programelor psihice pot
provoca disfuncții în interiorul corpului și-l pot determina pe om să inițieze acțiuni care să-i
dăuneze și să-l ducă la pierire. După cum afirmă Daniel Siegel,,un psihic sănătos este plin de
energie,stabil,integrat,coerent,nu e nici prea rigid,nici prea flexibil,este complet deschis către
experiențe noi,cu toate acestea,nu conduce la haos”(Siegel 2010,p.352)

Propriile structuri psihice sănătoase(curiozitatea,setea de cunoaștere,capacitatea de a

diferenția între nivelele subiective și obiective ale realității,armonia cu propriul corp și cu
propriile sentimente,capaitatea de a avea o legătură și de a fi delimitat față de aceștia,accesul
la propriile biografii,asumarea propriei responsabilități) sunt cea mai important sursă care ne
ajută să depășim traumele pe care le-am trăit.Niciun partener,medicament,medic sau
vindecător nu poate înlocui structurile psihice sănătoase.

CUPRINS

Cuvântul <traumă> provine din greacă și însemnă rană sau leziune.Traumatizarea se

produce atunci când,într-o situație de pericol,toate mecanismele de răspuns la stres nu-și mai
îndeplinesc funcția de salvare,iar pericolul pentru viață crește.Astfel,omul activează o reacție
la stres,corpul este pregătit să acționeze,iar capacitățile psihice se concentrează asupra
pericolului. Trăirea unei traume depinde de vârstă,de experiența de viată,de capacități și
cunoștințe:aceași situație poate fi percepută diferit de oameni diferiți,o traumă poate sa nu
existe pentru unii,iar pentru alții ,da. În timp ce unul nu mai vede nicio posibilitate de acțiune
într-o situație limită,pentru altul mai există o ultimă portiță.În condiții traumatice,anumite
domenii ale psihicului sunt folosite pentru a împiedica recunoașterea realității.Un psihic
sănătos poate oscila între stări de bine și stări de stres.Când un om a trecut printr-o situație
traumatizantă,acestea sunt înregistrate în sistemul psihosomatic creând un continuu stres de
fond care îngreunează revenirea la stări de bine,de aceea o persoană traumatizată intră mai
ușor și mai frecvent în stări psihice de stres.

Deconectarea și clivajul psihic

Intr-o situație de traumă,sistemului psihic îi mai rămân doar doua posibilități: este oprit
sau este clivat. Dacă un om supraviețuiește unei situații care îi pune în pericol viața și și-a
epuizat toate activitățile menite să-l salveze,situația nu mai depinde de acțiunile lui, ci de

2
circumstanțele externe. Singurul lucru ramas este deconectarea mecanismelor de răspuns la
stres-îngrădirea percepției,a gândirii și conștiinței eului,printr-o stare de încremenire și de
înghețare a senzațiilor si sentimentelor,reflexul de a face pe mortul,reducerea la minimum a
consumului de energie. Această decizie de a activa mecanismele de urgență este luată ,de
regulă, în mod inconștient și se poate anulată cu ajutorul voinței. Exemplul unei astfel de
situații care conduce la deconectarea mecanismelor de răspuns la stres și activarea
mecanismelor de urgență este aceea în care un om este obligat să asiste la periclitarea vieții
unui alt om și la decesul acestuia dacă l-ar costa viața pe el dacă i-ar sări în
ajutor.Traumatizați sunt și copiii care au fost obligați să vadă cum părinții lor sunt supuși la
chinuri. Un copil care a fost traumatizat în primele luni de viață(injecție,intervenție
chirurgicală) poate să aibă un clivaj psihic ajungând la renunțarea contactului cu propriul
corp,sentimente sau oameni. În timpul unui incident traumatic,procesele noastre de gandire
devin dispersate și dezorganizate. Fragmente de amintiri sub formă de imagini,senzații
corporale și cuvinte sunt stocate în inconștientul nostru și pot fi activate mai tarziu de orice
lucru care aduce,chiar și de departe ,cu experiența originara. Aspecte ale traumei sunt repuse
în scenă în viața de zi cu zi. Inconștient,ne trezim că reacționăm la anumiți oameni,la anumite
evenimente sau situații cu răspunsuri vechi,familiare,care evocă trecutul. După cum afirmă si
Sigismund Freud,,repunerea în scena traumatică sau compulsia repetiție este o încercare a
inconștientului de a rejuca ceea ce e nerezolvat,astfel încat să ne prindem de sensul lucrurilor.

Carl Jung crede că ,,ceea ce rămane inconștient nu se dizolvă,ci,dimpotrivă,reapare la

suprafață sub formă de destin sau soartă.Tot ceea ce nu este conștient,va fi trăit ca destin.
Cand oamenii își retraiesc experiențele traumatice sunt afectați ambii lobi frontali și drept
consecință,au dificultăți de gandire și vorbire. Oamenii de știință au descoperit markeri
biologici-dovezi ale faptului că traumele se pot transmite de la o generație la alta. Rachel
Yehuda a experimentat neurobiologia TSPT la supraviețuitorii Holocaustului și copiilor
acestora,la veteranii de razboi și la femeile însărcinate după atacurile de la World Trade
Center descoperind o scădere drastică a cortizolului(hormonul stresului care ajută corpul să
revină la starea normală după ce a trecut prin experiența unei traume) atat la ei, cat și la copiii
acestora. Ea a arătat că descendenții supraviețuitorilor traumelor sunt purtători ai
simptomelor fizice și emoționale ale unor traume pe care nu le-au trăit în mod direct.

O personalitate clivată în urma unei traumatizări

Partea traumatizată Partea supraviețuitoare

Partea sănătoasă

3
Partea sănătoasă Pot să am încredere în mine
 Mă pot aprecia
 Îndrăznesc să mă arăt în public
 Am curajul să vorbesc în public fără să intru în panică
 Îmi doresc să am mintea limpede,să văd limpede și să înțeleg limpede.
 Îmi doresc să apreciez corect sentimentele mele și sentimentele celorlalți.
 Îmi doresc să pot depăși situații de viață fără frică și agitație.
 Îmi doresc un corp sănătos și o sexualitate sănătoasă.

Partea traumatizată (percepțiile ,sunetele ,mirosurile,senzații,sentimente de frică,furie

,rușine,scarbă sunt înghețate și ținute într-un cocon. În perioada de inactivitate de
exemplu,noaptea-în somn,coconul începe să se fisureze,iar omul traumatizat să aibă coșmaruri
cumplite.) Mai mult decat atat,anumite caracteristici ale unei situații cotidiene pot declanșa
stările traumatice:un miros,o imagine,un sunet. Chiar și după decenii de la experiența
traumatică este posibil ca trauma să revină în conștiință. De exemplu,la oamenii care au fost
nevoiți să treacă prin experiențe traumatice de război,se poate observa,la o varstă înaintată o
inundare de experiențele traumatice.

Partea supraviețuitoare (scopul pur biologic este cel de a supraviețui. Această luptă pentru
supraviețuire crează anxietate și stres permanent)aceste strategii reprezintă cel mai mare
obstacol în terapie.Este un limbaj al stresului și agresivității. Nu face diferența între realitatea
dinafara conștiinței și cea creată de conștiință.

Fii mereu în gardă

Ia tot ce poți de la viață,și nu aștepta prea multe de la ea
Refuză că au avut o experiență traumatică
Consideră că nu ei au probleme,ci eilalți
Își distrag atenția cand intervin evenimente neplăcute
Își distrag atenția de la propria persoană și se ocupă mai mult de alții
se amestecă nepermis în viața altor persoane pentru a se apăra
Neagă prin,,nu a fost atat de rău,, ,am trecut și peste asta

Există numeroase traume grupate în 4 categorii

-traume existențiale(atacuri de panică,accident,viol)

-traume de pierdere(moartea unuia dintre părinți,moartea unui copil,frate,sora,pierderi prin
despărțiri,divorț,adopție,infidelitate)
-traume de atașament(dragoste dezamăgită)
-traume ale sistemului de atașament
TRAUMELE DE ATAȘAMENT

,,Părinții au mancat aguridă și copiilor li s-au sterpezit dinții,,(Izechiel,18:2)

Construirea unor atașamente emoționale sigure și trainice este o cerință omenească
fundamentală. Fără atașamente ne simțim total amenințați și lipsiți de sprijin.În teoria
atașamentului dezvoltată de john Bowlby sunt explicate forțele psihice prin care copiii sunt
legați de părinții lor.

4
Pentru copil,atașamentul față de părinții lui îi este necesar supraviețuirii. Istoria pe care o
avem în comun cu familia noastră începe înainte ca noi sa fi fost concepuți,în cea mai
biologică formă a noastră aceea de ou fertilizat,deja avem un mediu celular în comun cu
mama și bunica noastră. Manualele de embriologie,mai bine de un secol,ne spun că,celulele
precursoare ale spermatozoidului din care noi ne-am dezvoltat existau în tatăl nostru încă de
cand era făt în pantecul mamei lui. Bruce Lipton demonstrează că ADN-ul nostru poate fi
afectat atat de gandurile,credințele și emoțiile negative,cat și de cele pozitive.El susține
că,,încă din pantec,memoria celulară este transferată de la mamă la copilul ei
nenăscut.Emoțiile mamei,furia,frica,iubirea,speranța pot modifica biochimic expresia genetică
a urmașilor ei.”
În timpul sarcinii,nutrienții din sangele mamei hrănesc fătul prin peretele placentei.Odată cu
acești nutrienți,ea eliberează și o mulțime de hormoni și semnale de informație generate de
emoțiile pe care le trăiește. Studiile lui arată că ,,unele emoții cronice,repetitive(furie,frică)se
pot imprima în celulele copilului pregătind modul în care copilul se va adapta la mediul său
de viață.Cand hormonii stresului trec prin palcentă, ei fac ca vasele de sange ale fătului să se
contracte mai mult în zona viscerelor,trimițand mai mult sange către periferie,pregătind fătul
pentru un răspuns comportamental de tipul luptă-sau-fugă.Din această perspectivă,un copil
care a trăit într-un mediu uterin stresant,poate deveni reactiv într-o situație la fel de stresantă.
Într-un studiu efectuat pe urmașii unor șoareci(deoarece ei și oamenii au scheme genetice
uimitor de similare) au constatat că,atunci cand au fost antrenați să le fie frică de un miros
asemănător florilor de cireș,acest aspect s-a remarcat și la generațiile viitoare ,la puii lor ,cat și
la puii,puilor acestora.Cand au fost expuși la acelașii miros,au devenit agitați și l-au
evitat,deși nu il întalniseră niciodată.
Psihiatrul Thomas Verney afirmă că ,,dacă mama însărcinată trece printr-un stres acut sau
cronic,corpul ei va produce hormoni ai stresului inducand această stare și copilului
nenăscut.Acestea sunt predispuse să nască copii prematuri,cu greutate sub
medie,hiperactivi,iritabili,cu colici.” Părinții,încă din perioada de preconcepție și pe durata
dezvoltării post-natale, trebuie să conștientizeze că sănătatea copilului poate fi profund
afectată de gandurile,atitudinile,comportamentele lor. Psihiatrul specialist în adicții,David
Sack,susține că ,, trauma părintelui devine trauma copilului:copiii care au un părinte
traumatizat în timpul genocidului cambogian au tendințe spre depresie și anxietate.Copiii
australienilor veterani ai războiului din Vietnam prezintă rate mai ridicare de sinucidere decat
restul populației.Trauma intergenerațională suferită de toți americanii nativi este rezultatul
politicii de genocid-masacre, ceea ce duce la o rată a sinuciderilor extrem de alarmantă.Albert
Bender,istoric al populației cherokee crede că aceste sinucideri sunt alimentate de ,,doliul
transgenerațional,,Violența,războiul și oprimarea își plantează semințele retrăirii generaționale
cat timp supraviețuitorii transmit ceea ce au trăit generațiilor viitoare.
ABUZUL SEXUAL-CONSECINȚE ALE COPIILOR ABUZATI SEXUAL
Abuzul sexual este situația clasică de traumă de atașament într-o familie. Abuzul sexual se
manifestă în variante diferite:silirea copiilor de a privi materiale
pornografice,expunerea/atingerea organelor genitale în fața copiilor,penetrare
orală,anală,vaginală a corpului copilului.
Deseori,abuzul sexual este o greșeală a unui agresor care nu-și poate ține în frau
instinctele,dar,în general este plănuită timp îndelungat și agresorul trebuie să locuiască în

5
proximitatea copilului ,ba chiar să facă parte din familie. Un studiu al lui Andreas Kloiber a
atătat că fiecare a 4-a fetiță și al 10-lea băiat cad pradă abuzului sexual.
Consecințe pentru copiii agresați sexual
-traumatizarea copilului în relația cu propria sa identitate(reprezentări greșire despre
sexualitate și morală,scărba de sexualitate,comportament sexual compulsiv,prostituție,etc
-stigmatizarea și învinovățirea copilului(rușine,stimă scăzută,comportament
automutilant,dependențe,delincvență
-exprimarea neputinței coșmaruri,fobii,tulburări vegetative,probleme școlare,chiul
-trădarea încrederii copilului depresie dependență,supărare
Agresorii
De regulă,agresorii vin din mediul apropiat copilului:tați,tați
vitregi,frați,unchi,vecini,profesori etc Unii agresori încearcă sa-ți umple golul
interior,depresia sau nemulțumirea față de viață prin exprimarea adictivă a sexualității lor.
Cazurile lor au la bază neglijarea în timpul copilăriei.Mamele pot fi cele care tolerează
abuzurile.Ambii părinți participă la viloența împotriva copiilor,realția lor de cuplu fiind o
rlație distructivă.Fiindcă ei înșiși au fost victime ale neglijării și violenței.Ei își domină copiii
cu sentimentele lor de personae victimizate și abuzează de ei pentru a-și realize propriile
strategii de supraviețuire. Propriul clivaj victim-agresor îi face să devină agresorii propriilor
copii. Cand o femeie observă că soțui el abuzează sexual de fiica lor,ar trebui să-i ceară
socoteală și,pentru că nu vrea să strice o căsnicie și pentru faprul că soțul ar nega totul,ea
recurge la mecanismul refulării.La maturitate,femeile care au fost abuzate în copilărie își
caută un partener puternic,care să o apere.Îndură violuri și le tolerează ca pe ceva normal.Vina
nu o caută la cel care abuzează,ci la ele însele.Agresorul caută la copil iubirea și atenția pe
care nu le-a primit de la mama lui și pe care nu și le poate procura nici de la partenerii
adulți.În speranța că vor primi pe acestă cale dragostea părinților,copiii se implică emoționl în
abuzul sexual.În rolul de parteneră surogat,copilul rivalizează cu mama sa.Unele fiice le fac
mamelor lor în secret sau deschis reproșuri că nu-și satisfac îndeajuns soții și din acest motiv
se ajunge la certuri.Ba chiar există o tendință la fiicele abuzate de a-și apăra propriul tată
pentru că el le-a oferit un pic de căldură.Frații copiilor abuzați sunt legați emoțional de părinți
și trebuie să poarte cu el,,secretul de familie,,.Uneori le e milă de fratele abuzat,alții îl
invidiază crezand că e tratament preferențial.

Repercusiunile traumelor de atașament asupra generațiilor viitoare

O fată neglijată,maltratată și abuzată sexual va deveini,deseori,gravid în adolescență.Ea ar
dori să-și creeze o familie sănătoasă și speră că,prin nașterea unui copil se poate vindeca de
rănile ei sufletești.Michaela Metzdorf(Metzdorf,2001) afirmă ,,femeile care au trăit o traumă
de atașament își caută,deseori după modelul tatălui lor,fie bărbați care le sa le țină la
distanță(pentru că acești bărbați au suferit ei trauma de pierdere),fie bărbați macho,brutali,fără
scrupule pe care îi percep ca protector.Ele nu pot observa că propriile lor fiice sunt abuzate de
către tați,profesori etc.
-Dependență de sex,prostituție și sadomasochism-Confuzia mamei între diferența dintre
dragoste și sexualitate se scurge în relația ei cu copilul.Ea nu observă cand atingerea ei fizică
ezoterizează copilul sau îl excită sexual.Prin contactul corporal cu copilu,ea ajunge în starea
din copilărie.Cand își privește și atinge copilul,ies la iveală sentimente clivate care au apărut

6
în urma abuzului sexual.Cand,din cauza experiențelor ei de abuz,mama își caută un partener
care nu o pune în pericol,adică nu s epoate apropia sentimental de ea și cand o face,ea
impinge copilul ca o barieră între cei doi.Fără a percepe conștient,ea hrănește copilul cu
impulsuri sexuale.Ea se teme de sexualitatea masculină care se dezvoltă în fiul ei.Pentru
fii,nevoia lor de a se apropia de mama lor va fi inconștient sexualizată și ea va respinge
sexualitatea fiilor.Cand mai cresc,ei pot chiar să aibă sentimental că mama lor se așteaptă ca
ei s-o satisfacă sexual,ba chair se gandesc la idea că mama lor ar vrea să se culce cu ei.Mai
tarziu,la pubertate,din asemenea confuzie sentimental pot apărea episoade psihotice.
Deseori,o mamă care a fost abuzată sexual va fi cauza dependenței de sex a fiului ei.
Sadomasochismul-este motivul atitudinii de respingere a sexualității de către mamă.
Bulimia-înghițirea lacomă a unor mari cantități de hrană încheiată cu vomă autoprovocată.3%
dintre femei cu varste cuprinse între 18-35 ani manifestă asteastă
simptomatică(Laesle,1994).Scurt sentiment de ușurare prin vomă,apoi dentimente de
deprimare și vinovăție.Privită sub aspectele traumei și al atașamentului,bulimia poate fi o
consecință directă a abuzului în familie.Copilul are o foame față de dragostea de mamă,foame
materializată prin înghițirea unor mari cantități de hrană.Există respingerea apropierii și a
contactului fizic sexualizat care i se par dezgustătoare,de aceea grana înghițită va trebui
vomitată.Metaforic vorbind,hrana emoțională de la mama abuzată sexual este
necomestibilă,copilul nu poate suporta sentimentele traumatizante ,deci nu poate primi de la
mama sa decat ceva care îi face rău.Bulimia se mai caracterizează prin faptul că ea se petrece
în ascuns,apără un secret în familie.
Homosexualitatea-inițierea unui parteneriat de sex opus poate fi cauza unei traume de
atașament dacă experiența de abuz determină o femeie să nu se mai poată apropia de un
bărbat și găsește ca parteneră pe cineva cu o soartă similară.În urma abuzului sexual,tinerii își
transferă experiențele de viol asupra altora și atunci practică raporturi sexuale cu bărbați(dacă
au fost violați de tată)
Anorexia-o femeie care se simte prea grasă,deși este subponderală datorită faptului că nu vrea
să accepte realitatea.Există o altă realitate care nu vrea să fie percepută(un abuz sexual suferit
chiar de ea sau de mama ei)Deoarece mama,cand observă ca fiica ei dobandește
caracteristicile sexuale,de teamă să nu fie abuzată începe să o respingă și să o considere o
,,tarfă,,pentru că veredea ei îi amintește de propriul abuz.Fiica nu înțelege respingerea mamei
ei și încearcă să reprime dezvoltatea corpului ei prin diete,refuzul mancării,antrenamente
fitness și alte sporturi.Cand apare un copil ca urmare a uni viol,acești copii sunt uciși imediat
după naștere sau avortați.Secretul păstrat poate avea efect asupra a trei sau patru generații
viitoare.Incestul din generația străbunicilorpoate împinge inconștient strănepoata către o
anorexie fatală.
Bolile-dureri de cap-pot fi urmare a faptului că părțile supraviețuitoare vor să mențină părțile
traumatizate departe de conțtiință,distrăgand atenția prin senzații dureroase.
Alergiile-ochii înlăcrimați nu plang de durere,ci invocă pericolul de a se înneca în
oceanul propriilor lacrimi.
Reumatismul-poate fi o urmare a rigidității care acționează ca mecanism de apărare
împotriva traumelor.articulațiile blocate opresc mișcările pentru că evadarea din situația
traumatică nu e posibilă.

7
 Bolile tiroidei-blocaje ale contactului cu mediul.Hipotalamusul poate produce hormoni,însă
nu ajung la tiroidă.
Bolile cardiace-traumă ,panică,lipsa de iubire
Cancerul-evenimente stresante(moartea fraților,a cuiva drag)
Schizofrenia(presiunea de a da în vileag un secret de familie),delirul(negarea
realității),nebunia(atașament mamă-copil distrus,schimbarea tăinuită a mamei biologice cu o
mamă adoptivă,mania(iubire interzisă între bunic-nepoată,tată-fiică,frate-soră și
clivate),anorexia(abuzuri sexuale și molestări fie ale copilului,fie ale mamei),tulburările
obsesiv compulsive(traumă legată de păstrarea unui secret de familie),adicția(nevoia de a ține
secretul în cadrul familiei)

ÎNCHEIERE
,,Cele mai puternice legături sunt cu oamenii care ne-au dat naștere,rămanem conectați
chiar împortiva voinței noastre”(Anthony Brandt)
,,Dacă o stare de fapt interioară nu este conștientizată,atunci ea se produce ca destin în
exterior”(Carl Jung ,,Aion-Contribu’ii la simbiotica sinelui)
Indiferent dacă moștenim emoțiile părinților noștri încă din pantec,dacă ne sunt transmise
în relația primară cu mama sau dacă le împărtășim prin intermediul loialității inconștiente sau
al traumelor familial,un lucru este clar:viața ne impinge către ceva nerezolvat în trecut.
Una dintre cele mai mari enigme în rezolvarea traumei este faptul că sursa rămane de multe
ori ascunsă.Limbajul-nucleu poate aduce sursa traumei la vedere,astfel încat să ne putem
desprinde de retrăirea trecutului.Harta limbajului nucleu-cuvintele pe care le folosim cand
vorbim despre grijile și frămantările noastre pot spune mai mult decat ne dăm seama.
Caracterizările-nucleu(descrierea mamei,a tatălui,frați,surori,bunici etc,)sunt o cale către
sentimentele noastre inconștiente.
Genograma este reprezentarea bidimensională a unui arbore genealogic.Răspunsul vindecării
de traume este găsirea unei căi de a-i primi pe părinții nostri în inimile noastre și de a aduce
calități pe care le respingem la ei.Dezvoltand o relație cu părțile noastre dureroase avem
oportunitatea să le schimbăm.Nu poți schimba ce a fost,dar poți schimba ce este în
prezent.Renumitul călugăr budist thich nhat Hanh ne învață ca atunci cand ești supărat pe
părinții tăi,,te superi pe tine însuți,dacă suntem supărați pe mama sau tatăl nostru,tragem aer
în piept și căutăm împăcarea,,
,,Dacă privești adanc în palma mainii tale,îi vei vedea pe părinții tăi și toate generațiile de
strămoși ai tăi.Cu toții sunt în viață în acest moment.fiecare este prezent în corpul tău.Tu ești
continuarea fiecăruia din acești oameni,,(Thich nhat Hanh,,A Liftime of Pease)

BIBLIOGRAFIE
Wollin Mark (2016) Povestea ta a început demult,Ed. Trei
Rogers Carl R. Terapia centrată pe client,Ed.Trei
Ruppert Franz (2012) Traumă,atașament,constelații familiale,Ed.Trei
Ruppert Franz (2019) Traumă,anxietate și iubire,Ed. Trei
Ruppert franz (2015) Simbioză și autonomie,Ed.Trei