Sunteți pe pagina 1din 2

ADJECTIVUL

Analizează adjectivele din textele următoare, precizând genul, numărul şi cazul, după
modelul din tabel.

a) De jur împrejur stau munţi cu piscuri înalte, atotputernice, peste care brădişul negru se
întinde ca o imensă haină de doliu. Nicio pasăre nu-şi îndreaptă zborul său rătăcitor
peste sălbăticia şi tăcerea de mormânt a locurilor pustii. Pe o culme vecină, o biată
căprioară calcă cu sfială prin nămolul urâcios.

b) Cuvintele cele blânde şi înţelepte ale fetei, mângăierile ei cele dulci şi neprefăcute,
smerenia ei deşteptară în firava inimă a bolnavului o simţire ciudată cum nu avusese
până atunci.

c) Părintele era un om cumsecade. Avea o trăsură cu cai foarte frumoşi; drumul era bun
şi călătoria foarte plăcută. Acasă, părintele avea o casă mare, o curte mai largă şi plină
de grajduri noi, hambare imense şi şoproane...
Budulea era cam ameţit şi-şi zicea în taină: „Părintele trebuie să fie tare fericit!”
d) Câteva râuri spumegoase şi repezi şerpuiesc prin câmpie, desfăşurând undele lor verzi-
azurii sub razele călduroase ale soarelui.

e) Clipind din genele cărunte, Înduioşatelor neveste.


Începe-a povesti moşneagul. Atâtea patimi plâng în glasul
Întreg poporul ia aminte, Cuvântătorului părinte,
Ascultă jalnica poveste Şi-atâta dor aprind în inimi
Şi fusul se opreşte-n mâna. De clipa răzbunării sfinte.

f) Pe ţărâna ei plină de bolovani mari, de ascuţişuri capricioase, răsar turnuri de cărămidă


galben – roşiatică, asemenea cu ale zidurilor toscane.

g) Dintre toţi copiii, fata cea mai mare era mai tăcută şi mai cu judecată. Ea rămânea cu
surorile şi fraţii cei mai mici ... şi îi povăţuia să fie mai cu răbdare ca să nu se
amărască atât părinţii.

Adjectivul Genul Numărul Cazul


înalte neutru plural acuzativ