Managementul timpului la romani

Articol de Florin Enache (TMI)

Exista "viata de dupa... serviciu"?

Aud foarte des opinia conform careia noi, romanii, nu prea ne "omoram"
cu munca. Realitatea pe care eu o cunosc spune exact contrariul: muncim
foarte mult si tindem sa ne sacrificam cu totul viata personala. Am
intalnit foarte multi oameni care nu stiu nimic altceva in afara de
business, care nu reusesc sa-si "incarce bateriile" si nu mai gasesc timp
pentru ei insisi.
Sunt mai multe cauze care genereaza aceasta situatie. In primul rand,
este o problema legata de paradigmele care ne conduc viata: credinta ca
serviciul este mai important decat viata personala este valabila in cazul
multor tineri talentati si ambitiosi. Marile companii venite din afara au
gasit in Romania un fel de "rai al fortei de munca": nu doar oameni tineri,
entuziasti si bine pregatiti, ci si dornici de afirmare, dispusi sa-si sacrifice
viata personala pe altarul corporatiei.
Echilibrul pe termen lung intre viata profesionala si cea personala este
vital pentru energia de care dispunem. Intr-o abordare de tip
"management personal", trebuie sa-ti clarifici ordinea prioritatilor si sa
decizi daca slujba iti este scop sau mijloc. Am observat, insa, ca se
produce in ultimii ani o miscare de schimbare. Ne aflam in momentul in
care depasim faza de acumulare cantitativa (a trebuit in fond sa ardem
mai multe etape si sa acoperim in scurt timp un decalaj istoric fata de
Occident) si incepem sa vedem si perspectivele pe termen lung. Cei care
au acumulat o experienta in mediul de business incep sa-si respecte
timpul si sa se orienteze catre lucrurile importante din viata.

Gestionarea defectuoasa a timpului

Dar faptul ca nu mai avem timp pentru noi insine provine si dintr-o
proasta gestionare a timpului de lucru. Investim gresit mult timp
profesional, nu stim sa ne organizam cum trebuie agenda si "compensam"
dezorganizarea prin ramanerea peste program. Sunt foarte multe situatii
in care sedintele, de exemplu, sunt scapate de sub control si devin
discutii libere, unele intalniri care n-ar trebui sa dureze mai mult de zece
minute se desfasoara intr-o ora etc.
Un manager ar trebui sa fie extrem de ingrijorat in momentul in care
oamenii sai stau in mod constant peste program. Este un semn al
ineficientei, al proastei comunicari si al unei culturi organizationale
contra-productive. Ar trebui sa fie un mare semn de intrebare si de
neliniste, nu unul de satisfactie, asa cum am vazut, din pacate, in foarte
multe situatii. Consecintele "excesului de munca" sunt lipsa de
prospetime mentala si de idei, aparitia unor forme accentuate de stres,
frustrarile. Se poate ajunge chiar la fenomenul numit "cinism
organizational": oameni care, sacrificandu-si viata personala, dezvolta
resentimente si ajung sa raspandeasca un climat emotional toxic.
In foarte multe companii, nu este conturata, din pacate, nici un fel de
cultura a timpului. Coexista diverse opinii sau credinte despre cum
trebuie administrat timpul, iar angajatii tind sa se supuna presiunii
mediului. Am intalnit oameni care nu au curajul sa si respecte viata
personala datorita unui sentiment de vinovatie indus de organizatie. Cel
care pleaca de la serviciu la ora la care se termina programul este privit
cu suspiciune de catre ceilalti colegi. O cauza pentru aceste
comportamente poate fi regasita si in sistemul organizational
institutional, care sadeste credinte contraproductive in mintea tinerilor.
Insa este gresit sa se puna un semn de egalitate intre ramanerea peste
program si rezultate. Faptul ca esti vazut la birou la o ora tarzie nu
inseamna si ca dai rezultate in ceea ce faci. Desigur, pot aparea termene
limita foarte stranse, in care statul peste program este inerent. Dar
atunci cand situatia se propaga pe termen lung, trebuie rediscutate
resursele si sarcinile. Daca intelegi ca este important nu doar pentru tine,
ci si pentru organizatie sa-ti echilibrezi planul profesional cu cel
personal, sa-ti dedici mai mult timp familiei, prietenilor, hobby-urilor
etc., te vei simti mai liber sa faci fata presiunii mediului.
Tehnicile de gestionare a timpului sunt relativ simple. Ele presupun,
inainte de orice, sa-ti identifici si negociezi foarte clar obiectivele (cu
managerul direct si cu colegii) si, in functie de asta, sa-ti stabilesti
prioritatile. Atunci cand iti planifici timpul, trebuie sa te concentrezi
numai pe acestea, nu pe detalii sau pe lucruri de rutina. Apoi, trebuie sa
stii cum functioneaza randamentul zilnic: sa-ti incepi ziua in forta cu o
activitate importanta, sa alternezi munca cu activitatile recreative, sa
stii ca la finalul zilei trebuie sa creezi un fel de spatiu mental intre
problemele de serviciu si viata personala. Sunt multi oameni care nu
reusesc sa se desparta de problemele de serviciu nici dupa program, ceea
ce inseamna ratarea timpului personal.
Este, de asemenea, important sa stabilesti anumite protocoluri de
comunicare cu colegii si colaboratorii tai directi. Pentru ca o mare parte
din pierderea timpului la birou se datoreaza mediului de lucru si a
intruziunilor celorlalti. Asta deoarece, pe termen lung, oamenii te
trateaza asa cum i-ai invatat sa te trateze. Indiferent de nivelul la care
te afli intr-o organizatie, poti sa respecti timpul altora - colegi, sefi,
subordonati - doar daca esti suficient de "egoist", in sensul bun, si iti
respecti timpul tau personal. Daca nu stii sa faci o delimitare foarte clara
intre planul profesional si cel personal este foarte greu sa reusesti in
relatia cu ceilalti, sa dobandesti sentimentul de satisfactie si implinire pe
care numai o imagine de ansamblu asupra timpului nostru o aduce.