Caracteristicile Pământului şi

consecinţele lor geografice

- Terra e cea mai mare dintre planetele telurice
- Distantanţa medie faţă de Soare: 150 mil. km
- Datorită poziţiei sale în cadrul Sistemului Solar, Terra primeşte o
cantitate de energie ce îi asigură condiţii optime pentru viaţă
Forma Pământului
a. Elipsoid de rotație
- Forma aproximativ sferică, bombată la Ecuator şi turtită la poli
- Forma de elipsoid este caracteristică corpurilor aflate în rotaţie, cu o structură
omogenă; Pământul nu este un corp omogen din punct de vedere fizico chimic.)
- Este forma utilizată ca punct de referinţă pentru măsurătorile geodezice şi
topografice

b. Geoid
- Forma definită de suprafaţa mărilor şi oceanelor şi
prelungirea acestora sub continente
-Diferența între geoid și elipsoid este de ±100 m.
Forma Pământului
c. Terroid sau telluroid
- Forma reală a Terrei, dată de suprafaţa reliefului, care
seamănă cu o pară (un geoid uşor bombat la Polul Nord şi
în zonele tropicale ale emisferei sudice şi scobit la Polul
Sub şi la latitudini temperate)

Principalii factori care forma sunt:

de (în jurul propriei axe), care

valori maxime ale centrifuge la Ecuator valori minime
la poli;
structura , care
o la . Deci va
avea o foarte ;
 Forma Pământului
Explică modul în care forma Terrei determină
distribuirea inegală a energiei solare pe suprafața sa.

Consecinţe ale formei Pământului:

Încălzirea inegală a suprafeţei terestre (datorită unghiului de incidenţă diferit al razelor Soarelui)
Scăderea radiaţiei solare de la Ecuator (180 – 200 kcal/cmp/an) la poli (80kcal/cmp/an)
Forţa gravitaţională a Terrei scade de la poli la Ecuator (daforită formei turtite, poli se află mai
aproape de centrul Terrei)
Meridianele nu sunt cercuri, ci elipse

La origine, caloria este o unitate de măsură în fizică, fiind definită drept

cantitatea de căldură/energie necesară pentru a creşte temperatura unui
mililitru de apă cu 1°C.
(1 kcal = 1.000 calorii)
Dimensiunile Pământului
Suprafaţa 510 mil kmp
Volumul 1,08 mld kmc
Raza ecuatorială 6378 km
Raza polară 6357 km
Lungimea circumferinţei Ecuatorului 40.075 km

Lungimea circumferinţei unui meridian 40.008 km

.....................................................................................

.....................................................................................
 Alcătuirea chimică a Pământului
Din punct de vedere chimic, Pământul este alcătuit din 90 de elemente, diferite ca proporții.
Gravitaţia şi mişcarea de rotaţie a Terrei au determinat distribuirea materialelor grele în interior şi
a celor exterioare la exterior.

Cu ajutorul graficului din

stânga, scrie:
numele principalelor opt elemente
chimice care în ;

valorile procentuale ale principalelor

cinci elemente:
oxigen = .................................................
siliciu = ..................................................
aluminiu = ..............................................
fier = ......................................................
calciu = ..................................................
 Proprietăţile fizice ale Pământului

Magnetismul Pământului
Reprezintă câmpul magnetic al Pământului, de mică intensitate,
dirijat către cei doi poli magnetici (ce nu coincid cu polii geografici –
declinaţie magnetică – 11 grade).
Este cauzat de curenţii de convecţie din partea externă a nucleului
(materie e sub formă de topitură; format din Fe şi Ni)
Este influenţat de activitatea solară, atunci când au loc erupţii
solare (pe partea expusă către Soare, câmpul magnetic este
comprimat de vântul solar, iar pe partea opusă, câmpul magnetic
este dilatat)

Polii magnetici nu corespund cu polii geografici: Polul Nord

magnetic se află în Arhipelagul Canadian (la 70 lat. N și
100 long. E), iar Polul Sud magnetic, în Antarctica (la 68
lat. S și 143o long. E).
 Consecinţe:
Protejarea Pământului de radiaţii cosmice nocive
Captarea vântului solar şi dirijarea lui către cei doi poli magnetici,
determinând formarea aurorelor polare
Posibilitatea folosirii busolei ca instrument de orientare geografică

Aurora polară – fenomen luminos ce se manifestă sub forma

unor draperii, benzi şi coroane luminate, datorate
descărcărilor electrice provocate de vântul solar în
atmosfera înaltă
Proprietăţile fizice ale Pământului
Densitatea Pământului
Elementele din care este alcătuit Pământul sunt distribuite neuniform: elementele
grele în nucleul Pământului, cele mai uşoare către exterior.

Densitatea medie a Pământului: 5,52 g/cm³

- în nucleu: 12 - 17 g/cm³
- în manta: 4-6 g/cm³
- la suprafaţa: 2-3 g/cm³
Proprietăţile fizice ale Pământului
Gravitaţia terestră
Este forţa de atracţie exercitată de Pământ
asupra unui corp aflat la suprafaţa sa sau în sfera lui
de influenţă;
scade de la poli la Ecuator.

Consecinţe:
Distribuţia pe verticală a masei terestre şi structura geosferică a Terrei
Păstrarea aderenţei atmosferei şi hidrosferei de scoarţa terestră
Reglarea proceselor de sedimentare în mări şi oceane, scurgerea apei în
albie, modelarea reliefului
 Proprietăţile fizice ale Pământului
Înclinarea axei terestre
Axa terestră este o axă imaginară
care intersectează suprafața globului
terestru în cele două puncte diametral
opuse numite poli geografici (Polul Nord și
Polul Sud).

Axa terestră formează un unghi de 23˚27’

cu verticala și un unghi de 66 ˚ 33’ cu planul orbitei.
Ea rămâne fixă în raport cu stelele, fiind îndreptată
spre același punct de pe bolta cerească (Steaua
Polară).
Consecinţe ale înclinării axei terestre:

Repartiţia inegală pe suprafaţa terestră a

cantităţii de energie solară, care scade treptat
spre latitudini mari;

Variaţia duratei perioadei de lumină şi întuneric

din timpul anului (excepţie la Ecuator şi poli);

Formarea anotimpurilor, care sunt evidente la

latitudini polare
 Verifică-ți cunoștințele!
Precizează caracteristicile Pământului ce determină fiecare consecinţă
de mai jos.
Protejarea Pământului de radiaţii cosmice nocive;
Distribuţia pe verticală a masei terestre şi structura geosferică a Terrei;
Forţa gravitaţională a Terrei scade de la poli la Ecuator (daforită formei turtite, poli se află
mai aproape de centrul Terrei);
Posibilitatea folosirii busolei ca instrument de orientare geografică;
Încălzirea inegală a suprafeţei terestre (datorită unghiului de incidenţă diferit al razelor
Soarelui);
Captarea vântului solar şi dirijarea lui către cei doi poli magnetici, determinând formarea
aurorelor polare;
Scăderea radiaţiei solare de la Ecuator (180 – 200 kcal/cmp/an) la poli (80kcal/cmp/an) ;
Păstrarea aderenţei atmosferei şi hidrosferei de scoarţa terestră;
Variaţia duratei perioadei de lumină şi întuneric din timpul anului (excepţie la Ecuator şi
poli).
 Mișcările Pământului

Mișcarea de rotație Mișcarea de revoluție

 Mișcarea de rotație

Mișcarea de rotație – mișcarea pe care Pământul o realizează în

jurul axei terestre, de la vest la est, în 23h 56'4" (24 ore);

- se creează imaginea aparentă a deplasării corpurilor cosmice (Soarele,

Luna, stelele) de la est spre vest;

- viteza mișcării de rotație

scade le la Ecuator spre poli.
 Consecințele mișcării de rotație

1. Alternanța zilelor și a nopților

Datorita formei sferice a Pamântului, acesta nu poate fi luminat pe toata
suprafața sa în același timp.

În cursul mișcării de rotație, Pamântul expune, pe rând, spre Soare câte

o parte din suprafața sa.

2. Modificarea temperaturii aerului

Temperatura aerului se modifică în cele 24 de

ore:
- în timpul zilei, suprafața Terrei se încalzește,
- în timpul noptii se răcește.
 Consecințele mișcării de rotație

3. Variația orei pe Glob

Un punct de pe suprafaţa Terrei execută o mişcare de rotaţie completă
(360º) în 24 de ore.

Calculați câte grade de meridian parcurge un punct de pe

suprafaţa Pământului într-o oră.

Distanța de .... longitudine se

numeste fus orar.

Câte fuse orare sunt pe

suprafaţa Pământului?

Fiecare fus orar are asociat un

meridian numit meridianul central al fusului orar.
 Consecințele mișcării de rotație

În mod convențional, primul fus orar este cel prin mijlocul căruia trece meridianul 0°
(Meridianului Greenwich) " se consideră ca timp universal ora primului meridian.
 Consecințele mișcării de rotație

Meridianului de 180º
- opus meridianului este meridianul 0°,

- considerat drept linia internationala de schimbarea a datei:

spre vest de acest meridian, ne aflăm cu o zi înainte,

?
spre est de acest meridian, suntem în ziua curentă.
marţi
Pentru a evita unele uscaturi, s-a trasat o linie convențională, care
poarta
numele de linia de schimbare a datei.

Dacă la est de linia internaţională de schimbare a datei este

marţi, ce zi este la Vest de aceasta?
 Consecințele mișcării de rotație

4. Abaterea corpurilor aflate în mișcare

Asupra corpurilor aflate în mișcare pe suprafața terestră
acționează forța Coriolis, care le deviază:

- spre dreapta în emisfera nordică,

- spre stânga în emisfera sudică.

Acest fenomen se observă îndeosebi la vânturi şi la curenţii

marini.
 Consecințele mișcării de rotație

5. Bombarea Pământului la Ecuator (datorită forței centrifuge).

6. Structura zonar-concentrică a maselor în interiorul

Pământului.
 Mișcarea de revoluție

– mișcarea pe care Pământul o realizează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică, de la

vest la est, în 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde;

-viteza medie de deplasare este de

29,79 km/s;
 Mișcarea de revoluție

Periheliu - punctul cel mai apropiat de

Soare de pe orbita Terrei - 3 ianuarie.

Afeliu - punctul cel mai departat de Soare

de pe orbita Terrei - 6 iulie.

Anul-sideral = 365 de zile, 6 ore, 9 minute

si 9 secunde;
Anul calendaristic = 365 de zile,
Anul bisect = 366 de zile.
 Mișcarea de revoluție

1. Formarea anotimpurilor
Cele patru anotimpuri determinate de patru momente definitorii ale mișcării de revoluție a Pământului într-
un an: două echinocții și două solstiții.

Urmăreşte desenul
alăturat şi precizează
datele la care au loc cele
2 echinocţii şi cele 2
solstiţii.
 Consecințele mișcării de revoluție

a. Echinocțiile
La 21 martie – echinocțiul de primăvară;
La 23 septembrie – echinocțiul de toamnă.

- razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator "cei doi poli primesc aceeași cantitate de
lumină și de căldură;
- ziua este egală cu noaptea pe întreg Globul;
- cantitatea de energie solară recepționată pe suprafața terestră scade uniform de la Ecuator
spre poli.
 Consecințele mișcării de revoluție

b. Solstițiile - momentele în care razele de

soare cad perpendicular pe unul dintre
tropice luminând şi încălzind mai mult
emisfer respectivă;

La 22 iunie – solstițiul de vară;

- razele Soarelui cad perpendicular pe

Tropicul Racului "Soarele lumineaza mai
mult emisfera nordică, este vară, iar în
emisfera sudică este iarnă.
 Consecințele mișcării de revoluție

b. Solstițiile
La 22 decembrie – solstițiul de
iarnă

- razele Soarelui cad perpendicular pe

Tropicul Capricornului "Soarele lumineaza
mai mult emisfera sudică, este vară, iar în
emisfera nordică este iarnă.
 Consecințele mișcării de revoluție

Realizaţi în caiete desenul de mai jos şi marcaţi evoluţiile duratelor

zilelor şi nopţilor în cursul unui an.
 Consecințele mișcării de revoluție

2. Inegalitatea zileleor și a nopților

Echinocțiile – momente de egalitate

între zi și noapte;
Solstiți - momente de maximă
inegalitate între zi și noapte.
 Consecințele mișcării de revoluție

Ziua este permanent egală cu noaptea la Ecuator: 12 ore.

De la Ecuator spre poli marimea intervalelor dintre zi și noapte se modifică. Astfel, în timpul anului, datorită
combinarii mișcarii de rotație cu cea de revoluție și înclinarii axei terestre, intervalul luminos (ziua) va fi maxim
la solstițiul de vara al fiecarei emisfere și minim la solstițiul de iarnă.
Dincolo de cercurile polare se succedă o zi de sașe luni (ziua polară) și o noapte de aceeași durată (noapte
polară).
 Consecințele mișcării de revoluție
3. Încălzirea inegală a Pământului într-un an

Axa polilor nu este dreaptă ci înclinată cu 23º 27' față de verticală.

Dacă axa polilor ar fi fost dreapta, zilele ar fi fost egale cu nopațile tot timpul anului, iar temperatura
ar fi scăzut constant de la Ecuator spre cei doi poli.
Datorita inclinarii axei polilor, Pămîntul expune pe rând, spre Soare, o mare parte din emisfera
nordină și mai puțin din cea sudică și invers.
 Consecințele mișcării de revoluție
4. Formarea zonelor de căldură
Zona caldă – unghiul de incidență a razelor solare cu suprafața terestră este mare, variază foarte puțin,
temperaturile fiind ridicate tot timpul anului.
Zonele temperate – unghiul de incidență a razelor solare cu suprafața variază mult pe parcursul unui an,
derulându-se cele patru anotimpuri.
Zonele reci – unghiul de incidență a razelor solare cu suprafața se micțorează mult pe parcursul unui an,
temperaturile fiind scăzute tot timpul anului.
 Verifică-ți cunoștințele!
Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect pentru afirmațiile de mai jos:
1. Viteza de deplasare a Pământului pe orbită, în jurul Soarelui, este de:
a. 27,7 km/s b. 28,7 km/s c. 29,7 km/s

2. Pământul este cel mai aproape de Soare în luna:

a. Ianuarie b. Iunie c. Iulie

3. Curgerea râurilor este cauzată de:

a. Gravitație b. Magnetism c. înclinarea axei terestre

4. Pământul este mai turtit la:

a. Ecuator b. Polul Nord c. Polul Sud

5. În compoziția chimică a Pământului, ocupă locul doi ca pondere:

a. Aluminiul b. Oxigenul c. Siliciul

6. Ziua este egală cu noaptea la:

a. 22 iunie b. 23 septembrie c. 22. decembrie
 Bibliografie
Negruț, S., Ielenicz, M., Apostol, G, Bălteanu, D. (2002), Geografie fizică
generală- manual pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas, București
Mândruţ Octavian, (2008), Geografie fizică: Pământul-planeta oamenilor,
Editura Corint, Bucureşti

Necula, Liliana, (2013), Caietul elevului, Editura CD PRESS, București

Mărculeţ Ioan, Mărculeţ Cătălina, (2017), Caiet cu fişe de lucru pentru clasa
a IX-a, Bucureşti

https://www.wikiwand.com