A 
LUCREŢI TITIRCĂ

BREVIAR 
EXPLORARI FUNCTIONALE SI
INGRIJIRI SPECIALE ACORDATE
BOLNAVILOR 

 pent
ruşcol
il
esani
tar
e

Editura „VIAŢA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ"

1
 

Cuvânt
ulaut
oarei

 Această lucrare nu vrea să fie decât un ghid pentru studierea

metodelor de investigaţii şi a tehnicilor de îngrijire speciale acordate
 pacienţilor.
Convingerea mea este că acest „Breviar" este foarte folositor deoarece
completeaă alte lucrări şi anume! „hidul de nursing şi tehnici de
evaluare şi îngrijiri corespunătoare nevoilor fundamentale# „$rgenţe
medico%chirurgicale"# iar acestea cuprind în mare măsură ceea ce teoretic
 şi practic este necesar asistenţilor medicali în activitatea ilnică de îngrijire
a pacienţilor. &le acoperă în 'ună parte programa de învăţământ la o'iectul 
nursing.
 (eşi temele nu epuieaă imensul volum de practici şi acţiuni care
constituie procesul de îngrijire# ele cuprind intervenţii de 'aă necesare şi
utile pentru satisfacerea nevoilor fundamentale ale persoanei.
 Am considerat necesar ca la această ediţie a lll%a să ane)e şi un ta'el 
cu „ *alorile de referinţă ale analielor de la'orator" care pot constitui de
asemenea# un ghid pentru completarea cunoştinţelor asistenţilor medicali.

Lucreţia TITIRCĂ

2
 

REA 
PREGĂTI BOLNAVULUI 
PENTRU
EXPLORĂRI 
FUNCŢIONALE
FIŞA1.
1.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A
 APARATULUIRESPIRATOR
Explorarea funcţională a aparatului respirator urmăreşte:
- determinarea modului în care aparatul respirator satisface nevoile organismului în stare de repaus
sau în condiţiile unei supraîncărcări funcţionale;
- descoperirea stărilor incipiente de boală;
- determinarea patogeniei insuficienţei respiratorii şi a formei
acesteia;
- stabilirea capacităţii de muncă a bolnavului.
Dintre mecanismele funcţiei respiratorii cea mai frecvent
explorată este ventilaţia, care repreintă circulaţia aerului prin căile
respiratorii superioare şi plăm!ni. "entilaţia este apreciată prin
numeroase teste #volume şi capacităţi pulmonare, debite ventilatorii
etc.$.
%etodele curente de explorare sunt spirometria, spirografia şi
spiroergografia.

1.1.1. SPI ROMETRI A 

Spirometria se execută cu spiro-
metrul, care este alcătuit dintr-un cilindru
gradat ce comunică cu exteriorul printr-un
tub de cauciuc prin care suflă pacientul.
&ilindrul gradat este scufundat într-un
cilindru mai mare, plin cu apă. 'erul
expirat de pacient face ca cilindrul să se
ridice deasupra apei, put!ndu-se citi direct pe el volumul de aer expirat (i!. 1 a#
%etoda cerceteaă numai &". #capacitatea vitală$ şi se foloseşte foarte rar în practica curentă.

1.1.$. SFIROGRAFIA

3
 

Spiro!raia permite înregistrarea mişcărilor respiratorii. (e pot executa toate măsurătorile statice şi
dinamice. Ea poate fi asociată cu probe ergometrice.

)ipuri de aparate:
a. Eute%t (%piro!ra u%&at &u 'urdu# este un aparat cu circuit desc*is (i!. $#.
)ubul prin care expiră bolnavul este prevăut la un capăt cu o piesă bucală. în partea st!ngă a laturii
frontale a aparatului se află o fantă oriontală prin care se introduce *!rtia inscriptoare. +e aceasta un v!rf 
inscriptor traseaă curba expirogramei (i!. #.

)ipuri de aparate:
a. Eute%t (%piro!ra u%&at &u 'urdu# este un aparat cu circuit desc*is (i!. $#.

4
 

)ubul prin care expiră bolnavul este prevăut la un capăt cu o piesă bucală. în partea st!ngă a laturii
frontale a aparatului se află o fantă oriontală prin care se introduce *!rtia inscriptoare. +e aceasta un v!rf 
inscriptor traseaă curba expirogramei (i!. #.

!rtia tip Eutest pe care se înregistreaă expirograma este gradată în unităţi de volum şi de timp #pe
oriontală se poate citi volumul de aer expirat în ml, pe verticală timpul exprimat în secunde; (i!. )#.
'. E*piro!rau+ ,odart este un aparat cu circuit înc*is. Este alcătuit din:
spirometru asociat cu imograf pe care se înregistreaă; barbotor cu *idrat de
potasiu sau carbonat de calciu pentru captarea &/ şi un dispoitiv pentru diri0area
 în sens unic a curentului de aer (i!. -#.
 în aparat se introduce /- !rtia pe care se înregistreaă spirograma este gradată în diviiuni pe
verticală #1 cm2 3 ml aer$. +e oriontală se poate calcula timpul c!t a durat înregistrarea, după vitea de
rulare a imografului (i!. #.
&. /0eumo%&ree0 (&omputeriat#. 4n microprocesor electronic valorifică
manevrele respiratorii în aşa fel că datele obţinute sunt interpretabile imediat,
aparatul av!nd încadrat în memoria sa electronică valorile teoretice ale individului,
iar reultatul real apare calculat pe
ecran în procente (i!. 2 3 4#.
1.1.$.1. Determinarea
probel orventil
atoriiIa
aparatulEutest
MA5ERIALE NECESARE6
aparat, piese bucale, pensă pentru
pensat nasul, pensă de servit,
recipient cu soluţie deinfectantă
pentru piesele folosite, scaun.

5ig. 6 Efectuarea probelor respiratorii la aparatul +neumoscreen

5
 

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1. +regătirea 1.1. (e verifică aparatul, se pregătesc piesele bucale sterile, precum şi restul
materialelor  materialelor necesare.
$. +regătirea $.1.  în staţionar, cu o i înainte, bolnavul este informat că
bolnavului examinarea se execută dimineaţa pe nem!ncate sau la 3 - 7
ore de la masă.
$.$. 8olnavii nu vor folosi nici un fel de medicaţie excitantă sau
depresivă a centrilor respiratori cel puţin cu /7 ore înainte;
bolnavii din ambulator vor fi interogaţi în iua preentării la
probă dacă nu au consumat alimente şi dacă n-au luat
medicamente.
$..  în iua examinării, asistenta care execută proba asigură
repaus fiic şi psi*ic fiecărui bolnav circa 3 minute înainte de
probă.
$.). 8olnavul va fi aşeat pe scaun în poiţie comodă.
$.-. 9 se explică proba şi va fi liniştit pentru a se obţine coo-
perarea lui #foarte important$.
. Executarea .1. 'sistenta va lua piesa bucală cu pensa şi o va adapta la capătul liber al
probei burdufului.
3./. 8olnavul - aşeat comod - preia în m!nă tubul burdufului cu piesa
bucală adaptată (7. i!. #.
3.3.  'sistenta va pensa nasul bolnavului, sfătuindu-l să-i asculte
comenile.
3.7. a comanda asistentei bolnavul va inspira ad!nc din aerul
atmosferic şi, tot la comandă, va introduce piesa bucală în gură; buele se vor 
str!nge în aşa fel ca să nu iasă aer pe l!ngă piesa bucală, apoi se expiră maxim

6
 

şi profund.
3.<. (e scoate piesa bucală din gura bolnavului, care este lăsat să se
odi*nească.
3.=. +roba se repetă de mai multe ori p!nă c!nd se obţin / -3 curbe
egale sau cvasiegale.
3.>. ?eultatul se citeşte pe *!rtia de tip Eutest. &urba înscrisă se
numeşte expirogramă (7. i!. )#.

A5ENŢIE8 +iesa bucală se sc*imbă după fiecare bolnav.

 
1.1.$.$. Determi
nareaprobel
orventi
latori
ilaaparatulGodart

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea  'ceeaşi ca şi la @EutestA pct. 1 - <.
bolnavului
$. ?acordarea /.1. (e racordeaă bolnavul la aparat prin
bolnavului la aparat intermediul piesei bucale (i!. 19#.
/./. (e solicită bolnavului să respire liniştit
c!teva secunde pentru acomodare.
/.3. 9 se penseaă nasul cu clema.
/.7. 8olnavul respiră liniştit, obişnuit 3 - 7
secunde, cu supapa aparatului desc*isă.
/.<. (e înc*ide circuitul şi se pune aparatul în
poiţie de înregistrare

. înregistrarea .1. (e înregistreaă / - 3 minute volumul curent prin respiraţie liniştită, normală.
volumului curent
#".&.$
7. înregistrarea 7.1. (e solicită bolnavului să facă o inspiraţie maximă urmată
capacităţii vitale imediat de o expiraţie maximă.
#&".$
7./. (e repetă proba p!nă la obţinerea a trei curbe egale sau
cvasiegale.
7.3. &urba înscrisă arată &". reală şi se numeşte spirograma
#v. fig. =$.
<. ?epaus <.1. 8olnavul este lăsat să se odi*nească prin desc*iderea supapei.
=. Determinarea =.1. (e reia proba pentru determinarea ".E.%.(.-ului, se
".E.%.(.-ului solicită bolnavului să facă o inspiraţie maximă, urmată de o
expiraţie forţată maximă #".E.%.(.-ul se înregistreaă fix!nd
aparatul la vitea de 1 / mmBs$.

7
 

=./. (e repetă proba p!nă se obţin trei curbe egale sau

cvasiegale.
=.3. 8olnavul se decupleaă de aparat, efectuarea probei fiind
terminată.
=.7. (e măsoară cantitatea de aer expirat în prima secundă;
aceasta repreintă ".E.%.(. -ul #v. fig. =$.
>. &onsemnarea >.1. (e solicită datele necesare pentru calcularea parametrilor:
datelor necesare numele, prenumele, v!rsta, sexul, înălţimea, greutatea
calculării bolnavului.
parametrilor  >./. (e noteaă temperatura camerei, presiunea atmosferică,
umiditatea aerului atmosferic.

IN5ER/RE5AREA RE:;L5A5ELOR
 'v!nd datele necesare se calculeaă parametrii: valorile obţinute pe diagramă, care se exprimă în
milimetri aer, se corecteaă cu 8.).+.(. #factor de corecţie teoretic care ţine seama de temperatura corpului,
presiunea şi saturaţia cu vapori de apă în atmosferă$ şi se raporteaă la valorile teoretice &E.&'. 'nali!nd
curbele, se pot calcula parametrii necesari diagnosticului funcţional; se calculeaă cel puţin 7 parametri:
1. CV. #capacitatea vitală$.
/. V.E.M.S. #volumul expirator maxim pe secundă$.
1. I.5. #indicele )iffeneau$ #un indice de permeabilitate bronşică$ se află prin calcul:

7. Ve0ti+a<ia ma*im= i0dire&t= 2 volumul de aer care poate fi ventilat pe minut.

 'cesta se calculeaă teoretic prin ".E.%.(., după formula:

"alorile normale ale acestor parametri apreciate în raport cu tabelele &.E.&.C. se înscriu între > - 6 din
valorile ideale. "alorile scăute apar în:
- afecţiuni care micşoreaă mobilitatea cutiei toracice #anc*iloă costovertebrală, cifoscolioă,
toracoplastii, traumatisme ale cutiei toracice, dureri intercostale$;
- î n reducerea directă a parenc*imului funcţional pulmonar #lobectomii, tumori, pleureii, pneumonii,
astm, emfiem, silicoă etc.$;
- în caurile c!nd permeabilitatea sau elasticitatea este alterată fie prin leiune organică definitivă, fie
prin modificare funcţională #spasm$.

1.1.$.. Determi
nareavolumul
uirezi
dual(V.R.),acapaci
tăţi
irezi
dual
efuncţi
onal
e
(C.R. F.)󰅟iacapacităţi
ipul
monaretotal
e (C.P.5.#
Determinarea ".?. nu se poate face prin metoda directă spirografică, ci uti-li!ndu-se metode indirecte.
&ea mai des folosită este metoda diluţiei. +entru acest scop se foloseşte *eliu, care se introduce în
reervorul de aer al spirografului într-o proporţie definită. eliul, neparticip!nd la sc*imburile gaoase, se
amestecă în timpul ventilaţiei cu aerul rămas în plăm!ni p!nă ce concentraţia sa în aerul alveolar este
identică cu cea din reervor. în spirograf concentraţia se urmăreşte cu a0utorul analiatorului de ga. &u

8
 

metode de calcul complexe se poate afla &.?.5. Dacă din &.?.5. se scade ".?.E., obţinem ".?. 2 volumul
reidual #&.+.). 2 &".  ".?.$.

ROERGOGRAFI
1.1.. SPI A
Spiroer!o!raie 2 test de efort, cu a0utorul căruia se analieaă: capacitatea de adaptare a respiraţiei
la solicitări suplimentare, limitele acestei capacităţi şi se pun în evidenţă modificări funcţionale
neevidenţiabile în repaus #acest test este comun aparatului respirator şi cardiovascular$.
 în timpul efortului şi după încetarea lui se urmăresc o serie de parametri funcţionali. în mod obişnuit în
cursul unei probe se urmăresc: parametrii respiratori, cardiaci şi umorali #ventilaţia pulmonară, eliminarea
&/, consumul de / saturaţia s!ngelui arterial în /, pulsul ).'. etc.$.
+robele de efort se pot efectua în două feluri: ori se păstreaă intensitatea efortului de la început, ori
pacientul este supus unui efort în trepte, cu perioade de repaus şi apoi se măreşte intensitatea efortului
p!nă la limita capacităţii c!nd nu mai creşte consumul de  /, iar în s!nge apar valori scăute ale oximetriei
#desaturarea
 în / a s!ngelui arterial$.

MA5ERIALELE NECESARE6 spirograf, oximetru cu celulă fotoelFctrica ce se aplică pe lobul urec*ii;

aparat de mare te*nicitate pentru efort doat: bicicletă ergometrică, covor rulant etc.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1. +regătirea 1.1. %edicul decide dacă persoana nu preintă afecţiuni care contraindică proba de
persoanei de efort.
examina 1./. Dacă persoana este aptă pentru această probă, se pregăteşte ca şi pentru
spirografie, iar înainte de a efectua proba se determină frecvenţa cardiacă, ) ',
E.&.G. şi frecvenţa respiratorie.

$. Determinarea /.1.8olnavul se racordeaă la spirograf.

parametrilor /./.+e lobul urec*ii se aplică celula fotoelFctrica a unui oximetru.
urmăriţi înainte de /.3.(e determină volumele pulmonare, debitele ventilatorii după metoda obişnuită a
efort spirografiei, înainte de a supune persoana la efort.
/.7.După determinarea parametrilor, pacientul respiră în repaus p!nă la stabilirea
ec*ilibrului respirator #minut-volumul şi consumul de / devin constante$.

9
 

. Determinarea .1. +acientul este invitat să execute un lucru mecanic doat #bicicletă ergometrică,
parametrilor în banda rulantă etc.$ cu aceeaşi intensitate, urmărindu-se modul de adaptare a
timpul efortului organismului (i!. 11#
+ersoana examinată trece prin 3 fae funcţionale la efort (i!. 1$#6
a. faza de adaptare, care dureaă / - 3 minute, se caracteri-
eaă prin creşterea valorilor funcţionale evaluate înainte de
efort;
'. faza de echilibru funcţional, în care parametrii funcţionali
răm!n la valori crescute #persoana poate să realiee acelaşi
efort fără modificări funcţionale$. în condiţii normale, modificări
funcţionale apar numai la eforturi mai mari de 1< H;
&. faza de revenire #refacere$ repreintă perioada după între-
ruperea efortului, în care parametrii funcţionali revin la valorile
iniţiale din repaus, în mod normal în 3-< minute. Dacă această
perioadă este mai lungă înseamnă că organismul are o
capacitate de efort deficitară.

IN5ER/RE5ARE6 în funcţie de gradul de saturaţie în / al s!ngelui arterial la

itensităţi diferite de lucru se apreciaă gradul insuficienţei cardiopulmonare. +rin Impararea parametrilor din
repaus cu valorile obţinute în timpul efortului se 0reciaă modul de adaptare al organismului. C probă de
efort modificată se face determin!nd @deficitul spirografic de /A.

 ALTE METODE DE EXPLORARE 1.1.).1.Anali

1.1.). za

gazelor
&antitatea de oxigen şi dioxid de carbon din s!ngele arterial, ca şi presiunea parţială a acestor gae în
s!nge furnieaă relaţii importante privind eficienţa funcţiei globale pulmonare.
Determinarea cantităţii de oxigen în s!nge se poate face prin metode c*imice şi fiice. +entru metoda
c*imică recoltarea s!ngelui se face evit!nd contactul cu aerul atmosferic #procedeul "an (lJe$.
Determinarea se poate face şi cu micro-ec*ipamentul 'strup în care se recolteaă s!nge capilar în tuburi
*epariniate livrate odată cu aparatul. &u acesta se poate determina şi presiunea acestor gae.
Determinarea cantităţii de oxigen în s!nge prin metode fiice #pe cale nes!nger!ndă$ se face cu
a0utorul oximetrului care se aplică pe pavilionul urec*ii.
Determinarea conţinutului de dioxid de carbon al s!ngelui arterial se face cu aceeaşi te*nică.
"alorile normale se situeaă în 0ur de / voi. oxigen la 1 ml s!nge #/ voi.   /$ şi <3 - <> voi.  & /
#sau /> mEKBl$.
+resiunea parţială a celor două gae este diferită în aerul atmosferic, în aerul alveolar, în s!ngele
venos şi arterial.
+resiunea / este mai mare în aerul atmosferic dec!t în aerul alveolar, s!ngele venos şi arterial.
+resiunea &/ este mai mică în aerul atmosferic dec!t în aerul alveolar, s!ngele venos.
1.1.).$. Frobef armacodi nami ce
 'ceste probe urmăresc depistarea unor tulburări în motricitatea pereţilor arborelui bronşic. (unt
folosite, în special, pentru diagnosticarea formelor latente de astm bronşic.
MA5ERIALE NECESARE6 spirograf, substanţă bron*oconstrictoare sau bron*odilatatoare, trusă de
urgenţă #în ca de crie dispneice$.
Testul bronhoconstrictor se efectueaă cu acetilcolină 1, *istamină 1o administrată sub formă de
aerosoli.
Testul bronhodilatator se execută cu aleudrină 1 #sau cu Lovodrin, 'lupent, 'stmopent, (albutamol,
8erotec$ administrată tot prin aerosoli.

10
 

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1. +regătirea 1.1. 8olnavul este pregătit ca şi pentru spirografie.
bolnavului
$. +regătirea $.1. (e pregăteşte materialul necesar pentru înregistrarea ".E.%.(.-ului.
materialului
. ?acordarea .1. 8olnavului i se determină ".E.%.(.-ul după metoda descrisă #v. spirografia cu
bolnavului la aparat Godart$.
spirograf 
). 'dministrarea a. Testul bronhoconstrictor 
substanţelor ).1. (e administreaă bolnavului acetilcolină 1 timp de 3 s #după unii 3 minute$.
bron*o-motoare I bron*oconstrictor se face foarte prudent, bolnavul trebuie 3 pentru că poate face criă
A5ENŢIE8 )estu dispneică, ceea ce impune a se rt aerosoli cu aleudrină sau alt derivat similar.
urmărit cu atenţi '. Testul bronhodilatator este cel mai des întrebuinţat.
administra imedic ).1. După determinarea ".E.%.(.-ului se administreaă bolnavului aleudrină 1 #sau
una din substanţele amintite mai sus$ prin aerosoli, timp de 3 minute sau sub formă de
spraJ #două pulveriări$.
-. ?acordarea la -.1. (e determină din nou ".E.%.(.-ul, fie imediat, fie după o pauă, în funcţie de
spirograf pentru a timpul de eficienţă maximă a substanţei administrate.
repeta ".E.%.(-ul
IN5ER/RE5ARE6
a.  în caul testului bron*oconstrictor, testul este poitiv dacă ".E.%.(.-ul scade mai mult de 1 - 1<
fată de valoarea iniţială #răspuns farmacodinamic bun$; 9navii astmatici răspund poitiv acestei probe; la
aceştia ".E.%.(.-ul scade cu ste / #răspuns farmacodinamic foarte bun$.
'. în caul testului bron*odilatator, testul este poitiv dacă ".E.%.(.-ul creşte cu ste 1 #răspuns
farmacodinamic bun$; la astmatici şi bronşici creşte cu peste  #răspuns farmacodinamic foarte bun$.
FIŞA 1.$. EXPLORAREAFUNCŢI
ONALĂA
 APARATULUICARDIOVASCULAR
Explorările cardiovasculare urmăresc:
- stabilirea capacităţii funcţionale şi a posibilităţilor de adaptare la efort a inimii : a vaselor sanguine;
- evidenţierea tulburărilor funcţionale incipiente, preciarea gradului şi tensităţii acestor tulburări;
- stabilirea mecanismului prin care s-a instalat deficitul funcţional. )ulburările aparatului cardiovascular
repreintă de multe ori răsunetul îmbol-
ăvirii altor organe, de aceea probele nu pot fi interpretate iolat. &apacitatea func-naltă a inimii şi a vaselor 
este influenţată şi de factori externi #surmena0, emoţii, u de alcool, nicotină$. Din aceste considerente
bolnavii trebuie pregătiţi în mod respunător.
ME5ODE DE E>/LORARE
E*p+orarea &ordu+ui6 E*p+or=ri+e u0&<io0a+e a+e aparatu+ui &ir&u+ator6
1. %ăsurarea ).'.
. E.&.G. de repaus şi de efort /. Cscilometria
. 5onocardiograma 3. %ăsurarea presiunii venoase
. 'pexocardiograma 7. Determinarea timpului de circulaţie
. Ecocardiograma <. Determinarea masei sanguine
. &ateterismul cardiac =. 'rteriograma
. ?adiocardiografia >. 5lebograma
?umpel-eede

1.$.1. EXPLORAREA CORDULUI

1.$.1.1. Pregăti
rea󰅟iî
nregi
str
areael
ectr
ocardi
ogramei(
E.C.
G.)
E+e&tro&ardio!rama 2 înregistrarea grafică a reultantei fenomenelor ioelectrice din cursul unui ciclu
cardiac.

11
 

E.&.G. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în general, în
suferinţele miocardo-coronariene în special, şi totodată este o metodă de a recunoaşte o boală de inimă
care evolueaă clinic latent, c!nd se efectueaă E.&.G.-ul de efort.
REŢINEŢI. Ea este interpretată întotdeauna de medic în lumina datelor clinice.
 înregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite e+e&tro&ardio!rae de diferite
tipuri.
egătura între bolnav şi aparat se face printr-un @cablu bolnavA. a extremitatea distală a cablului sunt
ataşate plăcuţele metalice - electroii #în număr de 1$ necesari pentru înregistrarea a 7 derivaţii standard şi
unipolare şi = precordiale #"-p"g$.
)ensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu a0utorul electroilor, transmise la aparat
prin cablu, amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită e+e&tro&ardio!ram=.  înscrierea
curbelor electrice se face pe *!rtie specială care are imprimat un sistem de coordonate. +e oriontală este
repreentat timpul, pe verticală amplitutidinea semnalelor bioelectrice.
 în practica curentă se înregistreaă pe electrocardiogramă 1/ derivaţii #conduceri$: M 3 derivaţii bipolare
notate D0, D%, Dm; M 3 derivaţii unipolare de membre notate a "?, a", a "5 M = derivaţii precordiale notate
"-,, "/, "3I "7, "<, "=.
 în ma0oritatea unităţilor sanitare înregistrarea electrocardiogramei se face cel mai frecvent cu a0utorul
electrocardiografului @3 LEN-1A, aparat construit pe baă de semiconductoare moderne.
&onstrucţia aparatului permite folosirea lui nu numai în practica clinică curentă ilnică, ci şi pentru
cercetări ştiinţifice.
• înregistrarea E.C.. cu electrocardiograful 3 !E"#$

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1. +regătirea 1.1. (e pregăteşte bolnavul din punct de vedere psi*ic pentru
bolnavului a înlătura factorii emoţionali
1.$. (e transportă bolnavul în sala de înregistrare, de
preferinţă cu căruciorul, cu 1 - 1 < min. înainte de înregistrare
1..  'climatiarea bolnavului cu sala de înregistrare
1.). 8olnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi
rugat să-şi relaxee musculatura.
$. %ontarea $.1. (e monteaă pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electroilor.
electroilor pe (ub placa de metal a electroilor se aşaă o p!nă înmuiată într-o soluţie de
bolnav electrolit #o lingură de sare la un pa*ar de apă$ sau pastă specială pentru electroi.
&ei 1 electroi #7 pentru membre şi = precordiali$ se fixeaă pe bolnav în felul
următor:

montarea electroilor pe membre:

roşu 2 m!na dreaptă
galben 2 m!na st!ngă
 verde 2 picior st!ng
negru 2 picior drept
-montarea electroilor precordiali (i!. 1#
"-, 2 spaţiul 9" intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
12
 

"/ 2 spaţiul 9" intercostal, pe marginea st!ngă a sternului

"3 2 între "/ şi "7
"7 2 spaţiul " intercostal st!ng pe linia medioclaviculară #apex$ "< 2 la intersecţia de la
oriontala dusă din "7 şi linia axilară anterioară st!ngă
"= 2 la intersecţia dintre oriontala dusă din "7 şi linia axilară mi0locie st!ngă.

A5ENŢIE8 'plicarea cu foarte mare preciie a electroilor, respect!nd toate indicaţiile prescrise, garanteaă
o înregistrare corectă şi fără artefacte.

. +regătirea .1. 'paratul va fi legat la pria de împăm!ntare.

aparatului
). "erificarea ).1. înainte de punerea în funcţiune a aparatului preentat la i!ura 1) butoanele şi
poiţiei corecte a clapele vor fi aşeate în poiţia indicată în tabelul de mai 0os:
butoanelor şi %utoane Clape
clapelor  ?eglare linie +oiţie 9olare-ioelectrică Leapăsat
mi0loc pacient #3x$
#6$ #13$

8uton-re-glare +oiţia 8locare canal #3x$ Leapăsat

amplitudine #3x$ fixată #=$
#1/$ 1m"

&omutator canale 5iltru #3x$

#11$ +oiţia ) #test$ #1>$ &lapa Leapăsat
blocare
#<$ Leapăsat 'păsat
)ransport *!rtie
stop  $
&lapa punere în Leapăsat
funcţiune #3$

13
 

-. +unerea în -.1. în aceste condiţii aparatul poate fi pus în funcţiune cu a0utorul clapei 3 în poiţia
funcţiune a @'păsatA verific!ndu-se scala-indicator de funcţionare #7$ care trebuie să indice ona
aparatului (i!. 1-# verde a scalei instrumentului. După 3 - < minute de stabiliare a funcţionării se
poate trece la testarea aparatului (i!. 1#.

. )estarea .1. Clapa izolare pacient #6$

aparatului  'păsat #automat se ilumineaă ona de înregistrare a peniţelor$.
#înregistrarea .$. (e apasă sacadat
testului etalon$ #3 - 7 ori$ pe butonul 1 m" - )est #O$
 în acelaşi timp clapa transport *!rtie #/$ poiţia /< @'păsatA.
.. După c!teva teste etalon #1 m"21 mm$ înregistrate se
apasă c&apa#stop #1$. Dacă etalonarea nu este corespun-
ătoare 1 mm deviaţie înregistrată la fiecare apăsare, se re-
gleaă din butonul reglare amplitudine 1 #la canalul etalonat
necorespunător$.
.). %uton izolare pacient #6$  poziţia neap'sat #se stinge iluminarea onei de
 înregistrare a peniţelor$

14
 

2. înregistrarea >.1. %uton #11$ Comutator canale poziţiile l#ll#lll 

electrocardiogramei >./. %uton #6$ (zolare pacient poziţia ap'sat #se ilumineaă ona de
DPI DP, Du,  înregistrare$
>.3. Dacă este necesar, buton #13$ @?eglare linie ioelectricăA #se
regleaă poiţia acelor inscriptoare$.
>.7. (e porneşte înregistrarea apăs!nd clapa transport#h)rtie /< #/$; #se
stinge iluminarea onei de înregistrare$; în mod obişnuit se
 înregistreaă c!teva revoluţii cardiace.
>.<. (e opreşte înregistrarea: Clapa #1$ stop#ap'sat.
>.=. %uton #6$ izolare pacient#readus în poziţie neap'sat #se stinge iluminarea
onei de înregistrare$.
3. înregistrarea 3.1. (e reîncepe procedura #vei pct. /-= de la etapa anterioară$ mut)nd butonul 
derivaţiilor comutator canale #11$ pe r!nd în poiţiile:
unipolare şi
precordiale

O. )erminarea După terminarea înregistrării:

 înregistrării O.1. %utonul #11$ Comutator canale se readuce în poiţia )
#)est$.
O./. (e scoate din funcţiune aparatul prin trecerea clapetei 3 în
 poziţia neap'sat.
O.3. (e îndepărteaă electroii de pe pacient.
1. Lotarea 1.1. 'sistenta noteaă pe electrocardiogramă: numele, prenumele pacientului,
electrocardiogramei v!rsta, înălţimea, greutatea; menţioneaă medicaţia folosită; data şi ora înregistrării;
vitea de derulare; semnătura celui care a înregistrat.

IN5ER/RE5ARE

+e o electrocardiogramă normală (i!. 17)

definim:
1. *nde # convenţional numite +, Q, ?,
(,
), 4.
2. +egmente # distanţa dintre două unde
#+Q$ #()$.
3. (ntervale # unda  segment #+Q
cuprinde unda +  segmentul
+Q$, #Q) cuprinde unda Q?( 
segmentul ()  unda )$, #)+
-linia ioelectrică$.

 Rntre două cicluri cardiace se înregistreaă linia

ero potenţial #linia ioelectrică$. 4ndele situate
deasupra liniei ioelectrice sunt poitive, cele
care se găsesc dedesubtul ei sunt negative.
9ntervalul +Q se măsoară de la începutul undei + şi corespunde timpului în care stimulul străbate atriile
de la nodul sinusal Neit*-5lac p!nă la nodul atrio-ventricular #'sc*off-)aSara$. )impul de conducere a
stimulului de la atriu la ventriculi #normal ,1/A-,/1A$.
4nda + şi segmentul +Q repreintă expresia electrică a activităţii atriilor. 4ndele Q?(, segmentul () şi unda
) repreintă expresia electrică a activităţii ventriculare.

15
 

1.
2.1.
2.Fonocardi
ograma
?o0o&ardio!ram= 2 repreentarea grafică a gomotelor produse în cursul unui ciclu cardiac.
Ea este o metodă ad0uvantă în preciarea diagnosticului şi, mai ales, în recunoaşterea ritmurilor în trei
timpi, a galopului în special şi în diferenţierea suflurilor cardiace. Ea nu poate înlocui auscultaţia inimii, ci o
completeaă.
Tgomotele cardiace sunt captate de
un microfon special cu cristal pieoelectric
care le transformă în semnale electrice şi
după filtrare şi amplificare sunt înregistrate
pe *!rtie.
+regătirea şi poiţia bolnavului sunt
la fel ca în caul E.&.G.
 Rnregistrarea fonocardiogramei se
face la focarele clasice de auscuitaţie ale
cordului (i!. 13#.

&oncomitent se înregistreaă E.&.G.

spre a avea indice de referinţă asupra
timpului şi duratei fenomenului acustic
 înregistrat.
1.2. 1.3.Apexocardi ograma
Ape*o&ardio!ram= 2 curba reultată
 înregistrarea grafică a şocului apexian.

1.
2.1.
4.Ecocardiogratna
E&o&ardio!rama 2 metodă de explorare baată
pe înregistrarea ultrasunetelor străbătute şi reflectate
 
1.2. 1.5.Cateteri smulcardi ac
Cateteri%m &ardia& 2 introducerea
unei sonde radioopace pe cale venoasă
sau arterială în cavităţile inimii sau în
vasele mari. (onda este diri0ată sub ecran
radiologie.
&u toate că este intrat în uul curent, cateterismul cardiac răm!ne totuşi o metodă reervată unor 
unităţi de înaltă specialiare. 'ceastă metodă se foloseşte numai c!nd există o indicaţie precisă legată de
atitudinea exploratoare, terapeutică, care trebuie luată faţă de bolnav #de exemplu, ma0oritatea cardiopatiilor 
operabile$.
&ateterismul cardiac permite măsurarea presiunilor intracavitare, recoltarea de probe sanguine direct
din cavităţile inimii şi din vasele mari pentru doarea  / şi &/, executarea de coronarografii cu substanţe de
contrast sau cu iotopi radioactivi, preciarea unor modificări anatomice cardiace, înregistrarea unei
electrocardiograme endocavitare, a fonocardiogramei intracavitare etc.
+regătirea bolnavului este asemănătoare cu pregătirea pentru intervenţii c*irurgicale.

1.
2.2.EXPLORĂRI
LE FUNCŢIONALE ALE
 APARATULUICI
RCULATOR
1.
2.2.
1. Măsurar
eaT.
A.#v. @)e*nici
generale de îngri0ire a bolnavilorA - cap. >$.
1.
2.2.
2. Osci
lometri
a
scilometrie - metodă prin care se evidenţiaă
amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial cu a0utorul

16
 

oscilometrului #+ac*on$. 'paratul este alcătuit dintr-un cadran gradat în unităţi, o manşetă pneumatică cu
două camere în care pompăm aerul cu o pară de cauciuc (i!. 14#.
%anşeta aparatului se fixeaă la nivelurile dorite pe membrele bolnavului, de unde pulsaţiile se transmit la
manometru. 'mplitudinea oscilaţiilor arteriale se observă pe un cadran gradat al aparatului.

1. +regătirea &amera de examinare trebuie să aibă un climat corespunător.

bolnavului 1.1.8olnavul este culcat în repaus cel puţin 1< min. înainte.
1./.(e descoperă membrele superioare şi inferioare. #'tenţie: îmbrăcămintea să nu
fie str!mtă$
$. 5ixarea $.1. %anşeta aparatului se fixeaă la nivelul dorit, pe membrul de examinat.
aparatului
. %ăsurarea 3.1. (e pompeaă aer p!nă ce dispare pulsul periferic #presiunea depăşeşte ).'.
maximă$ (i!.$9#
3./. (e citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manome-trului.
3.3. (e scade presiunea cu 1 mm g şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale.
3.7. (e scade apoi presiunea din 1 mm g în 1 mm g, cu citiri succesive,
p!nă se găseşte valoarea maximă a amplitudinii, ceea ce se numeşte @indice
oscilometrieA.

?egiunile la care se
cerceteaă oscilometria în mod
obişnuit sunt 1B3 inferioară şi
superioară a gambei, 1B3
inferioară a coapsei, antebraţului
şi braţului. #)otdeauna se
măsoară comparativ între două
membre$.
I0terpretarea reu+tate+or6
valorile normale sunt apreciate în
limite foarte lungi, variabile de la
individ la individ, precum şi la
acelaşi bolnav.
 în mod normal valorile
variaă între 3 - = diviiuni la
coapsă, / - 7 diviiuni în 1B3
superioară a gambei; 1,<-/
diviiuni în 1B3 inferioară a
gambei şi 3 - 7 diviiuni la
membrele superioare.
Lu este importantă valoarea
absolută a cifrelor, dar are
importanţă diferenţa dintre două
regiuni simetrice. Diferenţa mai
mare de două unităţi între un
membru şi celălalt #la acelaşi
nivel$ este un semn patologic
#indică o leiune a trunc*iului
principal sau obstrucţii vasculare$.

1.2.2.3.Măsurarea
presiuniivenoase

17
 

/re%iu0e 7e0oa%= 2 presiunea exercitată de s!ngele venos asupra pereţilor venelor. %ăsurarea
presiunii venoase este indicată pentru aprecierea insuficienţei cordului drept şi a gradului de umplere a
patului vascular venos.
+resiunea venoasă centrală se măsoară prin intermediul cateterismului cardiac, iar presiunea venoasă
periferică pe una din venele superficiale mari ale membrelor, de obicei la plică cotului sau la nivelul venei
safene mari.
Ea se determină, de obicei, în centimetri coloană de apă.
%ăsurarea se poate executa cu diferite aparate #"illaret, manometrul cu apă tip %orit-)abora,
manometrul &laude, tubul )aJlor$ sau un simplu tub de sticlă care este în formă de , gradat în cm sau mm,
lung de 3 cm cu diametrul de 3 - 7 mm şi prevăut la ambele capete cu tuburi de cauciuc #capătul scurt al
tubului  se cupleaă la acul de puncţie, iar capătul lung la o seringă de / ml$.
%ăsurarea presiunii venoase cu tub de sticlă.
Materia+e 0e&e%are6 aparat, ser fiiologic, material pentru puncţie venoasă.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea +entru executarea te*nicii este nevoie de două asistente medicale.
aparatului 1.1. întreaga tubulatură trebuie pregătită steril.
 ATENŢI E!(ă nu 1.2.  asistentă încarcă tubul de sticlă cu ser fiiologic steril
aspir!nd cu seringa
răm!nă aer în coloana de lic*id.
1.3. (e pune c!te o pensă pe fiecare din tuburile de cauciuc de
la capete.
2.+regătirea 2.1. ' doua asistentă aşaă bolnavul în decubit dorsal, fără
bolnavului pernă
2.2. 8raţul întins relaxat, spri0init #la nivelul atriului drept$.
3.+uncţionarea 3.1. (e pregăteşte seringa pentru puncţie venoasă.
venei 3.2. (e aplică garoul pe braţul bolnavului
.. (e deinfecteaă suprafaţa cutanată, se puncţioneaă
vena.
.). (e îndepărteaă garoul de pe braţ.
). 'daptarea ).1. (e adapteaă tubul de sticlă gradat la acul din venă,
aparatului av!nd gri0ă ca extremitatea inferioară a tubului să fie la nivelul
acului de puncţie.
).$. (e desc*id pensele de pe tubul de cauciuc, reali!ndu-se
o comunicaţie directă între venă şi manometru; lic*idul din tub
coboară p!nă a0unge la nivelul presiunii din venă.
-. &itirea -.1. (e citeşte presiunea venoasă măsur!nd înălţimea coloanei de lic*id din tub.
reultatului

IN5ER/RE5ARE6 valoarea presiunii venoase este de 11 - 1/ cm apă. în insuficienţa cardiacă dreaptă şi

globală presiunea venoasă creşte; în colaps periferic scade.

1.
2.2.
4.Determi
nareati
mpul
uideci
rcul
aţi
e
5imp de &ir&u+a<ie 2 perioadă de timp #în secunde$ în care o substanţă parcurge un segment vascular.
Durata timpului de circulaţie este în funcţie de vitea de circulaţie, de debitul cardiac, de volemie.
+rincipiul determinării constă în introducerea în s!nge a unor substanţe test şi detectarea lor #prin
mi0loace obiective şi subiective$ la o anumită distanţă de la locul de administrare unde apare o reacţie
caracteristică; se cronometreaă timpul necesar pentru parcurgerea distanţei respective.
(e poate determina timpul necesar pentru parcurgerea arborelui circulator în toată lungimea lui - @timp
de circulaţie totalA, sau numai o porţiune a lui - @timp de circulaţie parţialA.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1. +regătirea 1.1. (e pregăteşte materialul pentru puncţie venoasă #acele să fie ceva mai groase$,

18
 

materialului substanţa folosită, ceasul-cronometru.

$. +regătirea $.1. 8olnavul nu va m!nca / - 3 ore înainte de începerea
bolnavului examinării
A5ENŢIE8 îmbră
ămintea nu trebuie $.$. 8olnavul va sta în repaus la pat 1< min.
să provoace staa $.. (e explică bolnavului te*nica pentru a-i îndepărta emoţiile
circulaţiei venoase.
şi pentru a colabora cu examinatorul.
3.Executarea 3. 1.(e încarcă seringa cu substanţa folosită,
te*nicii 3. 2.(e face puncţie venoasă fără staă #dacă nu este posibil se va aştepta 3-7 s
după desfacerea garoului$.
3.3. (e in0ecteaă substanţa brusc.
3.4. (e măsoară timpul din momentul apăsării pe piston p!nă
la apariţia senaţiei caracteristice.

Determinarea timpului de circulaţie scoate în evidenţă insuficienţa cardiacă încă în faa incipientă,
a0ută la diferenţierea dispneii cardiace din insuficienţa ventriculară st!ngă, de dispneea pulmonară.

1.
2.2.
5.Determi
nareamaseisangui
necircul
ante
(e face prin metoda diluării coloranţilor în s!nge sau cu iotopi radioactivi.
Etape de Timpi de execuţie
execuţie 
1.+regătirea 1.
1.(e explică bolnavului te*nica pentru a nu fi emoţionat.
bolnavului
2.9n0ectarea 2.1.9 se in0ecteaă pe cale intravenoasă substanţa sterilă colorantă
substanţei #de preferat albastru Evans în soluţie ,< 7 mgBilocorp$.
3.?ecoltarea 3.1.După 1 minute se recolteaă 1 ml s!nge pentru determinarea
s!ngelui concentraţiei colorantului prin electrofotometrie.

?eultatul obţinut se raporteaă la valoarea *ematocritului pentru a obţine volumul s!ngelui circulant,
care la bărbaţi este de 1B1/ din greutatea corporală, iar la femei 1B13.

1.
2.2.6.Arteri
ograma(
carotidograma,sfigmograma)#înregistrarea pulsului arterial$
Arterio!rama 2 înregistrarea pulsului arterial sub forma unei curbe. &arotidograma aduce date
preţioase în studiul leiunilor valvei aortice.
+oiţia bolnavului este aceeaşi ca pentru înregistrarea fonocardiogramei, dar cu bărbia uşor ridicată.
&onectarea bolnavului la electrocardiograf se face prin derivaţiile standard.
 înregistrarea se face concomitent cu înregistrarea electrocardiogramelor în derivaţiile standard.
+lasarea captatorului se face pe partea dreaptă, aproape de sinusul carotidian, acolo unde se simt mai bine
pulsaţiile carotidei, înregistrarea se face cu frecvenţă de < mmBs.

+entru fiecare mecanogramă se vor înregistra < - 1  cicluri cardiace. a sf!rşitul înregistrării se
decupleaă traseul şi se noteaă: numele şi v!rsta bolnavului; data înregistrării; numărul înregistrării.

1.2.2.
7.Fl
ebograma(
jugul
ograma)#înregistrarea pulsului venos$
?+e'o!ram= 2 înregistrarea grafică a pulsaţiilor venei 0ugulare.
5lebograma contribuie la recunoaşterea insuficienţei cardiace, a pericarditei constrictive şi a leiunilor 
tricuspidiene.
+regătirea şi poiţia bolnavului sunt la fel ca în caul electrocardiogramei.
8olnavul se conecteaă la circuitul aparatului în conducerile standard. +rin rotirea corespunătoare a
capului bolnavului se evidenţiaă vena 0ugulară externă pe care o fixeaă captatorul.

19
 

a nevoie reperarea venei poate fi uşurată prin provocarea unei stae venoase, obţinută prin presiune
manuală la baa g!tului. înregistrarea se face la frecvenţa de <->< mmBs.

1.2.2.8. TestulRumpel
-Leede
/ro'a Rumpe+@Leede 2 aprecierea fragilităţii pereţilor capilari #reistenţei capilarelor$
)e*nica: se exercită o staă la nivelul braţului timp de < minute, printr-o manşetă pneumatică umflată la
1 mm sub presiunea sistolică.
9nterpretare: Dacă nu apar peteşii sau apar numai 1-3, nu sunt semne de fragilitate capilară. 'pariţia
unui număr mai mare de peteşii se consideră poitivă #$.

FIŞA 1.. EXPLORAREAFUNCŢI ONALĂA

1
 APARATULUIRENAL
Ri0i&ii realieaă multiple funcţii, prin unitatea lor morfofuncţională - nefronul. 5uncţiile rinic*ilor sunt:
-elaborarea urinei, funcţie de baă a rinic*ilor, prin aceasta rinic*iul contribuie la păstrarea în limite
normale a diferitelor constante fiiologice ale mediului intern, adică la menţinerea *omeostaiei;
- excretorie;
- menţinerea *omeostaiei volemice şi osmolaritatea lic*idelor organismului;
- reglarea tensiunii arteriale;
- reglarea eritropoieei;
- reglarea metabolismului fosfo-calcic.
+entru a-şi putea satisface funcţiile în condiţii normale, trebuie să existe o perfuie sanguină renală
adecvată şi integritatea morfofuncţională a giomerulului, a sistemului tubular şi a interstiţiului.
S&opu+ e*p+or=rii u0&<iei re0a+e6 stabileşte dacă rinic*iul satisface în mod normal sau nu rolul său în
*omeostaă şi între ce parametri; să se obţină relaţii M Uora mecanismului perturbant calitativ şi cantitativ.
E7a+uarea u0or ma0ie%t=ri &+i0i&e (%imptome %em0e# %pe&ii&e (emnele şi simptomele care ne indică
o afecţiune a căilor urinare sunt: durerea tu+'ur=ri+e de mi&<iu0e de diure= deec*ilibrul
*idroelectrolitic, simptome pastro-intestinale, modificări la nivelul pielii, tulburări neuropsi*ice, tulburări
cardio-0latorii.
Dintre aceste manifestări clinice vom preenta: durerea, tulburări de micţiune.
Durerea
Durerea genito-urinară nu este totdeauna preentă în tulburările renale, însă ea caracterieaă de
obicei afecţiunile acute.
M Durerea lombară-unilaterală surdă: în ptoă renală, litiaă, ).8.&. renal, cancer,
pielonefrite - bilaterală cu caracter surd în glomerulo-nefrită #acută şi cronică$, scleroă
renală.
M Durerea renală este o durere surdă care se manifestă în regiunea ung*iului costo-
vertebral şi care poate să se propage p!nă la ombilic #distensia capsulei renale$.
M &olica nefrVtica este o durere lombară #între coaste şi ileon$ care iradiaă în partea
de 0os a abdomenului sau în regiunea epigWstrica, este adesea însoţită de greţuri şi
vărsături.
M Durerea ureterală este o durere dorsală care iradiaă în abdomen, în partea
superioară a coapsei şi la testicul sau la vulvă.
M Durerea veicală #durere în partea de 0os a abdomenului sau durere în regiunea
suprapubiană$ este cauată de o veică *iperdestinsă sau printr-o infecţie a veicii.
(unt asociate şi micţiuni imperioase, tenesme #dorinţa continuă de a urina$, disuria.
M Durerea la meatul urinar indică o iritaţie a colului veical, preenţa unui corp străin în
canalul uretral sau o uretrită provocată de o infecţie sau de o rană.
M Durere intensă la nivelul scrotului - provine de la un edem inflamator al epididimului
sau al testiculului.
M (enaţia de greutate şi o durere perineală şi a rectului semnaleaă o prostatită acută
sau un abces la prostatei.
1
 /at' fiind complexitatea aparatului urinar. ¿ 7 7 crezut de cuviinţ' a prezenta noţiuni sumare de anatomie şi fiziologie
într#o ANEXĂ la sf)#s. u, acestei lucr'ri. Cei interesaţi o pot consulta.
20
 

M
Durerea în corpul penisului poate proveni din tulburări ale uretrei.
M
Durerea glandului este, în general, cauată de prostatită.
DE REŢIN;56 C durere asociată #membrele inferioare şi spate$ poate fi cauată de metastaele unui cancer 
de prostată.
1.
3.1.METODEŞIMIJLOACE DE EXFLORAREA FUNCŢIBLOR RENALE
1.
3.1.
1.Examenulmi
cţi
uni
i󰅟ialuri
nei
%icţiunea devine act conştient după v!rsta de / ani.
a adultul sănătos micţiunea se declanşeaă uşor, rapid, debit mediu 11 - /  mlBsecundă, inodor, cu
 0et puternic şi regulat, put!nd fi întrerupt voluntar.
 'dultul sănătos are 3 - = micţiuni pe /7 ore, una produc!ndu-se pe timpul nopţii, către dimineaţă.
a$ +rincipalele tulburări de micţiune
1.Disuria B Di%uria 2 ansamblul dificultăţilor de micţiune.
+oate proveni dintr-o mare varietate de stări patologice.
/. +olaiuria B /o+aiuria 2 micţiuni anormal de frecvente. +oate fi de două tipuri:
a$ polaiurie datorată poliuriei;
b$ polaiurie datorată reducerii capacităţii veicii urinare.
&auele sunt variate: infecţii, boli ale conductelor urinare,
tulburări metabolice, *ipertensiune şi efectul anumitor medicamente.
. %odificarea B Modii&area etu+ui uri0ar 2 scăderea forţei de expulie a 0etului urinar #@pe
 0etului urinar  bombeuA$ atrage atenţia asupra unui obstacol uretral, de obicei, adenom de prostată
la bărbaţi de  v!rsta a lll-a.
). %icţiune rară B Mi&<iu0e rar= 2 mai puţin de 3 evacuări în /7 de ore sugereaă existenţa unei
megaveici.
-. 9ncontinenţă de B I0&o0ti0e0<a de uri0= 2 eliminarea necontrolată, involuntară a urinei.
urină &auele sunt: traumatisme ale sfincterului urinar extern; afecţiuni neurologice; micţiuni
imperioase cauate prin infecţii; slăbirea funcţiunii sfincterului.
. %icţiuni B Mi&<iu0i imperioa%e 2 scurtarea p!nă la anulare a timpului dintre perceperea nevoii
imperioase de a urina şi începutul micţiunii #necesitate violentă de a urina$.
+ot fi datorate: leiunilor inflamatoare ale veicii, a prostatei, uretrei, infecţiilor
bacteriene acute; prostatitei cronice la bărbat şi trigonitei cronice la femei.
2. %icţiune B Mi&<iu0e 0trerupt= 2 oprirea bruscă involuntară a 0etului urinar.
 întreruptă

3. %icţiune în doi B Mi&<iu0e 0 $ timpi 2 reapariţia senaţiei de micţiune imediat după sf!rşitul unei
timpi micţiuni.
4. Licturie B Ni&turie 2 egalarea sau inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea
de urină emisă iua faţă de cea emisă în cursul nopţii.
+oate proveni din scăderea capacităţii rinic*iului de a concentra urina într-o boală
cardiacă, în diabet a*arat sau în evacuarea incompletă a veicii.
19. 'rsuri la B Ar%uri +a mi&<iu0e survin la: pacienţii atinşi de o iritaţie a uretrei sau de o infecţie a
micţiune veicii. 4retrita provoacă mai frecvent arsuri în timpul micţiunii, în timp ce cistita
caueaă arsuri în timpul şi după micţiune.
11. Fmaturie B Fematurie 2 un semn alarmant care poate anunţa un cancer al căilor uro-genitale, o
glomerulonefrită acută sau o tuberculoă renală. ematuria poate avea, de asemenea,
caue sistemice ca discraii sanguine; tratamente anticoagulante; o arsură sau un efort
exagerat.
1$. +roteinurie B /rotei0uri& 2 caracteristică în toate formele de boli renale acute şl cronice.
13.?etenţie de B Rete0<ie de uri0= 2 imposibilitatea de a micţiona. +oate fi acută şi, de obicei,
urină completă sau cronică de obicei incompletă.
&aue: obstrucţie uretrală sau de col al veicii; contracţii nervoase ale uretrei sau
pierderea senaţiei de micţiune.

21
 

OGSERVAŢIE6 +rintre tulburările de diurez' amintim po+iuria #în diabet a*arat;

insipid; tulburări în reabsorbţia la nivelul tubilor; în timpul regresiunii edemelor; prin
diuretice$; mai amintim o+i!uria şi a0uria #stări de şoc, traumatisme, transfuii cu s!nge
incompatibil; intoxicaţie medicamentoasă$.

b$ 'nalia urinei

E*ame0u+ de uri0= poate furnia date asupra *omeostaiei organismului. Examenul urinei cuprinde un
examen ma&ro%&opi& #volum, transparenţă, 0loare, luciu, miros, aspect, densitate$, unul mi&ro%&opi&
#sediment 2 elemente 0urate, cilindri, celulele epiteliale$, examen 'a&terio+o!i& Hi e*ame0 ii&o@+imi& al
urinei #reacţia 2 p, ionograma, compoiţia c*imică 2 uree, creatinine, $rurie, proteinurie etc.$.

A0a+ia %umar= a uri0ei

Determinarea MA5ERIAL NECESAR @
densităţii - un cilindru gradat de 1 ml
-  urodensimetru, *!rtie de filtru #pentru îndepărtarea
eventualei spume de la
suprafaţa urinei$.
- se toarnă urină în cilindrul gradat;
- se aspiră spuma #dacă există$ cu a0utorul *!rtiei de
filtru;
- se introduce urodensimetrul #plutească liber în urină$;
- se citeşte valoarea densităţii scară la cifra care
corespunde pe menise, de la suprafaţa urinei.
Densitatea normală 2 11< - 1/<.
Densitatea urinei este influenţată de regimul alimentar, de
cantitatea de urină şi de capacitatea de concentraţie şi diluţie a
rinic*ilor.

?eacţia urinei (e determină cu *!rtie albastră şi roşie de turnesol.

(e va determina numai din urina proaspătă deoarece urina vec*e intră în fermentaţie
amoniacală care 0 alcalini-eaă.
Lormal urina are 0 reacţie acidă, dar poate să fie şi alcalină sau neutră.
 'ciditatea urinei în mod normal este între <,= - =,7 #p$.
Determinarea MA5ERIAL NECESAR6 două eprubete, stativ, soluţie de acid sulfosalicilic /.
calitativă a 5EFNICA6
albuminei - se toarnă în fiecare eprubetă c!te < ml urină;
#+roteinurie$ - într-una dintre ele se adaugă 1  - 1 < picături de acid sulfosalicilic. &ealaltă
eprubetă cu urină serveşte de martor #comparaţie$;
- se agită şi se observă pe fond negru, compar!nd cu eprubetă martor.
IN5ER/RE5ARE6 dacă urina răm!ne limpede, analia 2 negativă. Dacă preintă
opalescenţă 2 urina conţine albumină.
 în funcţie de aprecierea opalescenţei se noteaă reultatul poitiv #$, una sau mai
multe cruci #slab poitiv ; intens poitiv , foarte poitiv $.
Determinarea (e face cu reactivul Esbac* şi cu albuminometrul Esbac* 2 tub de sticlă care are la
cantitativă a partea superioară notat semnul @?A #reactiv$, iar la mi0loc semnul @4A #urină$. )ubul este
albuminei gradat la partea inferioară de la 1B/ la 1/.
5EFNICA6
- se toarnă în tubul Esbac* urină p!nă la semnul @4A şi se adaugă reactiv p!nă
la semnul @?A.
- se astupă tubul, apoi se agită bine prin răsturnarea tubului pentru
amestecarea urinei cu reactivul;
- se lasă în stativ timp de /7 ore, apoi

22
 

- se citeşte reultatul la înălţimea stratului precipitat direct în g

c.

Determinarea (e face cu *idroxid de sodiu / sau potasiu /.

puroiului 5EFNICA6
- se toarnă urina #< ml$ într-o eprubetă, apoi
- se adaugă c!teva picături din *idroxid de sodiu / sau potasiu /;
- se agită în formă de 4.
IN5ER/RE5ARE6 dacă există puroi, bulele de aer ce se formeaă în urină nu se ridică
la suprafaţă dec!t cu înt!riere.
Determinarea MA5ERIAL NECESAR6 o eprubetă, lampă de spirt, clemă pentru eprubetă, reactiv
calitativă a LJlander, 5e*ling 9 sau 5e*ling 99.
glucoei 5EFNICA6
- se toarnă în eprubetă < ml urină;
- se adaugă / ml reactiv;
- se încăleşte eprubetă la fierbere #eprubetă se va ţine cu clema$ 2 se
DE REŢIN;56 în
mod uual introduce în flacără în poiţie înclinată
determinarea - încălirea se face la nivelul de sus al lic*idului din eprubetă - în ca contrar
glicouriei se face conţinutul tubului poate ţ!şni afară.
prin teste rapide. IN5ER/RE5ARE6 dacă urina conţine glucoa - în timp de 1  - 1 < minute lic*idul din
eprubetă se coloreaă în negru.
Determinarea (e face cu reactiv egal-lmbert şi soluţie de amoniac.
acetonei  5EFNICA6
- peste urina din eprubetă #<-= ml$ se adaugă c!teva picături de reactiv;
- se agită uşor, apoi

- se prelinge pe marginea eprubetei 1 ml amoniac.

IN5ER/RE5ARE6 dacă urina conţine acetonă - se formeaă un disc violet, la limita de
separare a celor două lic*ide.
Determinarea (e face prin metoda Erlic*.
urobilinogenului Determinarea se face din urină rece pentru a nu se obţine un reultat fals.
5EFNICA6
- se toarnă c!te < ml urină în două eprubete #una din eprubete este martor$;
- într-una din ele se picură c!teva picături de reactiv Erlic*;
- se compară - după 1- / minute cu eprubeta martor.
IN5ER/RE5ARE6 dacă apare o culoare roşie,
urobilinogenul este crescut.
Gradul de poitivitate se apreciaă după intensitatea culorii:
- culoarea ro spre roşu 2 slab poitiv #$;
- culoarea roşu intens 2 urobilinogen crescut #$;
- culoarea roşu aprins 2 #$.
Determinarea (e face prin proba ?osin, folosind ca reactiv alcool iodat
bilirubinei =.
5EFNICA6
- se toarnă <-= ml urină în eprubeta;

23
 

- se preling pe marginea eprubetei 1 - / ml alcool idoat.

IN5ER/RE5ARE6 dacă apare un inel verde la limita de
separare a celor două lic*ide, bilirubina este preentă.

(tudiul cantitativ al elementelor figurate şi al cilindrilor din urină se face prin testul 0ddis#1amburger2

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
A5ENŢIE8 a fen iei nu se fac recoltări în perioada menstruală.
1. +regătirea 1.1. (e anunţă bolnavul cu o i înainte de efectuarea probei;
bolnavului se recomandă regim fără lic*ide cu /7 ore înainte.
1./. Dimineaţa, bolnavul este rugat să urinee, se noteaz' ora
exact' această urină se aruncă.
1.3. Din acest moment bolnavul este rugat să răm!nă culcat
timp de 1 sau 16 de minute.

1.). 8olnavul nu bea nimic în tot acest timp #după unii, bolnavul bea / ml apă sau
ceai fără a*ăr, imediat după golirea veicii urinare pentru asigurarea debitului urinar
minim$.
$. +regătirea $.1. (e pregăteşte materialul steril pentru recoltare, acelaşi ca
materialului şi pentru examenul bacteriologic al urinei.
pentru recoltarea $.$. (e pregăteşte materialul necesar pentru toaleta organelor 
urinei genitale.
. ?ecoltarea . X .1. După 1 sau 16 de min. se face toaleta organelor 
iei genito-urinare cu apă şi săpun.
.$. (e recolteaă întreaga cantitate şi se măsoară volumul
#recoltarea se face din 0et prin emisiune spontană sau prin
cateterism veical$.
.. (e trimite la laborator, not!ndu-se exact intervalul de timp
 între cele două micţiuni şi volumul urinei de la a doua micţiune.

IN5ER/RE5ARE6 normal se elimină prin urină 1 *ematiiBminut şi 1-$ leucociteBmin.

1..
1.$. Examenulsângel
ui
Explorarea modului în care rinic*iul îşi îndeplineşte funcţiile sale se poate face îărind concentraţia în s!nge
a produselor de catabolism aotat, urmărind $ionia, io*idria, iotonia etc.
 '. (tudiul funcţiei renale de depurare a cataboliţilor proteici,
mtru aceasta se determină:
ureea sanguină - valoarea normală 2 /  - 7  mg; acidul uric - valoarea
normală 2 3 - < mg; creatinina - valoarea normală 2 , = - 1 ,3 mg;
iicator mai fidel al funcţiei renale$.
8. (tudiul funcţiei renale de menţinere constantă a concentraţiei ionilor.
 'ceastă funcţie renală se apreciaă prin modificările io0o!ramei serice #La, N,
 &9$:

&. (tudiul funcţiei renale de menţinere a ec*ilibrului acidobaic se face prin:

24
 

- determinarea p-ului sanguin: se recolteaă s!nge fără garou, pe *eparină, condiţii de strictă
anaerobioă, în seringi perfect etanşe, abduse cu ulei de
irafină. "aloarea normală 2 >,3 - >,7;
- determinarea reervei alcaline #?'$; se recolteaă 1 ml s!nge pe < mg calat de potasiu;
eprubeta va fi foarte bine înc*isă pentru a se evita dega0area ioxidului de carbon diolvat în plasmă.
"aloarea normală 2 < 3 - > < voi &C/B1 ml s!nge sau /> mEgBl; scăderea sub < vol arată o stare de
acidoă; creşterea peste >< vol repreintă o alcaloă.
 'stăi p-ul şi ?' se determină mai exact la aparatul 'strup - în acest ca se recolteaă s!nge capilar 
 în condiţii de anaerobioă, în tuburi *epariniate livrate o dată cu aparatul.
D. (tudiul funcţiei renale de menţinere a iotoniei plasmei se face prin determinarea punctului
crioscopic al plasmei cu a0utorul unui termometru-criometru. în condiţii normale plasma are punctul
crioscopic ' între ,<=Y - ,<6Y&.
1.3. 1.3.Expl orareamecani smel orf uncţi onal erenal epropri u-
zise
#probe directe$.
Explorarea mecanismelor funcţionale se efectueaă cu a0utorul clearance-urilor renale şi a unor probe
ce se adreseaă predominant activităţii tubulare #secreţie, diluţie, concentraţie etc.$ şi se cerceteaă fiecare
mecanism: fluxul plasmatic renal, filtratul glomerular, reabsorbţia tubulară activă, concentraţia şi diluţia.
 0. 4robele de clearance
C+eara0&e@u+ 2 volumul de plasmă #în ml$ depurat de o substanţă în unitatea de timp #1 minut$.
(e calculeaă după formula:

 în care:
4 2 concentraţia urinară #mgBml$;
" 2 volumul urinar #mlBminut$;
+ 2 concentraţia plasmatică a substanţei #mgBml$.

• 5luxul plasmatic renal 

?+u*u+ p+a%mati& re0a+ 2 volumul de plasmă care perfueaă cei doi rinic*i în decurs de 1 minut. (e
determină cu a0utorul clearance-ului acidului paraamino-*ipuric #+.'..$ care este eliminat integral de către
glomeruli şi de tubi la o singură trecere prin rinic*i.
&learance-ul +.'.. se efectueaă prin perfuarea +.'.. în mod continuu. Determinarea concentraţiei
se face fotometric. "alori normale: <-> mlBmin.

• Explorarea filtratului glomerular 

(e face prin măsurarea unor substanţe ca: creatinina #endogenă$ sau insulina #exogenă$ care se
elimină prin filtrarea glomerulară.

• Clearance#ul creatinine&6 endogene

&reatinina se elimină prin urină prin filtrarea glomerulară fără să mai fie reabsorbită sau secretată de tubi.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1. +regătirea 1.1. (e anunţă bolnavul cu o i înainte ca: să nu măn!nce în dimineaţa examinării; să
bolnavului stea culcat în pat 1/ ore peste noapte şi în tot timpul examenului #/ ore$; timp de / -
3 min. înaintea probei se dau bolnavului 7-< ml apă #pentru asigurarea unei
diuree suficiente$.
$. Efectuarea $.1. După ce a terminat de băut apă, bolnavul va urina ridicat
recoltării: la ora >  în picioare.
$.$. 4rina aceasta se aruncă.
$.. 8olnavul bea 3 ml ceai fără a*ăr sau 3 ml apă.

25
 

$.). 8olnavul se culcă din nou.

$.<. 8olnavul urineaă din nou.
$..  'ceastă urină se păstreaă.
la ora 6 la ora O $.2. (e măsoară volumul acesteia.
$.3. (e recolteaă < ml s!nge prin puncţie venoasă.
$.4. 8olnavul se va culca din nou.
$.19. 8olnavul urineaă din nou.
$.11. 4rina se păstreaă.
$.1$. (e măsoară volumul urinei.
$.1. (e consemneaă greutatea şi înălţimea bolnavului.
Din cele două emisiuni de urină se trimit 1 ml la laborator împreună cu s!ngele
recoltat pentru determinarea creatininei.

IN5ER/RE5ARE6 valoarea normală 2 17 mlBminZ3. "alorile scad sub > ml în insuficienţa renală.
• 7eabsorbţia tubular'
4na din probele care se bucură de largă utiliare în testarea acestei funcţii renale este:
• Clearance#ul ureei 
4reea trece prin filtrarea glomerulară, fiind parţial reabsorbită la nivelul tubilor proximali.

2.Efectuarea 2.1. 8olnavul este rugat să urinee.

recoltării: 2.2. 4rina se aruncă.
la ora >
la ora 6 2.3. (e dă bolnavului apoi să ingeree /< ml apă.
la ora O 2.4. 8olnavul va urina într-un vas.
2.<. (e măsoară volumul urinei.
2.6. (e recolteaă < ml s!nge prin puncţie venoasă.
2.7. (e dă bolnavului să ingeree /< ml apă.
2.8. 8olnavul urineaă într-un alt vas.
2.9. (e măsoară volumul urinei emise.
2.10. Din cele două emisiuni de urină se trimit la laborator 
1 ml #not!ndu-se exact volumul de urină din cele două emi-
siuni$ împreună cu s!ngele recoltat.

IN5ER/RE5ARE6 valoarea normală 2 >< mlBmin; o leiune glomerulară sau tubulară scade capacitatea de
epurare a ureei din plasmă.
8. Explorarea secreţiei tubulare
(e baeaă pe capacitatea tubului renal de a excreta anumite substanţe introduse în organism.
Deşi există mai multe substanţe utiliate ca test explorator al secreţiei tubulare, în practică se foloseşte
 în special fenolsulfonftaleină #+.(.+.$ şi +.'..-ul.
• 4roba cu 4.+.4. 8denumit 9i ro9u fenol:

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea 1.
1.(e anunţă bolnavul să nu măn!nce în iua examinării.
bolnavului
2. 'dministrarea 2.1.Dimineaţa pe nem!ncate i se in0ecteaă bolnavului, intravenos, 1 ml +.(.+. din
substanţei soluţie ,= #nu este obligatoriu ca înainte de probă să fie golită veica urinară$.
3.?ecoltarea 3.1. 8olnavul este rugat să urinee la 1< şi la > min. de la
urinei administrarea substanţei.
3.2. 4rina se trimite la laborator; printr-un procedeu

26
 

colorimetric se determină nivelul +.(.+.

IN5ER/RE5ARE6 o persoană sănătoasă elimină / în primele 1< min. şi <<- ;o în > min. din cantitatea
de colorant in0ectată.
!efrogram' 8renograma izotopic':
4rmăreşte capacitatea fiecărui rinic*i în parte, de a capta, secreta şi excreta o bstanţă marcată cu
radioiotopi, substanţa av!nd un tranit renal exclusiv şi rapid utilieaă, de obicei, ippuran marcat cu 1311.
+roba se execută numai în orator de medicină nucleară.
+roba pune în evidenţă capacitatea tubului
proximal de a secreta substanţa dioactivă
administrată şi capacitatea tubului distal de a-l
excreta.
8olnavului i se administreaă i.v. iotopul (i!.
$# şi se înregistreaă radiaţiile ise timp de 1< -
3 min. cu a0utorul a două sonde de scintilaţie,
dispuse la nivelul giunilor lombare (i!. $)#.
Lefrogramă (i!. $-# permite depistarea
tulburărilor ncţionale ale fiecărui rinic*i, fără a da,
 însă, informaţii cu privire la caua acestora.
+roba se execută dimineaţa şi nu cere condiţii
de pregătire prealabilă, bolnavul t!nd m!nca
 înainte probă. +roba nu se xecută la femei
ravide sau în lactaţie.
S&i0ti!raia re0a+=
8olnavului i se in-cteaă intravenos o ntitate de substanţă dioactivă, cu tropism nai, după care, cu a0u-rul
unui aparat intigraf, se detectea-repartiarea radio-asorului în paren-imul renal.

4roba cu indigo#carmin#cromocistoscopie
 'ceastă probă apreciaă capacitatea de eliminare a fiecărui rinic*i în parte. (e in0ecteaă intravenos 7
ml soluţie ,7 indigo-carmin steril. 'pariţia colorantului în urină se urmăreşte prin cistoscop.
IN5ER/RE5ARE6 în mod normal colorantul apare în veica urinară la <-> minute de la administrare.
&. Explorarea capacit'ţii de diluţie 9i concentraţie
%etodele utiliate în acest scop au la baă faptul că un rinic*i sănătos are capacitatea de a produce o
urină mai diluată sau mai concentrată în funcţie de gradul de *idratare a organismului.
&apacitatea de diluţie şi concentraţie a rinic*iului poate fi determinată prin mai multe probe:
• 4roba de diluţie 9i concentraţie <olhard 
 're două etape: diluţia şi concentraţia.
+ractic este mai comod să se facă înt!i concentraţia şi apoi diluţia; dacă concentraţia este mai bună,
evident că şi diluţia este satisfăcătoare.

27
 

• 4roba de concentraţie

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea 1. 1.a ora 1/ bolnavul primeşte alimentaţie solidă #ouă, şuncă, p!ine, carne$ fără
bolnavului lic*ide.
2.?ecoltarea 2.1. Din două în două ore #la orele 17, 1=, 16 şi /$ se
urinei colecteaă 7 eşantioane de urină.
2.2. De la orele / p!nă la orele 6 urina se colecteaă într-o
singură probă.
2.3. (e noteaă la toate eşantioanele de urină volumul şi
densitatea.

IN5ER/RE5ARE6  în cursul după-amieii şi noaptea, ca răspuns la proba de concentraţie, diurea

scade mult, iar densitatea trebuie să crească, depăşind 1/6 cel puţin într-o probă.
M (e consideră patologic c!nd, predomin!nd diurea nocturnă, lic*idul ingerat se elimină cu înt!riere.
M De asemenea, c!nd capacitatea de concentraţie este redusă sau dispărută #densitatea maximă sub
1/6$.
M  în insuficienţa renală severă, densitatea variaă puţin în 0urul valorii de 11 #iostenurie$.
A5ENŢIE8
M a bolnavii la care încărcarea cu lic*id este contraindicată #edem, insuficienţă cardiacă$ se face
numai proba de concentraţie, apreciindu-se că un rinic*i care #concentreaă bine are capacitatea de diluţie
normală.
4roba de diluţie

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea 1. 1.&u două ile înainte, bolnavul este supus la un regim mixt alimentar; are voie să
bolnavului bea lic*ide c!t vrea. în iua examinării, bolnavul va sta în repaus la pat.
I
2.Golirea veicii 2.1. a ora >,3 îşi evacueaă veica urinară #urina se
şi inge-l rărea aruncă$.
lic*idului 2.2. 8olnavul va ingera 1< ml ceai sau apă timp de 1B/ *.
3.?ecoltarea 3.1. între orele 6-1/, timp de 7 ore, se recolteaă 6 probe de
urinei urină, din 3 în 3 min.
3.2. (e noteaă cantitatea şi densitatea urinei din fiecare
probă.

IN5ER/RE5AREA RE:;L5A5ELOR6
M în mod normal, în primele 7 ore, ca răspuns la *idratare, se elimină întreaga cantitate de lic*id
ingerată.
M în primele / ore se elimină mai mult de 0umătate din cantitatea totală.
M în cel puţin una din probele de dimineaţă volumul urinar depăşeşte 3 ml, densitatea urinei trebuie
să fie sub 1< în cel puţin una din probe.
4roba =imniţ>i Este o probă simplă.

Etape de execuţie Timpi de execuţie

1.+regătirea 11.1.8olnavul este menţinut în pat.
bolnavului 1.2.(e administreaă regim alimentar şi *idric normal.
2.?ecoltarea 2.1. (e recolteaă urina din 3 în 3 ore timp de /7 *.
urinei 2.2. (e noteaă volumul şi densitatea fiecărei probe.

IN5ER/RE5AREA RE:;L5A5ELOR6

28
 

Lormal, cu c!t cifrele obţinute sunt mai îndepărtate între ele, cu at!t capacitatea de adaptare a
rinic*iului este mai bună.
NO5Ă6 Ecografia este metoda de examinare mai modernă prin care se obţin îagini ultrasonice.

FIŞA 1.). EXPLORAREA SECREŢIEIGASTRICE

 în preent secreţia gastrică a acidului clor*idric se exploreaă prin teste de stimulare de o valoare
superioară ca: teste cu analogi ai *istaminei #*istalog$, cu pentagastrină sau testul cu insulina #ollănder$. în
practică se utilieaă cel mai frecvent testul cu *istamină #*istalog$.
%etodele de stimulare a secreţiei gastrice ca pr!nul de probă ESald-8oas, proba cu cofeină, proba
eporsJ cu alcool etc. au fost abandonate, fiind considerate ca depăşite #relative$, necorespunătoare.

• Tuba?ul gastric cu histalog 

Etape de Timp de execuţie

execuţie
1.+regătirea 1. 1.(e pregăteşte material necesar pentru tuba0 gastric #v: cap. 1 @)e*nici generale
materialului de îngri0ire a bolnavilorA$. în plus *istamină, romergan sau feniramin #fiole$, seringă de
/ ml, seringi de / ml, ace sterile pentru in0ectarea excitantului şi anti*istaminicului de
sinteă, 6-1 eprubete, tăviţă renală.
2.+regătirea 2.1. 'sistenta medicală va anunţa bolnavul că i se suspendă
bolnavului terapia medicamentoasă cu /7-76 ore înainte de executarea
testului.
2.2. 8olnavul trebuie să nu măn!nce şi să nu bea lic*ide, să
nu fumee cu 1/ ore înainte şi nici în dimineaţa examinării.
2.3. (e linişteşte bolnavul şi se pregăteşte în vederea coo-
perării lui la efectuarea tuba0ului #v. te*nica tuba0ului gastric$.
3.9ntroducerea 3.1. 'sistenta va avea gri0ă ca sonda să a0ungă în partea cea
sondei mai declivă a stomacului #este bine să fie controlată
radiologie$.
3.2. După introducerea sondei #7<-< cm$, bolnavul este
aşeat în decubit lateral st!ng.
3.3. a capătul distal al sondei se ataşeaă o seringă de / ml.
4.Extragerea 4.1. (e extrage toată cantitatea de suc gastric existentă în
sucului gastric momentul respectiv în stomac #lic*id de staă$. 'cesta se
#lic*idul de staă şi colecteaă separat, se măsoară şi se noteaă volumul.
patru eşantioane$ 4.2. (e continuă apoi extragerea secreţiei gastrice timp de o
pe timp de o oră oră în felul următor: timp de 1< minute se colecteaă sucul
 într-o eprubetă sau grup de eprubete #eşantionul 9 între -1<
minute$.
Este preferabil ca aspiraţiile de suc gastric să fie din 3 în 3 minute sau continue.
4.3.  în continuare sucul gastric extras se colecteaă în a doua
eprubetă sau grup de eprubete, tot pe o perioadă de 1< minute #eşantionul 99 2 între
1<-3 minute$.
4.4.  'sistenta medicală in0ecteaă apoi bolnavului, i.m., un
anti*istaminic de sinteă în doă de <-1 mg #romergan sau feniramin$. 'cesta se
administreaă cu 3 minute înaintea administrării *istaminei, pentru prevenirea unor 
eventuale fenomene alergice #*iperemia tegumentelor, ta*icardie, cefalee, ameţeli$.
4.5. (e continuă aspiraţia sucului timp de 3 minute, probele
fiind colectate în două eşantioane, tot la 1< minute interval, respectiv eşantionul 999
#între 3-7< minute$ şi eşantionul 9" #între 7<-= minute$.

29
 

OGSERVAŢIE. 'ceste patru eşantioane care repreintă cantitatea de secreţie istrică spontană pe un

interval de o oră #7 probe a 1< minute$ poartă denumirea debit acid bazai #D.'.8.$ sau de debit orar bazai
#D.C.8.$ care în condiţii $rmale este de =-6 ml.

<. 9n0ectarea 5.1.a terminarea extragerii baale #timp de o oră$ se in0ecteaă subcutan ,< mg
*istaminei *istamină, după care se continuă aspiraţia sucului gastric.
6.1.)imp de încă o oră se colecteaă secreţie gastrică în patru probe separate, la 1<
6. minute interval, obţin!nd încă patru eşantioane de suc gastric.
Recoltarea
sucului
gastri
cj pă
admi nis-
rarea
histaminei

OGSERVAŢIE. 'ceste patru eşantioane repreintă secreţia gastrică $st*istamină pe o perioadă de o oră şi

poartă denumirea de debit orar secretor losthistamin' #D.C..$ sau de debit acid maximal #D.'.%.$; în
condiţii normale este de 13-1< ml.

A5ENŢIE8 (ucul gastric recoltat în cele 6 probe se determină obligatoriu volumetric.

7. Extragerea 7.
1.(e face după te*nica cunoscută.
sondei

8.)rimiterea 3.1.)oate cele 6 probe obţinute #7 probe repreent!nd D.'.8. - D.C.8. şi 7 probe
probelor la $orator  D.C.. - D.'.%.$ se trimit la laborator etic*etate. a laborator se doeaă acidul
clor*idric, reultatele fiind exprimate în mEK c.

IN5ER/RE5ARE6 valori normale, concentraţia &9 atinge 7-= EK.

)estul de *istamină se poate face şi printr-o stimulare cu doă mai mare de *istamină #testul maximal
NaJ$, introduc!nd ,7 mg *istaminăBgcorp.
)estele cu *istalog şi pentagastrină au avut avanta0ul că efectele secundare sunt mult mai reduse, nu
necesită medicaţie anti*istaminică şi au efect excitant mai mare, dar încă nu s-a generaliat în practică;
costul ridicat le limiteaă utiliarea.
Explorarea secretorie gastrică se poate face şi fără excitanţi prin determinarea debitului acid baai
#D.'.8.$ prin tuba0ul matinal ! 0eun sau prin colectarea secreţiei nocturne timp de 1/ ore.

• Tuba?ul matinal ) ?eun

Dimineaţa pe nem!ncate se introduce sonda Ein*orn în stomac #după te*nica cunoscută$, se aspiră tot
conţinutul gastric care se aruncă. 'poi, timp de o oră, va fi extrasă secreţia gastrică din 3 în 3 minute şi va fi
repartiată în patru eşantioane, repreent!nd secreţia din 1< în 1< minute.
• Tuba?ul gastric nocturn
Determinarea secreţiei acide baale din timpul nopţii se face prin tuba0ul gastric nocturn. 8olnavul nu
primeşte nici un aliment sau apă încep!nd de la pr!n #ora 13$. a ora 1O se introduce sonda Ein*orn în
stomac şi se extrage sucul gastric din oră în oră p!nă la > dimineaţa, fără introducerea vreunui excitant al
secreţiei. &ele 1/ eşantioane se trimit la laborator pentru determinarea debitului acid.
 în mod normal există o pauă secretorie de &9 liber pe timpul nopţii între orele /3 şi 7 dimineaţa. în
ulcerul duodenal există o secreţie continuă în &9 liber #stare disecretorie$..

30
 

FIŞA 1.-. EXPLORAREAFUNCŢI

ONALĂA
FICATULUI
Explorarea ficatului se poate face urmărindu-se:
- modificările parametrilor funcţionali bioc*imici, care pot fi cuprinse în patru sindroame biofuncţionale
ma0ore după cum urmeaă:
9. sindromul de *epatocitoliă;
99. sindromul de deficit funcţional *epatic sau sindromul *epatopriv;
999. sindromul de inflamaţie sau de reacţie meenc*imală;
9".sindromul colestatic;
- explorări morfologice;
- explorări funcţionale cu semnificaţie etiopatogenetică.
1.-.1. EXPLORAREA SI
NDROMULUIDE HEPATOCITOLI
ZĂ
(indromul de *epatocitoliă 2 alterarea integrităţii *epato-celulare. în aces: scop se fac următoarele
determinări: transaminaele #aminotransferaele$. aldolaele şi alte enime şi sideremia #fierul seric$.
 'cestea nu sunt specifice leiunilor #suferinţelor$ ficatului; reultate crescute găsim şi în necroa altor 
organe.
/etermin'ri 7ecoltare <alori normale
1. 1.- ).G.+. #transami-naa /-3 ml s!nge 7-13 4.l.
glutamicopiruvică$ 7 4. Narmen; cresc în leiuni c*iar minore
- '') #alaniamino-
transferaă$
1. 2.- ).G.C. #transami-naa Din acelaşi s!nge <-1> 4.l. #/< 4. Narmen$
glutamicooxal-ace-tică$
- '(') #aspartami-
notransferaă$
1. 3. 'ldolaele Din acelaşi s!nge 1-/ 4.(..
1. 4.(ideremia 1 ml s!nge #direct într-o O - 17ug
eprubetă, cu ac de
platină fără seringă$

1.
5.2.EXPLORAREA SI
NDROMULUIDEDEFICITFUNCŢIONALHEPATI
C SAU SI
NDROMUL
HEPATOPRIV

Dintre multiplele teste utiliate pentru evaluarea insuficienţei *epatice, cu semnificaţie exclusiv
funcţională amintim:
1.teste care evalueaă activitatea metabolică şi de sinteă;
2.teste ce exploreaă fenomenele excretorii şi circulatorii.
 0. TE+TE C07E E<0@*E0=A 0CT(<(T0TE0 BET0%@(CA l /E +(!TE=A
a nivelul ficatului sunt sintetiate albuminele, factorii de coagulare: fibrinogenul, protrombina etc. De
asemenea, ficatul participă la metabolismul glucidic; lipidic etc. De aceea, în practica medicală, explorarea
funcţională *epatică este apreciată şi prin tulburările metabolice. 'ceste tulburări au o valoare informativă
deosebită, dar nu pot fi considerate specifice.

Teste 7ecoltare <alori normale

a$ Teste ce se refer' la <-= ml s!nge >-6 g # 1 = - 1 6 mEKBl$ 'lbumine 3,6-7,= g
metabolismul protidic  Globuline /,6 ?aport 'BG 2 1,<
11.1.1.Determinarea pro-
teinelor 
11.1./. )E()E DE &C'- ,< ml Oxalat de sodiu  7,< ml ).C. 2 1/ A - 1 = A # 6 < - 1 $ ).. 2 = A-
G4'?E: )impul Quic s!nge 1/ A
)impul oSel
11.1.3.)estul Noller preci- După /7 ore de la admi-

31
 

eaă dacă alterarea timpului nistrarea vit. N #3 mg i.m.$ se

Quic se datoreaă unei recolteaă s!nge pentru
insuficienţe *epatice ori unei timpul Quic
caue extra*e-patice #de
exemplu, deficit de absorbţie
a vit. N la nivelul intestinului,
 în ca de icter mecanic$.
)estul poate diferenţia un
icter mecanic de unul paren-
c*imatos.
11. 1. 4. Doarea fibrino- ,< ml citrat de sodiu  7,< ml / - 7 mg 
genului s!nge
11. 1. 5. Determinarea coli- 16 - /6 4BmolBmlB* #metoda uerga$ 3 - 6
nesteraei serice 4BmlBmin #metoda Ellman$
11.1.6. 'moniemia #reflectă 17Z 7 4 g în plasmă
funcţia ureogenetică a
ficatului$
b$ Teste care se refer' la
metabolismul glucidic 
11. 1. 7. )estul *iperglice- "ei explorarea funcţională a
miei provocate #testul pancreasului endocrin
toleranţei la glucoa$
11. 1.8. )estul toleranţei la 8olnavul nu măn!ncă I NTERPRETARE:
galactoă; se baeaă pe dimineaţa, îşi goleşte veica  în
capacitatea ficatului de a urinară şi ingeră 7 g condiţii normale, în prima probă poate
metabolia galactoă fără galactoă în 3 ml apă; se apărea ga-lactourie; în a doua, nu.
intervenţia insulinei. Excesul recolteaă urină la două şi la
de galactoă se elimină prin cinci ore de la administrare.
urină
c$ Teste ce se refer' la / - 7 ml s!nge < - > mg
metabolismul lipidic 
11.1. 9. Determinarea lipi-
demiei
11. 1. 10. Determinarea co- Din acelaşi s!nge 1<-/< mg 2 7,> -=,> mmolBl colesterol
lesterolului
11.1.11. ipidograma: Din acelaşi s!nge esterificat 2 1/-1= mg
alfalipoproteine #esterificarea se face
betalipoproteine exclusiv în ficat$
1,6-/,3 g
#/<-7<$,
3,7-7,<,
#<<-<6$.

%. TE+TE C07E ED4@7E0=A 5E!BE!E@E BET0%@(CE EDC7ET7(( ( C(7C*@0T7(( 

&apacitatea ficatului de a epura plasma poate fi cercetată prin:

/etermin'ri Timpi de execuţie 7ezultate

2.
II. 2.testul cu 8.(.+.
#bromsulfonftaleină$ sau
retenţia de 8.(.+.
 
1. (e recolteaă aproxi- IN5ER/RE5ARE6
mativ < ml s!nge probă normal la 7<[ retenţia de 8.(.+., este sub <
martor. din doa administrată.
2. +rin acelaşi ac se in-
0ecteaă 1 ml 8.(.+. B
,< pe 1 g corp.
3. (e recolteaă s!nge
din braţul opus la < şi 7<

32
 

min #la laborator se do-

eaă colorimetric$.
11.2.3.&learance-ul 8.(.+. (e administreaă intravenos  în mod normal volumul de plasmă epurat de
o doă standard de 8.(.+. celulele *epatice într-un minut repreintă
#/> mg la bărbaţi şi /7 mg 17,< din volumul sanguin şi scade în
la femei$, apoi se recolteaă afecţiuni *epatice. Lormal, în bilă, 8.(.+.-ul
s!nge #3-7 ml$ la 6, 1<, 7< şi apare la <-1< min. După in0ectare, eliminarea
O min. de la in0ectare pentru urinară a 8.(.+., în mod normal, se face numai
urmărirea descreşterii  în primele ore.
colorantului în s!nge. +roba
necesită şi efectuarea unui
tuba0 duodenal pentru a se
putea urmări apariţia şi con-
centraţia 8.(.+. în bilă. (e
mai poate explora eliminarea
urinară.

11.$.). &learance-ul cu ro (e in0ecteaă bolnavului o

8engal131 şi cu aur coloidal cantitate de iotop, după
care, la diferite perioade, se
prelevă probe de s!nge în
care se determină radioac-
tivitatea.

1.
5.3.EXPLORAREA SI
NDROMULUIDE I
NFLAMAŢI
E SAU DE REACŢIE MEZENCHI
MALÄ

/etermin'ri 7ecoltare <alori normale

111.1. ".(.. #test indirect$ "ei @)e*nici generale de
 îngri0ire a bolnavilorA
111./. )este de disprotei- / ml s!nge )imol 2 ,< u. %e agen #,/ 4 fotometrice$
nemie #?. )aata-'ra, ?.
Gross, ?. Nunel, banda de
coagulare Heltman, reacţia
de turbiditate cu )im ol, ?.
(ia$. &el mai des se practică
?. )imol.
III.. Electroforea /-3 ml s!nge albumine =
globuline 7
din care: a-$ 2 = a/ 2 O #3 2 17 \ 2 1<-
16
111.). 9munoelectroforea /-3 ml s!nge 9gG 2 1/ ugB1 mi 9g' 2 17-7/ PigB1
mi 9gE 2 ,1-,7 ugB1 mi 9gD 2 3-7
ugB1 mi 9g% 2 <-1< ugB1 mi

1.
5.4.EXPLORAREA SI
NDROMULUICOLESTATI
C(EXCRETOBILI
AR,BILI
OOBSTRUCTIV )

8iligenea, funcţie specifică şi esenţială a ficatului, precum şi excreţia bilei sunt explorate prin
determinarea concentraţiei sanguine a principalilor constituenţi biliari, ca şi prin studiul eliminărilor biliare,
urinare şi intestinale ale acestora.

/etermin'ri 7ecoltare <alori normale

1. Determinarea bili- / ml s!nge
IV.$. 1 mg
rubinemiei bilirubinemia con0ugat] #direct]$ 2 -,/ mg
bilirubina necon0ugat] #indirect]$ 2 > din

33
 

total]
IV.$.$. Determinări eni- /-= u 8odansJ 2 1<-3< u.i.Bl
matico - fosfataa alcalină Examen sumar de urina
IV.$.. Determinări urinare /-3 ml s!nge <-1 ml urină
#bilirubina, urobili-nogenul$

1.
5.5.EXPLORĂRIMORFOLOGI
CE

1. Laparo%&opie #peritoneoscopie 2 viualiarea directă

a ficatului cu a0utorul iparatului numit laparoscop.
2./u0&<ia 'iop%i&= epati&= #v. @)e*nici generale de
 îngri0ire a bolnavilorA$.
. S&i0ti!raia epati&= #cu iotopi radioactivi$ 2
 înregistrarea imaginii ficatului. (e poate executa cu
următoarele substanţe radioactive: 1O6 'u, ro 8engal,
tec*neţiu, albumină umană, 1311. &alea de ad- m  îinistrare
obişnuită este in0ectarea intra-Benoasă, apoi se detecteaă cu
a0utorul unui contor de scintilaţie. ?eultatul examinării,
îdntigrama, este o imagine constituită din ^ensităţi de semne
#liniuţe paralele, puncte$ pe î!rtie sau pe film scintigrafic (i!.
$#. ipsa de fixare a substanţelor radioactive, datorită unor 
leiuni distructive sau înlocuirea ţesutului normal, realieaă imagini lacunare #abces, c*ist, tumori$.
). E&o!raia este o metodă modernă de mare viitor şi permite obţinerea de imagini ultra-sonice, care
sunt utile pentru diagnostic #c*ist, abcese, neoformaţii etc$.

1.
5.6. EXPLORĂRI FUNCŢI
ONALE CU SEMNI
FICAŢI
E
ETIOPATOGENETICĂ
&ercetările recente, îndeosebi cele cu caracter imunologic, au dus la elaborarea unor teste care
exploreaă factorii presupuşi etiologici sau mecanisme patogenice în bolile *epatice. +entru aceasta se pot
face următoarele determinări:
1.  'g.8s #antigenul 'ustralia$ preent în s!ngele bolnavilor, în *epatita virală 8.
2.  'c.8s #anticorpul anti-'g8s$ - apariţia anticorpilor are o semnificaţie favorabilă pentru evoluţia
procesului *epatic.
3.&omplementul seric.
4.  'lfa foto-proteina este preentă în procent de > la bolnavii cu cancer 
primitiv *epatic.
5. 9.D.?. &asoni pentru c*ist *idatic.
6. )estul &oombs pentru anticorpi anti*ematie.

FIŞA 1.. EXPLORAREA FUNCŢI

ONALĂA CĂILOR
BILIARE
)uba0ul duodenal este cel mai folosit mi0loc de explorare a căilor biliare şi poate fi efectuat prin metoda
%elter-Jon sau prin metoda tuba0ului minutat.
1.
6.1.TUBAJULDUODENALMELTZER-LYON
)e*nica tuba0ului duodenal #%elter-Jon$ a fost studiată la capitolul 1 în @)e*nici generale de îngri0ire
a bolnavilorA, de aceea se vor preenta doar unele modificări care pot surveni în timpul efectuării tuba0ului.
- ipsa de scurgere a bilei ', cu toate că sonda este în duoden, indică un sfincter Cddi înc*is
#obstacol pe canalul coledoc: spasm, litiaă, neoplasm$. Lormal bila este de aspect clar. +atologic bila '
este v!scoasă, tulbure în angiocolite, coledocite.
- ipsa de scurgere a bilei 8 după instilarea sulfatului de magneiu pledeaă pentru un obstacol al
colului veiculei biliare, respectiv al canalului cistic #calcul, tumoră$.

34
 

Evacuarea bilei în cantitate mare, colorată înc*is, urmată de ameliorarea stării bolnavului sunt semnele
*ipotoniei biliare.
 'pariţia tardivă a bilei 8 în cantitate mică, slab colorată, asociată cu dureri în *ipocondrul drept,
orienteaă spre o *ipertonie a căilor biliare.
- ipsa bilei & survine în obstrucţia canalului *epatic comun.
Examenul citologic al bilei ', 8 sau & trebuie efectuat imediat după recoltare, evit!ndu-se autolia
elementelor sau moartea eventualilor paraiţi #lamblii etc$.
 în sediment se pot evidenţia la microscop celule epite[liale, leucocite în cantitate mare, ceea ce
pledeaă pentru un proces inflamator #duodenită, colangită, colecistită$.

1.
6.2.TUBAJDUODENALMINUTAT

Este o metodă dinamică de explorare a funcţiei sfincterului şi veiculei biliare. +rin această metodă se
urmăreşte debitul biliar, not!ndu-se din < în < minute reacţia bolnavului şi caracterele bilei recoltate. )uba0ul
duodenal minutat are < timpi:
- timpul 9 #coledocian$: se scurge un amestec de bilă coledociană, suc pancreatic şi duodenal, în
cantitate de 1-1< ml; după < minute se introduc 7 ml de ulei de măsline;
-timpul 99 #Cddi înc*is$: apare la 7 minute de la introducerea uleiului de măsline şi dureaă 3-= minute
#nu se scurge bilă$;
timpul 999 #scurgerea bilei '$ dureaă 3 minute;
- timpul 9" #veicular$: apare bila 8, dureaă /-/< minute şi se scurg /<-3 ml de bilă;
-timpul " #*epatic$ începe cu apariţia bilei &.
 în sf!rşit, se administreaă prin sondă 3 ml sulfat de magneiu 33 pentru a verifica dacă veicula s-
a evacuat complet.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1. +regătirea 1.1. 'celaşi ca şi pentru metoda %elter-Jon. în plus se adaugă < ml de ulei de
materialului măsline şi un stativ cu două r!nduri a 6 eprubete.
$. +regătirea $.1. "ei ca @(onda0ul duodenalA.
bolnavului şi
introducerea
sondei
. 'dministrarea .1. După < minute de la apariţia bilei ' se adapteaă seringa
uleiului de măsline la sondă.
.$. (e in0ecteaă 7 ml ulei de măsline.
.. (e penseaă sonda timp de < minute.
). ?ecoltarea ).1. (e desc*ide sonda şi se introduce în prima eprubetă timp
sucului în primele de < min.
6 epru-bete ).$. (e introduce apoi pe r!nd în primele 6 eprubete; în fiecare
eprubetă sonda se menţine < min. #durata 7 min.$.
-. 'dministrarea -.1. (e adapteaă din nou o seringă la sondă.
sulfatului de -.$. (e in0ecteaă 7 ml sulfat de magneiu 33.
magneiu -.. (e penseaă sonda din nou < min.
. ?ecoltarea .1. (e procedeaă la fel ca şi după in0ectarea sulfatului de magneiu utili!nd a doua
sucului în al doilea serie de eprubete.
r!nd de 6 eprubete
2. Extragerea 2.1. (e extrage sonda #te*nica obişnuită$.
sondei
3. )rimiterea 3.1. (e noteaă într-un tabel cantitatea sucului recoltat,
probelor la culoarea la emisie, precum şi senaţiile dureroase #dacă le-a
laborator  avut bolnavul$.
3.$. &ele două serii de eprubete etic*etate cu mostrele de bilă
vor fi trimise la laborator.

35
 

REŢINEŢI6 )uba0ul duodenal minutat este folosit foarte rar. în practică este preferat tuba0ul duodenal
clasic %elter-Jon în trei timpi.

FIŞA1.
7.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂA
PANCREASULUIEXOCRIN
Explorarea funcţională a pancreasului se poate efectua prin metode directe şi indirecte.

1.
7.1.METODEDIRECTE
+rin metode directe se cerceteaă enimele #fermenţii$ pancreatice în s!nge, urină şi sucul duodenal.
 0. CE7CET07E0 E!=(BE@7 /(! +!E l *7(!A
Dintre enimele pancreatice din s!nge şi urină, obişnuit se cerceteaă amilaza.
+entru doarea amilaei #diastaei$ din s!nge, se recolteaă pe nem!ncate <-= ml s!nge, fără
substanţă anticoagulantă. "aloarea normală a amilaemiei este de 1=-3/ 4 Ho*lgemut. &ercetarea este
utilă în pancreatitele acute #c!nd amilaemia creşte mult$, dar în suferinţele pancreatice cronice nu are
valoare.
+entru cercetarea amilaei din urină, se trimit la laborator < ml urină, din prima emisie de dimineaţă.
 'milaemia are valori normale cuprinse între 3/-=7 4Ho*lgemut #creşte în pancreatitele acute$.
%. CE7CET07E0 E!=(BE@7 8T7(4+(!A, @(40=A, 0B(@0=A: F! +*C*@
/*/E!0@
?ecoltarea sucului duodenal pentru doarea enimelor se face prin metoda tuba0ului duodenal. +entru
obţinerea unui produs bogat în suc pancreatic, recoltarea se face după stimularea secreţiei pancreatice cu
eter #/-3 ml$ introdus pe sonda duodenală. %ai recent se folosesc stimulări *ormonale cu secretină şi
pancreo-imină in0ectate intravenos.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea 1.1. 'celaşi ca şi pentru tuba0ul duodenal %elter-Jon. în plus se pregătesc
materialului substanţa excitantă a secreţiei pancreatice #&, eter sau secretină şi
pancreoimină$, seringi şi ace sterile #în caul folosirii substanţelor in0ectabile$.
/. +regătirea /.1."ei capitolul @(onda0ul duodenalA
bolnavului şi
introducerea sondei
3.Evacuarea bilei 3.1.(e recolteaă bila ' şi 8 #stimulată cu sulfat de magneiu$ după te*nica
 ' şi 8 cunoscută.

). ?ecoltarea ).a.1. După evacuarea bilei ' şi a bilei 8 se adapteaă la capătul liber al sondei o
sucului după seringă şi se introduce eterul #/-3 ml$. ).a.$. (e recolteaă în continuare un suc mai
stimularea secreţiei bogat în enime pancreatice.
pancrea-tice: ).'.1. După evacuarea bilei ' şi a bilei 8 şi după efectuarea testării sensibilităţii
a. (timularea organismului la secretină, se in0ecteaă intravenos secretină 1 4Bgcorp.
cu eter  ).D.$. (e recolteaă apoi 7 probe de suc pancreatic #din 1 în 1 minute$.
b. (timularea
cu secretină

A5ENŢIE6 &onţi
nutul primei
eprubete, fiind
amestecat cu eter,
se aruncă, iar ntr-
un balon spălat cu
apă distilată şi
uscat.
 restul se adună î 

36
 

OGSERVAŢIE6 c
acă se foloseşte
stimularea cu
pancreoimină,
doa #in0ectată 1
unităţi.
i.v.$ este de circa

-. Extragerea -.1. Extragerea sondei - vei aceeaşi fişă de la $.1.

sondei şi trimiterea -.$. +robele sunt trimise la laborator însoţite de biletul de
probelor la trimitere pentru doarea amilaei #lipaa şi tripsina se doeaă
laborator  mai rar$.

1.
7.2.METODE INDI
RECTE

C metodă indirectă de explorare a funcţiei exocrine a pancreasului este examenul materiilor fecale.
 'nalia materiilor fecale se execută după ce pacientul a urmat timp de 3 ile dieta (c*midt-
(trassburger. Examenul coprologic oferă date orientative importante privind consecinţa unei afecţiuni
pancreatice asupra digestiei intestinale #vei fişa 3.6.$.
 în suferinţa pancreatică se constată următoarele:
- la examenul macroscopic2 cantitate abundentă, aspect lucios, sticlos, culoare desc*isă, fără miros
deosebit;
- examenul microscopic2 pune în evidenţă multe grăsimi neutre, fibre mus- I culare;
- examenul chimic, evidenţiaă lipide peste 1-< gBi 2 steatoree netă. Lormal cantitatea de lipide
nu depăşeşte < g. în caul insuficienţei pancreatice >-6 din
grăsimile ingerate se regăsesc în materiile fecale. De asemenea, cantitatea de aot creşte peste 3 gBi,
din caua neutiliării substanţelor proteice.
 0lte metode indirecte sunt2 explorarea cu izotopi radioactivi,  în special substanţe grase marcate cu iod
#testul de digestie al trioleinei marcate cu 1311 care evidenţiaă deficite în digestia unor acii graşi cu
eliminarea lor crescută în fecale #prin deficit de lipaă$. De mare utilitate este scintigrafia pancreatic'  în
special în diagnosticul proceselor tumorale pancreatice. 'ceste testări nu se pot însă executa dec!t în
laboratoare de radioiotopi. #Datorită acestui fapt au fost preentate numai cu scop informativ$.

FIŞA 1.3. EXAMENULMATERIILOR FECALE

Este explorarea care oferă date orientative de mare importanţă asupra funcţiei de digestie şi absorbţie.
 întruc!t alimentaţia influenţeaă cantitatea şi calitatea fecalelor, pentru a se putea face un bilanţ complet şi
pentru aprecierea capacităţii funcţionale a tubului digestiv, recoltarea materiilor fecale trebuie să fie
precedată de un regim care să conţină toate principiile alimentare - regim standard 8pr)nzul +chmidt#
+trassburger: - compus din 1/< g proteine, / g *idraţi de carbon, 1 g grăsimi care pot reulta din
meniul următor: dimineaţa: - < ml lapte, p!ine cu unt sau un ou moale; pr!n: - 1/< g carne tocată
#c!ntărită în stare crudă$ pregătită;
- supă de carne sau legume;
- /< g piure de cartofi cu 1 ml lapte, / g unt; seara: - lapte #ceai$,
cartofi copţi, unt / g, şuncă fiartă, la orele 1 şi 1> se mai poate adăuga lapte.
 în mod practic acest regim se compune din /-3 g cartofi, <-= g unt şi / g carne, <-6 ml
lapte.
8olnavul trebuie să urmee acest regim dimp de 3 ile. ' treia i se recolteaă scaunul.
+entru identificarea materiilor fecale provenite din acest regim alimentar se poate marca începutul
probei, administr!ndu-se o casetă de cărbune animal.
+e l!ngă regimul alimentar, în tot acest timp, se impune excluderea oricărei medicaţii cu influenţă
asupra proceselor digestive şi asupra tranitului.
%ateriile fecale recoltate se analieaă: macroscopic, microscopic şi c*imic.

37
 

M 4rin examenul macroscopic al scaunului se pot aprecia: cantitatea, forma, culoarea, mirosul, resturile
alimentare nedigerate şi produsele patologice #mucus, puroi, s!nge, paraiţi etc.$ care se elimină prin
materiile fecale.
M Examenul microscopic vieaă următoarele elemente: fibrele musculare, grăsimile, amidonul şi celuloa.
a un om cu digestie normală, c*iar după regimul de probă de două sau trei ile, fibrele musculare,
grăsimile, amidonul sau celuloa sunt destul de rare. 'pariţia acestora într-o cantitate mai mare pledeaă
pentru unele tulburări de digestie sau de absorbţie sau pentru un tranit intestinal mai accelerat.
5ibrele musculare.  în caul unei digestii bune, fibrele musculare apar rar sub forma unor fragmente
mici; sunt de obicei de culoare galbenă. într-o digestie ficitară, fibrele musculare sunt mai frecvente, apar 
parţial digerate sau nedigerate r-un număr mai mare, pledeaă, de obicei, pentru o insuficienţă pancreatică.
_esutul muscular nu poate fi digerat în intestin, dacă la nivelul stomacului acidul r*idric n-a digerat ţesutul
con0unctiv. De aceea preenţa mai multor fibre mus-lare, apărute uneori în placarde, se poate datora şi unei
*iposecreţii de acid r*idric la nivelul stomacului. r'simile se pot preenta sub formă de: grăsimi neutre,
acii graşi sau unuri.
 în caul unei digestii bune, grăsimile se găsesc în general destul de rar. +re-nţa unei cantităţi mai mari
de grăsimi neutre #steatoree$ atrage atenţia asupra ei insuficienţe pancreato-biliare #maldigestie$.
 'bundenţa de acii graşi şi săpu-ri poate avertia asupra unor tulburări de malabsorbţie.
 0midonul [în scaunul normal se află în cantităţi foarte mici. &antităţi crescute se t!lnesc în insuficienţa
pancreatică sau în ca de tranit intestinal accelerat.
Celuloza2 preenţa unei cantităţi mai mari de celuloă în scaune este con-cinţa, de cele mai multe ori, a unui
tranit intestinal mai accelerat. 'lte elemente #produse patologice$ care pot fi semnalate în scaun sunt:
mucu-*ematiile, leucocitele, celulele epiteliale #care însoţesc, ca şi mucusul, diferite ecţiuni inflamatorii$: ouă
de paraiţi etc.
Examenul chimic. Dintre determinările care se fac în acest scop, cele mai des losite în practică sunt:
determinarea p-ului, care se efectueaă cu *!rtie de tur-sol #reacţia acidă caracterieaă procesele de
fermentaţie, iar reacţia alcalină ca-.cterieaă scaunele de putrefacţie$ şi determinarea *emoragiilor oculte
#reacţia 9er$.
%ai rar se cerceteaă: aotul #în pancreatite cronice şi enteropatii cronice, iminarea aotului fecal - este
crescută creatinina$, pigmenţii biliari #lipsa lor în aun pledeaă pentru o ocluie completă a canalului
coledoc$.
A5ENŢIE6
M ?ecoltarea scaunului pentru *emoragii oculte impune respectarea unor dicaţii privind alimentaţia
bolnavului;
M  înainte de recoltarea fecalelor, i se va administra bolnavului, timp de 3 ile, n regim alimentar compus din
lapte şi făinoase;
alimentaţia bolnavului va fi lipsită de: carne, alimente care conţin s!nge, ructe, legume veri, cacao,
ciocolată.
AL5E RECOMANDĂRI6
- nu sunt permise medicamente pe baă de fier sau *emoglobina;
- nu se fac extracţii dentare;
- se verifică dacă bolnavul nu preintă gingivoragii, epistaxis. emoragiile oculte apar în ca de s!ngerări
gastrointestinale mici #ulcer, boli neoplaice$ etc.
a laborator cercetarea *emoragiilor oculte se face cu a0utorul reacţiei 'dler.

FIŞA 1.4. EXPLORAREAFUNCŢI

ONALĂA
GLANDELOR ENDOCRINE
1.
9.1.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂA HIPOFIZEI
ipofia diri0eaă direct, prin produsele sale de secreţie internă numite trofine, glanda tiroidă, glandele
corticosuprarenale şi glandele sexuale; cu restul glandelor întreţine relaţii indirecte.
 'precierea integrităţii fiiologice a *ipofiei se face prin:
1. măsurători directe ale *ormonilor *ipofiari #a somatotrofinei, a cortico-trofinei, tireotrofinei serice şi
gonadotrofinei urinare$, determinarea făc!ndu-se prin radioimunodoare;

38
 

/. măsurători indirecte care apreciaă efectele *ormonilor *ipofiei asupra glandelor ţintă: tiroida,
suprarenala, gonadele; se evalueaă starea funcţională a acestor glande, iar din *ipo- sau *iperfuncţia lor 
reultă anumite concluii.

1.
9.2.EXPLORAREAFUNCŢIONALĂATIROIDEI
Explorarea funcţională a glandei tiroide se face prin determinarea metabolismului baai, determinarea
iodemiei, a iodului legat proteic, ioduriei, colesterolemiei, reflexograma ac*iliană, radioiodocaptare şi altele.
• Betabolismul bazai 8B.%.:
M. B.2 cantitatea de energie pe care organismul o c*eltuieşte în repaus absolut, la temperatura şi
presiunea atmosferice optime. 'ceastă energie se produce prin oxidarea alimentelor şi este necesară pentru
menţinerea funcţiilor vitale ale organismului. "aloarea medie a c*eltuielilor energetice ale metabolismului
baai la adultul sănătos este de o calorie mare pe gcorpBoră. Determinarea se face cu aparat numit
spirograf #Nrog*, Nnipping, pulmotest Godart sau aparatul (prirolJt* etc$. Determinarea se face indirect: se
măsoară cantitatea de / consumat pe o unitate determinată de timp.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea fiică 1.1.&u 3 ile înainte de examinare, bolnavul primeşte regim sărac în proteine. în
a bolnavului aceste ile va consuma cantităţi moderate. (e va odi*ni mult, evit!nd efortul fiic; va fi
ferit de emoţii.
8olnavul nu va lua medicamente sedative sau excitante, iar în seara ilei din a0unul
examinării nu va consuma nimic şi nu va fuma. (omnul de noapte în prea0ma
examinării trebuie să fie liniştit. în iua examinării, eforturile fiice trebuie reduse la
minimum.

2.+regătirea  2.1. 8olnavul va fi pregătit din punct de vedere psi*ic #emoţia

psi*ică a bolnavului şi neliniştea pot falsifica reultatul$.
şi efectuarea 2.2. (e vor nota v!rsta, sexul, înălţimea şi greutatea
probei bolnavului.
2.3. 8olnavul va fi conectat la aparat cu circuitul înc*is după
metoda cunoscută de la spirografie; bolnavul respiră numai în
aparat.
2.4. După ce respiraţia bolnavului s-a normaliat se începe
 înregistrarea incursiunilor respiratorii timp de = min.
2.5. Din spirograma obţinută se calculeaă volumul de oxigen
şi producţia de dioxid de carbon.

Din datele obţinute se pot calcula necesităţile calorice ale organismului pe /7 *. &antitatea de căldură
produsă se determină indirect pornind de la consumul de /.
?aport!nd valorile obţinute la valorile teoretice din tabele, se va obţine valoarea letabolismului baai, care
se exprimă în procente. 'stfel, reultatul de /< iseamnă că arderile din organism sunt cu /< mai
intense dec!t în starea $rmală. (e apreciaă ca valori normale între  şi 1<.
Deoarece numeroşi factori extratiroidieni influenţeaă %.8., reultatul testului rebuie interpretat numai în
corelaţie cu datele clinice.
• /eterminarea iodemiei 
(e recolteaă < ml s!nge prin puncţie venoasă. "alori normale 2 1  - /  îicrograme . lodemia creşte
 în *iperfuncţie şi scade în *ipofuncţia tiroidiană.
• /eterminarea iodului legat proteic (e determină tiroxina pe baa
conţinutului ei în iod.
"alori normale 2 7 - 6 micrograme . +rocentul este crescut în *ipersecreţia *ormon tiroidian şi scăut în
*iposecreţie. 'ceastă metodă a repreentat mulţi ii singura metodă de determinare a tiroxinei #) 7$. 'stăi se
tinde ca această îetodă să fie înlocuită cu doarea tiroxinei #)7$ prin metode radioimunologice.
• /eterminarea ioduriei (e determină din urina de /7
ore.
"alori normale 2 /  - 3  micrograme; creşte consecutiv iodemia.
39
 

• /eterminarea colesterolului (e recolteaă /-7

ml s!nge.
"aloarea normală 2 1< - /< mg. &olesterolul are valori crescute în ipotiroidism şi scăute în
*ipertiroidism, fără a fi o analiă specifică.
• 7eflexograma achillan' (i!. $2#.
%ăsoară durata relaxării musculare în timpul reflexului provocat
prin percutarea tendonului lui 'c*ile. (e foloseşte un fotomotograf.
(curtarea timpului poate să indice *iperfuncţie tiroidiană.
• 7adioiodocaptarea tiroidian'
4rmăreşte capacitatea tiroidei de a capta iodul radioactiv,
administrat per os, prin măsurători de radioactivitate a tiroidei la intervale
regulate de timp, de obicei la /-<-/< #uneori şi 76$ ore după administrarea
radiotrasorului.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea 1.1. Este necear ca persoana care urmeaă a fi testată să nu fi intrat în contact în
bolnavului începe ultimele 3 luni cu iod #ioduri$ sau brom #bromuri$. (e cuprind aici: examinări radiologice
cu 3 luni înainte cu substanţe de contrast iodate #colecisto-, uro-, bron*ografii etc$; tratamente cu
substanţe iodate #unele antireumatice, siropuri de tuse, mexaform etc.$ sau bromate
#calciu bromat$; pansamente cu tinctură de iod, iodoform #stomatologie$, soluţie ugol
#ginecologie$.
1.2.  în ultima lună bolnavul trebuie să nu ia: sulfamide #inclusiv antidiabetice$;
substanţe cu acţiune asupra sistemului nervos central #ganglioplegice, calmante,
tranc*iliante etc$; preparate *ormonale #inclusiv unguente cu corticoii$.

$. +regătirea $. 1. 8olnavul trebuie ca în dimineaţa respectivă să nu

bolnavului în iua măn!nce, să nu bea apă, să nu
examinării fumee, să nu ia medica-
mente.
$.$. (e administrea-
ă oral /-7 0ici
#microcurie$ 1311.
$.. (e determină
radioactivitatea la
nivelul lo0ei tiroidiene
(i!. $3#.

?eultatele se exprimă în procente de radioiod captat în tiroidă faţă de doa administrată. "alorile
stabilite prin măsurători se raporteaă la valorile normale:
- captare la / ore: 1-1<;
- captare la < ore: /<-3<;
40
 

- captare la /7 ore: 7<-<. "alorile de mai sus variaă cu ona

geografică.
&aptări înalte traduc de regulă *iperfuncţie tiroidiană, cele 0oase *ipofuncţie $idiană.
De regulă, această testare se completeaă cu scintigrafie tiroidiană, precum şi determinări din s!nge
ale iodului #iodemie$ sau ale *ormonilor tiroidieni #indicele conversiune a iodului mineral în iod proteic,
+89 - protein-bound-iodine$ sau iioimunodeterminare a triiodotironinei )3$ şi tiroxinei.
Doele de radioactivitate utiliate în aceste testări fiind minime, ele nu preintă îriculoitate pentru
pacient, aparţinători sau mediu, dar sunt interise la femei ;ărcinate. Ele se execută numai în ca de
necesitate evidentă la copii şi femei la rsta activităţii procreatoare.

1.
9.3.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ AGLANDELOR SUPRARENALE 1.
9.3.
1.Expl
orar
ea
corti
cosuprarenal
ei(
C.S.
R.)
• /ozarea electroliţilor #La şi N $ în plasmă şi urină. în insuficienţa &.(.?. acută iu cronică, raportul LaBN
scade prin scăderea La şi creşterea N.
"alori normale: La 2 17 mEKBl; N 2 7-< mEKBl.
• Testul Thorn2 *ormonii corticosuprarenali de tipul glucocorticoiilor produc o ;ădere a globulelor 
eoinofile circulante. (ub influenţa *ormonului '.&.).. iministrat se produce o secreţie crescută a acestor 
*ormoni corticosuprarenali şi
aceasta o scădere a eoinofilelor. în ca de insuficienţă suprarenală această îdere nu are loc.

Etape de execuţie Timpi de execuţie

1. +regătirea 1.1. 8olnavul nu măn!ncă 1/ ore înaintea probei.
bolnavului 1./. Dimineaţa se determină numărul eoinofilelor şi al
/. Efectuarea leucocitelor.
testului 1.3. (e in0ecteaă '.&.).. #/< u.i.m.$.
a 3 * şi la 7 * se determină din nou eoinofilele şi numărul leucocitelor.

A5ENŢIE6
M înainte de analiă se va determina sensibilitatea la '.&.).. pentru a se evita îidentele alergice
regretabile.
I a indiviii sănătoşi numărul eoinofilelor scade cu <-=. în boala 'ddison iderea este mai mică
de <.
/eterminarea $G#cetosteroizilor 8C.+.: urinari totali exploreaă producţia de androgeni a &.(.?. şi a
gonadei #1> &.(. fiind metaboliţi ai androgenilor$. +roba se face din urina colectată timp de /7 ore #după unii
timp de 3 ile$.
Din cantitatea totală se trimit la laborator 1 ml #cu indicarea exactă a cantităţii eliminate în /7 *$.
"alori normale: 8 2 >-/< mgB/7 *; 5 2 7-1< mgB/7 *.

1.
9.3.
2.Expl
orareaf
uncţi
onal
ăamedul
osuprarenal
ei
(e face prin: determinarea acidului vanil-mandelic #'.".%.$ produs final de oxidare a noradrenalinei şi
adrenalinei #creşte în O din feocromocitoame$. 8olnavul nu consumă cu 3 ile înainte: cafea, ciocolată,
citrice.
(e colecteaă urina din /7 * în borcane colorate.

1.
9.4.EXPLORAREAFUNCŢIONALĂA GONADELOR
1.
9.4.
1.Expl
orareafuncţi
onal
ăaovarul
ui
• Explor'ri indirecte2

41
 

M 5rotiul cito#vaginal# se efectueaă prin recoltarea secreţiei vaginale în iua a >-a, a 17-a, a /1-a şi a />-a
a ciclului ovarian. %ucoasa vaginală, ca şi celelalte mucoase ale aparatului genital, este receptivă la
influenţa *ormonilor ovarului.
M /ozarea pregnandiolului #formă de eliminare a progesteronului degradat în organism$ în urină ne dă un
indiciu asupra secreţiei progesteronice.
M Temperatura bazat', măsurată dimineaţa rectal sau bucal, poate decela momentul ovulaţiei şi aprecia
funcţia progesteronică a ovarului. &reşterea curbe termice peste 3>Y& apare în mod normal la femeia
adultă cu 17 ile înaintea men-struaţiei, indic!nd ovulaţia. +relungirea peste 1 = ile a acestei temperaturi
poate fi un indiciu de graviditate. 'bsenţa acestui platou termic indică cicluri anovulatorii.
M Explor'ri directe2
M Doarea estrogenilor în: s!nge şi urină.
M Doarea progesteronului în s!nge.
M doarea androgenilor; se determină testosteronul în s!nge.
1.
9.4.
2.Expl
orareaf
uncţi
onal
ăatesti
cul
ului
M +permograma indică funcţia spermatogenetică a testiculului, stabileşte sterilitatea sau fertilitatea
masculină.
M /ozarea $G - cetosteroiilor urinari nu are dec!t o valoare orientativa deoarece sunt metaboliţi şi ai
*ormonilor &.(.?.
M /ozarea androgenilor urinari.
M /ozarea testosteronului plasmatic se face radioimunologic.
1.
9.5.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A PARATI
ROI
DELOR
(e face indirect: prin determinarea calciului şi a fosforului. Lormal &a 2 1 mgf0 + 2 3,< mg. &a
creşte în *iperfuncţia glandei, iar + scade.
1. 9.6.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂA PANCREASULUIENDOCRIN
+robele funcţionale care se fac se baeaă pe cercetarea metabolismului lucidic: din caua complexităţii
sistemului care diri0eaă acest metabolism probele u sunt specifice pentru o glandă sau pentru un organ
oarecare.
+robele frecvent folosite sunt: determinarea glucoei în s!nge şi în urină, eterminarea corpilor cetonici în
urină şi *iperglicemia provocată.
4roba hiperglicemiei provocate. +rin această probă pot fi depistate caurile .tente de diabet. +roba
poate fi făcută prin administrarea glucoei per os sau travenos.
4roba hiperglicemiei provocate prin administrarea per os MA5ERIALE NECESARE6 la fel ca şi pentru
recoltarea glicemiei, dar se daugă glucoa.

Etape de execuţie Timpi de execuţie

1. +regătirea 1 .1. (e comunică bolnavului cu o i înainte despre efectuarea #necesitatea$ probei
bolnavului şi este rugat ca a doua i dimineaţa să nu măn!nce.
1.2.  în dimineaţa probei este rugat să urinee.
1.3. )ot timpul probei bolnavul va sta în pat.

2. ?ecoltarea /.1. (e recolteaă s!nge pentru determinarea glicemiei.

eşantioanelor de /./. (e administreaă per os, de regulă 1 g glucoa în /< ml apă #sau 1 g
s!nge glucoăBgcorp$.
2.3.(e repetă recoltarea la o oră şi la trei ore de la
administrarea glucoei pentru determinarea glicemiei.
2.4.a fiecare recoltare, bolnavul va urina pentru determinarea
glicouriei #după unii se recolteaă s!nge din 3 în 3 min.
timp /-3 ore$

 Rn mod normal nivelul glucoei sanguine creşte la scurt timp după administrarea glucoei, dar nu
depăşeşte 16 mg, iar după două ore glicemia revine la valoarea iniţială #normală$ datorită stimulării

42
 

secreţiei insulinice. Dacă aparatul insulinic al individului funcţioneaă bine, la 3 ore după ingerarea glucoei,
glicemia scade sub nivelul normal #se produce insulina în exces$. +e durata probei a*ărul nu apare în
urină.
a diabetici valorile iniţiale ale glicemiei după ingerarea glucoei se ridică la valori mult mai înalte care
continuă să se urce şi după / ore. ?evenirea la nivelul iniţial se face cu înt!riere, iar glucoa apare şi în
urină.
+entru determinarea *iperglicemiei provocate prin administrarea pe cale intravenoasă, pregătirea
bolnavului este aceeaşi. (e administreaă bolnavului glucoa <, socotind ,3 g glucoăBgcorp. (e
recolteaă s!nge din 1< în 1< minute, timp de o oră.
 în acest ca, în mod normal, nivelul maxim al glicemiei se va atinge la 1< min, iar la = min., revine la
valoarea iniţială.

FIŞA 1.10.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A

 ANALIZORULUIVIZUAL
 în explorarea funcţională a analiorului viual se practică uual:
- determinarea acuităţii viuale;
- măsurarea c!mpului viual;
- determinarea simţului cromatic;
- tonometria oculară;
- examenul fundului de oc*i;
măsurarea tensiunii în artera centrală a retinei #).'.&.?.$.

1.
10.
1.DETERMI
NAREA ACUI
TĂŢIIVIZUALE

(e determină cu tabloul @optotipA pentru distanţă, care cuprinde litere, cifre şi semne de diferite mărimi
(i!. $49#.

43
 

MOD;L DE E>AMINARE6 persoana de examinat va fi aşeată pe scaun la < m distanţă de optotip.

 'cuitatea viuală se determină pe r!nd la fiecare oc*i, încep!nd întotdeauna cu oc*iul drept (O.D.#. (e
acoperă oc*iul st!ng #C.(.$ cu un triung*i negru. +entru un oc*i normal trebuie să fie văut şi citit ultimul
r!nd. 'cuitatea viuală se consideră normală c!nd este egală cu <B< 2 1 la fiecare oc*i. în această situaţie
oc*ii sunt emetropi (i!. 1#.

1.19.$. MĂSURAREA CÂMPULUIVIZUAL-VEDEREPERI

FERI
CĂ
&!mpul viual este spaţiul pe care-l cuprinde oc*iul în timp ce priveşte un punct fix. (e măsoară cu
arcurile perimetrice simple sau sferice electrice.

1.19.. DETERMINAREA SI
MŢULUICROMATI
C
(e face cu a0utorul unor cartoane colorate #tabele speciale$. +entru profesiunile obişnuite, limitele
fiiologice ale simţului cromatic sunt distingerea culorilor roşu, galben, verde şi albastru, de la >< cm
distanţă de oc*i.

 TONOMETRIA OCULARĂ
1.19.).
5o0ometria o&u+ar= 2 te*nica prin care se măsoară tensiunea intraoculară cu a0utorul unui aparat
numit tonometru (i!. $# care se aplică pe cornee după o Irealabilă anesteie a acesteia (i!. #. "alorile
fiiologice normale 2 17-/ mm g creşte în glaucom$.

.19.-. EXAMENULFUNDULUIDE OCHI(

OFTALMOSCOPIA)
Examinarea se face într-o cameră obscură cu a0utorul oftalmoscopului care Areşte elementele de 1<-/
ori. +rin oftalmoscopie directă se examineaă: corpul os, retina, papila nervului optic #pata oarbă$, macula
#pata galbenă$, vasele niene.
+regătirea bolnavului: pentru examinarea fundului de oc*i #5.C.$ este necesar ca pupila să fie dilatată.
 în acest scop sora va instila 1 -/ picături de *omatropină 1  sau mJdrium în sacul con0unctival, cu 3 min.
 înainte de examinare.
A5ENŢIE8 'dministrarea de *omatropină şi mai ales de atropină este contraindicată în glaucom.

3.
10.
6.MĂSURAREATENSIUNI
IÎNARTERACENTRALĂA RETI
NEI(
T.A.
C.R.
)

44
 

(e determină cu oftalmodinamometrul, imediat după examenul 5.C; pregătirea este comună pentru
ambele examinări.
"aloarea normală a ).'.&.?. 2 3< mm g Z1.
Examenul 5.C. şi măsurarea ).'.&.?. au importanţă deosebită în: diagnosticul precoce al *ipertensiunii
arteriale esenţiale; în urmărirea evoluţiei oricărei *ipertensiuni arteriale; în tratamentul individualiat al
*ipertensiunii arteriale; în evaluarea prognosticului *ipertensiunii arteriale.
Examenul 5.C. şi ).'.&.?. se indică: în bolile cardiovasculare, renale, diabet a*arat, pulmonare,
precum şi alte boli #tumori cerebrale, boli neurologice etc$.

FIŞA 1. 11. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A

 ANALIZORULUIACUSTICO-
VESTIBULAR
1.
11.
1.EXAMENULAUZULUI
Examenul funcţiei auditive se face cu scopul stabilirii capacităţii auditive şi a sediului topografic al
leiunii.
 în acest sens se practică următoarele examinări:
- acumetrie fonică: se foloseşte vocea;
- acumetrie instrumentală: se folosesc ceasul, acumetrele şi mai ales diapaoanele;
- audiometrie cu aparat.
 0cumetrie fonic'.
 'cumetria fonică este explorarea funcţională a capacităţii de au folosindu-se vocea. +rin această
metodă se măsoară distanţa la care urec*ea percepe distinct, în mod clar, vocea şoptită.

Etape de B'suri de realizare

execuţie
1. 'sigurarea 1.1. 8olnavul este adus într-o încăpere cu iolare fonică.
condiţiilor de 1./. +ersoana este aşeată pe un scaun, în profil, cu urec*ea
examinare şi de examinat spre direcţia de unde vine vocea examinatorului,
pregătirea bol- la distanţă de = m.
navului

1.. (e execută o otoscopie #inspecţie - să nu fie dop de

cerumen$.
1.). 4rec*ea cealaltă se astupă cu m!na.
$. Examinarea $.1. Examinatorul pronunţă cu voce şoptită cuvinte bisilabice
de tonalitate 0oasă #@nouăA, @lunăA$; de tonalitate înaltă #@treiA,
@cinciA$.
$.$. Dacă persoana examinată nu aude, examinatorul se
apropie progresiv şi repetă cuvintele.
$.. (e noteaă distanţa de unde persoana repetă cuvintele.
. 9nterpretarea .1. "ocea şoptită se aude în mod normal la distanţa de = m.
OGSERVAŢIE6 .$. "ocea de conversaţie se aude în mod normal la / m.
numai gradul. .. &!nd vocea nu se aude dec!t sub < m înseamnă că este
o surditate uşoară.
.). &!nd nu se aude sub 1 m vorbim de surditate accentuată.
3
rin această metodă nu se poate defini tipul de surditate, ci

• 0cumetrie instrumental'
(e efectueaă o serie de probe cu diapaoanele pentru a face diagnosticul diferenţial între surditate de
tip transmise şi cea de tip percepţie #proba ?inne, proba (c*Sabac*, proba Heber$. +entru examinare,
diapaonul se pune în vibraţie str!ng!nd între police şi index extremitatea liberă a celor două ramuri ale
diapaonului şi eliber!ndu-le brusc #ca o pişcătură$.

45
 

Diapaonul pensat cu degetele se pune în vibraţie în faţa pavilionului urec*ii #proba ?inne$, pe
mastoidă #proba (c*Sabac*$ şi pe vertex #proba Heber$. (e compară audiţia pe cale obişnuită aeriană
#timpanică$ cu audiţia pe cale osoasă şi în acest fel se stabileşte sediul leiunii, deci şi tipul de surditate.
• Examenul audiometric 
Este o metodă modernă prin care se stabilesc tipul de surditate şi gradul deficienţei auditive. (e
efectueaă cu audiometrul prin care se înregistreaă grafic pierderile auditive pe frecvenţe din scara tonală.
 'udiometrele au posibilitatea de a înregistra, pe cale aeriană, intensităţi p!nă la 11 decibeli. 'stfel se obţin
diferite curbe audiometrice.

1.
11.
2.EXAMENULFUNCŢIEIDEECHI
LIBRU
5uncţia de ec*ilibru se controleaă prin semne spontane vestibul`re şi probe provocate.
• +emne spontane
- Listagmusul spontan #mişcarea ritmică a globilor oculari, care poate fi oriontală, pe verticală sau
rotatorie$.
- +roba braţelor întinse #persoana examinată trebuie să ţină braţele întinse, în poiţie fixă, timp de
două minute, cu oc*ii înc*işi$. în caul unei alterări funcţionale braţele deviaă pe partea labirintului în
*ipofuncţie.
- +roba ?omberg #c!nd bolnavul stă în poiţie verticală, cu braţele lipite de corp şi picioarele
apropiate, cu oc*ii înc*işi$. Există trei posibilităţi: poiţia capului nu deviaă #normal$, deviaă în dreapta sau
deviaă în st!nga.
- +roba mersului în stea #Heil-8abinsJ$: bolnavul legat la oc*i şi supraveg*eat de un a0utor face <
paşi înainte şi < paşi înapoi într-o direcţie indicată. Dacă există o leiune labirintică, bolnavul, în loc să
urmee o linie dreaptă, va devia progresiv spre labirintul în *ipofuncţie.
• +emne provocate
- +roba calorică #irigaţia timpanului cu apă caldă 7Y& şi apă rece /<Y&; se urmăresc nistagmusul şi
celelalte reacţii vestibul`re$.
- +roba rotatorie #bolnavul este aşeat pe un scaun rotator care se înv!rteşte cu 1 turaţii în /
secunde, apoi se opreşte brusc; se măsoară durata nistagmusului, care în mod normal este de 1-/
secunde$.
- +roba pneumatică cerceteaă nistagmusul prin compresiunea şi decompresiunea cu un duş de aer 
cu para +oliter a labirintului membranos, în caul unei fistule labirintice.
- +roba electrică se face cu un curent continuu de intensitate mică. Doi electroi înveliţi în tifon se
aplică, unul pe un tragus şi al doilea pe celălalt tragus. a trecerea curentului electric, de la un pol la altul, la
un individ normal se constată deviaţia capului întotdeauna spre polul poitiv.

2
Î
NGRI  
JIRISPECI
ALE  CORDATE
 A
BOLNAVILOR
FIŞA$.1.ÎNGRIJIREABOLNAVILOR
CU INSUFICIENŢĂ CIRCULATORIE ACUTĂ
(
COLAPSPERIFERIC)
Co+ap% perieri& 2 insuficienţă circulatorie acută, datorită unui deec*ilibru ntre volumul s!ngelui
circulant şi capacitatea vaselor sanguine, ce se A racterieaă prin imposibilitatea sistemului circulator de a
asigura s!ngele la suturi şi organe.
Cauzele colapsului pot fi:

46
 

- scăderea masei sanguine circulante prin: *emoragii, plasmoragii, des-idratări;

- dilatarea vaselor care poate fi declanşată de: boli infecţioase sub acţiunea xinelor, şoc traumatic, şoc
anafilactic, supradoarea unor medicamente, intoxi-ţii, infarcte viscerale etc.
&olapsul poate proveni din şoc care se agraveaă şi deci se decompenseaă, ar poate apărea şi de la
 început ca atare.
7ecunoa9terea st'rii de colaps. 9ndiferent de natura sa, starea de colaps poate recunoscută datorită
următoarelor semne subiective şi obiective:
- bolnavul inert, somnolent, în stare de prostraţie sau agitaţie;
- tegumente palide de culoare păm!ntie, transpiraţie;
- extremităţi reci, palide, uneori cianotice;
- fruntea acoperită cu transpiraţie rece;
- puls foarte ta*icardie şi greu perceptibil #mic$;
- ).'. maximă cobor!tă sub 1 mmg şi c*iar sub >-6 mmg;
- ta*ipnee;
- *ipotermie;
- uneori vărsături, diaree;
- anurie sau oligurie, sete accentuată.
8olnavul, afl!ndu-se într-o stare extrem de gravă, dacă nu i se acordă 9mediat tratamentul
corespunător şi energic, moare.
 'sistenta trebuie să ştie să intervină de urgenţă p!nă la transportarea bolnavului în spital sau p!nă la
venirea medicului.

2.
1.1.CONDUITADEURGENŢĂ ÎN AFARA SPI
TALULUI

biective B'suri de realizare

1.(uprimarea 1.1.&ombaterea durerii, *emoragiilor, a pierderilor de lic*ide, prin metodele
cauei determi- cunoscute.
nante
2.)ransportul 2.1. )ransportarea bolnavului culcat pe brancardă c*iar în
bolnavului la spital poiţie declivă, cu capul mai 0os, pentru a favoria irigaţia
sistemului nervos central.
2.2.  în vederea aceluiaşi scop se poate utilia metoda
autotransfuiei, prin înfăşarea cu feşi elastice a membrelor 
pornind de la extermitatea lor distală, sau ridicarea gambelor.
3. 'sigurarea 3.1. înlăturarea cordonului, cravatei, desc*eierea cămăşii.
ventilaţiei pul- 3.2. îndepărtarea mucoităţilor din cavitatea bucală şi farin-
monare giană.
3.3. Cxigenoterapia.
4.(timularea 4. 1. 'dministrarea de băuturi calde #ceai, cafea$.
circulaţiei periferice
5.%ăsuri de 5. 1. încălirea progresiv' şi cu prudenţ' prin învelirea cu pături încălite, termofoare,
menţinere a sticle cu apă caldă în 0urul corpului.
temperaturii
corpului
 ATENŢI E!&ald 
ura aplicată rapid şi
intens ar putea
accentua stările de
i şi colapsul. 

2.
1.2.ÎNGRI
JIRI
LE ACORDATE Î
N UNI
TATEA SPITALICEASCĂ

47
 

Dată fiind gravitatea extremă a stării de insuficienţă circulatorie periferică, va fi pregătită în permanenţă trusa
de prim a0utor cu aparatele, instrumentele şi medicamentele necesare combaterii colapsului #vei fişa /.1< -
şocul$.

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea 1.
1."ei fişa /.1< - şocul.
condiţiilor de
 îngri0ire

$. 'sigurarea $.1. 8olnavul va fi aşeat în pat în poiţie declivă prin

repausului fiic şi  înclinarea patului cu capul în 0os.
psi*ic $.$.  'sistenta medicală nu va lăsa bolnavul nici un moment, şi
printr-o atitudine bl!ndă trebuie îndepărtată neliniştea
bolnavului asupra gravităţii stării lui.
. 4mplerea patului .1. (e va efectua puncţia la una sau două vene accesibile.
vascular în raport .$. "a recolta s!nge pentru probe de laborator #*ematocrit,
cu caua declan- *emogramă, grup sanguin etc.$.
şatoare ..  'sistenta va institui perfuia #transfuia$ cu soluţiile
A5ENŢIE8 +unctia indicate de medic: în *emoragii 2 s!nge; în transsudate 2
venoasă este plasmă sau substituenţi #soluţii coloidale: Dextran, %arisang$,
deosebit de dificilă  în cauri de vărsături, diaree, transpiraţii etc. 2 soluţii crista-
din caua vaselor loide #ser fiiologic, soluţie glucoa <, sol. ?inger etc.$.
colWbate, nta va .).  'sistenta va supraveg*ea bilanţul *idric ţin!nd cont de
avea pregătită şi o intrările şi pierderile de lic*ide.
trusă pentru
denudarea venei
#la
de aceea asiste
nevoie$.
). %icşorarea ).1.  'sistenta va avea pregătite medicamente vasopresoare
patului vascular  #adrenalină, noradrenalină, isuprel, dopamină, *emisuccinat
A5ENŢIE8 'siste de *idrocortion$.
nta trebuie să ştie ).$. +entru micşorarea permeabilităţii vasculare se pregătesc
că în aceste situaţii vit. &, clorura de calciu, ..&.
medicaţia
vasopresoare ai
după umplerea
vasculară se va
utilia num şi
numai la indicaţia
medicului.
-. (upraveg*erea -.1. După ieşirea din colaps bolnavul va fi supraveg*eat atent
şi îngri0irea perma- de asistentă şi în următoarele /7 ore, prin măsurarea şi
nentă a bolnavului  înregistrarea pulsului, ).'. la /-3 minute, respiraţiei,
temperaturii, diureei.
-.$. a nevoie, se asigură permeabiliarea căilor respiratorii,
oxigenoterapia şi încălirea bolnavului cu termofoare, sticle cu
apă caldă.
-.. Din momentul în care tensiunea arterială începe să
crească şi bolnavul nu varsă, *idratarea poate fi continuată pe
cale orală.
5.4. Este necesară repetarea ilnică a analielor pentru
verificarea ec*ilibrului biologic.
5.5.  'sistenta serveşte bolnavul la pat p!nă la vindecare, c!nd
nu mai există pericolul recăderii.

48
 

FIŞA$.$. ÎNGRIJI
REA BOLNAVILOR CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT
I0ar&tu+ mio&ardi& 2 o onă de necroă isc*emică la nivelul miocardului produsă prin obliterarea unei
ramuri coronariene.
Etiologia2 în O-O< din cauri, ateroscleroa coronariană.
5actorii care favorieaă apariţia infarctului, cunoscuţi sub numele de factori de risc, sunt: v!rsta,
sexul, *ipertensiunea arterială, diabetul a*arat, obeitatea, fumatul, stresurile, sedentarismul etc.
5actorii declanşatori: efort, mese copioase, stres etc.
+emne clinice esenţiale care trebuie să atragă atenţia asupra unui infarct miocardic acut #9.%.'.$ sunt:
- durerea precordială sau retrosternală care poate fi însoţită de transpiraţii reci, agitaţie, anxietate,
uneori greţuri şi vărsături;
- *ipotensiunea arterială;
- febra apare la 1/-/7 ore de la debut;
- uneori starea de şoc #şoc cardiogen$ manifestată prin paloare, tegumente reci şi umede, puls rapid
filiform, alterarea stării generale şi oligurie gravă.
Debutul 9.%.'. se produce în ma0oritatea caurilor cu simptome caracteristice, dar sunt cauri unde
debutul este mai puţin tipic şi se pun probleme de diagnostic.
9.%.'. este una din afecţiunile unde evoluţia poate conduce la moarte, iar îngri0irea acestor bolnavi
constituie o urgenţă medicală.
 'sistenta medicală trebuie să ştie să acorde primul a0utor oric!nd şi oriunde va fi solicitată.

2.
2.1.CONDUITA DE URGENŢĂ Î
N FAZADE PRESPITALIZARE
5aa de prespitaliare constituie intervalul de la debutul infarctului miocardic p!nă în momentul sosirii
bolnavului în spital.
Deoarece mortalitatea cea mai mare #/B3 din cauri$ are loc în această faă. asistenta trebuie să ştie
principalele probleme de reolvat în această perioadă:

biective B'suri de realizare

1. +revenirea morţii 1.1. 'şearea bolnavului în decubit dorsal şi repaus total la pat #intericerea efectuării
subite oricărei mişcări$.
A5ENŢIE8 ' nu se M
uita psi*oterapia.

2.+reînt!mpinarea   2. 1.(edarea durerii #la indicaţia medicului$:

altor complicaţii - morfină ,1 g-,/ g #1 fiolă 2 ,/ g$ subcutan sau intramuscular, eventual
intravenos, încet, diluată în ser fiiologic, sub controlul respiraţiei;
- mialgin ,1 g subcutan sau intramuscular eventual intravenos, diluat în 1 ml
ser fiiologic sau glucoa 1;
- fortral 3 mg intravenos sau intramuscular 

A5ENŢIE8 %orfina poate provoca o *ipotensiune arterială şi deprimarea ventilaţiei pulmonare. 'socierea cu
atropină #1 mg subcutan sau intramuscular, eventual ,< mg i.v.$ poate preveni aceste fenomene. Dacă
durerile sunt de mai mică intensitate se poate încerca calmarea lor cu algocalmin, fenobarbital, codeină.

2. 2.4rmărirea ).'. şi +. %enţinerea ).'. cu perfuii de glucoa <, Dextran, %arisang

şi ..&. 4rmărirea pulsului şi corectarea extrasistolelor cu xilină de u cardiologie.
%enţinerea permeabilităţii căilor aeriene prin aspiraţie. Cxigenoterapie.

49
 

3.(curtarea 3.1.)ransportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitara şi obligatoriu

timpului p!nă la cu targa. +entru reducerea mortalităţii prin infarct miocardic, ideale sunt ambulanţele
internarea în spital dotate cu aparatură de monitoriare, defibrilare şi reanimare, însoţite de un medic şi un
cadru mediu - aşa-isele @unităţi mobile coronarieneA.

2.
2.2.Î
NGRI
JIRIACORDATE Î
N UNI
TĂŢBLE SPITALICEŞTI
+entru a se putea interveni de urgenţă asistenta trebuie să aibă o trusă de prim a0utor formată din:
- medicaţie pentru calmarea durerii, sedative, anticoagulante, xilină, corona-odilatatoare #9ntensain$,
*emisuccinat de *idrocortion #..&$;
- seringi sterile, soluţii de perfuat, aparat de perfuie, desc*iător de gură, Dipe Gueddel, aspirator de
secreţii, aparat de respiraţie artificială de tip ?uben, apa-atură pentru monitoriare şi defibrilare.

biective B'suri de realizare

1. 9nstalarea 1. 1. )ransportul bolnavului de la salvare se face direct în secţie #cardiologie, terapie
bolnavului în pat intensivă sau interne$, cu targa, într-un timp c!t mai scurt.
 

1.2. %utarea bolnavului de pe targa în pat se face de către

personalul sanitar fără a permite bolnavului nici o mişcare,
pentru ca să nu i se agravee situaţia.
1.3. 'sistenta va avea gri0ă să-i fie asigurat un climat de linişte,
salon bine încălit, aerisit.
1.4. +oiţie c!t mai comodă în pat #este bine ca paturile să fie
cu somiere reglabile, pentru a se evita poiţiile forţate$.
2. 'plicarea în a indicaţia medicului:
continuare a 2.1. sedarea durerii2 derivaţii de opiacee #morfină, mialgin$,
măsurilor de prim- fortral sau amestecuri litice #romerganlargactilmialgin$;
a0utor  2.2. combaterea anxiet'ţii2 sedative #fenobarbital, diaepam$;
pe c!t posibil se evită administrarea sedativelor concomitent
cu a opiaceelor;
2.3. oxigenoterapie.
3.(upraveg*erea 3.1. 4rmărirea ideală a unui infarct este monitoriarea cu
funcţiilor vitale supraveg*erea permanentă în primele ile a E.&.G., ).'. şi a
ritmului cardiac.
 în secţiile obişnuite de boli interne, în lipsă de aparatură de monitoriare,
supraveg*erea constă în măsurarea ).'., frecvenţei pulsului şi a respiraţiei la o oră, la
nevoie mai des, în funcţie de starea bolnavului.
3.2. înregistrarea ilnică a E.&.G. ca şi a temperaturii, de c!te
ori este indicat de medic.
). ?ecoltarea 4. 1. 'sistenta va recolta s!nge pentru probele de laborator indicate de medic #pentru
probelor de doările enimatice, a fibrinogenului, glicemiei, determinarea leucocitoei, a ".(..-
laborator  ului, colesterolului, acidului uric$.
5.+revenirea 5.1. 'nticoagulante #*eparină 3-7 mgB/7 ore; 1 fiolă 2
complicaţiilor < mg$, c!te / fiole la 7-= ore;
tromboembolice 5.2. &oncomitent - trombostop #7-= tablete pe i$;
5.3. a 76 ore se controleaă timpul Quic.
6.+reînt!mpinarea 6. 1.ilină - / mg intramuscular #/ ml 1$ sau intravenos ori în perfuie.
*iper-excitabilităţii
miocardului
7. 'dministrarea FOARTE I MPORTANT!
medica-ţiei 7.1. (e va face cu mare punctualitate deoarece înt!rierile pot
provoca bolnavului emoţii inutile.
7.2. )ratamentul medicamentos se face la pat, în poiţie
oriontală.

50
 

7.3.  'sistenta va avea pregătite medicamente pentru

eventuale complicaţii.
7.4. Deşi medicamentele se dau strict la indicaţia medicului, la
bolnavii cardiaci, în unele cauri de urgenţă, asistenta va trebui
să intervină cu unele medicamente #nitroglicerină$ şi oxigen.
8.  'limentaţia
bolnavilor  8.1.(e va evita consumul de cantităţi mari la o masă, prin
servirea meselor fracţionate.
8.2. (e va face alimentaţia pasivă la pat, în primele ile în decubit
dorsal. )reptat se va trece la alimentaţie activă la pat #numai la recomandarea
medicului în poiţie şe!nd$. După mobiliarea bolnavului, i se poate servi masa în
sala de mese.
8.3. ?egimul alimentar va fi *iposodat şi *ipocaloric. în primele
ile va fi alcătuit din lic*ide şi piureuri date cu lingura lent, ceaiuri, compoturi, supe,
lapte, sucuri de fructe, ouă moi, dar şi mai t!riu se vor evita alimentele care produc
gae sau înt!rierea tranitului intestinal.
8.4. (e interice total fumatul.
9.4rmărirea
evacuărilor de urină 9.1. (e va a0uta bolnavul să folosească urinarul şi bainetul, fără a fi
şi fecale uşoare. ridicat în poiţie şe!nd.
9.2. &onstipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative
9.3.
Diurea şi scaunul se noteaă pe foaia de observaţie.
10. 9giena
bolnavului 10.1.8aia generală sau parţială se face la pat fără a obosi bolnavul #în primele
ile fără a fi ridicat$.

11. %obiliare 11.

1. ?epaus absolut la pat în prima săptăm!nă
a bolnavului 11.
2. Durata imobiliării va fi adaptată în funcţie de evoluţia simptomelor 
şi de preenţa complicaţiilor.
11. 3. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii,
 încep!nd c*iar din prima săptăm!nă, se pot face mişcări pasive ale degetelor de la
m!ini şi picioare.
11. 4. )reptat se permit mişcarea poiţiei la pat, mişcări active ale
membrelor.
11. 5. Durata repausului la pat în poiţie semişe!nd: /-3
săptăm!ni.
11. 6. %obiliarea se face progresiv #şederea pe marginea
patului, şederea în fotoliu, ridicarea din pat$, sub controlul pulsului şi tensiunii arteriale.
12.&rearea
mediului psi*ologic 12.1.(e vor evita discuţiile cu voce tare, c*emările la telefon,
favorabil 12.2.Lu se permite viitarea în grup.
12.3.(e evită viitele lungi,
12.4.Lu se comunică veşti neplăcute.
12.5.(e va facilita contactul cu bolnavii restabiliţi, cu efect psi*ic bun.
13.Educaţia
sanitară 13.1.(e instruieşte bolnavul asupra modului de viaţă la externare: modul cum se
iau medicamentele; semnele supradoării digitale; preentarea la control periodic.
 13.2.(e va încerca să se restabilească la aceşti bolnavi încrederea în sine,
readucerea la capacitatea lor de muncă anterioară îmbolnăvirii şi devoltarea funcţiilor 
lor fiice şi psi*ice.

 ATENŢIE!C bună educaţie a bolnavului reduce şansele unei decompensări sau agravări.

FIŞA$.. ÎNGRIJI
REABOLNAVILOR CU
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ
51
 

a bolnavii cu insuficienţă cardiacă forţa contractilă a inimii este scăută şi nu poate asigura debitul de
s!nge necesar funcţiilor normale ale organismului.
 'portul deficitar de substanţe nutritive şi oxigen creeaă grave tulburări ale metabolismului tisular care
reduce la r!ndul lui forţa de contracţie a inimii şi staa în circulaţia de întoarcere.
 'ceşti bolnavi necesită o îngri0ire specială care are ca scop:
a. reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a putea scădea efortul
cardiac.
b. mărirea forţei de contracţie a inimii, mărindu-se astfel capacitatea funcţio-
nală.
a îngri0irea bolnavilor cu insuficienţă cardiacă asistenta se va conduce după următoarele obiective:

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea 1.1. 'sistenta se va îngri0i ca bolnavii să aibă maximum de
repausului fiic confort, să evite efortul fiic, saloanele să aibă o ambianţă
plăcută.
1.2. 8olnavii cu insuficienţă cardiacă sunt dispneici, de aceea
trebuie ţinuţi în poiţie şe!nd sau semişe!nd #şi ei preferă $
această poiţie; ( fig.34) .
1.3. +atul va fi prevăut cu utila0ul auxiliar necesar, precum şi
cu un număr de perne pentru asigurarea poiţiei şe!nd.
1.4. în cursul ilei patul poate fi înlocuit cu un fotoliu, av!nd
gri0ă ca bolnavul să aibă un spri0in sub picioare.

2. 'sigurarea 2.1.  'sistenta va avea gri0ă să ferească bolnavul de tot ceea ce i-ar putea tulbura
repausului ec*ilibrul nervos.
psi*ic 2.2. Ea trebuie să c!ştige încrederea bolnavului printr-o bună pregătire
52
 

profesională, prin calm şi serioitate.

2.3. +entru a evita stările de nelinişte va administra la timp medicamentele şi va
răspunde prompt la orice solicitare.
2.4. ?ecoltarea probelor de laborator se va face fără a fi traumatiantă pentru
bolnav.
2.5. 8olnavii vor fi însoţiţi de asistentă la consultaţii de specialitate, examinări
radiologice, electrocardiografice etc.
2.6.  'sistenta va supraveg*ea starea psi*ică a bolnavului, viit!ndu-l c!t mai
frecvent, indiferent de solicitări, fără însă să deran0ee odi*na bolnavului.
2.7. "a instrui şi viitatorii asupra modului de comportare faţă de bolnav.
3.  'sigurarea 3 .1. (e execută ilnic toaleta bolnavului fără ca acesta să facă eforturi prea mari.
igienei personale 3 .2. (e face apoi o frecţie cu alcool diluat, îmbunătăţind circulaţia periferică.
3.3. +ielea trebuie menţinută curată şi uscată, deoarece pielea edemaţiată se
infecteaă uşor.
3.4. (c*imbarea len0eriei de pat şi de corp, ilnic, dacă este posibil, pentru că
aceşti bolnavi transpiră.
4.+revenirea 4.1.  'sistenta va executa ilnic masa0ul membrelor inferioare în direcţia curentului
formării trombo- venos.
elor  4.2. %asa0ul contribuie şi la mobiliarea edemelor.
4.3. (e va căuta să se ţină ridicate părţile edemaţiate.
4.4. 8olnavul va fi invitat să execute mişcări active cu picioarele #flexie, extensie$.

5.4rmărirea 5.1. (e urmăresc ilnic ).'., pulsul central şi periferic,

funcţiilor vitale şirespiraţia, diurea, tranitul intestinal, temperatura.
vegetative 5.2. (e urmăresc semnele de agravare şi complicaţiile care pot
apărea #edemul pulmonar, embolia, tromboflebita, sindromul
 'dam-(toces etc.$ şi se anunţă imediat medicul.
5.3. (tările de constipaţie vor fi combătute prin clismă, în
cauri mai grave prin purgative #retenţia materiilor fecale şi
meteorismul ridică diafragmul, îngreun!nd funcţia respi-
ratorie$.
5.4. 'sistenta va ţine evidenţa exactă a lic*idelor consumate şi
eliminate.
5.5. (e urmăreşte ilnic greutatea corporală, după evacuarea
scaunului şi a urinei, însă înainte de masă.
6.?egimul 6.1. ipocaloric, pentru menţinerea greutăţii corespunătoare.
alimentar  6.2. iposodat, pentru a împiedica reţinerea apei în organism,
contribuind astfel la reducerea edemelor.
6.3. Evitarea medicamentelor care conţin sodiu #salicilat de
sodiu, sulfat de sodiu, bicarbonat de sodiu etc$.
6.4. &antitatea de lic*ide nu va depăşi 1,<-/ 9 în /7 ore.
6.5. ?aţia ilnică de alimente se împarte în 7-< mese, ultima se
va lua cu cel puţin 3 ore înainte de culcare.
7. 'dministrarea 7.1. 'dministrarea cardiotonicelor se face numai la indicaţiile
medicamentelor  medicului şi strict la pat. &ele mai frecvent folosite sunt digitala
 ATENŢI E!Este fc şi strofantina.
se face numai du 7.2. (trofantina are acţiune rapidă, se administreaă strict in-
necesită nici o pr  travenos, amestecată cu ser fiiologic sau soluţie de glucoa;
se foloseşte în caurile de urgenţă.
7.3. Digitala per os se acumuleaă în organism d!nd feno-
mene de supradoare, de intoxicaţie #inapetenţă, greţuri, văr-
sături, bradicardie, extrasistole etc$; în aceste cauri asistenta
anunţă medicul pentru a întrerupe administrarea.
7.4. Efect analog cu strofantina au şi preparatele de digitală
#anatoid &$ administrate intravenos.
ine ca asistenta să ştie că trecerea de la digitală la strofantina pă o pauă de /-3 ile;

53
 

trecerea de la strofantina la digitală nu ecauţie.

 'sistenta va asigura tratamentul cu diureticele indicate de
medic #Lovurit, Ederen, Lefrix, 5urosemid$ şi va avea gri0ă să
controlee urina în caul folosirii diureticelor mercuriale, P
acestea fiind contraindicate în leiuni renale #diureticele reduc
masa s!ngelui circulant şi edemele$.
7.6. ?educerea masei s!ngelui circulant se poate face prin
at!rnarea membrelor inferioare, reduc!nd astfel fluxul s!ngelui venos spre inimă şi, în
acest fel, uşur!ndu-se munca acesteia.
7.7. Cxigenoterapia uşureaă mult starea bolnavului.
8.Educaţia 8. 1.(e lămureşte bolnavul asupra noului regim de viaţă după externare:
sanitară - să ducă o viaţă ordonată evit!nd suprasolicitarea;
- să alternee munca intelectuală cu cea fiică;
- să respecte regimul dietetic;
- să consume alimente în mese mici şi dese #de < ori pe i$;
- să reducă sarea, alcoolul, cafeaua, tutunul;
- îmbolnăvirile respiratorii se vor trata imediat, orice negli0enţă
put!nd agrava starea bolii de inimă.

FIŞA$.). ÎNGRIJI
REA BOLNAVILOR CU
INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE

9nsuficienţă respiratorie 2 incapacitatea plăm!nilor de a face faţă sc*imburilor normale de gae, în

condiţii de repaus şi efort.
&auele insuficienţei respiratorii acute pot fi de origine bron*opulmonară şi extrapulmonară.
Cauzele bronhopulmonare2 stenoe funcţionale şi organice ale căilor aeriene superioare #laringe,
tra*ee$, corpi străini, edem Quince, laringite acute, crup difteric, neoplasme, bron*oaiveolite de aspiraţie
#se produc în urma regurgitării în căile aeriene de lic*id gastric şi particule de alimente$, crie de astm,
reducerea întinsă a c!mpului respirator #pneumotorax spontan, pleureie masivă, pneumonie p
bron*opneumonie gravă, emfiem pulmonar$, 8.+.C.&. #bron*opneumopatie obstructiva cronică$ acutiată.
Cauzele extrapulmonare2 alterarea funcţiei centrului respirator #intoxicaţie cu barbiturice, opiacee$,
afecţiuni sanguine şi metabolice care perturbă transportul şi utiliarea tisulară a oxigenului #anemii, bloca0e
ale *emoglobinei$, caue cardiovasculare, afecţiuni spastice ale muşc*ilor respiratori, afecţiuni nervoase,
come etc.
(emnele, determinate de *ipoxie şi *ipercapnee, se traduc prin: dispnee, cianoă, ta*icardie, însoţite
de nelinişte, agitaţie, iar apoi prin stare subcomatoasă.
 în orice formă de insuficienţă respiratorie acută gravă fără etiopatogeneă cunoscută, se aplică de
regulă, în urgenţe, unele măsuri terapeutice generale.

2.
4.1.CONDUITA DE URGENŢĂ
MA5ERIALE NECESARE6 pentru caurile susceptibile să se complice cu o 9nsuficienţă respiratorie
pulmonară asistenta va avea pregătite: aparatură de piraţie, de oxigenoterapie, trusă de intubaţie laringiană,
laringoscopie şi tra*eostomie, ace, seringi sterile, medicamente #cardiotonice, analeptice, *emisuccinat de
*idrocortion, miofilin etc$, aparate pentru respiraţie artificială.

biective B'suri de realizare

1.+ermea- Cbstrucţiile supraglotice se controleaă viual şi se combat prin manevrele cunoscute:
biliarea căilor 1.1. 'şearea bolnavului în decubit dorsal cu capul în
respiratorii în *iperextensie.
obstrucţiile 1.2. împingerea anterioară a mandibulei şi susţinerea ei.
supraglotice #'ceastă manevră împreună cu *iperextensia capului
 îndepărteaă pericolul de obstrucţie prin lunecarea posterioară

54
 

a limbii, la bolnavii inconştienţi$.

1.3. &urăţirea orofaringelui de secreţii sau de vărsături cu
a0utorul degetelor înfăşurate în tifon, cu tampoane sau
aspirarea secreţiilor faringiene.
1.4. Dacă asistenta îşi dă seama că nu se permeabilieaă
căile respiratorii, se aplică lovituri #de c!teva ori$ în regiunea
interscapulovertebrală a bolnavului şi se continuă încercările
de scoatere a corpilor străini prin introducerea degetelor în
cavitatea buco-faringiană a bolnavului.
1.5. )racţiunea limbii se face cu mi0loace improviate sau
pensă adecvată.
1.6. (e efectueaă intubaţie orofaringiană cu canula Gueddel,
care, plasată în cavitatea bucofaringiană, împiedică de
asemenea lunecarea posterioară a limbii.
2.+ermea-  în obstrucţiile subglotice #secreţii tra*eobronşice$, dacă actul deglutiţiei este tulburat,
biliarea căilor sau la bolnavii inconştienţi, deobstruarea se face prin aşearea bolnavului în poiţie
respiratorii în de drena0 postural.
obstrucţiile 2.1. 'sistenta aşaă bolnavul în decubit ventral sau lateral, cu
subglotice capul mai 0os faţă de trunc*i, întors într-o parte #drena0ul
postural în decubit dorsal este greu de suportat$.
2.2. a bolnavii aşeaţi în decubit ventral se poate 9ntroduce în
regiunea ing*inală un suport format din pernă sau sul de
pături; prin acesta se măreşte eficacitatea drena0ului; poiţia
corpului va fi sc*imbată la intervale de /-3 minute ( fig.35) .
2.3. (ecreţiile care nu se elimină prin drena0 postural vor fi
extrase #aspirate$ cu seringă GuJon, trompă de vid, aspirator 
electric, aspirator de oxigen. în saloanele de terapie intensivă
aspiratoarele sunt acţionate central. 'spiraţia se face
totdeauna cu instrumente perfect sterile.
2.4.  în obstrucţia căilor respiratorii cu alimente sau alţi corpi
străini se mai recomandă apăsarea diafragmului de 0os în sus, astfel înc!t acesta, ca
un piston, să împingă aerul existent în bron*ii şi tra*ee, favori!nd astfel eliminarea
corpilor străini.
2.5. Cbstrucţiile subglotice se mai combat, în caul bolnavului
conştient, prin provocare de tuse artificială, după ce secreţiile bronşice au fost
fluidificate cu medicamente.
2.6.  în obstrucţiile laringo-tra*eale severe se practică intubaţie
orotra*eală sau tra*eostomie, după care se face aspiraţia secreţiilor cu unul din
aparatele amintite, la care se racordeaă sondele de aspiraţie.

55
 

NO5Ă. în unele cauri, sediul şi natura obstrucţiei se determină prin laringoscopie sau bron*oscopie. +entru
efectuarea lor asistenta va pregăti de urgenţă materialul şi instrumentarul necesar.

3.Cxigenote-rapia. (ă se asigure că în prealabil au fost deobstruate căile

(e utilieaă în aeriene #condiţie ca oxigenoterapia să fie eficientă$.
toate formele de in- 3.2. (ă se asigure sonde naale sterile #metoda de administrare prin sondă
suficienţă res- naală este cea mai utiliată şi este o metodă eficientă$.
piratorie acută 3.3. (ă se asigure umidificarea oxigenului #/B3 apă şi 1B3 alcool etilic$.
3.4.  'sistenta va introduce sonda naală p!nă în faringe #o lungime egală
distanţei care separă nasul de lobul urec*ii$
3.5. (e verifică debitul #1=-16 lBminut$.
3.6.  'sistenta trebuie să ştie că oxigenoterapia iraţională, prea îndelungată sau
concentrată poate duce la efecte nedorite.
4. ?espiraţia 4.1. După asigurarea permeabilităţii căii bucofaringiene asistenta medicală verifică
artificială dacă bolnavul are sau nu respiraţie spontană #observă mişcările cutiei toracice,
apropie urec*ea şi obraul de gura bolnavului pentru a sesia mişcarea aerului$.
4./. Dacă bolnavul nu are respiraţie spontană, se trece imediat la respiraţie
artificială, folosind metoda @gură la gurăA, @gură la nasA, trusa de ventilaţie tip ?uben,
sau dispoitiv de respiraţie artificială cu burduf, acţionat manual.

NOTĂ. 'ceste metode se folosesc la domiciliul bolnavului, în timpul transportului ra de gardă a serviciilor

ambulatorii sau spitaliceşti şi, la nevoie, rea la spital, în came înainte de institui ventilaţiei #respiraţiei
artificiale$ mecanice.

4.3. ?espiraţia artificială mecanică #respiraţia asistată$ se

efectueaă cu a0utorul aparatelor care acţioneaă fie reduc!nd
presiunea atmosferică în 0urul toracelui #plăm!ni de oţel ori
cuirasă$, fie cresc!nd presiunea în căile aeriene.
 'ceste aparate se folosesc la bolnavii intubaţi tra*eal sau tra*eostomiaţi.

NOTĂ. 'sistenta va avea gri0ă să prevină funcţionarea defectuoasă a aparatelor, să prevină unele incidente
sau accidente care pot apărea #deconectarea sau oprirea aparatului din lipsă de curent electric, obstruarea
sondei cu dopuri de secreţie, s!nge$.

<. %ăsuri tera- <. 1. (coaterea din mediu, respiraţie artificială, oxigenoterapie
peutice etio- - în insuficienţele respiratorii apărute în condiţii de aer viciat.
patogenetice <./. )ratament #la indicaţia medicului$ cu *emisuccinat de
*idrocortion #1-3 mg$ intravenos în perfuie 2 în edem
laringian alergic, laringite edematoase, intoxicaţie cu corosive,
bron*oalveolită de deglutiţie etc. (e pot adăuga calciu clorat
i.v., calciu gluconic #sol. / - 1-/ ml. i.v.$.
<.3. 8ron*odilatatoare în spasmul bron*iolelor.
<. 4. (er antidifteric în crup difteric.
<.<. (pasmolitice în caul spasmului glotic.
<.=. Evacuarea prin puncţie a colecţiilor de lic*ide în revărsate
pleurale.
<.>. Evacuarea aerului în pneumotorax.

 ATENŢIE!+e langă tratamentele etiologice indicate de medic, asistenta se va ea bolnavului, aşearea lui
 în poiţie comodă, eventual îngri0i de liniştir semişe!nd, va c va aplica comprerea atmosferă umedă #vas cu
apă la fiert, cu ceai de muşeţel$, se calde pe g!tul bolnavului, se va îngri0i de aerisirea camerei.

56
 

=. (upraveg*erea =. 1.  'sistenta va urmări în permanenţă respiraţia, expectoraţia, culoarea feţei,

şi îngri0irea bolna- transpiraţia sau uscăciunea pielii şi mucoaselor, pulsul, ).'., temperatura, diurea,
vilor spitaliaţi scaunul, pe care le noteaă în foaia de tratament.
6.2. 8olnavul fiind în repaus obligatoriu la pat, va fi servit cu
ploscă, se vor asigura ilnic îngri0iri igienice.
6.3. După trecerea criei se asigură alimentarea bolnavului pe
gură #dacă deglutiţia este intactă$ cu linguriţa, sub supraveg*ere atentă #alimente
lic*ide$. Dacă bolnavul nu poate îng*iţi, alimentarea se face prin sondă sau va fi
alimentat şi *idratat parenteral.
6.4. 8olnavii vor fi sc*imbaţi dintr-o poiţie în alta din / în /
de minute. %obiliarea bolnavilor şi întoarcerea lor, pe l!ngă prevenirea escarelor,
asigură drenarea secreţiilor şi previne formarea atelectaiilor.
6.5. (e provoacă tuse prin tapota0 toracic şi se îndeamnă
bolnavul să tuşească din 1 în 1 minute.
6.6.  'sistenta va asigura aerisirea salonului, atmosferă caldă şi
cu umiditate normală, va avea gri0ă ca bolnavul să nu răcească.

FIŞA$.-. ÎNGRIJIRISPECIALE ÎN BOLILE

 APARATULUIRESPIRATOR
8olnavii cu afecţiuni pulmonare necesită o îngri0ire unitară, dar şi îngri0iri speciale în funcţie de
varietatea caurilor şi de caracterul bolii. 'stfel, unele dintre bolile aparatului respirator au caracter infecţios
#pneumoniile, abcesul pulmonar, gangrena pulmonară, tuberculoa pulmonară$, ceea ce impune sarcini în
plus; altele au evoluţie cronică #emfiemul pulmonar, pneumoconioole, ).8.&., scleroa pulmonară,
cancerul pulmonar$, iar în unele afecţiuni pot apărea pusee acute, care repreintă urgenţe ale aparatului
respirator #cria de astm bronşic, edemul pulmonar 
cut, embolia pulmonară, *emoptiiile, pneumotoraxul spontan, 8.+.C.&. ac. 2
ron*opneumonia obstructiva cronică acutiată$.
 Rngri0irile unitare necesare se referă la următoarele:

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea
condiţiilor de 1.1.(aloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer, su   ficient încălite #16-
/Y&$; în caul bolnavilor cu afecţiuni bron  şice inflamatorii temperatura salonului va fi
spitaliare
mai ridicată şi umidificata.
1.2.  'sistenta va asigura aerisirea care poate fi continuă, dacă
temperatura aerului o permite, sau împrospăteaă aerul de mai multe ori pe i prin
desc*iderea ferestrelor; bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a nu răci.
1.3.  'sistenta va avea gri0ă să se evite maturatul uscat, se
folosesc aspiratoarele de praf sau ştergerea umedă.
1.4. ?epartiarea bolnavilor: cei cu îmbolnăviri cu caracter 
infecţios vor fi internaţi în saloane separate.
1.5. +si*oterapia este un mi0loc terapeutic foarte important mai
ales în caul crielor cu tablouri dramatice care pun în pericol viaţa bolnavului.
1.6.  'sistenta trebuie să ţină cont că bolile cronice tulbură
ec*ilibrul psi*ic al bolnavilor; se pretinde o preocupare şi faţă de psi*icul lor. 8olnavilor 
cronici cu o durată mai lungă de spitaliare, li se va asigura un climat propice
#radioficare, televioare, cărţi$; saloanele trebuie transformate în adevărate cămine, cu
@atmosferă caldăA unde bolnavii să se simtă bine.

2. 'limentaţia 2.1. "a fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii: regim *idro-a*arat în perioadele
febrile; c!nd fenomenele acute dispar, se trece la o alimentaţie *ipercalorică.
2.2. (e evită supraalimentaţia şi regimul bogat în grăsimi; se interic tutunul şi

57
 

alcoolul.
3, (upraveg*erea
funcţiilor vitale şi 3.1.(e măsoară ilnic pulsul, respiraţia şi diurea şi se
combaterea noteaă în foaia de observaţie.
simpto-meior  3.2. (e măsoară temperatura, urmărindu-se evoluţia febrei #se combate prin
ma0ore de boală tratamentul general de către medic$.
3.3.  în pusee febrile se aplică comprese reci sau împac*etări reci ale trunc*iului
#v. @)e*nici generale de îngri0ire a bolnavilorA$.
3.4. Durerea toracică #0ung*i$ se combate prin aplicaţii locale calde,
antinevralgice, o fiolă %ialgin i.m. de /-3 ori pe i (A5ENŢIE la tensiunea arterială$.
3.5. Dispneea şi cianoa necesită oxigenoterapie #= lBminut$.
3.6. )uşea, fiind c*inuitoare şi dureroasă în faa de cruditate #incipientă$, se
combate cu preparate de codeină #&odenal, )usomag$; în faa a doua, fiind necesară
permeabiliarea căilor respiratorii prin eliminarea expectoraţiei, se recomandă
bolnavilor să tuşească de mai multe ori pe i.
3.7. +entru uşurarea eliminării expectoraţiei, se administreaă fluidifiante ale
secreţiei bronşice #sirop expectorant, 8isolvon, 8rom*exin$.
3.8.  în accesele de tuse astmatiformă se administreaă bron-*odilatatoare
spasmolitice #%iofilin, Efedrina, emisuccinat de *idrocortion$.
3.9.  în infecţii bronşice se administreaă antibiotice #antibioticul, doa şi ritmul
sunt prescrise de medic$.
). +articularităţi ).1. 8olnavul va fi adus în poiţie şe!nd, eventual ia marginea
de îngri0ire a patului, însă spri0inindu-l în poiţia cea mai comodă cu a0utorul  anexelor patului sau cu
bolnavilor cu a0utorul braţelor,
criă de a%tm
'ro0Hi& ).$. (e anunţă medicul, iar p!nă la venirea lui, se şterge bolnavul de transpiraţie; se
pregătesc medicamentele uuale de urgenţă:
- bron*odilatator: %iofilin #fiole şi tablete$;
- antialergic: ..&. #fiole$;
- cardiotonic: strofantină sau digitală; -diuretic: furantril #tablete$, furosemid
#fiole$; -sedative: diaepam, romergan etc.
7.3. Cxigenoterapie
7.7.  în cauri de gravitate extremă, bolnavul se conecteaă la
aparatul de respirat.
7.<.  'sistenta va sfătui bolnavul cum să prevină noi crie de
astm: evitarea emoţiilor, stărilor de tensiune, surmena0ul fiic şi intelectual, evitarea
expunerii la frig, umeeală, atmosferă poluată, a alergenilor eventual cunoscuţi,
evitarea unor alimente posibil alergiante #ouă, ciocolată, fragi, căpşuni, conserve$.

A5ENŢIE8 'sistenta trebuie să ştie să diferenţiee astmul bronşic de astmul cardiac sau edemul pulmonar 
acut, pentru a se evita greşelile fatale în conduita de urgenţă; se diferenţiaă în primul r!nd, prin caracterul
dispneei. în astm bron9ic2 bradipnee cu expir prelungit, bolnavul este găsit în poiţie şe!nd, în ortopnee, cu
capul înclinat spre spate; bolnavul este c*inuit de setea de aer; tegumentele sunt palide, acoperite de
transpiraţie; bradicardie. în astm cardiac2 dispneea este polipneică, predominant inspiratorie, ta*icardie.
&ria poate evolua sub o formă mai gravă: edem pulmonar c!nd sufocarea se agraveaă, cianoă,
expectoraţie roee, spumoasă.

-. +articularităţi de <.1. (e asigură poiţia semişe!nd, pe scaun sau pe marginea patului, cu

 îngri0ire în edem picioarele at!rn!nde.
pu+mo0ar  <./. (e capteaă expectoraţia şi se curăţă gura bolnavului.
<.3. Cxigenoterapia - 1=-16 lBminut barbotat prin alcool diluat: /B3 apă şi 1B3
alcool.

58
 

A5ENŢIE8 (onda va fi suficient înfundată #o lungime egală cu distanţa dintre nas şi lobul urec*ii$.

-.).  'erosoli de alcool etilic şi bron*odilatatoare.

-.-.  'spiraţia căilor respiratorii superioare.
-.. (căderea circulaţiei de întoarcere prin emisie rapidă de
s!nge 3-< ml #la indicaţia medicului şi except!nd caurile
de şoc, infarct miocardic$. +entru aceasta asistenta alege o
venă turgescentă. Dacă s!ngerarea nu este posibilă, se face
aplicarea garourilor la rădăcina a trei membre, fără compresiunea arterelor. Din 1 în
1 minute, unul din garouri se sc*imbă la al patrulea membru. (coaterea garoului se
face progresiv.
-.2. (e pregătesc medicamente:
- morfină ,1 - ,/ g intramuscular sau i.v.;
- tonicardiace #vei insuficienţa cardiacă$;
<.7. diuretice cu acţiune rapidă: furosemid /-6 mg #1 fiolă 2 /
mg$ intravenos;
<.<. *emisuccinat de *idrocortion.

 ATENŢIE!%orfina nu se administreaă în edemul pulmonar de origine extracardiacă sau în ca de dubiu

de astm bronşic.

. +articularităţi de .1. 'sistenta imobilieaă bolnavul în decubit dorsal şi anunţă imediat medicul.

 îngri0ire în em'o+ia
pu+mo0ar=

NOTĂ.Este foarte important ca asistenta să ştie că embolia pulmonară #obstrucţia arterei pulmonare sau a
unei ramuri a acesteia$ se traduce clinic printr-un 0ung*i toracic, accentuat de mişcările respiratorii, însoţit de
ta*ipnee, respiraţie superficială, tuse seacă, febră sau c*iar stare de şoc, fenomene pe care le relateaă de
urgenţă medicului.

=./.Cxigenoterapie intermitentă - 17-1= lBminut.

=.3. 'sistenta pregăteşte medicamentele pentru combaterea durerii, tusei: pentru
tratament trombolitic #streptoinaă$ şi anticoagulant #*eparină$; pregăteşte material
necesar pentru perfuii.
2. +articularităţi de >.1. inişteşte şi aşaă bolnavul în poiţia semişe!nd; se anunţă medicul.
 îngri0ire în >./. (e preintă medicului s!ngele colectat într-un vas.
emoptiii >.3. (e interice vorbitul, se recomandă respiraţia pe nas, lentă şi profundă.
>.7. (e dă bolnavului să ingere lic*ide reci în cantităţi mici şi repetate.
>.<. (e aplică pungă cu g*eaţă pe regiunea sternală sau a onei presupusă
s!nger!ndă.
>.=. &amera va fi bine aerisită, cu temperatură moderată.
>.>. 8olnavul va fi c!t mai puţin posibil perturbat de cei din 0ur. cu examinări
minime #puls, ).'., temperatură$.
2.3. (e combate tuşea cu &odenal #/-7 tablete$, dionină sau
&almotusin #1-1/ picături la / ore interval$.
!u se dau expectorante 
2.4. (oluţii *ipertonice i.v. #La&9 1 - 1-/ ml; sol. glucoa
7 2 7-< ml$ sau o lingură de sare la un pa*ar de apă

59
 

 per os.
>.6.  în *emoptiiile abundente se poate face legătura celor patru membre pentru a
se diminua întoarcerea venoasă #/-3 minute de mai multe ori în cursul ilei; nu se
va abua: se pot produce tromboe$.
>.O. (ora pregăteşte medicaţia *emostatică: clorura de calciu i.v., vit. & i.m. sau i.v.,
clauden, coagulen, venostat, adrenos-tain 1-/-7 fioleBi, novocaVna i.v., vasopresin.
>.1. )ransfuii mici de s!nge proaspăt.
>.11.  în cauri excepţionale se încearcă realiarea unui em-fiem subcutanat pe
faţa anterioară a *emitoracelui, prin introducerea a 7-= ml aer sauoxigen cu o
seringă de / ml.
>.1/. 9giena corporală, sc*imbarea bolnavului se vor face reduc!nd la minimum
mobiliarea acestuia; va fi servit la pat cu urinar şi bainet.
>.13.  'limentaţia în primele ile se reduce la lic*ide reci: limonada, lapte, sirop,
compot.
3. +articularităţi de 6.1. 8olnavul este aşeat în poiţie semişe!nd, repaus complet, inclusiv vocal.
 îngri0ire în 6./. (e va calma durerea #algocalmin, plegomain, fortral şi excepţional opiacee$.
p0eumoto@ra*u+ 6.3. (e calmeaă tuşea #codeină, dionină$.
%po0ta0 6.7. Cxigenoterapie.
6.<. +uncţia şi exsuflaţia se recomandă în pneumotorax cu supapă. în caurile de
pneumotorax de gravitate medie se evită exsuflaţia, aştept!ndu-se resorbţia spontană
a aerului.
4. +articularităţi 8olnavul purtător al unei 8.+.C.&. #cu bronşită cronică, emfiem, astm bronşic$
de îngri0ire în preintă o insuficienţă respiratorie cronică, care datorită unor suprainfecţii bronşice,
'ro0op0eu@ declanşeaă pusee acute de insuficienţă respiratorie.
mopatia %ăsurile care se iau urmăresc:
o'%tru&ti7a O.1. &ombaterea *ipoxemiei prin oxigenoterapie care se administreaă cu prudenţă
&ro0i&= 1B/-1 lBminut.
#8.+.C.&.$ O./. &ombaterea obstrucţiei prin aspiraţia bronşică sau c*iar respiraţie asistată după
tra*eostomie.
4.. &ombaterea inflamaţiei cu antibiotice, corticoii, a
*ipersecreţiei cu bisolvon, brom*exin, combaterea spasmului
#miofilin$.

FIŞA$.. ÎNGRIJI
REA BOLNAVILOR CU
 VĂRSĂTURI
"ărsăturile survin în numeroase şi variate afecţiuni; pot apărea în îmbolnăviri ale aparatului digestiv,
precum şi în îmbolnăviri extradigestive.
8olile în care pot apărea vărsăturile şi care constituie urgenţe c*irurgicale sau medicale sunt:
- abdomenul acut #apendicită acută, colecistită acută, pancreatită acută, ocluie intestinală, ulcer 
perforat, peritonită$;
- edemul cerebral şi *ipertensiunea intracraniană cauate de: encefalopatia *ipertensivă, *emoragii şi
tromboe cerebrale, abces cerebral, tumori cerebrale, encefalite, meningite. #în aceste cauri apar vărsături
de origine centrală 2 nu sunt precedate de greaţă şi se produc fără eforturi$;
- infarctul miocardic;
- intoxicaţiile acute;
- infecţiile acute.
8olile cronice care pot produce vărsături sunt:
- bolile cronice gastrointestinale, *epatobiliare, pancreatite;
- insuficienţa renală şi numeroase alte boli.
4neori, vărsăturile domină tabloul clinic şi repreintă prin sine o stare de urgenţă datorită efectului lor 
asupra organismului: des*idratare şi demineraliare cu perturbarea ec*ilibrului *idroelectric şi acido-baic.

60
 

Gravitatea vărsăturilor se apreciaă după asocierea lor cu următoarele simp-tome şi semne: stare
generală alterată, tegumente şi mucoase uscate, ta*icardie, tulburări de ritm, *ipotensiune arterială, dispnee
cu polipnee, oligurie, tulburări nervoase #somnolenţă, convulsii, comă$.
%ăsurile terapeutice au eficienţă maximă dacă se adreseaă bolii de baă care a cauat vărsăturile.
 'sistenta medicală poate fi de folos în preciarea diagnosticului etiologic dacă urmăreşte şi relateaă
medicului simptomatologia care premerge sau însoţeşte vărsăturile.

2.6.
1.CONDUITADEURGENŢĂ (
ÎNAMBULATOR)

biective B'suri de realizare

1. +revenirea  în cauri grave primele măsuri trebuie instituite în ambulator.
des*idratării şi altor  1.1.  'sistenta medicală nu va părăsi bolnavul în timpul văr-
complicaţii #p!nă la săturilor şi-l va linişti din punct de vedere psi*ic.
internarea în spital$ 1. 2.  'sistenta va a0uta bolnavul în timpul vărsăturii #vei con-
duita în spital$.
1.3. (e va păstra produsul eliminat într-o tăviţă renală pentru
a-l arăta medicului #la nevoie se va trimite la laborator pentru
analiă$.
1.4. a indicaţia medicului, va aplica măsurile adresate bolii de
baă şi va institui o perfuie cu ser fiiologic.
1.5. "a administra medicamente pentru combaterea simptomatică
a vărsăturilor, de preferinţă in0ectate sau supoitoare.

A5ENŢIE8 în caul stării de şoc, conduita va fi cea expusă la îngri0irea bolnavilor şocaţi.

1.6. +entru internare în spital sora pregăteşte bolnavul

aşe!ndu-l în poiţie semişe!nd #dacă starea bolnavului
permite$; va avea gri0ă să se consemnee în biletul de trimitere
măsurile terapeutice de prim-a0utor aplicate ambulator.

2.
6.2.Î
NGRI
JIRI
LE ACORDATE I
N SPITAL
MA5ERIAL NECESAR6 muşama, traversă, tăviţă renală, şervet pentru gură, pa*ar cu apă pentru
clătirea gurii, tampoane, material necesar pentru perfuie, pentru reec*ilibrarea *idroelectrolitică, material
pentru spălări gastrice, pentru aspiraţie gastrică.

biective B'suri de realizare

1.  îngri0irea bol- 1.1. 8olnavii cu greţuri şi vărsături vor fi amplasaţi în camere bine aerisite şi, dacă
navilor în timpul este posibil, vor fi iolaţi cu un paravan de restul salonului.
vărsăturilor  1.2. +oiţia bolnavului #dacă-i permite starea$ va fi semişe!nd sau şe!nd.
Dacă bolnavul nu poate fi ridicat în pat, va fi aşeat în poiţie de decubit dorsal,
cu capul într-o parte, aproape de marginea patului.
1.3.  'sistenta prote0eaă len0eria cu o muşama şi traversă. în funcţie de poiţia
bolnavului, muşamaua şi traversa se fixeaă de g!tul bolnavului aflat în poiţie şe!nd
sau se fixeaă sub cap şi g!t, în caul poiţiei de decubit.
1.4.  'sistenta va îndepărta proteele dentare dacă există.
1.5. &!nd apare vărsătura, asistenta va ţine ea însăşi cu o m!nă tăviţa renală sub
gură şi bărbie, iar cu cealaltă va susţine fruntea bolnavului.
1.6. +entru a atenua greaţa, asistenta va sfătui bolnavul să inspire profund.

2.+revenirea unor 2 .1. +lăgile operatorii - dacă există - se prote0eaă prin compresiune cu m!na în
incidente sau timpul eforturilor de vărsătură, de către asistentă sau de către bolnav.
accidente 2.2. a bolnavii inconştienţi vărsăturile devin periculoase prin posibilitatea de
aspiraţie a conţinutului gastric
61
 

+entru prevenire asistenta va întoarce capul bolnavului în partea st!ngă. a nevoie se

va aspira conţinutul stomacal prin sondă gastrică sau se va face aspiraţie gastrică
continuă.
$.. Dacă conţinutul stomacului a pătruns în căile respiratorii,
asistenta va face imediat aspiraţia acestuia şi va aşea
bolnavul în poiţie de drena0 postural.
$.). Dacă vărsăturile sunt cauate de ingestia unor substanţe
toxice sau din caua unei stenoe pilorice, se face spălătură
gastrică.
3. îngri0irea .1.  'sistenta medicală îndepărteaă tăviţa renală folosită, dar 
bolnavilor după se păstreaă conţinutul ei în ca de nevoie.
terminarea văr- .$. (e şterge gura bolnavului cu un şervet şi se serveşte o
săturilor  altă tăviţă renală curată #nu este voie să se ofere aceeaşi tăviţă
renală de două ori fără a fi spălată$.
.. 8olnavului i se dă un pa*ar cu apă pentru a-şi clăti gura.
.). (e aşaă bolnavul în repaus; va fi liniştit din punct de
vedere psi*ic.
.-. Dacă bolnavul este inconştient, asistenta îi va îndepărta
toate resturile din gură şi faringe cu tampoane curate.
4. 'plicarea ).1. +e l!ngă tratamentul etiologic, asistenta pregăteşte medicamente şi pentru
combaterea simptomatică a vărsăturilor. 'cestea pot fi:
tratamentului
- plegomain #fiole a /< mg$ în in0ecţii i.m., 3-7 fiole pe i;
medicamentos
- clordelain #1 dra0eu 2 /< mg$;
- emetiral #dra0euri a < mg sau supoitoare$;
- torecan #1 fiolă subcutanat, i.m. sau i.v. sau dra0euri 1-3 pe i$;
- reglan #fiole 1-/Bi sau comprimate #1B/-1 de trei ori pe i$;
- papaverină #fiole s.c, i.m. sau i.v. lent în <-1 min. în soluţie glucoată$;
- atropină #fiole a 1 mg, 1-3 fioleBi s.c$;
- scobutil #3-7 comprimate sau supoitoare sau fiole 1-3Bi in0ecţii i.m. sau i.v.$

E!Lu
 ATENŢI se combat
vărsăturile din intoxicaţii şi
toxiinfecţii alimentare.

5. 'limentaţia şi 5.1.(e suspendă alimentaţia pe gură; ea se va face la început corectarea tul-

corectarea parenteral cu perfuii cu glucoa, care pot fi de 5%;1; /; burărilor *idro- 33;
tulburarilor 7; *idroliate de proteine şi amestecuri de aminoacii electrolitice #%arisang,
*idroelecrtrice  'minomel$, vitamine şi electroliţi.
8olnavii cu vărsături nu pot fi alimentaţi prin sondă
5.2.?e*idratarea per os se va începe treptat cu cantităţi mici de lic*ide reci #oferite
cu linguriţa$; apă, apă minerală, limonada, sucuri de fructe sau bucăţi de g*eaţă.
(e pot da şi lic*ide fierbinţi #ceai, supe sărate de legume$.

62
 

5.3.?eec*ilibarea *idroelectrolitică se face în funcţie de simptomatologie şi de

reultatele de laborator, ionogramă, reervă alcalină. +entru început se instituie
perfuii i.v. cu ser fiiologic #prin puncţie sau cateterism venos - fig.36)
.

6.?ecoltarea 6.1.  'sistenta recolteaă s!nge pentru examinări de laborator: reerva alcalină,
produselor  ionogramă, *ematocrit, uremie. ?eultatele de laborator pot pune în evidenţă
biologice modificările caracteristice: *emoconcentraţia, *iposodemia, *ipocloremia, *ipopota-
semia, alcaloa metabolică.
6.2. a nevoie se recolteaă vărsăturile.

7.4rmărirea 7.1.(e măsoară temperatura, pulsul, ).'. şi se noteaă în foaia de temperatură. în

funcţiilor vitale şi cauri grave de şoc *ipovolemic se adoptă conduita specifică.
vegetative 7.2. (e observă vărsăturile #numărul, cantitatea, aspectul$.
7.3. 4rina - se urmăreşte cantitatea #bolnavul des*idratat poate fi
oliguric$.
7.4. (e observă scaunul #numărul, aspectul$. 5recvent
vărsăturile sunt asociate cu diaree.

 ATENŢIE! 'sistenta va ţine o strictă evidenţă a pierderilor de lic*ide #prin vărsături, urină, diaree$ la
care se adaugă cantitatea de aproximativ 6-1< ml, repreent!nd pierderile prin respiraţie şi perspiraţie.
FIŞA$.2. ÎNGRIJI
REABOLNAVILOR CUDIAREE
Diareea poate apărea singură sau însoţeşte vărsăturile.
Diareile acute constituie urgenţe datorită tulburărilor *idroelectrolitice şi ale ec*ilibrului acido-baic, mai
ales dacă sunt asociate şi cu vărsături. 8olnavul des*idratat prin diaree preintă aceleaşi simptome şi
semne descrise la vărsături. în caul bolnavilor din ambulator în stare gravă, p!nă la internarea în spital, se
impun aceleaşi măsuri urgente de prevenire a des*idratării ca şi în caul vărsăturilor #perfuie cu ser 
fiiologic$ şi terapia de urgenţă a bolii de baă. ?olul asistentei este să administree tratamentul prescris de
medic.
+entru îngri0irea în spital a bolnavilor cu diaree, asistenta va avea pregătite:
MA5ERIALE NECESARE6 muşama, alee #traverse$, ploşti, material necesar pentru toaleta regiunii
anale, pentru recoltarea probelor de s!nge şi materii fecale, pentru perfuie, pentru ec*ilibrarea
*idroelectrolitică, paravan, pături, termofoare, material pentru *emocultură şi coprocultură.

biective B'suri de realizare

1.+regătirea 1.1. 8olnavul va fi plasat într-o reervă sau iolat de restul
condiţiilor de salonului cu un paravan.
 îngri0ire 1.2. +atul se acoperă cu muşama şi traversă.
1.3. în ca de incontinenţă de materii fecale, se va aşea sub
bolnav o ploscă pneumatică de cauciuc care se va sc*imba
periodic.
1.4. 'sistenta pregăteşte un număr suficient de alee şi
comprese pentru a le avea la dispoiţie.
2.(upraveg*erea 2.1. Dacă numărul scaunelor este mic şi starea bolnavului este
tranitului intestinal bun', acesta va fi însoţit de infirmier' la toalet'.
şi a igienei locale 2.2. Lumărul scaunelor poate a0unge la 1-/ pe i, însoţite şi
de dureri #în *oleră poate a0unge la peste 1$, epui!nd rapid
forţele bolnavului. De aceea bolnavul trebuie servit cu plosca
la pat. #Este bine să se lucree cu două ploşti pentru a se
putea reerva timp suficient pentru curăţirea ploştii$.
2.3. 'sistenta noteaă numărul şi caracterul scaunelor în foaia
de temperatură.
2.4. +entru analia de fecale, unele emisii vor fi captate în

63
 

bainet.
2.5. (e recomandă ca bolnavilor cu incontinenţă de fecale sau
cu diaree intensă, să li se aşee între picioare comprese
uscate care să acopere regiunea anală, pentru ca materiile
fecale să nu se împrăştie pe suprafaţa patului. (c*imbarea
acestora ca şi a aleelor se face ori de c!te ori este nevoie.

 ATENŢIE! 'siste nta va efectua îngri0irile acestor bolnavi cu multă înţelegere, bun'voinţ' 9i r'i va linişti din
pune :dare, av!nd în permanenţă gri0ă de a le mena0a pudoarea şi îi t de vedere psi*ic #vei îngri0irea
bolnavilor cu vărsături$.

2. 6.)oaleta anusului se face de mai multe ori pe i şi se deinfecteaă cu acid boric

/-3.
. &orectarea 3.1.  în diarei, re*idratarea se poate face pe cale orală,
tulburărilor *i- completată cu perfuii intravenoase. (e urmăreşte înlocuirea
droelectrolitice, pierderilor de ioni. +rin diaree se pierd mai mult sodiu şi
recoltarea de potasiu.
produse biologice 3.2.  în ca de infecţii se recolteaă s!nge pentru *emocultură
şi urmărirea şi scaun pentru coprocultură.
funcţiilor vitale şi
vegetative
). 'sigurarea 4.1. ?epausul la pat se impune în caurile cu stare generală
repausului şi alterată.
menţinerea 4.2. Diareea intensă duce la mari pierderi de energie calorică.
temperaturii 8olnavii vor fi încăliţi cu termofoare, pături, pernă electrică pe
constante abdomen.
-. 'sigurarea 5.1.  'limentaţia în primele /7-76 de ore constă din dietă
alimentaţiei *idrică. 'sistenta va servi bolnavul cu ceai neîndulcit #mentă,
A5ENŢIE8 ( coarne, afine sau muşeţel$, supă de morcovi strecurată,
centrate, legume eamă de ore, mere crude rase #dacă bolnavul tolereaă$.
mentele, ciocolat 5.2. )reptat se introduc cantităţi mici de carne slabă fiartă,
br!nă de vacă, p!ine albă pră0ită, supe strecurate de legume
cu paste făinoase, ouă fierte moi.
5.3. După 7-< ile se a0unge la o alimentaţie completă.
e interic pentru o perioadă de timp: laptele, dulciurile con-Ile bogate în celuloă,
grăsimile pră0ite, conservele, condi-a.
. )ratament 6.1. 'sistenta pregăteşte medicamentele pe care, la indicaţia medicului, le
medicamentos administreaă.
+entru tratament simptomatic, acestea pot fi: - preparate de bismut, calciu carbonic,
spasmolitice #atropină, papaverină, scobutil$;
-opiaceele se administreaă numai în diareile severe şi numai pentru o perioadă
scurtă, după ce s-au epuiat alte mi0loace terapeutice.
+entru tratament antimicrobian: sulfamide #ftalilsulfatiaol 61/ comprimate pe i$,
antibiotice #streptomicină, tetraciclină$ sau derivaţi ai nifrofuranului #furaolidon 7x1
comprimat pe i$, saprosan 3x1 dra0euriBi şi fermenţi digestivi.

FIŞA 2.
8.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU
HEMORAGIIDIGESTIVE
emoragiile digestive superioare #.D.(.$ pot fi secundare unei afecţiuni digestive sau repreintă
manifestarea unei boli generale.
.D.(. se pot exterioria prin vărsături #*ematemeă$ şiBsau prin scaun #melenă$. (!ngele eliminat din
stomac #în *ematemeă$ este brun înc*is, asemănător aţului de cafea, eventual amestecat cu resturi
alimentare; s!ngele eliminat prin intestin #în melenă$ este negru ca păcura, fiind digerat pe parcurs de
sucurile digestive #melena apare c!nd s!ngerarea este mai mare de 1 g$. %enţionăm că at!t în

64
 

*ematemeă c!t şi în melenă, culoarea s!ngelui poate fi roşie desc*isă dacă *emoragia este fulgerătoare şi
masivă.
Cauzele 1./.+. 4lcerul cronic gastric şi duodenal repreintă caua principală şi cea mai frecventă
#6 din cauri$ a *emoragiilor digestive superioare.
 'lte caue: tumori benigne şi maligne ale tubului digestiv #esofag, stomac, intestin$, gastrite
*emoragice acute #corosive şi medicamentoase$, varice esofagiene, enterite, *ipertensiune portală de
diverse caue #ciroă *epatică, tromboă a venei porte etc$.
&aue generale: boli ale vaselor, boli de s!nge #sindroame *emoragice etc.$
+imptomele 9i semnele de anemie pot precede sau însoţi *ematemeă şi melena. în *emoragiile mici,
bolnavii preintă o stare de slăbiciune, ameţeli, paloare, transpiraţii, ta*icardie. în *emoragiile mari, bolnavul
preintă anxietate, sete accentuată, transpiraţii reci, extremităţi reci, puls mic şi rapid, lipotimie, tensiune
arterială scăută p!nă la colaps.
+entru diagnosticul de certitudine al *ematemeei şi al melenei se vor exclude *emoptiia, epistaxisul,
*emoragia mucoasei bucale #s!nge îng*iţit şi apoi eliminat sub formă de vărsături sanguinolente$; *emoragii
digestive inferioare #anorectoragii$ manifestate prin scaune sanguinolente$; *emoragii digestive inferioare
#anorectoragii$ manifestate prin scaune sanguinolente; modificări de culoare ale scaunului datorită unor 
medicamente #pe baă de bismut, fier, cărbune$ sau alimente #afine$.
(emnele .D.(., ca şi primele măsuri terapeutice trebuie cunoscute de asistenta medicală.
REGULĂ GENERALĂ: în orice *emoragie digestivă internarea în spital este obligatorie, de obicei
 într-un serviciu c*irurgical.

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea 1.1. ?epaus strict la pat în decubit dorsal, fără pernă #în
repausului *emoragiile masive - în poiţie )rendelenburg, pentru
menţinerea unei circulaţii cerebrale adecvate$.
1.2. (e interice orice efort fiic #efortul fiic poate accentua
*emoragia sau poate agrava tabloul clinic$.
1.3.  'sistenta va linişti bolnavul şi aparţinătorii, recoman-
d!ndu-le calm şi conving!ndu-i în acelaşi timp de necesitatea
repausului.

 ATENŢI E! 'ceastă măsură terapeutică trebuie aplicată at!t la domiciliul bolnavului şi în timpul
transportului către spital, c!t şi la spital. ?epausul la pat dureaă cel puţin 3 ile după oprirea *emoragiei.

1.4.  'sistenta va colecta într-un vas s!ngele eliminat de bolnav

şi-l va preenta medicului #în caul bolnavilor internaţi$.
1.5. "a efectua curăţirea gurii bolnavului, cu capul aşeat într-o
parte, fără a deplasa bolnavul.
2.(upraveg*erea 2 .1.  'sistenta va urmări şi nota pulsul, ).'., diurea #în *emoragiile masive
funcţiilor vitale şi urmărirea se va face din oră în oră$.
aprecierea clinică a 2 .2. (e va aprecia gravitatea:
gravităţii - după cantitatea de s!nge pierdut #*emoragie masivă -pierderi de 1<-/ ml
s!nge; de gravitate medie - pierderi de s!nge de <-1< ml; *emoragie uşoară -
pierderi de <-/< ml s!nge;
- după modul cum s-a produs *emoragia #rapiditatea pierderii, brutal, repetat,
moderat$.
3. 'plicarea  în afară de gri0a pentru repaus strict la pat al bolnavului, asistenta va aplica
măsurilor tera- măsurile indicate de medic.
peutice 3.1.  'plică punga cu g*eaţă în regiunea epigastrică.
3.2. +regăteşte s!nge iogrup, Hzo7h şi instaleaă transfuia de s!nge.
3.3.  'dministreaă #în caul că se asociaă$ medicaţie *emostatică #&a&l/,
65
 

gluconat de calciu, vitaminele N şi &,

venostat, trombină, adrenostain$.
3.4. 9nstaleaă perfuie cu substituenţi: %acrodex #Dextran >$, ?*eomacrodex
#Dextran 7$. în lipsă de soluţie macro-moleculară se poate perfua ser fiiologic sau
glucoat, dar acestea au acţiune mai slabă pentru refacerea volemiei.
3.5. +regăteşte şi administreaă, în caurile indicate, sedative #fenobarbital,
diaepam$ pentru calmarea stării de agitaţie.
3.6. 4neori se recomandă aspiraţie gastrică pentru evacuarea s!ngelui, întruc!t
*emoragia se opreşte mai uşor dacă stomacul este colabat. în plus, evacuarea
stomacului, oprind gre-ţurile şi vărsăturile, îl pune în repaus şi favorieaă *emostaa.
3.7. (e pot efectua în scop *emostatic şi spălaturi #refrigeraţie gastrică prin lava0
continuu$ cu apă de la g*eaţă. #'sistenta va avea pregătit material steril necesar 
efectuării tuba0ului gastric.$
4.E*ami0=ri de ).1. (e recolteaă s!nge pentru determinarea *ematocritului, numărul *ematiilor,
+a'orator  *emoglobina #*emogramă$.
).$. (e recolteaă scaun pentru a-l trimite la laborator în vede- rea punerii în
evidenţă a s!ngelui din materiile fecale #reacţia 'dler$.
).. în cauri grave #stări de şoc$ se determină aotermia, ionograma, reerva
alcalină, teste de coagulare. în clinicile mari se face şi determinarea volumului sanguin
cu metode iotopice.
5.A+ime0ta<ia -.1. (e suprimă alimentaţia pe gură, bolnavul put!nd primi nu- mai lic*ide reci cu
linguriţa şi bucăţele de g*eaţă, în prima i. Eventual, lapte rece în cantităţi mici #/-3
ml$, din oră în oră.
-.$. în funcţie de evoluţie, a doua i de la s!ngerare sunt permise 1/-17 mese
compuse din 1<-/ ml lapte, regim *idroa*arat.
-.. încep!nd cu a 3-a i regimul se îmbogăţeşte, adăug!ndu- se supe
mucilaginoase, griş cu lapte, piureuri de legume, budinci, creme, ou moale, carne
slabă de vită sau pasăre, legume fierte, fructe crude, a0ung!ndu-se în c!teva ile #<->$
la o raţie calorică de 1<-/ calorii.
6./arti&u+arit=<i .1. &!nd *emoragia este produsă de ruptura varicelor esofagiene, se introduc în
terapeuti&e esofag, pentru /7-3 ore, sonde speciale cu balonaş esofagian compresiv #tip
(engstaen- 8lacemore$.
.$. 4neori se recomandă evacuarea s!ngelui din intestin prin clisme,
efectu!ndu-se apoi şi lava0 intestinal #în special, în ciroe *epatice pentru prevenirea
encefalopatiei portale$.
.. în gastritele *emoragice se administreaă pansamente gastrice amestecate
cu trombină uscată sterilă.

9n caul în care *emoragia nu cedeaă sau se repetă după încercarea metodelor terapeutice descrise,
se recurge la intervenţia c*irurgicală.

FIŞA$.4. ÎNGRIJI
REA BOLNAVILOR
CU BOLIHEPATO- BILI
ARE
9nterrelaţiile funcţionale ale ficatului cu căile biliare, etiopatologia adesea comună a celor două grupe
de afecţiuni necesită ca îngri0irea bolnavilor cu afecţiuni *epatice sau biliare să se facă împreună, av!nd
elemente comune de te*nică terapeutică care intereseaă şi muncă sorei.
 'sistenta nu trebuie să uite că simptomatologia *epato-biliară poate ascunde adesea o boală
infecţioasă, care preintă pericol de contagioitate şi după ndecarea aparentă sau reală a bolii iniţiale; de
aceea, în munca de îngri0ire a olnavului, va respecta foarte riguros normele de prevenire a răsp!ndirii
infecţiilor.

66
 

%a0oritatea îmbolnăvirilor ficatului #*epatite acute, cronice, ciroe *epatice$ eîngri0ite în mod
corespunător, evolueaă spre insuficienţă *epatică. 'ceasta oate să se instalee brusc sau subacut.
)ulburările de metabolism din cursul ţărilor de insuficienţă *epatică favorieaă invadarea organismului de
substanţe xice care acţioneaă asupra sistemului nervos central. De aceea, afecţiunile epato-biliare sunt
 însoţite de modificări psi*ice ca tulburări de somn care în cauri rave pot duce la somnolenţă, obnubilare şi
comă. )ulburările psi*ice sunt preente în afecţiunile căilor biliare, manifestate sub formă de anxietate şi
depresie.
Dintre bolile *epato-biliare, insuficienţa *epatică acută şi colecistita acută onstituie urgenţe medicale sau
medico-c*irurgicale şi de aceea este obligatorie internarea bolnavului de urgenţă în spital.
 îngri0irea generală a bolnavilor cu insuficienţă *epatică acută este identică cu a bolnavilor inconştienţi
#comatoşi$, cu unele particularităţi legate de restabilirea funcţiilor ficatului.
&olecistita acută av!nd ca simptom principal durerea abdominală, poate fi confundată cu alte afecţiuni
abdominale sau extraabdominale, de aceea asistenta va informa medicul despre toate semnele asociate
#greţuri, vărsături, frisoane, febră, respiraţie$ observate de ea, a0ut!nd astfel la stabilirea diagnosticului.

2.
9.1.Î
NGRI
JIREA BOLNAVI
LOR CU COLECISTITA ACUTĂ

biective B'suri de realizare

1.&ombaterea 1.1.  'sistenta nu va administra bolnavului nici un calmant fără indicaţia medicului,
durerii şi recoltarea pentru a nu masca evoluţia acută a unei alte boli sau o perforaţie.
s!ngelui pentru 1.2. (e va încerca liniştirea bolnavului prin pungă cu g*eaţă pe abdomen; poate
examene de să-i administree ceai slab, ceai de muşeţel sau de sunătoare.
laborator  1.3. +regăteşte materialul steril necesar pentru puncţia ve-noasă în vederea
administrării de medicamente şi recoltarea de s!nge pentru laborator #leucocitoă,
".(.., bilirubinemie, probe *epatice$.
1.4. +regăteşte medicamente analgeice, antispastice,
antibiotice:
- %ialgin 1-1< mg la interval de =-6 ore, care are avanta0ul de a nu produce
spasmul musculaturii netede;
-  'lgocalmin #3-7 fiole pe i$;
- (cobutil compus #/-3 fiole$;
- +apaverină #/-7 fiole în /7 ore$;
- (ulfat de atropină ,< mg subcutanat de /-3 ori pe i; -'ntibiotice #'mpicilina i.v.,
)etraciclină 2 (olvocilin i.v.$.

 ATENŢIE!Lu se administreaă morfină, deoarece accentueaă spasmul căilor biliare

2.+regătirea 2.1. (e vor pregăti bolnavul şi materialul necesar pentru examen radiologie
bolnavului şi #colecistografie şi colangiografie$, pentru tuba0 duodenal #la aceste examinări se va
materialului pentru recurge după retrocedarea tabloului acut; ele sunt utile pentru diagnosticul diferenţial
alte intervenţii cu colecistita litiaică, cu pancreatita acută$.

ÎNGRI
JIRIGENERALE ACORDATE BOLNAVILOR HEFATO-
BILI
ARI

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea 1.1.  în perioada acută a bolilor *epatice, bolnavii trebuie
repausului fiic şi convinşi de asistentă să respecte repausul absolut fiic şi
psi*ic psi*ic, pentru că activitatea psi*ică sau fiică precoce poate
provoca recidive sau agravări nerecuperabile #nu se vor ridica
din pat fără *otăr!rea medicului, vor respecta durata ilnică de
părăsire a patului, vor evita lectura sau studii mai dificile$.
1.2. +oiţia cea mai bună care asigură o bună irigare a ficatului
este decubitul dorsal. în ciroele ascitogene bolnavul trebuie
lăsat să-şi aleagă singur poiţia cea mai comodă #dictată de
volumul ascitei$.

67
 

 în colica biliară #*epatică$, bolnavii iau poiţii biare -@cocoş de puşcăA; îşi
relaxeaă astfel presa abdominală.
2. 'sigurarea 2.1. 5racţionată în doe mici, dese, pentru a favoria drena0ul
alimentaţiei biliar permanent.
2.2. în perioada acută a *epatitelor, regimul de cruţare a
ficatului este fără grăsimi şi alimente meteoriante; se dă
regim bogat în *idraţi de carbon şi vitamine; proteinele se vor 
da progresiv #br!nă de vaci, carne fiartă, grătar$; se admit
grăsimile vegetale şi untul; se interic băuturile alcoolice,
condimentele, alimentele greu digerabile.
2.3. în ciroe, acelaşi regim *iposodat.
2.4. în afecţiunile biliare, se vor evita alimentele meteoriante,
grăsimile animale, ouăle etc.
(e admit făinoase, budinci, carne albă.
3.(upraveg*erea 3.1. (e urmăresc temperatura, culoarea sclerelor şi a tegumentelor #icteriarea sau
bolnavului şi deicteriarea$, pruritul, culoarea scaunelor, culoarea şi cantitatea urinei, edemele,
efectuarea unor modificările de comportament, aportul de lic*ide, greutatea corporală.
explorări 3. 2. 'sistenta recolteaă produsele biologice pentru examinări de laborator:
- efectueaă sonda0e exploratoare sau terapeutice; -pregăteşte bolnavul şi materialele
necesare pentru examenul radiologie, al veicii şi al căilor biliare, puncţie abdominală,
puncţie biopsică a ficatului, laparoscopie.

4. 'dministrarea 4.1. a indicaţia medicului se pregătesc şi se administreaă

medi-caţiei şi alte medicamente.
manopere tera- - antispastice #8eladonă, (cobutil, +apaverină, iadon, Lo-vocaină 1$;
peutice antiemetice #Emetiral, &lordelain, +legomain$; coleretice #&olebil, 8oldocolin,
 'ng*irol$, cu acţiune de drena0 şi antiseptic al căilor biliare, enime de substituţie
#)riferment etc$;
- în ciroe: cortionice, diuretice, vitamine 8, &, E, factori lipo-tropi #%ecopar$,
*epatoprotectoare #(ilimarină$, antiscle-rogene #&olc*icină$.
4.2. idratarea se face oral, însă în unele forme de boală se
face prin perfuii glucoate, tamponate cu insulina #pentru < g
de glucoa c!te o unitate insulina$.
4.3. +entru corectarea deficitului proteic se pot face perfuii de
plasmă.
4.4. în terapia bolilor *epato-biliare se utilieaă des aplicaţii
calde #mai rar şi aplicaţii reci$ care îmbunătăţesc circulaţia
veicii şi căilor biliare.
5. 'sigurarea 5.1. 8olnavii cu ciroă *epatică sunt foarte sensibili la infecţii;
igienei bolnavului şi nu vor fi aşeaţi în saloane cu bolnavi cu angine, stafilococii
prevenirea cutanate, infecţii pulmonare.
infecţiilor  5.2. +ielea edemaţiată este mai sensibilă, necesită multă
atenţie la igiena corporală.
5.3. 4ng*iile bolnavilor trebuie tăiate scurt pentru a evita
learea şi infectarea tegumentelor cu ocaia grata0elor în ca
de prurit.
5.4. )oaleta cavităţii bucale se va efectua cu mare atenţie
fiindcă timpul de s!ngerare este crescut şi sunt predispuşi la
*emoragii ale mucoaselor.
5.5. Deoarece bolile *epato-biliare pot fi de etiologie
infecţioasă, asistenta va ţine cont de normele de prevenire a
infecţiilor intraspitaliceşti, respect!nd cu stricteţe măsurile de
asepsie şi antisepsie în efectuarea tuturor manoperelor.
6.Educaţia 6.1. 'sistenta trebuie să explice bolnavului, în tot timpul spitaliării şi la externare,
sanitară pericolul nerespectă*i unor măsuri de prevenire a recăderilor şi complicaţiilor: 1.
respectarea odi*nei; /. respectarea regimului dietetic; 3. intericerea consumului de

68
 

alcool şi alte toxine.

FIŞA$.
10.ÎNGRIJIREA PACIENTULUICU
 AFECŢIUNIRENO- URINARE
B A%pe&te p%io+o!i&e
)ulburările sistemului uro-genital favorieaă adesea apariţia unui stres. +acientului poate să-i fie 0enă
 în timpul examinării sau al tratamentului din caua expunerii organelor genitale externe. Dacă are şi
incontinenţă, sentimentul de 0enă şi degust creşte.
a bărbat intervenţiile c*irurgicale asupra organelor genitale sunt percepute ca şi o atentare la
virilitatea lor, indiferent de v!rstă. Deşi multor bărbaţi le este frică de o impotenţă cauată de tulburările de
prostată, adevărul este că multe dificultăţi sexuale #probleme de erecţie, e0aculări precoce etc.$ sunt de
origine psi*ologică şi au caue variate: nelinişte, culpabilitate, incompatibilitate cu partenerul etc. Din caua
acestor temeri ascunse, bărbaţii pot să arate agresivitate, ostilitate faţă de cel ce-l îngri0eşte. 'ceastă pornire
de care este stăp!nit pacientul poate avea ca efect accentuarea durerii. 4neori pacientul poate deveni
depresiv din caua tratamentelor prelungite.
 'nxietatea - în toate situaţiile de stres - poate produce polaiuria şi micţiuni imperioase.
+acienţii suferind de afecţiuni uro-genitale, ca şi toţi pacienţii, indiferent de afecţiune, au nevoie să
simtă că sunt respectaţi, că problemele lor sunt  0<e+e%e. Ei doresc să li se răspundă întrebărilor, temerile lor 
să fie potolite, durerile lor să fie uşurate. 4nul din rolurile importante ale asistentei este de a asigura
pacientul căci pacienţii de acest tip au nevoie de mai mult spri0in şi înţelegere dec!t alţii.

B 0!riiri 0 i0e&<ia &=i+or uri0are

/ro'+eme6 M durerea M nevoia imperioasă de a urina M disuria M febra legată de infecţie M
posibilitatea recidivei
O'ie&ti7e6 M să se uşuree durerea M să se atenuee nevoia imperioasă de a urina, disuria şi
febra M prevenirea recidivelor M obiectivele tratamentului medical... #suprimarea
agentului patogen$
I0ter7e0<ii6 M încălirea perineului M băi calde M antispastice M încura0area pacientului să bea
cantităţi mari de lic*ide pentru a favoria circulaţia sanguină renală şi pentru
antrenarea bacteriilor afară din căile urinare M încura0area pacientului să urinee
frecvent #la /-3 ore$ ca să golească complet veica pentru a diminua bacteriuria
cantitativă, a reduce staa urinară şi a preveni reinfecţia.
E7a+uare6 M pacientul simte o ameliorare a durerilor M o atenuare a nevoii imperioase de a
urina, disuriei, febrei M bea lic*ide - 6-1 pa*are în fiecare i M urineaă la /-3 ore M ia
medicamente
M urina este clară şi inodoră.

,+omeru+o0erita a&ut=

/ro'+eme6 M dureri de cap M indispoiţie M edeme faciale brusc instalate, peste noapte M dureri
costale şi sensibilitate în ung*iul costovertebral.
O'ie&ti7e6 M prote0area rinic*iului care funcţioneaă defectuos M identificarea complicaţiilor şi
 îngri0irea lor.
I0ter7e0<ii6 M se încura0eaă pacientul să stea în repaus la pat pe toată durata faei acute p!nă la
clarificarea urinei, normaliarea concentraţiei de aot ureic din s!nge, a concentraţiei
creatininei din s!nge şi normaliarea presiunii arteriale M se reduce aportul proteic M se
reduce aportul de sodiu în preenţa *ipertensiunii, edemelor şi insuficienţei cardiace M
cantitatea de lic*ide ingerate va fi reglată dependent de pierderi, de c!ntărirea ilnică
a pacientului. #Dacă există *ipertensiune arterială şi edeme, nu se va permite mai mult
de 1< ml ilnic$ M baa alimentaţiei vor fi glucidele #dulciuri, făinoase, fructe,
aravat$ şi lipide #unt, untdelemn$ M tratament medicamentos...
E7a+uare6 M edemele şi *ipertensiunea diminua M proteinuria şi o uşoară *ematurie mai persistă M
nu preintă complicaţii.

69
 

FIŞA$.11.ÎNGRIJIREA PACIENTULUICU
INCONTINENŢĂ URINARĂ( EMISIE INVOLUNTARĂ A
URINEI)
1.  'spectul +ersoanele suferind de tulburări urinare sunt foarte bulversate, simptomele le sunt
psi*ologic deagreabile, incomode. în caul incontinenţei, sentimentul de 0enă şi degust creşte.
+acientul poate deveni depresiv, anxios, iritabil, pun!ndu-şi întrebări asupra
dependenţei sale, asupra tratamentului şi asupra viitorului. Este preocupat de
complicaţiile posibile; îi este teamă că nu-şi va putea permite unele activităţi #distracţii$.
 'desea, eită să vorbească despre problema lui urinară -comunică greu cu ec*ipa de
 îngri0ire.
De aceea, este important ca evaluarea problemelor de dependenţ' a pacientului să se
facă într-un loc liniştit, în cadru intim, pentru a-i micşora acestuia sentimentele penibile
pe care le încearcă.
2. Evaluarea  'sistenta va întreprinde o evaluare a funcţiei veicii urinare -
eliminării urinare eliminării urinare - precum şi asupra tuturor modificărilor stării normale a pacientului.
Ea va face constatările, în funcţie de v!rsta pacientului, de
alimentaţie, de lic*idele ingerate etc.
De asemenea, va ţine cont şi de sănătatea mintală a pacientului
#dacă este confu gradul de conştientă etc.$ folosind toate
sursele de informaţie #inclusiv diagnosticul medical$; observaţiile
subiective ale pacientului şi observaţiile obiective, proprii.
Este important să se urmărească:
„Ca+e0daru+ mi&<io0a+"
- orarul micţiunilor şi abundenţa lor; -orarul @urgenţelorA şi
circumstanţele declanşării;
- orarul scurgerilor, preci!nd abundenţa şi circumstanţele;
- timpul scurs între nevoia de a micţiona şi scurgere sau
micţiune;
- persistenţa sau nu a nevoii de a micţiona după scurgere;
- orarul, cantitatea şi tipul băuturilor ingerate.
3. &aue ale %icţiunea involuntară la adult se poate produce:
micţiunii invo- -  în urma unei pierderi a conştientei;
luntare - în urma unor răni la nervii ra*idieni care regleaă activitatea
veicii;
-  în urma unei iritaţii, datorită preenţei componentelor anormale în urină;
- datorită unei incapacităţi a muşc*iului veical de a se destinde;
- din caua unei tensiuni emoţionale; -din caua unui traumatism al sfincterului
urinar extern;
- datorită unor afecţiuni neurologice apărute #'.".&.; traumatism medular;
polinevritele toxice; polinevritele infecţioase; tumori medulare etc.$;
- micţiuni imperioase cauate de infecţii #cistite acute; cistite cronice; corpi
străini intraveicali etc.$.
I0&o0ti0e0<a de eort (e poate produce:
- dintr-o slăbiciune a funcţiunii sfincterelor;
- creşterea presiunii intraabdominale #apare mai ales la femeii
- leiuni obstFtricale #cistococel, cistorectocel$;
- leiuni de col veical;
- tulburări ale muşc*iului veical etc.
-
4.+roblemele 9mplicaţiile incontinenţei urinare asupra vieţii persoanei #care trebuie avute în vedere$:
actuale sau - implicaţii medicale:
potenţiale ale 1 M infecţii urinare recurente;
pacientului M tulburări trofice cutanate;
70
 

#diagnostic de - implicaţii psi*ologice:

 îngri0ire$ M pierderea stimei de sine;
M depresie;
M tulburări sexuale;
M insecuritate - dependenţă;
- implicaţii sociale:
M perturbarea relaţiilor familiale;
M reducerea activităţii sociale;
M iolare;
M reacţii negative faţă de cei din 0ur;
M predispoiţie pentru instituţionaliare #cămine, case de bătr!ni...$.
-. O'ie&ti7e Cbictivele vi!nd pacientul #reultatele aşteptate$ şi obiectivele de îngri0ire:
1. dispariţia sau diminuarea incontinenţei #prin controlul
sfincterului veical$;
/. să nu se producă infecţii intercurente #evitarea compli-
caţiilor$;
3. să nu se producă tulburări trofice cutanate;
). pacientul să se obişnuiască să urinee în bainet #sau
urinar$ la pat, sau la toaletă;
<. să-şi c!ştige respectul de sine, încrederea şi liniştea.
. I0ter7e0<ii 9ntervenţiile pot fi:
- unele autonome #rolul propriu al asistentei$;
- altele, cu rol delegat #respectarea indicaţiilor medicului$. (e va insista
 îndeosebi pe rolul propriu al asistentei. NO5Ă6 Există cauri de incontinenţă urinară
iremediabilă #ex. în paraplegie$, dar o mare parte a caurilor de incontinenţă #ex.
datorită lipsei controlului sfincterului veical$ se pot reolva prin reeducare veicală şi
prin exerciţii de reîntărire a muşc*ilor perineali.
Reedu&area @(ecretulA reeducării veicale este:
7ei&a+= - aportul lic*idian adecvat #în funcţie de bilanţul *idric$;
- stabilirea unui orar al micţiunilor.
 'plicarea intervenţiilor: M +lanific cu pacientul un program de reeducare veicală ilnic.
M  '0ut pacientul să aplice programul de reeducare stabilit.
M 5ixe obiceiuri de eliminare la ore fixe:
- orar precis - c!nd pacientul trebuie să încerce să-şi golească
veica. a început intervalul este scurt între micţionări #1,<-/ ore - în funcţie de
calendarul micţional menţionat mai sus$. +e măsură ce capacitatea veicală creşte,
intervalul se măreşte.
&um procede
- ofer urinarul pacientului la... ore, sau
- conduc pacientul la toaletă la... ore #în funcţie de momentele de eliminare
identificate$
- treesc pacientul de... ori noaptea pentru a-l face să urinee
- se sugereaă pacientului să bea o oarecare cantitate de lic*id tot la / ore
#1-/ ml$ - dacă nu există contraindicaţii
- După ce a băut, pacientul aşteaptă 1 minute #după unii 3 minute$ şi apoi
 încearcă să urinee.
9ntervalele se măresc treptat.
- Este preferabil să i se dea pacientului o mai mare cantitate de lic*id în timpul
ilei şi să se diminuee după ora 1>.
- +acientul trebuie să-şi reţină urina pe timpul intervalului indicat - după orarul
stabilit.
- )rebuie sfătuit să-şi scrie orarul micţiunilor. 'ceasta îi
furnieaă o evidenţă completă asupra orelor şi cantităţii de lic*ide ingerate, c!t şi
asupra orei şi cantităţii fiecărei micţiuni.
IM/OR5AN58
)rebuie să existe o relaţie între a bea, a m!nca, a face exerciţii fiice şi a urina în
aşa fel înc!t pacientul, cu timpul, să-şi poată stabili propriul său orar de ingestie de
71
 

lic*ide #să evite: cafeaua, ceaiul, alcoolul$.

+acientul trebuie să accepte programul şi să aibă dorinţa sinceră să-şi rec!ştige
controlul sfincterului. 'cest program poate să duree mai multe săptăm!ni, de aceea
asistenta şi pacientul trebuie să aibă răbdare ş perseverenţă.
Este important a semnala cel mai mic progres şi a încura0a pacientul să continue
efortul spre autonomie.
4şurarea micţiunii /RECI:ĂRI #sfaturi$ pentru pacienţi:
+entru a uşura #Dicţiunea şi golirea completă a veicii:
- o bună evacuare a veicii se realieaă printr-o poiţie corectă a pacientului:
bine aşeat pe scaunul H.&.-ului, cd picioarele spri0inite pe duşumea #c!nd fluxul
urinar s-a oprit, aplecaţi-vă înainte pentru a elimina urina rămasă$.
- +entru bărbaţi #dacă este posibil$ se vor crea condiţii să stea în picioare.
- &reşterea presiunii prin masa0ul veicii sau printr-o poiţie aşeat şi, de asemenea,
aplecat înainte contribuie la declanşarea micţiunil şi la a elimina urina rămasă.
-
(timularea (timule evacuarea veicală #la ore fixe$:
evacuării - turn!nd apă caldă pe perineu;
- lăs!nd să curgă robinetul;
- pun!ndu-i m!inile în apă caldă.

9giena Ec*ipament de protecţie şi îngri0iri igienice:

- c*iloţi de incontinenţă #la nevoie$ se recomandă #dacă există$;
- c*iloţi cu căptuşeală - căptuşeală care absoarbe urina şi nu produce miros neplăcut
sau iritaţia pielii #se indică femeilor$;
- c*iloţi - av!nd o pungă - are avanta0ul că ţin plasticul îndepărtat de piele;
- pungă picurătoare pentru bărbaţi #care au scurgeri mici după micţiune$.
DE REŢIN;56
- c*iloţii cu căptuşeală impermeabilă nu sunt indicaţi #produc iritaţii cutanate$;
M &urăţ regiunea pubiană după fiecare incontinenţă.
M (c*imb len0eria şi îmbrăcămintea umedă c!t mai repede.
M  'plic o cremă protectoare pe pielea bine curăţată.
M  'sigur un mediu încon0urător care-i respectă intimitatea.
M  încura0e persoana să-şi exprime ceea ce simte în privinţa acestei dependenţe. îi
explic că incontinenţa este o consecinţă a problemei sale de sănătate şi să nu se
simtă complexat. (e va sublinia această necesitate mereu #necesitatea de a co munica
este una din problemele prioritare$.
M (impatia, toleranţa şi răbdarea asistentei sunt i0di%pe0%a'i+e.
M  'sigur pacientul să nu aibă reţineri şi să mă solicite ori de c!te ori are nevoie.
M ?ăspund prompt ori de c!te ori sunt c*emată.
Exerciţii de întărire I0&o0ti0e0<a de eort #pierderea tonusului muscular$
a musculaturii Explic pacientului cum să-şi întărească muşc*ii perineali
perineale #pelvini$:
- prin contracţia muşc*ilor posteriori ai planşeului pelvin, ca şi pentru a împiedica
defecarea şi
- prin contracţia muşc*ilor anteriori ai planşeului pelvin, ca şi pentru a opri micţiunea.
DE REŢIN;56
&ontracţia muşc*ilor se face #înainte şi după micţiune$ timp de 7 secunde - apoi relaxarea lor - a se
repeta de 1 ori - de 7 ori pe i #se poate merge p!nă a repeta de 7 ori pe oră dacă se consideră util$.
 'lte exerciţii /EN5R; CON5ROL;L INCON5INENŢEI
M ?ecomand pacientului să urinee ori de c!te ori urmeaă să facă un efort:

72
 

- învăţarea pacientului c!nd ridică greutăţi să-şi îndoaie genunc*ii şi să-şi contracte
muşc*ii pelvini înainte de a ridica ceva greu.
M (ugere însă persoanei #pe c!t este posibil$ să evite de a duce
obiecte grele.
M ?ecomand ca în momentul micţiunilor să încerce să-şi oprească 0etul urinar şi de a
reîncepe în mai multe reprie #exerciţiu pentru controlul incontinenţei$.
Exerciţii pentru antrenamentul veicii:
M (ugere persoanei să încerce să-şi crească capacitatea veicii sale, aştept!nd un
pic de fiecare dată pentru a urina #după unii - cinci minute de aşteptare, prelungind
progresiv intervalul de la senaţia de a urina p!nă la momentul eliminării urinei$.
IM/OR5AN56
Explic persoanei că adesea dorinţa de a urina este reultatul obişnuinţei. (ă
 încerce să lupte contra obişnuinţei.
>. Evaluare M 4rmăresc şi verific înţelegerea celor învăţate #programul de reeducare veicală
etc.$ şi reultatele obţinute.
M 9nforme medicul.

NO5Ă6
1.  formă particulară de incontinenţă urinară este repreen-
tată de e0urei%u+ nocturn cu caue multiple şi îngri0iri corn-
plexe:
- reducerea consumului de lic*ide, în a /-a 0umătate a ilei;
- evitarea excitantelor #cacao, ciocolată$;
- evitarea stărilor conflictuale şi atmosfera familială rigidă;
- micţiuni la ore fixe;
-va fi treit după 1-/ ore de somn pentru a urina;
- liniştirea psi*ică a copilului şi a familiei;
- îndeplinirea indicaţiilor şi aplicarea terapeutică medica- mentoasă (%ar&i0= &u
ro+ de+e!at#.
/. în caul unui pa&ie0t 0 7r%t= Hi &o0u asistenta ur-
măreşte #identifică$ momentul c!nd pacientul este incontinent, pentru a-l duce la
toaletă înainte ca micţiunea involuntară să se producă. NECESAR6
- 4n H.&. la înălţime potrivită;
- H.&. comod, mai ridicat;
-  'mena0area unei balustrade pentru a se deplasa mai uşor la H.&;
- (caune cu oliţe #ca la copii$.
M 4tiliarea unui ceas deşteptător, reglat la intervale regulate în timpul ilei şi uneori în
timpul nopţii sau un mi0loc de a-i aduce aminte pacientului să urinee;
M  îmbrăcăminte potrivită pentru a o putea îndepărta uşor în vederea micţiunii.
M +acientul trebuie să poarte propria îmbrăcăminte pentru că aceasta contribuie la
creşterea stimei de sine şi a demnităţii şi previne un comportament regresiv.
OGSERVAŢIE
4tiliarea scutecelor nu este recomandată tot timpul căci ele antreneaă un efect
psi*ologic regresiv mai degrabă dec!t progresiv.
M 'sistenta încearcă să-i asigure un mediu social, cresc!nd
numărul contactelor sociale ale acestuia #în spaţiul în care el se află între cei patru
pereţi ai camerei$.
DE REŢIN;56
M  în caul incontinenţei cauată printr-o problemă nervoasă #paraplegie$ ea poate fi
permanentă.
M 9ncontinenţa de efort - pierderea involuntară c!nd uretra este sănătoasă - se reolvă
de obicei printr-o intervenţie c*irurgicală #la femei refacerea musculaturii vaginului prin
colporafie anterioară$.
M +entru unele incontinenţe de efort se pot pune sfinctere artificiale.

73
 

FIŞA$.1$. ÎNGRIJIREAPACIENTULUICU
CATETERISM VEZI CALŞI/SAU SONDA „Â
DEMEURE"

Cateteri%m 2 introducerea unei sonde #cateter$ prin uretră în veică.

(cop MM golirea veicii - c!nd golirea spontană este imposibilă;

M prelevarea urinei sterile pentru analie de laborator;
M se preferă recoltarea în emisie spontană - „metoda etu+ui mi+o&iu"J
M efectuarea unor procedee de tratament prin sondă;
M golirea veicii înaintea unor operaţii sau postoperator;
M bilanţul *idric la bolnavii fără control sfincterian #comatoşi, paraplegie, polinevrite
etc$;
M măsurarea cantităţii urinei reiduale rămasă în veică după micţiune.
4neori cateterismul veical este necesar pentru instalarea unei %o0de â
demeure #sondă permanentă$. De exemplu:
M după intervenţii c*irurgicale asupra perineului #se evită în felul acesta iritarea
regiunii operatorii de către urină$;
M *isterectomie pe cale vaginală;
M pentru a preînt!mpina o obstrucţie sau pentru a asigura un drena0 în urma unei
operaţii asupra veicii urinare;
M intervenţii c*irurgicale ale prostatei;
M retenţie acută sau cronică de urină;
M stricturi ale uretrei;
M paraplegii;
M come;
MM la arşi pentru a măsura diurea.
$. %aterial necesar (e pregătesc materialele sterile: sonde, tampoane, pense, mănuşi, soluţii
deinfectante de preferinţă clorigene #soluţie cloramidă 7o clor activ$, tăviţă renală,
alea, muşama. +entru sonda ! demeure se pregătesc în plus: mandreu metalic, stilet
butonat, sondă canelată sau un instrument rotun0it #un egar$ în caul folosirii sondei
+eer sau %alecat, leucoplast, ace, comprese.
 'tunci c!nd se instituie un cateter ! demeure, este nevoie de a instala un sistem de
drena0 înc*is #presupune un cateter permanent, tub de conectare şi un sac colector
care poate fi golit$. (ondele folosite pentru drena0ul veical continuu sunt cele
autostatice #cu balonaş de tip 5oleJ sau se vor folosi sondele +eer$. în ca de
nevoie, se pot folosi şi alte tipuri de sonde cu obligativitatea fixării lor la organele
genitale externe. DE REŢIN;58
M în unele cauri, cateterismul poate salva viaţa pacientului, de exemplu atunci c!nd el
nu poate urina.
&ateterismul se recomandă numai în cauri absolut necesare #risc de infecţii ale căilor
urinare$.
M 9nfecţiile urinare repreintă 3< din infecţiile noocomiale, iar dintre ele cele mai
multe se datoreaă folosirii instrumentelor nesterile #în special sondele$.
M 'genţii patogeni mai frecvenţi: Esc*eric*ia coli, +roteus, +seudomonas,
Enterobacteriile, &andida. %ulte fac parte din flora intestinală a pacientului sau se
transmit - între pacienţi -prin intermediul personalului de îngri0ire sau prin ec*ipamentul
nesteril. 'ceste microorganisme a0ung datorită cateterismului în căile urinare fie în
momentul introducerii, fie prin lumenul unui cateter contaminat.
3.?eguli pentru
+entru a asigura protecţia pacientului, trebuie respectate următoarele reguli:
protecţia
M respectarea unei asepsii riguroase #deinfecţia m!inilor, mănuşi şi materiale sterile
pacientului
etc$;
M deinfecţia organelor genitale externe şi a meatului uretral;
M atenţie la grosimea cateterului care trebuie să fie mai mică dec!t meatul uretral
pentru a nu produce răni;

74
 

M lubrifierea cateterului #cu lubrifiant antimicrobian$;

M introducerea delicată a cateterului dar cu siguranţă;
M a nu se goli veica dintr-o dată şi nu mai mult de < ml #risc de *emoragie$.
DE REŢIN;58
+entru efectuarea deinfecţiei organelor genitale externe şi a meatului uretral
sunt necesare cel puţin =-> tampoane sterile.
5olosind fiecare tampon o singură dată #o singură ştergere$.
a femei: deinfecţia #de sus în 0os$ dinspre simfiă spre anus:
- primul şi al /-lea tampon pentru labiile mari;
- al 3-lea şi al 7-lea pentru labiile mici;
- al <-lea şi al =-lea pentru orificiul uretral;
- un tampon răm!ne pe orificiul meatului uretral. a bărbaţi: decolarea prepuţului;
deinfectarea #de sus în 0os$ cu pensă şi tampoane:
- glandul şi orificiul uretral de 3 ori fiecare cu tampoane diferite, întotdeauna dinspre
meatul uretral spre corp;
orificiul uretral se deinfecteaă încă o dată cu alt tampon.
4. +roblemele M (entimentul de 0enă din caua expunerii organelor genitale externe.
pacientului M 5rica de durere.
M Leliniştea pacientului datorită necunoaşterii intervenţiei.
M 5rica de:
- neadaptare la cateter permanent;
- infecţia căilor urinare prin cateter sau printr-un drena0
defectuos al urinei;
- iritarea sau learea #răni$ ale uretrei sau ale veicii #efectele secundare ale sondei$.

<. Cbiective Cbiective vi!nd pacientul şi obiective de îngri0ire:

M mena0area psi*icului pacientului;
M adaptarea pacientului la sondă;
M absenţa complicaţiilor: fără infecţia căilor urinare;
M absenţa rănilor #leiunilor la nivelul uretrei şi veicii$;
M întreţinerea constantă a sistemului de drena0 #supraveg*erea bunei funcţionări a
sondei$.
=. 9ntervenţii M (e vor manifesta multă înţelegere şi răbdare cu aceşti pacienţi, pentru că ei pot
avea complexe de inferioritate datorită infirmităţii lor.
M (e va informa pacientul asupra unor #elementare$ noţiuni de anatomie şi fiiologie.
M (e va explica te*nica intervenţiei.
M (e va informa asupra scopului intervenţiei.
M (e va asigura pacientul că te*nica nu este dureroasă #puţin deagreabilă şi o
senaţie de presiune$. (e va explica pacientului că inconfortul este mai mic dacă el
este relaxat.
M (e va ţine cont de sentimentul de pudoare a pacientului, de aceea asistenta va
avea gri0ă ca el să fie acoperit, lăs!nd des-coperită doar regiunea perineală.
 în caul pacienţilor cu sondă ! demeure se vor efectua şi alte intervenţii:
M +entru prevenirea contaminării sistemului de drena0:
- tubulatura nu trebuie debranşată;
- toate manevrele se vor efectua în condiţii de asepsie #atenţie la spălarea şi
deinfecţia m!inilor înainte şi după manipularea sistemului de drena0$;
- atenţie la capătul extern al sondei pentru a răm!ne aseptică în timpul manipulării;
- păstrarea etanşeităţii.
M (acul colector să fie totdeauna sub nivelul veicii urinare pentru a evita refluxul
urinei.
M (e veg*eaă la menţinerea permeabilităţii tubulaturii, fără încolăcituri, îndoituri -
care ar împiedica scurgerea urinei, (tagnarea urinei favorieaă infecţia.

75
 

M (upraveg*erea poiţiei corecte a pacientului.

M (e goleşte sacul colector la cel puţin =-6 ore interval sau mai des în funcţie de
volumul urinei colectate.
M în lipsă de pungi colectoare speciale sonda poate fi astupată cu dop steril sau
desc*is într-un urinar steril.
M Dacă sonda se astupă cu dop steril, asistenta va trebui să
destupe sonda la intervale regulate de 1-3 ore iua şi noaptea
pentru a recolta urina într-un vas gradat.
M %anevra se face apuc!nd sonda cu v!rful degetelor, de la
extremitatea liberă #se poate face şi aseptiarea sondei cu
alcool$.
M Dacă sonda este desc*isă într-un urinar, acesta trebuie să fie
steril.
A5ENŢIE8
+rocedeul urinarului necesită o supraveg*ere constantă #urinarul
put!ndu-se răsturna; risc de infecţii$. 4neori în activitatea practică
se mai foloseşte #în loc de urinare$ un borcan steril. (e
procedeaă în felul următor: - se racordeaă sonda ! demeure
prin intermediul unui tub de sticlă steril, la un tub de cauciuc sau
plastic; acesta este introdus într-un borcan steril #dinainte
pregătit$ la marginea patului #atenţie la îndoirea tubului$.
M 9deal este racordarea sondei ! demeure la pungi de plastic
speciale, sterile.
M  'sistenta va asigura toaleta organelor genitale de mai multe ori
pe i #av!nd gri0ă să evite infecţia care s-ar putea produce în
urma efectuării în mod incorect a toaletei intime a pacientului$.
M  în ca de spălaturi veicale, asistenta pregăteşte material
necesar steril şi a0ută medicul.
M  întreţine curăţirea şi steriliarea tuburilor şi borcanelor folosite.
M  'vertieaă medicul la timp pentru a sc*imba sonda #la
nevoie$, cu această ocaie, uretra este lăsată în repaus / ore.

(upraveg*erea M (e urmăreşte în permanenţă sistemul de drena0: - dacă cateterul este bine menţinut;
bunei funcţionări a - fără presiuni asupra uretrei, fără să cauee tracţiuni asupra veicii.
sondei M (e fixeaă c!t mai bine sonda pentru a evita deplasarea #fixată cu leucoplast pe
coapsă$.
M )ubul conector se fixeaă la marginea patului #la cearşaf$. 4neori acesta se fixeaă
pe coapsa pacientului pentru a împiedica tracţiunea atunci c!nd pacientul se mişcă în
pat.
M  'sistenta trebuie să se asigure că tubul nu este comprimat sub membrele
pacientului; pacientul să nu fie culcat peste tubul de la sondă.
M Dacă se foloseşte procedeul urinarului, asistenta va
supraveg*ea ca sonda să nu alunece din urinar.
M 4rmăreşte şi asigură dacă scurgerea urinei se face corect.
M (upraveg*eaă în mod regulat umplerea urinarului sau a borcanului.
M 4rmăreşte ca urinarul să nu comprime regiunile din 0ur #penis, coapse$ deoarece
există pericol de escare.
IMPORTANT!
(e noteaă ingestia de lic*ide şi excreta pentru a vedea dacă eliminarea urinară
este normală.
7.
Evaluarea +acientul:
reultatelor   M Lu preintă infecţia căilor urinare:
- urina este clară, densitate normală #11<-1/<$;
- urocultura 2 reultate negative;
- temperatura pacientului normală;
- debitul urinar este satisfăcător;

76
 

- nu există excoriaţii în 0urul meatului urinar.

M Lu preintă răni la nivelul veicii sau uretrei:
- nu are dureri la micţiune;
- elimină / ml - 7 ml la fiecare micţiune;
- nu preintă semne de incontinenţă.
M (istemul de drena0 funcţioneaă corect:
- tubul de drena0 nu este deplasat;
- sacul colector este sub nivelul veicii urinare.
-  IMPORTANT!
 'sistenta trebuie să observe toate semnele şi simptomele unei infecţii a căilor 
urinare: febra, urina tulbure, *ematuria, anorexia, starea de rău, dacă prin meatul
uretral nu iese puroi, dacă nu preintă excoriaţii.
3. Educarea
pacientului cu - reamintesc raţiunea pentru care îi trebuie sonda; - arăt sc*ema veicii, sonda şi cum
sondă ! demeure la funcţioneaă #a-l incita să-şi exprime temerile, legate de sondă, ex.: durere, cum se va
domiciliu  îmbrăca, discuţii, soluţii$, M +entru evitarea infecţiei:
- a-i explica cum microbii pot a0unge în sondă prin: m!ini, *aine, cearşaf;
- a-l învăţa cum să manevree instalaţia acasă pentru golirea conţinutului;
- a descrie aspectul urinei în ca de infecţie #culoare, aspec:. miros$,
necesitatea unui control medical în ca de dubiu;
- a-i explica legătura între consumul de lic*ide şi eliminare;
- a-l face să-şi măsoare urina şi băuturile pe /7 ore;
- a se explica necesitatea sc*imbării sondei #la perioada fixată de medic$ cel
puţin la 1< ile;
- evitarea iritaţiei locale, a arăta cum se evită neplăcerile datorită frecării
sondei şi riscurile smulgerii sondei #fixarea sondei pe coapsă$; a se da sfaturi pentru a
se îmbrăca;
- păstrarea unei capacităţi veicale normale;
- golirea cu regularitate a veicii pentru a evita distensia.
AN5RENAMEN5 VE:ICAL
- sonda va trebui pensată pentru un interval de 3-7 *, cresc!nd
tonusul musculaturii înainte de a instaura reeducarea veicală.

FIŞA 2.13.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU

INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ (I.
R.A.)ŞICRONICĂ
(
I.R.
C.)
9nsuficienţa renală acută 2 suprimarea bruscă a funcţiilor renale, cu repercusiuni clinice generale,
umorale şi urinare.
 în acest ca, rinic*iul nu poate excreta urina în cantitate şi concentraţie corespunătoare, iar produsele
reultate din metabolism răm!n în s!nge şi produc autoin-toxicaţii.
Cauze prerenale #în care agenţii etiologici acţioneaă indirect asupra rinic*ilor prin reducerea fluxului
sanguin renal, cu isc*emie renală consecutivă şi oprirea secreţiei de urină$:
- stări de şoc: *ipovolemic, *emoragie, traumatic, obstetrical, infarct miocardic, abdomen acut etc;
-în stări de des*idratare #vărsături, diaree, transpiraţii abundente$;
- insuficienţă periferică acută: septicemii, avort septic, şoc anafilactic etc.
Cauze renale #în care agenţii etiologici acţioneaă direct asupra parenc*imului renal -tubi, glomeruli,
vase sanguine, interstiţii -, produc!nd leiuni anatomice$:
- necroe tubulare determinate de toate cauele care produc insuficienţă prerenală expuse mai sus; de
*emoliă intravasculară #transfuia cu s!nge incompatibil$; şoc prelungit; arsuri grave; nefrotoxine
#substanţe c*imice, medicamente$;
- boli renale parenc*imatoase #glomerulonefrite de etiologie poststreptococică, nefrite interstiţiale$;
- boli vasculare ale rinic*iului #ocluia arterei renale 2 infarct renal, ocluia venei renale$.
Cauzepostrenale #9.?.'. se produce consecutiv unui obstacol mecanic pe căile excretorii$:
- calculoă ureterală bilaterală;
77
 

- *ipertrofie de prostată;
- tumori de vecinătate afect!nd ambele uretere;
- procese ureterale inflamatorii etc.
+imptomatologie. (emnul esenţial al 9.?.'. este oliguria, p!nă la anurie. Există însă cauri c!nd
diurea este păstrată, fiind însă deficitară din punct de vedere calitativ #*ipostenurie, aostenurie$.
+aralel apar oboseală, stare de rău general, cefalee, vărsături, meteorism, limbă @arsăA, *alenă
amoniacală, sug*iţ, diaree, dispnee, ta*ipnee, respiraţie Nussmaul sau &*eJne-(toes, diateă
*emoragică, somnolenţă, agitaţie psi*omotorie, convulsii, stări confue, comă în forme foarte grave.
+emne de laborator2
- retenţie de substanţe aotate: cresc ureea sanguină, creatinina, acidul uric;
- apare acidoa renală; ?.'. #reerva alcalină$ scade;
- apar tulburări *idroelectrolitice: creşte potasiul, scad sodiul şi calciul;
-  în urină: albuminurie, *Fmaturie, cilindrurie, leucociturie - funcţie de etiologie.
2.
13.1.ÎNGRIJI
REA BOLNAVULUICU I
NSUFICIENŢĂ RENALĂACUTĂ
(
I.R.
A.)
 'sistenta medicală trebuie să ştie cauele care pot determina insuficienţa renală acută şi semnele de
manifestare, pentru a putea colabora cu medicul în acordarea îngri0irilor corecte.

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea 1.1.  'sistenta va avea în vedere măsurile care se iau în toate
condiţiilor de caurile grave #vei fişa 6.1/$
 îngri0ire şi asi- 1. 2. "a asigura două pături de l!nă cu care va acoperi bolnavul
gurarea igienei şi va încăli patul în prealabil cu termofoare.
bolnavului 1. 3. îngri0irile igienice #vei şoc, bolnavi inconştienţi, comatoşi$
8olnavul cu insuficienţă renală acută #9.?.'.$ este mai sus-
ceptibil la infecţii şi deci necesită precauţii mai mari în privinţa 
igienei şi curăţeniei.
2.(upraveg*erea 2.1.  'sistenta va viita bolnavul c!t mai des, c*iar fără
bolnavului solicitare.
2.2. "a urmări şi nota manifestările patologice #*emoragii, [
manifestări de comportament, contracţii sau convulsii etc.$ şi le
va raporta imediat medicului.
2.3. Eliminările de lic*ide #urină, scaun, vărsături$ le va nota
volumetric. ?ecoltarea urinei la bolnavii agitaţi sau în comă se
va face eventual printr-o sondă veicală permanentă #asepsie
riguroasă$.
2.4. 'sistenta va determina densitatea fiecărei emisii de urină,
not!nd reultatul în foaie.
2.5. "a urmări pulsul, ).'., respiraţia, temperatura.
2.6. în ca de constipaţie, asistenta va face bolnavului o clismă
evacuatorie.
 ATENŢIE!Evidenţa exactă a diureei este baa de pornire a tratamentului şi criteriul de orientare al
medicului.
3.?ecoltarea 3.1. 'sistenta va recolta s!nge pentru determinarea ureei, a
probelor de creatininei, a reervei alcaline, p-ului sanguin, a clorului şi a
laborator  potasiului, a *ematocritului.
3./. "a recolta urină pentru analiele obişnuite şi doarea
ureei urinare.
4.&orectarea 4.1. (e va urmări şi nota #cu foarte mare exactitate$ cantitatea
ec*ilibrului de lic*ide pierdute #urină, vărsături, diaree, aspiraţii
*idroelectrolitic gastroduodenale etc.$ şi se vor administra lic*ide, c!te <-=
 ATENŢIE!&alea i ml pentru fiecare grad de febră, deoarece cantitatea de lic*ide
de administrare şi administrată în /7 de ore este în funcţie de pierderi, la care se
compoiţia adaugă 7-< ml.
lic*idelor în 7./. a calcularea aportului de lic*ide se vor lua în considerare

78
 

vederea menţinerii lic*idele ingerate din băuturi sau alimente, perfuie, clisme
electrolitic vor fi *idratante #inclusiv apa formată din ţesuturile proprii - apa
stabilite de medic endogenă$.
 în funcţie de 4.3. +entru a preveni *iper*idratarea, se controleaă ilnic
ionogramă. greutatea corporală #la nevoie bolnavul va fi c!ntărit împreună
cu patul$.
 'portul de sodiu va fi redus la 1 gram La&9Bi. Este ideal să se obţină o pierdere
ponderală ilnică în 0ur de 3 g.
4.4. &!nd *idratarea orală nu este posibilă, cantitatea
necesară de lic*ide se va introduce i.v. în perfuie lentă, sub
formă de glucoa 1-/.
5. împiedicarea 5.1. +entru a diminua retenţia de produşi aotaţi şi
acumulării catabolismul protidic, se va asigura un regim alimentar bogat
produşilor aotaţi  în glucide #/<-3 g$ şi lipide #1-1< g$ care să asigure un
 în caul anuriei şi aport caloric de / calBi. ?egimul va consta din: ore fiert
asigurarea sub formă de piureu, paste făinoase, unt, ulei alimentar,
regimului dietetic biscuiţi, a*ăr.
(e exclud: p!inea, lactatele, ouăle, carnea, peştele, alimentele cu conţinut mare de
potasiu: fructe uscate, sucuri de fructe.
5./. Dacă bolnavul nu poate îng*iţi sau vomită, asistenta va
alimenta bolnavul prin sondă.
5.3. în ca de comă sau precomă, se va administra glucoa
< i.v. ?itmul de perfuie nu trebuie să depăşească ,7 g
glucoăBgcorpBoră. Dieta va fi suplimentată cu vitamine.
A5ENŢIE8 (uprimarea completă a proteinelor nu trebuie să depăşească 1-1< ile, deoarece lipsa
aminoaciilor esenţiali creşte catabolismul protidic #organismul va recurge la componentele ţesuturilor
proprii$.
6.?estabilirea 6.1. +entru restabilirea diureei asistenta va administra la indi-
diureei în caul caţia medicului %anitol #=-6 ml în sol. /, în 6-1 minute$
oliguriei şi şi 5urosemid #1< mg i.v. din 3 în 3 ore timp de 1/ ore$.
tratamentului 6.2.  'sistenta va urmări şi va nota dacă se reia sau dacă se
anuriei produce o creştere a diureei. (e consideră tratamentul efi-
A5ENŢIE8 Diuret cace numai dacă se produce o diureă de 7 mlBoră.
 'sistenta nu treb cele se administreaă numai după corectarea volemiei.
uie să acţionee independent în administrarea medicamentelor.
7. îngri0irile care 7.1.  'sistenta va avea pregătite medicamente pentru
privesc combaterea simptomatică a vărsăturilor, diareei, convulsiilor,
manifestările stărilor de agitaţie etc.
supraadăugate 7.2. în vărsături rebele se va goli stomacul prin sondă şi se va
face spălătură stomacală, elimin!ndu-se o cantitate de
substanţe aotate din organism #ureea se elimină şi prin
mucoasa gastrică$.
7.3. Diareile, dacă nu sunt prea masive, nu vor fi oprite #şi în
acest fel se elimină o cantitate de substanţe aotate$.
7.4. în ca de *iperaliemie, asistenta va avea pregătite urmă-
toarele medicamente: calciu gluconic 1 #<-1 ml în 1<
minute$, bicarbonat de sodiu /-3, 1-< ml; sol. glucoată
*ipertonă asociată cu insulina #14 la /-3 g glucoa$.
7.5.  în ca de acidoă, c!nd reerva alcalină scade la
1< mEKBl, iar p-ul sub >,/<, se face corectarea acesteia prin
administrarea de bicarbonat de sodiu 17 /-3 mlBi sub
controlul permanent al p-ului.
7.6. &omplicaţiile cardiovasculare #insuficienţă cardiacă, edem
pulmonar, .).'., tulburări de ritm$, respiratorii, complicaţiile
infecţioase se previn printr-o supraveg*ere permanentă a
bolnavului, printr-o administrare 0udicioasă a lic*idelor.

79
 

8. îndepărtarea 8.1.&!nd tratamentul obişnuit a rămas ineficace, se utilieaă dialia cu a0utorul

produselor de căreia se poate elimina excesul de compuşi aotaţi, de apă şi electroliţi.
catabolism;
@epurare
extrarenalăA

2.13.
2.DIALIZA
 
(EPURAREA)EXTRARENALĂ

%odelele de epurare extrarenală folosesc: membrane naturale #perltoneu, stomac, intestin, pleură$,
membrane artificiale #celofan, răşini sc*imbătoare de ioni$ şi înlocuirea parţială a mediului intern
#exsanguinotransfuie$. în practică se folosesc mai des două procedee: *emodialia şi dialia peritoneală.
• 1emodializa sau rinichiul artificial 
Este cea mai eficace metodă de epurare extrarenală; epureaă
s!ngele în afara organismului, utili!nd pentru dialiă membrana de
celofan sau cuprofan. +entru acest scop există mai multe tipuri de
aparate: aparate cu membrană dialiantă în formă de tub #Nolff-
%errill$ #fig. 37)
, aparate cu membrană întinsă între două plăci din
material plastic şi rinic*i cu fibre capilare.
Elementul esenţial al rinic*iului artificial este membrana dialiată.
 'ceasta permite sc*imburile de substanţă între s!nge şi lic*idul
dialiant. +rincipiul *emodialiei se baeaă pe epurarea
extracorporală a s!ngelui introdus în aparat #prin intermediul tubului
dialiant racordat la o arteră$ şi care circulă în mod continuu în inte-
riorul tubului #membranei dialiante sau în tuburile capilare$ în contact cu membrana dialiantă, faţă de
anumite soluţii saline, după care este reintrodus în organism printr-o venă. în exteriorul membranei
dialiante #tuburilor$ circulă lic*idul dialiant.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie

1.+regătirea 1.1. 'sistenta pregăteşte aparatul pentru executarea

aparaturii şi *emodialiei #după o prealabilă steriliare a tuburilor, pieselor 
materialelor  şi sticlăriei$.
1.2. +regăteşte soluţia dialiantă formată din clorură de sodiu, clorură de potasiu,
clorură de magneiu, clorură de calciu, bicarbonat de sodiu şi glucoa, reali!nd un
mediu uşor *ipertonic. &antitatea care se foloseşte o dată este în funcţie de tipul de
aparat #poate fi c*iar 1 9$.
1.3. (e pregătesc < ml s!nge iogrup proaspăt.
1.4. 9nstrumente şi materiale pentru anesteie locală şi
descoperirea c*irurgicală a vaselor la care se leagă aparatul
#de obicei se folosesc artera radială şi o venă a antebraţului
respectiv$.
1.5.&anulă arterială şi venoasă din plastic, trusă de urgenţă,
aparat de ).'.
2. +regătirea /.1. (e face pregătirea psi*ică a bolnavului, dacă starea generală o permite şi i
bolnavului se administreaă un calmant.
/./.  înainte de începerea intervenţiei asistenta va recolta s!nge pentru
determinarea ureei, a creatininei, a clorului, a so-diului, a potasiului şi a reervei
alcaline, *emogramei, *ema-tocritului.
/.3. 8olnavul este aşeat într-un pat-balanţă #se c!ntăreşte în timpul
*emodialiei$ comod, deoarece şedinţa dureaă =-6 ore. &apul şi toracele vor fi uşor 
ridicate, iar membrele superioare fixate în poiţii accesibile denudării vaselor.

80
 

3. Efectuarea 3.1. (e umple tubul de celofan cu s!nge proaspăt conservat.

te*nicii 3.2. (e pregăteşte c!mpul operator şi se serveşte medicul pentru descoperirea
c*irurgicală a arterei şi a venei.
3.3. %edicul fixeaă canulele respective.
3.4. (e racordeaă tubulatura aparatului la cele două canule.
3.5. (e dă drumul la s!ngele arterial al bolnavului în aparat. +e măsură ce
s!ngele bolnavului pătrunde în aparat, s!ngele conservat din tubul de celofan intră în
vena bolnavului. "itea optimă de scurgere a s!ngelui prin aparat este de 1-1<
mlBminut.
4.?olul asistentei 4 .1.  'sistenta controleaă din 1< în 1< min.: pulsul, ).'., temperatura, respiraţia.
 în timpui şedinţei 4 .2. 4rmăreşte comportamentul bolnavului.
de *emodialiă 4.3. Din oră în oră recolteaă s!nge pentru determinarea *ematocritului #pericol
de *iper*idratare sau *emoliă$.
4.4.  'dministreaă #la indicaţia medicului$ mici cantităţi de *eparină şi antibiotice.
4.5. 4rmăreşte funcţionalitatea aparatului, pentru că pot apărea o serie de
incidente #ruperea membranei, scăderea debitului de s!nge, coagularea s!ngelui în
aparat$.
4.6. (c*imbă lic*idul de dialiă din două în două ore.
/ri0tr@o Hedi0<= de emodia+i= %e pot e+imi0a di0 or!a0i%m 9@119 ! uree Ri0i&iu+ artii&ia+
poate i uti+iat Hi pe0tru e+imi0area di0 or!a0i%m a %u'%ta0<e+a 'ar'ituri&e %au a+tor %u'%ta0<e
medi&ame0toa%e (0 &a de i0to*i&a<ie#.
emodialia se poate face ilnic sau la două ile. &!teva şedinţe de *emodialiă pot reface funcţia renală. •
/ializa peritoneal'
4tilieaă ca membrană dialiantă pentru epuraţia s!ngelui endoteliul seroasei peritoneale care are o
suprafaţă de /  cm/. &u a0utorul unui tub se introduce în cavitatea peritoneală lic*idul de dialiă care,
după ce traverseaă suprafaţa endoteliului peritoneal, este îndepărtat prin alt tub.

Etape de Timpi de execuţie

execuţie
1.+regătirea )oate materialele sunt pregătite steril.
instrumentelor şi a 1.1. Douăeci flacoane de lic*id de dialiă de c!te / 9, soluţie
materialelor  utiliată la *emodialiă, la care se mai adaugă *eparină pentru
evitarea obstrucţiei cateterului şi antibiotice pentru a preveni
infecţia.
1./. )rusă de paracenteă cu 1-/ trocare, ambele prevăute
cu stilet ascuţit şi mandrin bont.
1.3. %aterialele necesare pentru anesteie, deinfecţie locală,
pansament.
1.4. Două sonde de material plastic lungi de / cm care să
poată fi introduse prin canula trocarului în cavitatea
peritoneală, prevăute cu orificii laterale la extremitatea care
se introduce în abdomen.
1.<. 'parat de perfuat soluţii.
1.=. )ub de cauciuc pentru scurgerea lic*idului evacuat, vas
colector, de 1-/ 9, gradat.
1.>. 'parat pentru încălirea sau menţinerea constantă a
lic*idului de dialiă la temperatura corporală #pernă electrică,
baie termostat$ sau un vas cu apă fierbinte prin care trece tubul
de la aparatul de perfuie.
1.6. (eringi şi medicamente pentru primă urgenţă în ca de

81
 

accidente.
/. +regătirea /.1. +entru pregătirea psi*ică se administreaă un calmant.
bolnavului /./. 8olnavul îşi goleşte veica urinară.
/.3. 9 se face o clismă evacuatoare.
/.4. 8olnavul va fi aşeat comod în pat, întruc!t dialia
dureaă 1=-/ ore.
3. )e*nica de lucru 3.1.(e adapteaă aparatul de perfuii la un flacon #înfăşurat în pernă electrică$ sau
se trece tubul de perfuie, prelungit în formă de serpentină, prin vasul cu apă fierbinte.
5laconul se fixeaă la o înălţime de / m ( fig.36$.
3.2. (e execută #de către medic$
paracentea abdominală în fosa iliacă
st!ngă după te*nica cunoscută.
3.3. +rin canula trocarului se introduce sonda de material plastic la care se ra-
cordeaă amboul aparatului de perfuie şi se dă drumul lic*idului.
3.4. (onda de material plastic împreună cu amboul tubului de perfuie se fixeaă
de peretele abdomenului cu leucoplast, iar împre0urul locului de pătrundere a tubului în
cavitatea peritoneală se aşaă o compresă sterilă, îmbibată într-o soluţie
deinfectantă.
3.5. (e fixeaă debitul de /-3 9 în prima oră.
3.6. După ce s-a adunat în cavitatea peritoneală o cantitate de circa / 9 lic*id, se
introduce în partea dreaptă celălalt tub de plastic şi se fixeaă în peretele abdominal.
a această sondă se racordeaă un tub de scurgere care se introduce în vasul
colector.
3.7. După ce a început să se scurgă lic*id în vasul colector se regleaă ritmul în
aşa fel înc!t în cavitatea peritoneală să se menţină / 9 lic*id.
4.?olul asistentei 4.1.  'sistenta va supraveg*ea circulaţia lic*idelor de dialiă. în ca de dureri
 în timpul dialiei abdominale va micşora vitea de administrare.
peritoneale 4.2. &ontroleaă pulsul, temperatura, ).'., respiraţia. 8olnavul nu va fi părăsit nici
un moment

 în acest procedeu se pot elimina 7-= g uree şi alte produse de

deasimilaţie. Dialia poate fi repetată după 76 ore.
Dialia peritoneală se poate efectua şi printr-un alt procedeu: se face o
singur paracentea abdominală executată la două laturi de deget sub ombilic, pe
lini mediană. în acest ca se introduce soluţie încălită la 3>Y& într-un ritm de / 9
 în 3 minute. ic*idul se lasă în peritoneu o oră, după care se elimină lent în 3
minute se introduc apoi alţi / 9.
2. 13. 3.Î NGRIJI REA BOLNAVILOR Î N STADIULFOLHJRJC
9nsuficienţa renală acută poate evolua spre vindecare sau spre croniciare. ca de
evoluţie favorabilă, restabilirea funcţiilor renale se face după 1/-17 ile anurie,
după care urmeaă etapa poliuric'. i în această faă de reluare a diureai pot
apărea complicaţii #des*idratare, infecţii urinare, complicaţii cardiovascui etc$, de
aceea în îngri0irea bolnavului asistenta va respecta cu stricteţe tratamentul
prescris de medic.

biective B'suri de realizare

1.Evitarea 1.1. 'sistenta va urmări diurea, va recolta s!nge şi urină
complicaţiilor  pentru ionograma sanguină şi ionograma urinară.
ma0ore 1.2. "a administra soluţiile prescrise pentru înlocuirea
#des*idratarea, pierderilor #de apă, sare şi potasiu$.

82
 

complicaţii cardio- 1.3. "a recolta s!nge pentru determinarea ureei, creatininei
vasculare, infecţii plasmatice, care pot să crească în această faă.
etc.$  în aceste cauri se face o dialiă suplimentară.
1.4. în acest stadiu bolnavii trebuie mobiliaţi activ pentru
prevenirea infecţiilor bron*opulmonare, a emboliei pulmonare
şi a escarelor.
1.<. 9nfecţia urinară se previne, respect!nd riguros măsurile de
asepsie şi acord!ndu-se îngri0iri igienice corespunătoare.
2.)recerea 2.1.?egimul se îmbogăţeşte treptat prin introducerea proteinelor de mare valoare
progresivă la un #ouă, lapte, br!nă, carne$,
regim dietetic 2. 2.&reşterea raţiei calorice #regim uşor *ipercaloric, *iperglucidic, normolipidic,
*iposodat$.
2.3. (e introduc alimente bogate în potasiu #sucuri de
fructe, sucuri de legume etc$.
2.4. &!nd diurea atinge 1-1,< 9, bolnavul va putea
primi regim normal sărat.
2.5. 8olnavul poate bea <-6 ml lic*ide peste pierderile
ilnice.

 ATENŢIE!9ncapacitatea de muncă dureaă /-3 luni.

2.13. 4.Î NGRIJIREA BOLNAVI LOR CU I NSUFICI ENŢĂ RENALĂ CRONICĂ ( I.R.C.)
9.?.&. este o scădere progresivă a capacităţii funcţionale renale, cu retenţia în organism a substanţelor
toxice reultate din metabolism şi cu evoluţie spre uremie terminală. Evoluţia poate fi lungă #de ani sau
decenii$. 5iind vorba de o îmbolnăvire de lungă durată, bolnavul va trebui să respecte un anumit regim de
viaţă. 8oala reintă un stadiu compensat #cu stare generală bună$ şi un stadiu decompensat !nd apar
pusee acute$. îngri0irea acestor bolnavi este în funcţie de stadiul bolii.

biective B'suri de realizare

1.?espectarea 1.1. ?epaus ilnic #1/-17 ore$.
regimului igieno- 1.2. Dietă normocalorică #/-3 cal.Bi$, normolipidică,
dietetic în faă *iperglucidică.
compensată 1.3. +roteinele şi clorura de sodiu vor fi reduse, dar nu supri-
mate din alimentaţie.
2.?egimul igieno- 2.1. 8olnavul este spitaliat, îngri0irea este asemănătoare cu
dietetic, în faă cea din insuficienţa renală acută #după aceleaşi principii$.
decompensată 2.2. ?epausul este total.
2.3. Din dietă se reduc proteinele, se elimină sodiul.
2.7. (e acordă îngri0iri igienice #prevenirea escarelor, toaleta
gurii cu glicerina boraxată sau cu apă bicarbonatată$.

+entru bolnavii cu 9.?.&., *emodialia este indicată atunci c!nd nu pot beneficia de regimul dietetic şi
tratamentul de ec*ilibrare umorală, deoarece funcţiile renale sunt definitiv compromise. edinţele se fac în
clinică, de /-3 ori pe săptăm!nă.

FIŞA 2.
14.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR
INCONŞTIENŢIŞICOMATOŞI
 în cursul unor categorii de îmbolnăviri, conştienta bolnavilor poate fi tulburată temporar. 'stfel
deosebim stări ca:

83
 

- apatia şi stupoarea - deinteres total faţă de mediu şi persoana proprie;

- obnubilarea # bolnavul nu sesieaă clar ce se petrece în 0urul său;
- somnolenţa şi soporul# bolnavul poate fi treit, dar adoarme imediat;
- coma este definită ca pierderea în diverse grade a stării de conştientă, adică a funcţiilor vieţii de relaţie, cu
perturbarea mai mult sau mai puţin profundă a funcţiilor vieţii vegetative.
Deosebim:
- com' u9oar' sau vi gila-stadiul 9 - conştienta nu este complet pierdută, reflexele, circulaţia şi respiraţia
sunt normale;
- com' profund' # stadiul 99 - se caracterieaă prin pierderea conştientei, nu mai reacţioneaă la nici un fel
de excitanţi, reflexele sunt abolite, funcţiile vieţii vegetative sunt păstrate #respiraţie, circulaţie$;
- com' carus # stadiul 999 - apar tulburări vegetative #respiratorii, circulator ... midriaă, colaps, *ipotermie.;
- com' dep'9it' #ireversibilă$ - stadiul 9" - bolnavul este menţinut în viaţă nu prin respiraţie mecanică.
&auele comelor sunt foarte variate: accidente vasculare cerebrale, intoxi acute, 8.+.C.&. acutiată
#bron*opneumopatie obstructiva cronică$, diabet ana *ipoglicemii, boli grave *epatice, renale, infecţioase,
endocrine etc.
9ndiferent de caua care a dus la pierderea conştientei, asistenta trebuie să ia măsuri te*nice şi
organiatorice c!nd este pusă în faţa unui bolnav în stare de inconştienţă.
(tabilirea diagnosticului cade în sarcina medicului, dar asistenta, prin observaţiile sale, îi poate da un
mare a0utor.
 îngri0irea bolnavilor inconştienţi şi comatoşi cuprinde două categorii de măsuri: #m'suri de urgenţ'#(u
ca de complicaţii care-i pun viaţa în pericol imediat #coma repreintă în toate caurile o urgenţă medicală$;
# m'suri de îngri?iri generale#comune, indiferent de cauele care au determinat aceste stări.
2.
14.
1.MĂSURIDE URGENŢĂ
MA5ERIALE NECESARE acordării primului a0utor: aspirator de secreţii, desc*iător de gură, oxigen,
pipă Gueddel, mi0loace de respiraţie artificială, aparat de perfuie, transfuie, seringi şi ace, eprubete, tuburi
de cauciuc, sonde, medicamente de urgenţă şi soluţii sterile de perfuie.

biective B'suri de realizare

1. Eliberarea căilor 1.1. &urăţirea cavităţii buco-faringiene de mucoităţi şi resturi
aeriene superioare alimentare.
la bolnavii cu tul- 1. 2.  'şearea bolnavului în decubit lateral.
burări respiratorii 1. 3. iperextensia capului - subluxaţia anterioară a
grave mandibulei.
OGSERVAŢII. ' 1.). 9ntroducerea pipei Gueddel.
lărgirea diametru ceste manevre au drept scop împiedicarea alunecării limbii şi ui antero-posterior al
institui imediat re faringelui. Dacă respiraţia nu se reia, se va spiraţia @gură la gurăA sau @gură la nasA.
2.&rearea &oncomitent cu măsurile de resuscitare respiratorie, sunt necesare:
accesului la o venă 2.1. +uncţie venoasă sau denudarea venei.
şi instituirea unei 2.2. 9nstituirea unei perfuii #soluţie de glucoa <$.
perfuii

OGSERVAŢII. &
aplicată în toate insuficienţă circu şi-ar putea face c rearea accesului la o venă, eventual la ambele braţe,
trebuie comele profunde, care se pot complica în orice moment, cu atorie periferică. în acest ca putem
institui terapia şocului care ipariţia.
3.Recol tareade 3.1. Recol t
are a unor eşant ioane de sânge pent ru
produsebiol
ogi
ce determi
narea:ureei
,gli
cemiei,hemogrameietc.
necesare 3.2. Recol tar
eaur i
nei,aspir
atul
uig as
tri
c.
diagnost
icul
ui
4. 'precierea 4.1.(e urmăresc: respiraţia, pulsul, ).'., deglutiţia, tegumentele, comportamentul
funcţiilor vitale şi bolnavului şi se semnaleaă medicului.
vegetative

2.
14.
2.MĂSURIDEÎNGRI
JIREGENERALE
84
 

&!nd respiraţia şi circulaţia sunt stabilite în limitele normale, starea comatoasă poate dura încă 6-1-17
ile sau c*iar mai mult. în această perioadă asistenta va îngri0i şi îndeplini prescripţiile medicale.
OGSERVAŢII. "iaţa bolnavilor inconştienţi depinde în mare măsură de conştiincioitatea, tenacitatea şi
perseverenţa cu care asistenta îi va îngri0i. Rngri0irea bolnavilor inconştienţi, comatoşi, trebuie făcută
totdeauna cu convingerea fermă că, printr-o îngri0ire şi un tratament conştiincios, susţinut şi permanent, ei
pot fi salvaţi.

biective B'suri de realizare

1.+regătirea 1.1. (e ioleaă bolnavul într-o reervă. )emperatura camerei
condiţiilor de 16-/Y&.
 îngri0ire 1.2. 8olnavul va fi aran0at comod în pat, cu saltea pneumatică
compartimentată. +atul va avea apărători laterale, utila0
auxiliar, pentru ca în ca de agitaţie să nu cadă, să nu se
rănească.
2. 'sigurarea +oiţia poate fi:
poiţiei cores- 2.1.  în decubit dorsal, fără pernă, cu capul rotit într-o parte
punătoare pentru a se preveni căderea limbii spre glotă.
2.2. (emişe!nd, dacă nu există contraindicaţii.
2.3. De drena0 postural, dacă are secreţii, cu picioarele mai
ridicate şi cu capul întors într-o parte #v. fig. 33$.
2.4.  în decubit lateral, cu orificiul bucal îndreptat uşor spre
suprafaţa patului: faciliteaă drenarea secreţiilor din gură.
OGSERVAŢIE.
Dacă bolnavul este agitat, i se vor lega m!inile.
3.+ermea- 3.1. 'sistenta aspiră secreţiile tra*eo-bronşice cu aspirator 
biliarea căilor sau seringă GuJon.
respiratorii su- 3.2. +revine căderea posterioară a limbii pe orificiul glotic #prin
perioare, asigu- poiţia capului, pipa Gueddel$
rarea respiraţiei 3.3. a indicaţia medicului, administreaă oxigen.

A5ENŢIE8 Depresiunea respiratorie trebuie imediat semnalată medicului.

4.4rmărirea, 4.1. +ulsul, ).'., respiraţia, temperatura se măsoară la
notarea funcţiilor intervale cerute de medic, c!teodată de mai multe ori pe oră.
vitale şi a 4.2. în ca de *ipotermie se va încăli bolnavul cu termofoare
tulburărilor de sau sticle cu apă caldă, învelite într-o flanelă sau prosop.
termo-reglare 4.3. în *iperpirexie - împac*etări reci, antipiretice sub formă
de supoitoare.
4.4. 'sistenta va avea gri0ă să acopere bolnavul, preve-
nindu-se răceala #bolnavii inconştienţi se develesc$.
 ATENŢI E!(ă nu se producă arsuri
5.4rmărirea, 5.1. în ca de vărsături capul se întoarce într-o parte #se
notarea vărsă- pregăteşte tăviţa renală$.
turilor, evacuărilor 5.2. (e şterg sau se aspiră din gură resturile alimentare.
de urină şi fecale

 ATENŢIE!+rin aceasta se previn şi bron*opneumoniile de aspiraţie.

5.3. 4rina se determină cantitativ, capt!ndu-se în vase
gradate.
5.4. în ca de inconştienţă se asigură bolnavului urinar #învelit
 în flanelă$ sau bainet de cauciuc.
5.5. în ca de retenţie urinară se aplică un termofor pe
regiunea suprapubiană #se apasă cu gri0ă veica urinară$.
5.6. a indicaţia medicului se va introduce şi fixa sonda
veicală @! demeureA.
5.7. (e face ilnic spălătura pe sondă cu soluţie de acid boric

85
 

3 încălit la temperatura de 3=Y&.

 ATENŢIE!)e*n  cile să se execute în condiţii de asepsie perfectă.
5.8. în ca de constipaţie se face clismă evacuatoare.
5.9. în ca de meteorism se face aspiraţie gastrică şi se
introduce un tub de gae în rect #nu va fi ţinut mai mult de două
ore, deoarece favorieaă apariţia escarelor$.
5.10.  'sistenta va semnala eventualele modificări ale
aspectului scaunului.
6. 'sigurarea 6.1. 8olnavul va fi spălat în fiecare i complet #pe segmente$.
igienei corporale 6.2. (e va face toaleta parţială ori de c!te o* s-a murdărit. a
femei toaleta genitală se va face de mai multe ori pe i.
6.3. După spălare se fricţioneaă cu spirt mentolat.
 ATENŢIE!)oate materialele folosite trebuie să fie de o curăţenie exemplară şi perfect sterile.
7.9giena cavităţii 7.1. (e îndepărteaă protea.
bucale 7.2. Dimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de
vată înmuiat în soluţie de acid boric 1 sau muşeţel.
7.3. imba, buele, gingiile se vor şterge cu glicerina boraxată
de /-3 ori pe i.
7.4. 8uele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un
tifon îmbibat cu soluţie de ser fiiologic.
 ATENŢIE!&ompresa trebuie să se menţină umedă.
8.+revenirea 8.1. (e spală oc*ii cu acid boric 7, ceai de muşeţel.
uscării corneei 8.2. (e acoperă oc*ii cu c!te o compresă înmuiată în aceeaşi
soluţie sau ser fiiologic.
8.3. (e va instila în sacii con0unctivali c!te o picătură de
vitamina ' de /-3 ori pe i.
9. 'sigurarea 9.1. 5emeile vor fi pieptănate ilnic.
igienei părului 9.2. (e va spăla părul la 1-/ săptăm!ni.
10.+revenirea 10. 1.8olnavii vor fi întorşi din oră în oră, pe r!nd, în decubit
escarelor  dorsal, lateral, st!ng şi drept.
10. 2.(e vor folosi şi colaci de cauciuc înveliţi în flanelă.
10. 3.&earşaful va fi absolut curat şi întins, uscat.
10. 4.(e îndepărteaă eventualele resturi de alimente.
10. 5.en0eria de corp trebuie să nu preinte cute, să fie
sc*imbată ori de c!te ori s-a udat sau murdărit.
10. 6.(e pudreaă pielea bolnavului cu pudră de talc.

86
 

 'sigurarea
11. 1.Dacă reflexul de deglutiţie se păstreaă, bolnavul va fi alimentat pe cale bu
11.
alimentaţiei cală cu linguriţa, cu foarte mare atenţie #supe calde, compot, sucuri, fierturi
diluate$.
11. 2.Dacă nu se păstreaă reflexul de deglutiţie, se va alimenta prin sondă intro-
dusă prin nas sau prin perfuie ( fig .39) .
11. 3.(e va face bilanţul *idric prin notarea pierdute

12.+revenirea 12.1.(e vor face masa0ul extremităţilor şi mişcări pasive, pentru prevenirea
complicaţiilor şi complicaţiilor trombo-embolice.
incidentelor  12.2. în ca de convulsii se căptuşeşte patul cu perne sau
pături pentru ca bolnavul să nu se rănească.
12.3. +entru acelaşi motiv, bolnavul poate fi imobiliat.
12.4. în ca de crie epileptiforme se aşaă între arcadele
dentare o apărătoare de cauciuc sau lemn #învelită în mai
multe straturi de tifon$.
12.5. în ca de *emiplegii, încă din primele ile, se vor evita
poiţiile vicioase ale extremităţilor paraliate prin mobiliarea
pasivă a fiecărei articulaţii de 3-7 ori pe i.
13.4rmărirea altor  13.1.(e vor urmări tonusul muscular, dimensiunile pupilei, apariţia edemelor,
tulburări care pot coloraţia tegumentelor, *alena, anunţ!ndu-se modificările survenite medicului.
apărea în starea de
comă

FIŞA 2.
15.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN STARE
DE ŞOC
Ko&u+ 2 gravă tulburare funcţională a întregului organism, ca răspuns la acţiunea unui agent agresiv, în
urma căreia se instaleaă anoxia ţesuturilor şi acumularea produşilor de catabolism. în orice stare de şoc,
indiferent de cauă, se produce perturbarea circulaţiei şi a proceselor metabolice de la nivelul ţesuturilor.
?educerea irigaţiei ţesuturilor şi consecinţele metabolice ale acesteia, care duc la distrucţii celulare,
deregleaă toate funcţiile organismului. ?eultă că obiectivul principal al tratamentului în şoc este
restabilirea irigaţiei nutritive a ţesuturilor.
C+a%ii&area etio+o!i&= a Ho&u+ui este următoarea:
1. 9ocul hipovolemic poate fi cauat de pierderile de s!nge sau de plasmă #*emoragii, traumatisme,
intervenţii c*irurgicale, arsuri$, des*idratare #pierderi de apă şi electroliţi în caul vărsăturilor şi al diareilor 
grave$;
/. 9ocul cardiogen #exemplu: infarctul miocardic, tamponada pericardului, embolia pulmonară$;
3. 9ocul septic #infecţios$ apare în infecţii, mai ales cu germeni gramnegativi;

87
 

7. 9ocul anafilactic survine după administrarea de seruri sau diverse medicamente pe cale parenterală;
<. 9oculneurogen apare după dureri intense #cu diverse localiări$, traumatisme craniene, emoţii
puternice, şoc anesteic.
 'pariţia şocului poate fi favoriată de: oboseală, insomnie, stare de denutriţie, frig, căldură excesivă.
7ecunoa9terea st'rii de 9oc. )abloul clinic este polimorf, datorită multiplei etiologii. 8olnavul preintă:
tulburări cardiocirculatorii, *ipotensiune arterială #la început ).'. poate fi normală sau crescută$, ta*icardie,
 însoţite de manifestări datorate insuficientei irigări a ţesuturilor.
-tulburări nervoase #uneori agitaţie la început, apoi apatie, obnubilare, comă$; -tulburări cutanate #paloare
sau cianoă, extremităţi reci, transpiraţii$;
- tulburări renale #Cligurie, anurie$;
-tulburări digestive #tulburări dispeptice, dureri abdominale$;
- tulburări respiratorii #dispnee, polipnee$.

2.
15.
1CONDUITADEURGENŢĂ IN AFARA SPI
TALULUI-
LALOCULACCROENTULUI
MA5ERIALE NECESARE6 trusă de urgenţă care să conţină aparat pentru respiraţie artificială tip 8alnn
?uben, seringi, ace, aparate şi soluţii pentru perfuii, garouri, desc*iător de gură, pipe Gueddel, trusă
pentru mică c*irurgie, medicamente, materiale sanitare etc.

biective B'suri de realizare

1. înlăturarea 1.1. în funcţie de agentul agresional: înlăturarea agentului termic; întreruperea
influenţei nocive a curentului electric; eliberarea segmentului de factorii traumatianţi.
agentului
traumatiant

A5ENŢIE8 (ă nu producem bolnavului noi traumatisme; mortalitatea în urma traumatismelor scade cu 3-
< dacă la locul accidentului şi pe durata transportului se acordă asistenţă corectă.

2.  'precierea 2.1. (tabilirea existenţei pulsului la arterele mari #a. carotidă, b. femurală$.
rapidă a stării 2 .2. (tabilirea preenţei şi eficienţei mişcărilor respiratorii.
funcţiilor vitale 2.3.  'spectul pupilelor.
2.4. &uloarea tegumentelor.

3.9nstituirea 3.1.8olnavul va fi aşeat în poiţie oriontală, cu membrele inferioare ridicate #cu

măsurilor de excepţia bolnavilor dispneici$.
desocare 3.2.  în ca de oprire a respiraţiei sau a cordului se face resuscitarea cardiores-
piratorie #vei @)e*nici generale de îngri0ire a bolnavilorA$.
3.3. emostaa #dacă este caul$ se va face c*iar cu
mi0loacele cele mai rudimentare.
3.4. (e calmeaă durerea cu antialgice.
3.5. Dacă este posibil, în caul şocului *ipovolemic, se începe
umplerea patului vascular încă de la locul accidentului prin
perfuie ( fig.40) .
3.6.  în ca de şoc anafilactic #atenţie la edemul glotei şi
bron*ospasm$ se administreaă 'drenalină, emisuccinat de
*idrocortion, %iofilin, &alciu, ?omergan.

88
 

4.)ransportul 4.1. 'şearea pe targa se face cu mare atenţie; se are în

bolnavului şocat, în vedere riscul de a produce o contuie sau ruptură medulară, în
spital caul c!nd există o fractură a coloanei vertebrale sau riscul de
a provoca o *emoragie în caul traumatismelor membrelor,
fiecare fiind un factor şocogen.

A5ENŢIE8 %anevra capului se va face lin şi fără smucituri. Executarea necesită 7 persoane.
4.2. (e vor slăbi elementele vestimentare care st!n0enesc
circulaţia, respiraţia #centură, guler etc$.
4.3. 'ccidentatul va fi însoţit de un cadru competent care va
urmări respiraţia, pulsul, ).'., *emostaa şi va interveni la
orice sc*imbare.
4.4.8olnavul se predă medicului de gardă.

ÎNGRI
JIRILEACORDATEÎNUNITATEA SPITALICEASCĂ

MA5ERIALE NECESARE6 tensiometru, la nevoie aparat pentru monitoriare electronică, truse şi soluţii
sterile pentru perfuii, material necesar pentru tratament in0ectabil, pentru recoltări de produse biologice şi
patologice #ionogramă, reervă alcalină, +* sanguin, glicemie, uree, *ematocrit, probe de coagulare,
transaminaă, creatinină, sodiu, potasiu$, material necesar pentru sonda0 veical, aparatură pentru aspiraţia
secreţiilor bronşice, pense pentru tracţiunea limbii, desc*iător de gură, oxigen, eprubete, medicamente
conform baremului, trusă de respiraţie artificială.

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea 1.1. &amera în care se aşaă bolnavul trebuie să fie mică,
condiţiilor de liniştită, temperatura 16-/Y&, bine ventilată.
 îngri0ire 1.2. +atul trebuie amplasat astfel înc!t să fie accesibil din toate
laturile.
1.3.  'sistenta se va îngri0i ca stativele pentru perfuii,
transfuii, aparatura cu oxigen să fie plasate în apropierea
patului.
1.4. în caul bolnavilor şocaţi de arsuri, patul va fi prevăut cu @coviltirA, fără pernă,
pentru a putea ameliora, prin poiţia 0oasă a capului, circulaţia cerebrală.
2.9nstalarea 2.1. 9nstalarea bolnavului în pat se face cu gri0ă.
bolnavului în pat 2.2. Debrăcarea bolnavului se face cu precauţie; dacă nu se
pot scoate *ainele, se vor tăia; va fi acoperit cu o pătură sau
pled uşor, eventual numai cu cearşaf.
2.3. +oiţia în pat va fi cu capul şi trunc*iul la oriontală
#eventual o pernă 0oasă$, cu picioarele ridicate #la 3Y&$, cu
excepţia bolnavilor care preintă dispnee.
3.&ombaterea 3.1.Cxigenoterapie - oxigenul se administreaă prin sondă nao-faringiană - 1=-16
*ipoxiei tisulare lBminut.
4.?efacerea 4.1. (e face prin perfuii şi transfuii intravenoase.
volumului 4.2.  'sistenta va instala perfuia şi va urmări ritmul de
sanguin administrare a substanţelor perfuate #conform indicaţiilor  
medicului$ în funcţie de gravitatea caului.
4.3. "a nota cantitatea de lic*ide administrate prin perfuie şi

89
 

transfuie.
?efacerea volemiei se face cu: s!nge, plasmă, substituenţi de plasmă #dextran,
r*eomacrodex$, soluţii cristaloide #ser fiiologic, glucoa 5%,soluţie ?inger etc.$.
5.Examinări de 5.1. a indicaţia medicului, asistenta va recolta s!nge pentru determinarea:
urgenţă ionogramei, reervei alcaline, aotemiei, *ematocritului, glicemiei, transaminaelor,
grupei sanguine, timpului de protrombină şi fibrinogenului #ultimele două sunt scăute
 în ca de coagulare intravasculară diseminată$.
5.2. Efectuarea electrocardiogramei în unităţi specialiate, înregistrarea continuă a
E.&.G.-ului şi a ).'. prin monitoriare.
5.3. Dacă este posibil se înregistreaă presiunea venoasă centrală în artera
pulmonară, care constituie un element important pentru a regla perfuiile şi a evita
edemul pulmonar acut, *ipervolemia sau *ipovolemia.

 ATENŢIE!"enele abordate, mai ales c!nd canula se menţine pe loc timp mai îndelungat, adesea se
inflameaă #tromboflebită$. 'pariţia tromboflebitei trebuie recunoscută de asistentă c!t mai precoce. De-a
lungul venei, pielea devine roşie a-prinsă, mai caldă, sensibilă la palpare şi adesea regiunile învecinate sunt
tumefiate.

6.4rmărirea, 6. 1.8olnavul trebuie să fie sub control permanent, urmă-rindu-se tensiunea arterială,
notarea funcţiilor pulsul, respiraţia #amplitudinea, frecvenţa$, culoarea şi temperatura tegumentelor,
vitale şi vegetale simţurile, adnot!ndu-se toate observaţiile în foaia de terapie intensivă.
6.2. a orice sc*imbare survenită se anunţă imediat medicul şi
la nevoie se va face resuscitarea cardiorespiratorie.
6.3. 'sistenta va lua măsuri pentru a se putea determina diu-
rea #diurea orară$, eventual prin sonda0 veical #la nevoie
sondă permanentă$, va nota cantitatea în foaia de terapie in-
tensivă; oliguria constituie un semn de alarmă a rinic*iului de
şoc.
7.?eec*ilibrarea 7.1.(e face în funcţie de bilanţul intrărilor şi ieşirilor şi în funcţie de reultatele de
*idro-electrolitică laborator #ionogramă$.
8.4rmărirea 8.1. 'sistenta va avea gri0ă să administree corect medicaţia indicată de medic în
aplicării funcţie de etiologia şocului #vasoconstric-toare, vasodilatatoare, corticoii, antibiotice,
medicaţiei *eparină etc$.
9. îngri0iri generale .1.  'sistenta se îngri0eşte de igiena bolnavului prin baie parţială la pat, ilnic
9
#eventual de mai multe ori pe i$.
9.2. (e sc*imbă len0eria de pat şi de corp ori de c!te ori este nevoie.
9.3. (e acordă atenţie deosebită toaletei cavităţii bucale; proteele dentare
mobile vor fi îndepărtate.
9.4. &on0unctivele oculare vor fi păstrate în stare umedă, cu tampoane îmbibate
 în ser fiiologic, aplicate pe oc*i sau picături de soluţie uleioasă cu ulei de parafină
steril.
9.5. (ecreţiile oculare se şterg cu ceai de muşeţel.
9.6. +entru a preveni edemul cerebral se aplică pe cap o pungă cu g*eaţă.
9.7. (e vor lua toate măsurile pentru prevenirea escarelor de decubit.
10. 'sigurarea 10.1. 'sistenta va alimenta bolnavul numai cu lic*ide #ceai,
alimentaţiei limonada etc$.
10.2. în caurile indicate de medic, alimentaţia se va face prin
sondă nao-duodenală.

 ATENŢIE!&antiăţile de lic*id introduse pe cale intravenoasă se adaugă la bilanţul *idric efectuat ilnic
#inclusiv s!ngele introdus$.

90
 

10.3. După ce starea bolnavului se îmbunătăţeşte, se

completeaă alimentaţia cu lapte şi supe strecurate.

REŢINEŢI!8olnavul scos din starea de şoc este periclitat să recadă, de aceea supraveg*erea lui va
continua cu aceeaşi atenţie şi în următoarele /7 de ore

FIŞA 2.
16.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR AGITAŢIŞI
PSIHICI
 'ceastă categorie de bolnavi necesită o îngri0ire specială pentru că ei pot veni în conflict cu antura0ul,
devenind periculoşi at!t pentru cei din 0ur, c!t şi pentru ei înşişi.
 'gitaţia psi*omotorie poate apărea:
- în afecţiuni psi*ice #marea criă anxioasă, confuie mintală, isterie, manie, melancolie, sc*iofrenie$;
-în boli somatice #isc*emie cerebrală, epilepsie$;
- în cadrul infecţiilor, intoxicaţiilor, autointoxicaţiilor #stări febrile: *iperpirexii, septicemii, neuroinfecţii$;
intoxicaţii cu medicamente: plumb, opiu, beladonă; autointoxicaţii #come: diabetică, insulinică$; stări
precomatoase #din insuficienţa *epatică şi uremie$.
Caracteristici de manifestare a bolnavilor agitaţi psi*omotor: - vorbire incoerentă, deorientare în timp,
spaţiu şiBsau asupra propriei persoane, logoree, ţipete, acte periculoase, loviri, răniri de persoane, deteriorări
de bunuri, mişcări necontrolate, necoordonate, bolnavul aleargă pe coridoare.
îngri?irea bolnavilor agitaţi 9i psihici se realieaă după ce bolnavul a fost tranc*iliat, prin măsuri de
urgenţă şi îngri0iri generale.

2.
16.
1.CONDUI
TA (
MĂSURI
)DE URGENŢĂ
 'sistenta medicală care lucreaă în serviciul cu bolnavi agitaţi şi psi*ici va avea întotdeauna pregătit
un material minim necesar:
- pentru imobiliare #unul-două cearşafuri, cămăşi de protecţie, c*ingi$;
- pentru tratamente parenterale #truse sterile, medicamente sedative$;
- desc*iător de gură.
-
biective B'suri de realizare
1.+revenirea 1.1. 8olnavul agitat va fi liniştit prin psi*oterapie adecvată,
incidentelor şi @prim a0utor psi*icA, reţin!ndu-l la pat - la nevoie imobilizare
accidentelor prin forţat', apel!nd la persoane cu forţă fiică mai mare pentru a-l
măsuri face inofensiv; se evită panica.
organiatorice 1./. (e îndepărteaă din 0urul bolnavului obiectele care ar :
urgente putea fi folosite pentru lovire.
1.3. %edicul va fi anunţat prin intermediul altor persoane, fără
ca asistenta să părăsească bolnavul agitat.
1.4. inişteşte bolnavii, prevenindu-se panica.
2.(upraveg*erea 2.1. +!nă la venirea medicului se vor urmări toate manifes-
bolnavului în tările bolnavului pentru a le putea raporta; orice bolnav psi*ic
vederea unei poate avea şi o boală somatică a cărei gravitate să impună te-
conduite corecte rapie prioritară şi să contraindice psi*otropele sau imobi-
liarea.
2.2. Lu se va administra nici un calmant pentru a nu modifica
tabloul clinic #excepţie fac bolnavii care au tratament prescris$.
2.3. în limitele posibilităţilor se vor măsura pulsul, ).'., tem-

91
 

peratura, respiraţia.
2.4. (e vor observa şi nota eventualele urme de loviri sau
agresiuni #uneori acestea sunt imputate personalului de
 îngri0ire$.
3.9mobiliarea 9mobiliarea bolnavului este o măsură extremă. Lu se recomandă folosirea ei dec!t
bolnavului după epuiarea tuturor celorlalte mi0loace menite să c!ştige încrederea bolnavului şi
3. a.9mobiliarea acceptarea măsurilor terapeutice.
cu cămaşă de pro- 9mobiliarea bolnavului se poate face cu: cămaşă de protecţie; cearşafuri simple;
tecţie c*ingi speciale de protecţie; imobiliare manuală.
A5ENŢIE8 Dat fiind &ămaşa de protecţie este confecţionată din p!nă reistentă, înc*isă în faţă, cu
procesul de desc*iătoare în spate, cu m!neci foarte lungi înc*ise, prevăute cu şnururi puternice.
umaniare a 3.a. 1. 'sistenta îmbracă bolnavul agitat cu cămaşa, în-c*i!nd-o la spate cu şnururi.
psi*iatriei, acest 3.a. 2.8raţele bolnavului se încrucişeaă pe torace cu a0utorul m!necilor care se
procedeu se ri leagă la spate cu a0utorul şnururilor.
excepţionale, 3.'. 1. 'sistenta aplică cearşaful pe spate, transversal, înfăşur!nd capetele libere pe
datorită faptului că membrele superioare. 3.'. 2.+ărţile de cearşaf care depăşesc m!inile se răsucesc şi,
bolnavul poate să- după ce se încrucişeaă braţele bolnavului pe torace, extremităţile răsucite se duc
şi cauee  înapoi şi se leagă. 3.'.3.&u alt cearşaf se leagă membrele inferioare. Garnitura de
autoasfixiere dacă c*ingi se compune din 7 manşete şi două beni late.
nu este suficient de 3.C. 1. 'sistenta aplică cele 7 manşete: două pe glene şi două deasupra articulaţiilor
bine supraveg*eat. radio-carpiene.
3.C.2.(e aplică o bandă lată peste pieptul bolnavului, dedesubtul membrelor
foloseşte în cău superioare.
pre0udicii p!nă la .C.. ' doua bandă se aplică imediat deasupra genunc*ilor.
3.'. 9mobiliarea
cu cearşaf 
3. c.9mobiliarea
cu c*ingi

A5ENŢIE8
&*ingile vor fi căptuşite cu flanelă sau alte materiale moi şi nu vor fi str!nse, pentru a nu împiedica circulaţia
 în membre.

M Este interisă imobiliarea bolnavilor cu cordoane, feşi, cori.

.d. 9mobiliarea 9mobiliarea bolnavului prin forţa manuală cere o atitudine energică şi forţă musculară
manuală apreciabile. Este o metodă de urgenţă şi trebuie făcută cu energie, dar fără brutalitate.
8olnavul agitat poate fi făcut inofensiv cel mai uşor imobili!ndu-l la nivelul
 înc*eieturilor.
.d.1.  'sistenta va recurge la a0utor, bolnavul va fi culcat în pat, se vor fixa umerii
bolnavului prin apăsare pe suprafaţa patului.
.d.$. (e imobilieaă membrele superioare, ţin!ndu-se la nivelul articulaţiilor radio-
carpiene. .d.. (e exercită o presiune asupra genunc*ilor.

A5ENŢIE8 9mobiliarea #trebuie evitată brutalitatea$, trebuie să fie îmbinată cu liniştirea psi*ică a bolnavului,
nu se va folosi tonul ridicat, bolnavul nu va fi contrais. 9mobiliarea nu va depăşi 1-/ ore, pentru că ţinerea
bolnavului legat îi creeaă stări de nelinişte şi mai grave.

). &almarea 7.1. 9mediat ce bolnavul a fost făcut inofensiv, trebuie calmat pe cale
bolnavului pe cale medicamentoasă, cu psi*otrope sedative, neurolep-tice, *ipnotice sau tranc*iliante -
medicamentoasă la indicaţia medicului, în funcţie de diagnostic.
7./. După ce medicul alege preparatul, fixeaă doa şi ritmul de administrare,

92
 

asistenta va aplica tratamentul, în funcţie de gravitatea şi particularitatea caului, medi-

camentele necesare pot fi următoarele: în cazuri u9oare2 se administreaă pe cale
orală:
- %eprobamat #,7-,1 gBi$;
- &lordelain #,/<-,< gBi$;
- aloperidol #,<-,1 gBi$;
în cazul în care bolnavul opune rezistenţ', se administreaă îr in0ecţii intramuscuiare:
-  'mital #,/-,6 gBi$;
- &lordelain #,/<-,1 gBi$;
- ?omtiain sau +legomain;
- ?aunervil #,1-,7 gBi$;
în caz de agitaţie extrem' se folosesc:
- tranc*iliante #Diaepam /-= fiole ,1 gBi în in0ecţii i.m.$;
- neuroleptice #evomepromain 3-1 fiole a ,/< gBi în in0ecţii i.m.; ?omtiain /-=
fiole a ,3 gBi în in0ecţii i.m. sau i.v.$ sau se folosesc combinaţii litice #Diaepam,
evomepromain, ?aunervil$;
în formule u9oare de anxietate se încearcă cu:
- +asinal #3-= linguriţeBi$;
-tinctură de valeriana #/-6 picăturiBi$;
- poţiuni cu bromuri #/-3 linguriBi$;
- bromură de calciu i.".;
- se asociaă doe mici de fenobarbital #,3-,1 gBi$;
- Litraepam #,<-,3 gBi$;
- idroxiin #,<-,/ gBi$.
4.3. +entru a se preveni *ipotensiunea, lipotimia, colapsul, se va măsura repetat
).'. #mai ales în caul administrării de neuroleptice sedative: evomepromain,
+legomain, ?omtiain etc.$.
4.4.  în caul administrării de neuroleptice severe #de exemplu, aloperidol$, se
asociaă ?omparin pentru a evita apariţia sindromului extrapiramidal.
4.5.  în alcoolism se contraindică administrarea de amital sodic, alte barbiturice
sau bromuri.
4.6.  'sistenta va asigura şi efectuarea mi0loacelor terapeutice etiopatogenetice
recomandate de medic.

2.
16.2.Î
NGRIJIRIGENERALE

biective B'suri de realizare

1. 'sigurarea 1.1. &amera va fi iolată, aerisită, liniştită, temperatura 1=-
condiţiilor de mediu /1Y&.
1./. 5erestrele vor fi prevăute cu transperante sau obloane.
1.3. +aturile vor fi prevăute cu gratii, plase sau apărători
laterale, improviate din sc!nduri care vor fi căptuşite cu
pături, perne, pentru a împiedica learea bolnavului în ca de
agitaţie.
1.4. (e vor iola priele electrice.
/. 'limentaţia /.1. în ca de negativism alimentar, asistenta va recurge la alimentarea bolnavului
bolnavului prin sondă #o va introduce prin nas pentru a nu fi reteată cu dinţii$ sau pe cale
parenterală.
$.$. 8olnavul agitat consumă o cantitate mare de energie şi pierde lic*ide şi săruri
minerale prin transpiraţie şi ta*ipnee, de aceea *idratarea se începe imediat ce
bolnavul s-a calmat Iper os, prin sondă sau perfuie$.
. 4rmărirea şi .1. %edicaţia va fi administrată de soră numai după ce
aplicarea bolnavul a fost imobiliat.
tratamentelor  vor lăsa medicamente la îndem!na bolnavului psi*ic #pericol

93
 

A5ENŢIE8 Lu se .$.  'sistenta va participa alături de medic la aplicarea meto-

de suicid$. delor terapeutice: electroşoc, insulinoterapie, psi*oterapie,
somnoterapie.
). 'plicarea Electroşocul 2 producerea unui acces convulsiv cu a0utorul unui curent electric slab,
electroşocului introdus prin electroi aşeaţi pe t!mplele bolnavului.
#electroterapia ).1.  în timpul şocului, bolnavul va fi ferit de privirile celor din
convulsivantă$ salon, fie printr-un paravan, fie că se va aplica într-o cameră
OGSERVAŢIE. iolată.e
observarea med ).$.  'sistenta va avea întotdeauna pregătită o trusă de pri[m-
a0utor pentru a putea interveni în ca de accidente #stop car-
diac, subluxaţie sau luxaţie scapulo-*umerală şi de man-
dibulă$.
)..  'sistenta se va îngri0i ca înaintea electroşocului, bolnavul
să nu măn!nce, dar să urinee.
).).  'sistenta va aşea bolnavul în decubit dorsal, fără pernă.
).-. 9 se va introduce în gură o garnitură de cauciuc învelită în
tifon pentru prote0area danturii şi evitarea muşcării limbii în
timpul convulsiilor.
).. Două persoane vor prote0a articulaţiile scapulo-*umerale
şi vor susţine mandibula bolnavului pentru evitarea even-
tualelor luxaţii.
).2.  'sistenta pregăteşte aparatul de electroşoc, înveleşte
electroii aparatului în tifon, îi înmoaie într-o soluţie de elec-
troliţi şi îi aplică pe t!mplele bolnavului, apoi medicul aplică
şocul electric.
).3. &ria convulsivantă dureaă aproximativ un minut, peri-
oadă în care bolnavul se află în apnee totală. în tot acest timp,
asistenta nu-l părăseşte, îl supraveg*eaă şi îi controleaă
funcţiile vitale. a treire el preintă amneie totală a
episodului.
 în preent, electroşocurile se efectueaă prote0ate sub :ului specialist în secţii de
reanimare-terapie intensivă.
-. 9nsulinoterapia 2 producerea unei stări de şoc *ipoglicemic prin administrarea unor doe crescute de
insulina.
-.1.  'sistenta pregăteşte materialul necesar pentru
administrarea insulinei.
-.$. 4rmăreşte bolnavul în timpul comei *ipoglicemice, care
dureaă 1 1B/-/ ore.
-.. +entru scoaterea bolnavului din comă se pregătesc cele
necesare şi se administreaă i.v. glucoa 7. #Dacă venele
nu sunt abordabile se introduce glucoa în stomac prin sondă$.
-.). 9mediat ce bolnavul poate îng*iţi, i se dau 1-/ g a*ăr 
diolvat în ceai.
. +si*oterapia .1. 'lături de medic, asistenta participă şi pregăteşte metodele de psi*oterapie
specială ca: psihoterapia individual' #psi*analia: convorbiri, persuasiune, *ipnoă,
sugestie$ şi psihoterapia de grup ergoterapia - terapie prin muncă; me&oterapia -
terapia prin muică; psi*oterapia familială; psi*oterapia de relaxare etc.
2. (omno-terapia 2 scoaterea bolnavului de sub influenţa factorilor de mediu prin administrarea
medicamentelor neuroplegice. 2.1. în acest ca asistenta supraveg*eaă bolnavul,
sc*imbă poiţia, asigură *idratarea #dacă somnoterapia ţine mai mult de /7 de ore,
*idratarea se face prin sondă duodenală introdusă pe cale naală$.
3. 9giena bolnavului 3.1. (e sc*imbă len0eria de corp a bolnavilor ori de c!te ori
transpiră #bolnavii agitaţi$ sau pierd urină #bolnavii cu crie
94
 

epileptice$.
3.$. Cri de c!te ori este nevoie se sc*imbă şi len0eria de pat.
3.. 9giena cavităţii bucale se face folosind depărtătorul de
maxilar, prevăut cu cremalieră. Degetele vor fi prote0ate cu
apărătoare metalice pentru degete.
4. 4rmărirea, 4.1. +ulsul, ).'., respiraţia, temperatura vor fi măsurate şi
notarea funcţiilor  înregistrate şi se anunţă imediat medicul în ca de modificări
vitale şi vegetative #ta*icardie, *ipertensiune arterială, ta*ipnee, modificări
pupilare$.
4.$. (e urmăresc pierderile de lic*ide prin diureă, prin
transpiraţie şi ta*ipnee.
4.. (e urmăreşte tranitul intestinal #la nevoie clismă$.
19. 4rmărirea 19.1. &riele convulsivante #apariţia şi desfăşurarea lor$.
sc*imbărilor care 19.$. (e supraveg*eaă tonusul muscular, reflexele osteo-
tendinoase şi reflexele cutanate, apariţia de edeme.
survin şi care 19.. (e observă pupila - dimensiune #midriaă2începutul
trebuie semnalate criei de agitaţie psi*omotorie, în anxietate mare$.
medicului
IM/OR5AN58 19.). (e supraveg*eaă şi se raporteaă medicului orice modificare de comportament;
 îngri0irea acestor se urmăreşte somnul agitat sau prea liniştit.
bolnavi necesită
multă răbdare şi
preenţă de spirit,
cura0 şi muncă de
calitate.
11. egătura cu 11.1. (e va păstra legătura cu familia bolnavilor psi*ici pentru
familia a putea apela şi la ei în anumite situaţii.
+rin menţinerea legăturii cu aparţinătorii se urmăreşte:
- completarea datelor anamnestice;
- liniştea familiei;
- educarea aparţinătorilor pentru înţelegerea bolii psi*ice şi conduita ce trebuie
să o aibă faţă de bolnav, necesitatea tratamentului;
- facilitarea unor măsuri de orientare sau reorientare profesională;
- psi*oterapia familială, socioterapia.
11.$.  'sistenta va acorda atenţie deosebită psi*oigienei,
lămurind pe aparţinători privind comunicarea veştilor neplăcute
de acasă şi făc!ndu-le educaţia sanitară.

FIŞA 2.
17.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR
CU ARSURI

 'rsura este o boală c*irurgicală a întregului organism, determinată direct de

amploarea suprafeţei, profunimii şi modului de evoluţie a leiunii locale.
8oala are o desfăşurare dinamică stadială, întrunind o serie de sindroame
ma?ore ca: des*idratare, *ipoxie, anemie, dismetabolism, infecţie, denutriţie şi
prăbuşire imunitară.
 în funcţie de agentul traumatic care le-a produs, arsurile pot fi clasificate în:
- arsuri produse prin căldură sau termice #lic*ide fierbinţi, gae sau vapon0
supraîncăliţi, corpuri solide incandescente, flacără, radiaţie termică$;
- arsuri c*imice #acii, bae, unele săruri minerale$;
95
 

- arsuri produse prin electricitate.

eiunea locală - arsura - produce o serie de grave manifestări cu carac:er general #tulburări
cardiovasculare, pulmonare, *epatice, renale, gastrointestinalei.
 Arsuritermi ce.&!nd se apreciaă gravitatea unei arsuri, se ţine seama de coi parametri: întinderea
în suprafaţ' şi gradul de profunzime al acesteia.
radele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii2 -gradul 9: eritem, edem,
*ipertermie, usturime;
- gradul 99: flictenă @albăA cu conţinut serocitrin, limpede, transparent, eritem accentuat, edem;
- gradul 999: flictenă @roşieA cu conţinut sanguinolent tulbure;
- gradul 9": escară dermică totală; sunt distruse epidermul şi dermul în totalitate, carboni!nd
musculatura şi c*iar vasele. &uloarea escarei variaă de la alb la negru în raport cu gradul de temperatură.
Clasificarea arsurilor în funcţie de suprafaţa pe care s#au produs. +entru a putea face calculul
suprafeţei arse, există o serie de tabele de calcul, în care se specifică pentru fiecare segment de corp
procentul repreentat de aceasta faţă de suprafaţa totală a corpului. &unosc!nd că suprafaţa unei palme
repreintă circa 1, se pot calcula aproximativ procentele leionale. 4n procedeu mai exact este @regula lui
OA #sc*ema de calcul a lui '. 8. Hallace$; #fig 71$, care se baeaă pe considerentul că toate părţile corpului
pot fi evaluate prin cifra O sau multiplii acesteia. 'stfel: capul şi g!tul repreintă circa O; fiecare membru
toracic repreintă circa O; fiecare membru pelvin circa 16; trunc*iul anterior circa 16; trunc*iul
posterior circa 16 #din totalul suprafeţei corporale$.
Evaluarea c!t mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. (e consideră că leiunile, încep!nd
de la suprafaţa de <, antreneaă toate celelalte organe #este deci o boală generală$, iar arsurile care
depăşesc 1< sunt generatoare de şoc.
+rognosticul unei arsuri care depăşeşte 3 este reervat.
 în funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunimea arsurii, se pot calcula prognosticul vital al
bolnavului, @indexul prognosticA #9.+.$. 9ndexul prognostic se calculeaă înmulţind suprafaţa arsă cu gradul de
profunime.
De exemplu: / arsuri gr. 99 2 / x / 2 7 9.+.
/ arsuri gr. 999 2 / x 3 2 = 9.+. / arsuri gr. 9" 2
/ x 7 2 6 9.+.
  16 valoarea globală a 9.+.

(e consideră că orice arsuri de gr. 99 sau 999 care depăşesc 1< din suprafaţa corpului adultului şi <
din cea a copilului trebuie să beneficiee de o asistenţă medicală imediată şi completă pentru a
preînt!mpina constituirea şocului.
+e loturi statistice mari s-au determinat limite valorice ale indicelui prognostic #numai la adulţi tineri,
sănătoşi, fără tare$.
+!nă la 9.+. 7 cu tratament local corect, arsura evolueaă fără determinări generale şi fără complicaţii
#arsuri obişnuite$. +este 9.+. = sunt arsuri cu risc vital, care necesită tratament general energic alături de
tratament local corect. a aceste categorii de arsuri, evoluţiile complicate sunt frecvente.
 în aprecierea gravităţii arsurilor se ţine cont şi de v!rstă, sex, tare organice #diabet, arterită$, boli
cronice #insuficienţă *epatică, cardiacă etc.$, localiare #sunt mai grave arsurile capului şi g!tului$.
+tadii evolutive. în evoluţia unui ars se observă patru etape care diferă de la individ la individ şi nu pot
fi strict delimitate.
+tadiul (2 primele 3 ile. Este perioada şocului combustional şi se caracterieaă prin mari dislocări
*idroelectrolitice; poate apărea sindromul de des*idratare #*ipovolemie, edem, *ipoxie, oligoBanurie$ şi
sindromul digestiv #vărsături, *emoragii$ care vor agrava *ipoxia, anemia, oligoBanuria.
+tadiul ((2 primele 3 săptăm!ni #iua a 7-a - iua a /1-a$. Evoluţia este diferită în funcţie de întinderea şi
profunimea arsurii.
+entru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni, în special
invaia microbiana ce poate duce la septicemie; se poate produce o stare gravă de toxemie. 'ceastă
perioadă se numeşte şi toxico-infecţioasă. +ot apărea şi complicaţii grave *epatice, digestive #ileus şi
*emoragie$, trombembolice, acidoă, insuficienţă renală acută, care poate fi ireversibilă. +ot apărea şi
complicaţii prin greşeli de tratament #edem pulmonar acut prin supraîncărcarea lic*idiană, sindrom
*emoragie prin supradoa0 de anticoagulant$.

96
 

(tarea bolnavului poate evolua favorabil, înc!t la sf!rşitul acestui stadiu bolnavul are vindecate
leiunile de gr. 9 şi 99, iar arsurile de gr. 999 au escarele total eliminate #decapitate, apăr!nd granulaţii$.
+tadiul (((2 primele două luni #iua a //-a - iua a =-a$. Este perioada în care şansele de vindecare
cresc; din punct de vedere c*irurgical se pot aplica grefe.
+tadiul (<2 luna a 3-a, a 1/-a, a /7-a, a 3=-a. Este stadiul de convalescenţă, în care leiunile locale se
repară lent; de asemenea leiunile organelor interne. (e înt!lneşte la bolnavii care nu au primit un tratament
corect de la început. (unt aşa-numiţii bolnavi cu şoc cronic postcombustional, care preintă denutriţie
severă, modificări degenerative ale organelor parenc*imatoase.
îngri?iri acordate bolnavilor ar9i. +rimele îngri0iri trebuie acordate la locul accidentului şi au caracter de
urgenţă.

2.
17.
1.PRI
MULAJUTOR LALOCULACCIDENTULUI

biective B'suri de realizare

1.(coaterea 1.1.
Dega0area victimei din focar trebuie făcută rapid.
victimei de sub 1.2.
8olnavul care este cuprins de flacără trebuie învelit imediat într-o pătură,
influenţa agentului plapumă, *aină groasă #din ţesături neinflamabile$ pentru a stinge focul.
vulnerant (e acţioneaă imediat, imobili!ndu-l, pentru că accidentatul fuge cuprins de panică
şi flacăra devine şi mai mare.
 ATENŢI E!Este prin stropire cu nterisă stingerea flăcării prin rostogolire prin nisip, pe păm!nt, prin
stropire cu apă, deoarece plaga se poate infecta.
2.  'cordarea 2. 1.?esuscitarea cardiorespiratorie, dacă este nevoie, după metodele cunoscute.
primului a0utor în 2. 2. iniştirea bolnavului şi calmarea durerii #în arsurile în care
funcţie de starea durerea este mare se administreaă o fiolă de %ialgin sau 5ortral i.v. în lipsa
bolnavului acestora se poate administra algocalmin in0ectabil sau pe cale bucală$. (e noteaă ce
s-a administrat.
2.3. în arsurile de gr. 9 cu suprafaţa mică este suficient ca pielea înroşită să fie
badi0onată cu alcool dublu rafinat. în general nu este nevoie de pansament

 ATENŢI E!
M Lu se îndepărteaă *ainele de pe bolnav #manevra este şocogenă$ dec!t dacă aceasta se poate face cu
uşurinţă. De asemenea nu se va urmări să se detaşee de pe piele în caul arsurilor cu bitum #asfalt$ lic*id.
8olnavul va fi învelit cu un cearşaf curat peste *ainele sale. 5ac excepţie bolnavii cu arsuri c*imice sau cu
len0erie de material plastic care continuă să ardă.
M !u este permis' nici o manevr' de tratament local, spre exemplu, ungerea cu substanţe grase #ulei,
vaselină$ sau aplicarea de medicamente sub formă de pulberi. 'rsurile vor fi acoperite cu pansament
aseptic sau cu un prosop curat. în felul acesta se realieaă o protecţie antiinfecţioasă.

3. Evacuarea 3 .1. )ransportul rapid la spital în serviciul c*irugical are o mare importanţă şi se
victimei face cu cel mai rapid mi0loc disponibil.
3.2. (enaţia de sete se va calma prin umeirea gurii, dar nu se vor administra
lic*ide per os, deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături. în caul că s-ar 
impune o perfuie şi nu se poate instala, celui ars i se dă să bea apă îndulcită cu ceai.
3.3. a cei cu arsuri peste 1-1<, c!nd transportul victimei se face cu
autosanitara şi se prevede a dura mai mult de o oră, se monteaă o perfuie cu soluţie
de glucoa < sau ser fiiologic sau cu soluţii macromoleculare #Dextran, %arisang$.
3.4.  în timpul transportului bolnavul va fi supraveg*eat permanent; se
administreaă oxigen, dacă se constată o slăbire a pulsului; accidentatul va fi aşeat
cu capul mai 0os, ridic!ndu-i-se picioarele pe un sul.

97
 

2.
17.
2.Î
NGRI
JIREA BOLNAVRoOR Î
N STADIULIÎ
N SPITAL

(unt două situaţii:

- arsuri cu risc vital cu 9.+. mai mare dec!t 7;
- arsuri fără risc vital, care se împart în două categorii: cele cu 9.+. sub 1< şi cele care depăşesc 9.+. de
1< p!nă la 9.+. 7. 'ceste situaţii se deosebesc prin evoluţie, prognostic şi tratament ulterior. 'titudinea la
camera de gardă şi toaleta primă sunt comune.

biective B'suri de realizare

1.&ombaterea 1.1. Dacă nu s-au administrat sedative sau dacă acestea mai sunt necesare, se
durerii şi profilaxia vor administra: diluadenatropină, mialgin sau fortral i.v. la bolnavul culcat.
antitetanica #la 1.2. (e vor administra '.).+.'. ,< ml şi ser antitetanic 3 4, deoarece plăgile
camera de gardă$ prin arsuri sunt foarte susceptibile de a face infecţie tetanică.

2.+regătirea 2.1. 8olnavul va fi debrăcat #sub analgetic i.v.$ şi va fi îmbăiat #preferabil baia în
bolnavului pentru cadă$. (uprafeţele de tegument nears se spală cu săpun sau detergent medical.
toaleta locală 2.2. 9mediat după baie bolnavul învelit în cearşaf steril se transportă în sala de
primară operaţii aseptice unde întregul tratament se face în perfecte condiţii de asepsie.
3. 'nesteia 3.1.8olnavul este aşeat pe masa de operaţii şi i se instituie oxigen.
generală (e puncţioneaă vena cea mai mică şi mai distală accesibilă şi se recolteaă probe de
s!nge #*emogramă, grup sanguin şi ?*, *ematocrit, uree sanguină, glicemie, probe
*epatice, ?.'. ionogramă
3.2. serică$. &!nd este caul, se recolteaă s!nge pentru
determinarea alcoolemiei.
3.3. După recoltarea probelor de laborator, la indicaţia
medicului, asistenta instituie perfuie de glucoa <.
3.4. (e face apoi anesteie generală i.v. prin tubul monta0ului de
perfuie, cu un barbituric sau Netalar.
A5ENŢIE8 )oaleta primară a oricărui ars se face numai sub anesteie.

4.)oaleta primară 4 .1. %edicul şi asistenta ec*ipaţi cu ec*ipament steril #*alat. mănuşi, bonetă,
mască$ încep toaleta primară.
4.2. (e spală suprafaţa arsă cu bromocet 1o, cu ser fiiologic sau apă sterilă,
p!nă la îndepărtarea completă a corpilor străini de pe plagă.
4.3. %edicul execută toaleta c*irurgicală, îndepărteaă
flictenele #sparte sau nesparte$ şi conţinutul lor, precum 󰅟i
tegumentele sau restul ţesuturilor arse.
4.4.(e sc*imbă prima perec*e de mănuşi. După îndepărtarea
flictenelor sau a sfacelelor se face o badi0onare cu alcool >-
O. 'lcoolul are acţiune triplă: precipită proteinele, ani
acţiune anesteică şi antiseptică.
5. 'plicarea 5.1. înainte de a pansa se apreciaă întinderea şi profunimea
pansamentului şi se estimeaă 9.+.
5.2. (e aplică pansamentul uscat, steril depăşind pe one
nearse circa 1 cm distanţă. Este recomandabil să se folo-
sească numai comprese foarte mari #3B3$.
5.3. +este pansamente se trag cu atenţie feşi sterile.

98
 

A5ENŢIE8 Dacă se procedeaă în condiţiile arătate mai sus, există mari şanse se infectee. Este suficient
ca unele one de arsuri să fie tratate să supuree, pentru ca apoi, cu toate eforturile depuse, toate se
infectee şi să supuree.
5.4. &!nd se observă semne de infecţie locală #secreţie sero-
purulentă, cu *alou congestiv perileional$, pansamentul se
face cu soluţii antiseptice: cloramina 7 sau rivanol 1odupă
ce s-a luat secreţie pentru antibiogramă.
5.5.5aţa nu se panseaă. Este recomandabil ca şi regiunile
perineale să nu se pansee.
6.9nstalarea 6.1. a bolnavii la care se estimeaă 9.+. peste 1<, deci fără
sondei veicale #! risc vital, se instaleaă totuşi sondă veicală #! demeure$
demeure$ pentru urmărirea diureei orare.
6.2. 8olnavii sunt transportaţi în salon reervat, ferit de infecţii,
de vecinătate, unde asistenta urmăreşte starea bolnavului
p!nă la treire şi în continuare.
3
entru bolnavii fără risc vital tratamentul primar s-a înc*eiat şi 3 obişnuite şi tratamentul
local.
OGSERVAŢIE. +entru bolnavii fără risc vital tratamentul primar s-a înc*eiat şi 3 obişnuite şi tratamentul
local.
7. îngri0irile 7.1. )emperatura încăperii trebuie să fie în 0ur de /7Y& şi
generale şi eventual să existe surse care să mărească la nevoie
supraveg*erea temperatura locală.
7.2. +atul trebuie să fie confortabil şi va fi pregătit cu un
bolnavului #cu risc
cearşaf steril peste care se pun muşama şi alea, tot sterile.
vital$ 7.3. 8olnavul ars cu risc vital este instalat la pat cu perfuie
intravenoasă din sala de operaţie şi cu sonda veicală @ă
demeureA.
7.4. +rintr-o sondă nao-faringiană se asigură oxigenoterapia
 în ritm de 7 lBmin. în caul bolnavilor emfiematoşi, oxigenul se
administreaă cu intermitenţă #după / minute de administrare
se face o pauă de 1 minute sau 1< la 3 minute$.
7.5.  'sistenta supraveg*eaă funcţiile vitale #).'., pulsul, res-
piraţia, presiunea venoasă şi diurea orară$ cu multă atenţie,
bolnavul afl!ndu-se în perioada iniţială #primul stadiu$, adică
perioada şocului combustional.
8.?eec*ilibrarea 8.1. 'sistenta va administra prin perfuie cantitatea de lic*ide
*idro-electrolitică şi care este calculată de medic, în funcţie de masa corporală a
volemică bolnavului şi de suprafaţa arsă, folosindu-se următoarea
formulă:
%asă corp x ( x /,< 2 )otal lic*ide #/,< fiind indicele gradului de
arsură, arsura fiind leiune de volum, suprafaţă ori profunime$.
De exemplu: un bolnav de > g, cu o suprafaţă arsă de 7 va primi în /7 ore:
>x7x/,<2> ml. sol. din care 1B/ macromoleculară şi 1B/ micromoleculară.
8./. Crientativ, ritmul administrării în primele /7 ore se planifică
astfel înc!t în primele 6 ore, bolnavul să primească < din cantitatea globală
calculată şi apoi /< în următoarele două
perioade de 6 ore.
8.3. în ca că nu se reuşeşte asigurarea unei diuree orare
satisfăcătoare se va administra diureticul prescris de medic
#%anitol, 5urosemid$. în cauri foarte grave, c!nd nici după
tratament diuretic energic nu se reuşeşte, bolnavul se
pregăteşte pentru dialiă.
 ATENŢI E!
&antităţile de ic*ide ce trebuie administrate pot varia în funcţie de evoluţia de clinică, de examenele de
laborator. &riteriul direct de apreciere a cantităţilor rea teriul diureei. Diurea trebuie să fie în 0ur de <
mlBoră. în urm'rirea J medicale continu' a bolnavului ars const' marea sarcin' a asistentei 
9. 'sigurarea 9.1.  'sistenta pregăteşte şi administreaă medicamentul
medicaţiei prescris #anticoagulante - eparină, vitamina &, 8-,, 8/, 8=,
99
 

cardiotonice, )arsJlol şi antibiotice$.

9./. Este interisă la bolnavii arşi cu risc vital orice
administrare per os. De asemenea nu se *idrateaă şi nu se
alimenteaă pe gură, pentru a se evita complicaţiile #ileus,
*emoragie, vărsături$.
10.4rmărirea şi 10.1. &onduita terapeutică medicamentoasă şi îngri0irile
 îngri0irea generală generale sunt cele aplicate obişnuit. 'sistenta medicală are un.
 în iua a ll-a şi a lll- rol deosebit şi în întreţinerea unui moral bun al bolnavilor.
a 10./. "or fi urmărite starea generală, coloraţia feţei, ).'..
pulsul, respiraţia, temperatura, semnele specifice ale unor 
eventuale complicaţii. 5oarte importante sunt diurea orară şi
bilanţul *idric.
10.3. (e menţin interdicţiile inclusiv cele alimentare.
10.4.(e veg*eaă asupra respectării măsurilor de steriliare şi asepsie în toate
manoperele care se fac #curăţirea sondei veicale, manipularea perfuiei$.
11. 'plicarea 11.1. Cri de c!te ori se apreciaă necesar, pansamentele se
tratamentului local vor face sub %ialgin, 5ortral sau anesteie generală.
11./. +ansamentul se sc*imbă a /-a şi a 3-a i, lu!ndu-se
toate măsurile de asepsie necesare. (e îndepărteaă tot p!nă
la ultima compresă şi se înlocuieşte cu un pansament uscat
sau îmbibat în soluţie de cloramina / -7 în funcţie de
aspectul plăgii de arsură.
11.3. Dacă exsudaţia este negli0abilă şi dacă există condiţii
optime de micromediu spitalicesc, se poate trece la tratament
local desc*is: expunerea la aer a plăgilor #de obicei la început
parţial, a unui singur segment$, urmărindu-se uscarea lor.
5oarte eficace sunt 8ioxiteracorul #Cxicort$ şi (ulfamJlonul.
11.4. 4n mi0loc de tratament îl constituie baia arsului cu diferiţi
detergenţi, care se face în instalaţii adecvate #atenţie la
temperatura apei$. După baie se vor acoperi plăgile cu
pansament steril şi feşi sterile.
11.<. în unele cauri de escare, singurul unguent care se
consideră eficient este (ulfamJlonul.
 ATENŢI E!Lu se tuşeşte, nu se strănută şi nu se vorbeşte deasupra plăgii -ansa o infecţie. Este
obligatorie purtarea măştii.

 ' treia i de tratament înc*eie @perioada de şocA #primul stadiu$. a sf!rşitul acestui stadiu cu evoluţie
favorabilă, bolnavul ars trebuie să aibă diurea restabilită: starea generală a bolnavului şi probele de
laborator se apropie de limite normale. Cbiectivele de tratament după această perioadă sunt îndreptate spre
prevenirea complicaţiilor. Dacă p!nă la 9.+. 7 arsurile evolueaă de obicei necomplicate, după această
valoare prognostică intervin complicaţiile. &omplicaţiile sunt datorate bolii de baă şi nerespectării normelor 
tratamentului corect #de către medic şi soră$.

/.
17.3. ÎNGRI
JIREA BOLNAVILOR ARŞIÎN STADRJLALII
-LEA
i în caul stadiului 99 #iua a 7-a - iua a /1-a$ îngri0irea bolnavilor este în funcţie de cele două situaţii:
arsură cu risc vital şi arsură fără risc vital.

biective B'suri de realizare

1. îngri0irile 1.1.(e acordă îngri0irile generale obişnuite, în funcţie de starea bolnavului, de
generale ale reultatele de laborator, de funcţiile vitale, febră şi diureă.
bolnavilor fără risc
vital
2.9giena 2.1. 'sistenta va efectua igiena individuală a bolnavului,
bolnavului şi ung*iile vor fi tăiate scurt, regiunile indemne ale suprafaţei
prevenirea infecţiei corpului vor fi spălate ilnic; se acordă atenţie deosebită

100
 

toaletei regiunii perianale şi organelor genitale.

2.2. (e vor folosi plosca şi urinarul steriliate.
2.3. (e sc*imbă ilnic cearşaful steril.
3. 'limentaţia 3.1. &!nd diurea s-a reluat, regimul alimentar va fi de @cruţare
bolnavului digestivăA, un regim *ipercaloric, *iperproteic, normo- sau
*iperglucidic şi *ipolipidic.
3.2. Dacă bolnavul nu se poate alimenta singur, îl va alimenta
asistenta.
4. 'dministrarea 4.1. în această perioadă este foarte important tratamentul cu
tratamentului vitamine, care la arşi este obligatoriu. a nevoie se aplică
tratament simptomatic.
4.2. în cauri rare pot apărea complicaţii, şi de obicei sunt de
natură infecţioasă #supuraţii ale regiunii, limfangite,
tromboflebite$ pentru care asistenta va administra tratament
indicat.
5. îngri0irile locale 5.1. în această perioadă tratamentul este preponderent local şi
este una din problemele c*eie ale determinării evoluţiei arsului.
+!nă în iua a O-a, îngri0irea locală este aceeaşi: pansamente
ilnice, cu soluţie de cloramina 7, sc*imbate ilnic. (oluţiile
deinfectante pot fi alternate #cloramina, acid boric, rivanol$.
5.2. a nevoie pansamentul se desface în baia cu soluţie de
bromocet, permanganat de potasiu.
5.3. 'colo unde sunt condiţii se va căuta să se instituie trata-
mentul desc*is, imediat ce transsudatul s-a coagulat şi plas-
moragia a încetat.
5.4. +laga trebuie îngri0ită ilnic, crustele trebuie îndepărtate,
eventualele colecţii trebuie evacuate.
5.5. După toaleta c*irurgicală a plăgii se poate aplica spraJul
cu Cxitetraciclină - *idrocortion #8ioxiteracor, Cxicort$.
 'tenţie la reacţii alergice
5.6. Dacă există grefe se va face tratament cu pansament
#înc*is$, apoi tratament desc*is.
5.7. 9mobiliarea regiunii este obligatorie p!nă la a 17-a i de
la grefă.
OBSERVAŢII
M Dacă tratament este corect, arsurile de gr. 9 sunt epiteliate către iua a 17-a, 
iar arsurile de gr. 999
sunt epiteliate în iua a /1-a.
M Dacă nu există complicaţii în stadiul 99, se termină practic întreaga evoluţie a arsurii.

REŢINEŢI8 îngri0irea bolnavilor cu risc vital în stadiul 99 este pentru compensarea tulburărilor şi prevenirea
complicaţiilor.
4rmărirea mai frecventă a funcţiilor vitale, a curbei termice, a diureei şi respectarea cu stricteţe a
indicaţiilor medicului sunt sarcini de mare importanţă. )ratamentul local capătă importanţă deosebită,
făc!ndu-se după aceleaşi principii. 'sistenta are mare rol în prevenirea complicaţiilor septice care sunt
frecvente în această perioadă.
 0!riirea 'o+0a7i+or 0 %tadiu+ III #primele două luni$, iua a //-a - iua a =-a. 'ceastă perioadă este
parcursă numai de arşii cu risc vital. &eilalţi s-au vindecat sau sunt în convalescenţă. în această perioadă se
aplică grefele. După operaţie, primul pansament se face între a /-a şi a 3-a i. îngri0irea bolnavilor trebuie
continuată, ca şi în primele două stadii, pe criteriu de bilanţ *idric. &oncomitent se urmăresc problemele
legate de alimentaţia bolnavilor, creşterea reistenţei lor la infecţii, regimul lor igienic şi prevenirea
sec*elelor.
 0 %tadiu+ IV şocul cronic postcombustional, este vorba de bolnavi cu arsuri grave de la început sau de
bolnavi la care lipsa de îngri0ire a determinat o evoluţie nefavorabilă plăgilor. )ratamentul ma0or impus este
grefarea c!t mai rapidă.
)ratamentul general de întreţinere va urmări combaterea denutriţiei prin aport proteic şi energetic
parenteral şi aport masiv de vitamine. &ombaterea infecţiei şi suprainfecţiei se va face prin mi0loace igienice
şi profilactice. Este obligatorie urmărirea ulterioară pe o perioadă lungă p!nă la recuperarea totală.

101
 

• Complicaţiile ar9ilor 
 0 %tadiu+ I6 rinic*i de şoc, *emoragii digestive, tromboe, embolii, septicemie #mai rară în prima
perioadă$, edem pulmonar acut #prin *iper*idratare cu diureă mică$, abdomen acut, sindroame
*emoragipare, insuficienţă renală acută.
 0 %tadiu+ II6 complicaţiile septice #sunt cele mai frecvente$, digestive, trombembolice, urinare,
*epatice, neuropsi*ice.
 'ceste complicaţii agraveaă evoluţia şi unele sunt fatale. 'sistenta are mare rol în prevenirea acestor 
complicaţii prin munca sa de calitate şi conştiincioitate.

FIŞA 2.
18.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR IMOBILIZAŢI
LAPAT
8olnavii imobiliaţi la pat se simt *andicapaţi şi îşi pun întreaga lor năde0de în asistenta medicală care
are sarcina de a-i îngri0i. De aceea, aceşti bolnavi necesită o preocupare deosebită.
9mobiliarea poate fi cauată de:
- afecţiuni grave #bolnavi paraliaţi, astenici, adinamici, cu leiuni ale membrelor inferioare etc$;
- poate fi impusă ca o măsură preventivă faţă de unele complicaţii #embolii, cardiace, *emoragii etc$;
- sau impusă ca o măsură terapeutică în fracturi cu aparate de imobiliare, traumatisme, infarct
miocardic etc.

biective B'suri de realizare

1.&rearea 1.1.  'sigurarea unui pat special corespunător afecţiunii. &ele mai
condiţiilor optime corespunătoare sunt cele cu somieră #tip dr. upu$ sau patul universal pentru
de confort tratament osteoarticular, care poate fi adaptat poiţiilor cerute de afecţiune, prevăut
cu un utila0 accesoriu: masă reglabilă pentru alimentaţie, citit, scris etc, sertar care
 înlocuieşte noptiera. în lipsa acestor paturi se vor asigura aparate accesorii necesare:
masă peste pat, ree-mătoare etc.
1.2. Lu va fi aşeat sub fereastră sau prea aproape de uşă întruc!t ar fi foarte
dificilă prote0area bolnavului contra curenţilor de aer.
1.3. (altea de material plastic cu structură de burete sau saltea @alternantăA
#pneumatică compartimentată$, pentru a evita presiunea şi macerarea onei de
contact #saltelele alternante pot constitui un a0utor preţios în evitarea escarelor, dar nu
pot înlocui măsurile de prevenire a escarelor$.
1.4. Este bine ca aceşti bolnavi să fie amplasaţi în camere mici liniştite, să aibă
totul la îndem!nă: declanşatorul aparatelor de semnaliare #sonerie$, lampă de pat
etc.
1.5.  în ca de polaiurie sau perturbarea funcţiilor sfincteriene, este recomandabil
ca urinarul să fie aşeat în aşa fel ca bolnavul să-l poată lua.
1.6.  în funcţie de diagnostic şi caua imobiliării se vor asigura utila0e auxiliare
#agăţătoare din metal sau confecţionate din p!nă$ de care bolnavul să se poată
prinde cu m!inile şi care să-i permită să execute anumite mişcări singur.
1.7.  'sistenta se va îngri0i de lectura corespunătoare pentru bolnav pe care o va
procura de la biblioteca secţiei sau a spitalului.
2.9giena generală
şi corporală  'erisirea salonului.
&urăţenia aşternuturilor şi a len0eriei de corp, sc*imbarea ori de c!te ori
bolnavul s-a murdărit; la nevoie se folosesc cămăşi desfăcute la spate, la m!neci.
2.3. )oaleta frecventă sub formă de băi parţiale la pat. (e va
avea gri0ă în special în caul bolnavilor cu aparate gipsate #acestea să nu se îmbibe cu
apă în timpul toaletei$.
2.4. 9giena gurii #este necesară o gri0ă deosebită pentru bolnavii
care au protee; curăţirea acesteia după fiecare masă$; de asemenea se va urmări
igiena m!inilor la fiecare masă: igiena părului - săptăm!nal sau la două săptăm!ni.
A5ENŢIE8  (e va acorda importanţă toaletei perineale #mica toaletă$,  respect)ndu#se pudoarea bolnavului.
3. 'limentarea 3.1. 'limentarea trebuie făcută la pat, activ sau pasiv în funcţie de starea bolnavului,
bolnavilor  asigur!ndu-i-se o poiţie c!t mai comodă.
3.2. 'sistenta va respecta cu stricteţe orarul meselor, servirea caldă a alimentelor şi

102
 

preentarea acestora c!t mai estetic.

4.(upraveg*erea 4.1. (e urmăresc şi se noteaă ilnic funcţiile vitale şi vegetative #puls, respiraţie,
stării generale, ).'., temperatură, diureă, scaun, tegumente, mucoasă$. în caul aparatelor gipsate,
executarea exami- asistenta va urmări şi semnala apariţia edemelor la extremităţile libere ale
nărilor şi trata- membrelor.
mentelor  4.2. Examinările paraclinice, tratamentele vor fi executate ia pat #electrocardiografe
şi aparat ?oentgen portative$ sau, dacă nu este posibil, bolnavul va fi transportat cu
patul la serviciul respectiv.
5.+revenirea 4na din complicaţiile de temut ale bolnavilor imobiliaţi timp îndelungat la pat o
escarelor  constituie escarele de decubit #mai ales la persoane corpolente$ #v. @)e*nici generale
de îngri0ire a bolnavilorA$.
5.1. 'sistenta va verifica sistematic onele expuse la escare, cunosc!nd rapiditatea
lor de apariţie #vei 'nexa nr. 2) .
5.2. "a acorda mare importanţă sc*imbării de poiţie #vei 'nexa nr. 3$, asigur!ndu-
se în acelaşi timp poiţia care să nu 0enee cu nimic bolnavul. %anevrele se execută
cu una sau două persoane, cu multă bl!ndeţe.
5.3. (e vor aplica toate mi0loacele de prevenire a escarelor. (e
va asigura ilnic masa0 cu o durată de cel puţin 1 minute şi se
va folosi orice ocaie #tratament, aşearea ploştilor, bai- netelor, sc*imbarea len0eriei,
pentru a realia activitatea cir- culaţiei prin masa0, fricţiuni cu alcool urmate de pudra0e
cu talc.
5.4. 8olnavului i se vor oferi la timp şi în mod regulat urinarul şi plosca, pentru a nu
murdări len0eria. 'sistenta sau infirmiera va trebui să asigure utiliarea lor cu
promptitudine şi discreţie.
 ATENŢI E! 'pariţia unei escare este o notă proastă pentru asistenta medicală 9  care îngri0eşte bolnavii
6.+revenirea altor 6.1. +revenirea altor complicaţii.
complicaţii +neumoniile *ipostatice se previn prin ridicarea bolnavului în poiţie şe!nd şi
gimnastică respiratorie de mai multe ori pe i.
6.2. )romboele care apar datorită încetinirii circuitului sanguin
se previn prin masa0ul uşor al membrelor şi mobiliarea pasivă
şi activă a degetelor de la picioare şi m!ini, eventual a
gambelor şi antebraţelor.
6.3.  'trofierea muşc*ilor şi scăderea tonusului organismului, în general, vor fi
prevenite prin fricţionări cu alcool diluat, pe toată suprafaţa corpului şi prin
masa0 #prin aceasta se stimuleaă funcţiile pielii şi ale circulaţiei cutanate,
tonifierea vaselor şi se mobilieaă sistemul reticulo-endotelial din ţesutul
celular subcutanat$.
6.4. (tomatita #denumită candidoă sau muguet$, care poate apărea mai des la
bolnavii cu regim lactat şi *idroa*arat, se previne prin întreţinerea igienei
cavităţii bucale, clătirea cu apă bicarbonatată 3, clătirea gurii cu
apămentol.
6.5. &onstipaţia poate apărea datorită lipsei de mişcare. (e previne prin
stimularea tranitului intestinal prin mi0loace naturale pentru a nu-l obişnui pe
bolnav cu purgative sau clisme. (e recomandă un regim bogat în celuloă şi
lic*ide, dacă afecţiunea de baă nu constituie o contraindicaţie.
6.6. Deformările articulare, poiţiile vicioase ale membrelor şi coloanei vertebrale
pot fi prevenite prin asigurarea poiţiei corecte în pat.
6.7.  'nc*iloele #*emiplegiei, paraplegici$ se vor preveni prin mobiliarea pasivă
 încă din primele ile, de mai multe ori pe i. ?ecuperarea motorie se va
continua; îndată ce bolnavul este conştient, asistenta va trebui să obţină
cooperarea activă şi să solicite interesul şi dorinţa de recuperare.

A5ENŢIE8 (e va ţine seama că unii bolnavi nu-şi pot evacua scaunele în salon în preenţa altora sau în
poiţie culcată, pe bainet în pat. 'sistenta va încerca cu răbdare şi mult tact să educe bolnavul astfel înc!t
să se acomodee noilor condiţii. Este nevoie de iolarea lui de restul bolnavilor printr-un paravan.

103
 

&omportarea personalului faţă de bolnavii imobiliaţi trebuie să fie c!t se poate de atentă, deoarece
aceştia sunt irascibili, mai nervoşi, capricioşi. 'sistenta medicală trebuie să ţină seama de starea sistemului
lui nervos, să aibă o comportare plină de bl!ndeţe, atitudine calmă, să se preocupe de programul lor ilnic,
să-î scoată la aer #terasă, balcon$, eventual cu patul.
 'tenţia cu care este încon0urat bolnavul contribuie la întărirea încrederii lui; bolnavul va suporta mai
uşor starea de imobiliare în pat.

FIŞA 2.
19.ÎNGRIJIRIACORDATE
ÎN AFECŢIUNILE PIELII
+ielea este compusă dintr-un strat extern 2 epiderma şi un strat mai profund 2 derma.
A0e*e+e pie+ii6 părul, ung*iile, glandele sebacee şi sudoripare.

+ărul )ot corpul este acoperit de p=r în afară de palma m!inii şi de talpa piciorului. +ărul
#firul$ este constituit dintr-o rădăcină implantată în derm şi tulpina iese la suprafaţa
pielii. 5irul de păr creşte pornind de la baa rădăcinii, numită o+i&u+i% pi+o%. 5irele de
păr au diferite funcţii după partea corpului #genele şi spr!ncenele, părul din nas, din
urec*i etc$. &oloraţia părului este în funcţie de cantitatea de melamină din tulpină.
&oloraţia gri şi albă a părului este consecinţa pierderii acestui pigment.
4ng*iile 4ng*iile - lame cornoase pe faţa dorsală a degetelor şi care apără extremitatea
degetelor.
Glandele ,+a0de+e %e'a&ee sunt la rădăcina părului. Ele secretă sebum, care unge părui şi
pielea. 'lte glande sunt cele %udoripare - care se desc*id la exterior prin pori. 'ceste
glande secretă sudoarea formată din apă, săruri minerale şi substanţe nefolositoare
organismului.

$.14.1. N,RIIRI ,ENERALE

1. Evaluarea iniţi  'fecţiunile pielii fiind viibile - incită pacientul ca să consulte medicul. +acientul poate
ală: preenta prurit şi o erupţie din diferite caue.
Crientarea spre un diagnostic se va face prin &u+e!erea date+or pun!nd următoarele
 întrebări:
IM/OR5AN58 Datele culese sunt necesare asistentei pentru diagnosticul de îngri0ire
#nursing$.
- &!nd aţi observat pentru prima dată această boală a pielii
 întrebări: - 'ţi mai avut asemenea manifestări mai înainte
- în afară de erupţie aţi remarcat şi alte simptome
- 4nde a apărut această leiune prima dată
- &u ce s-a asemănat erupţia sau leiunea c!nd dv. aţi observat-o
- în ce parte #părţi$ a corpului s-a extins şi în c!t timp
- 'ţi simţit m!ncărime, o arsură, pişcături sau furnicături, ori dureri
- &um a debutat
- 'ţi suferit de astm, varicelă, ecemă, alergie
- "reun membru al familiei are boală de piele sau erupţie
- Erupţiile apar după ce aţi consumat anumite alimente
-  'ţi observat o legătură între prima manifestare a erupţiei sau a leiunii şi vreun
eveniment particular
- &e medicamente folosiţi
- &e tipuri de unguente sau creme aţi aplicat pe leiunile dv.
-  în ce constă munca dv.
-  în mediul dv. apropiat #încon0urător$ există factori #plante, animale, produse c*imice,
infecţii$ care ar putea provoca această erupţie (-au produs sc*imbări în mediul
 încon0urător al dv.
- Există vreun lucru în legătură cu problemele dv. despre care aţi vrea să vorbiţi

104
 

2. Examenul Examenul leiunilor trebuie făcut pe toată suprafaţa pielii cuprin!nd şi pielea păroasă
leiunilor cutanate şi ung*iile prin examen medical. (e examineaă: coloraţia pielii, temperatura,
umeeala, uscăciunea, elasticitatea pielii. (e va remarca de asemenea:
M distribuirea anatomică a erupţiei #simetrică, liniară$;
M forma şi conturul;
M consistenţa #moale, dură$;
M un conţinut lic*id sau nu;
M aderenţe sau nu la ţesuturile subiacente;
M mărimea şi evoluţia
3. )ipuri de - macule 2 pete colorate, de dimensiune, culoare şi forme variate, nu sunt
leiuni cutanate proeminente;
eiuni primare: - papule 2 leiuni cutanate palpabile, caracteriate printr-o masă solidă în relief 
#cu diametrul sub 1 cm$;
- nodul 2 o mică proeminenţă, mai profundă ca papula; M
- veiculă 2 o ridicătură a epidermului, conţin!nd un lic*id seros transparent;
- bule 2 veicule de dimensiuni mari #diametrul peste 1 cm$;
- pustule 2 ridicaturi circumscrise ale epidermului conţin!nd un lic*id purulent.

- scuame 2 lamele epidermice care se detaşeaă de la suprafaţa pielii;

- cruste 2 strat format din ser, s!nge sau puroi;
- excoriaţii;
eiuni secundare: - fisuri;
- ulcere;
- cicatrice; lic*enificaţie; atrofie.

7. Evaluarea - +ruritul #m!ncărimea$ este un simptom frecvent #cel mai

unor frecvent$ al unei dermatoe.
semneBsimptome -  'desea pruritul poate fi indicele unei boli generale #diabet, boli
4.1. +rurit de s!nge, renale, tiroidiene, *epatice etc.$.
- 4n prurit intens poate fi cauat datorită unui tegument uscat
#ex.: la persoanele în v!rstă$.
- %edicamentele, săpunurile, produsele c*imice, o transpiraţie
abundentă, sau contactul direct al pielii cu diferite materiale sunt
factori responsabili ai pruritului.
- Din caua scărpinatului pot apărea: excoriaţii, eritem, papule,
infecţii ale pielii.
Dacă este cunoscută caua, ea se suprimă.
 în general, trebuie evitate săpunul şi apa p!nă la trimiterea
bolnavului la medicul dermatolog.
(e recomandă comprese umede datorită efectului vasoconstrictor. +ielea se
recomandă a fi curăţată. îndepărtarea excesului de apă de pe piele #ştergerea$ se face
prin absorbirea cu comprese sterile pentru a nu se irita pielea şi a caua m!n-cărimi
mai intense.
4.2. )ulburări
5uncţia secretoare a pielii este asigurată prin glandele sudoripare, care a0ută
secretorii
la reglarea temperaturii corpului.
a. B Dermatoa %e'orei&=
Se'oreea este o producţie excesivă de sebum #produs de secreţia glandelor 
sebacee$.
Dermita %e'orei&= este definită ca o afecţiune cronică a pielii, ating!nd mai ales
locurile unde se află multe glande sebacee.
b. B A&0eea 7u+!ar=

105
 

Este o tulburare frecventă a glandelor sebacee şi a foliculilor piloşi ai acestora. (e

caracterieaă prin preenţa unor come-doame, papule, pustule, noduli şi c*isturi.
5oliculii sebacei sunt numeroşi pe faţă, pe spate şi pe umeri. 'cneea apare în
general la adolescenţi. 'cneea se accentueaă la pubertate şi la adolescenţă pentru
că unele glande endocrine #ex. *ormonii androgeni$ stimuleaă glandele sebacee.
)ratamentul constă în a opri infecţia bacteriana, a preveni obstrucţia foliculilor, a opri
inflamaţia, a combate infecţia secundară #vei intervenţii$.
/RECI:ARE. înainte de a începe tratamentul, pacientul trebuie să ştie că afecţiunea
sa n-are nici o legătură cu alimentaţia, masturbaţia, activitatea sexuală sau alte idei
preconcepute de acest gen. "a fi sfătuit să se spele #faţa$ cu apă caldă şi săpun slab
de două ori pe i pentru a îndepărta grăsimea de la suprafaţa pielii. &omedoamele se
pot îndepărta cu a0utorul unor instrumente #speciale$. (e recomandă şi tratamente
medicamentoase #locale şi generale$. )ratamentul este de lungă durată.

<. +lanul de După culegerea datelor se stabilesc: 1$ problemele; /$ obiectivele; 3$ intervenţiile şi se

 îngrisire face 7$ evaluarea.

-  'lterarea stării generale #m!ncărime, inconfort$ legată de leiunile existente.

-.1. +roblemele -  îmbolnăvirea pielii #inflamaţie, scurgeri, cruste$ datorită grata0ului, traumelor
sau
pacientului şi infecţiei.
diagnosticul de -  'nxietatea şi depresia legate de sc*imbarea imaginii corporale #cauată de aspectul
nursing pielii$.

1. 4şurarea sau suprimarea m!ncărimii #pruritului$, a durerii, a inconfortului.

/. +revenirea evoluţiei nefavorabile.
-.$.
3. împiedicarea inflamaţiei, a scurgerii #emuirii$ şi a formării crustelor.
Cbiective 7. +revenirea infecţiei secundare.
pentru pacient <. %obiliarea resurselor psi*ologice pentru a pune capăt anxietăţii, depresiei.

1. Suprimarea pruritu+ui Hi a+i0area durerii

a$ Examinarea regiunii afectate pentru a încerca descoperirea cauei bolii. ' nu uita
că o criă de prurit generaliată poate proveni dintr-o alergie #medicamentoasă$.
b$ 5acilitarea vasoconstricţiei:
-.. 9ntervenţii - a menţine o temperatură răcoroasă în încăpere;
#autonome şi - a reduce la minimum îmbrăcămintea şi învelitorile;
delegate$ - a aplica pansamente umede, răcoroase.
- 4ngerea regiunilor uscate cu a0utorul cremelor şi loţiunilor. 'cestea din urmă sunt
aplicate după baie şi înainte de uscare pentru a facilita *idratarea pielii.
-  'plicarea de analgeice sub formă de loţiuni sau unguente #după prescripţia
medicului$.
-  'dministrarea sedativelor şi tranc*iliantelor prescrise.
$. A %e e7ita m'o+0=7irea pie+ii
- +rote0area pielii sănătoase contra maceraţiei atunci c!nd aplicăm pansamente
umede.
- 4scarea umidităţii prin buretare #tamponare$ nu prin fricţionare.
- 'tragerea atenţiei asupra riscului arsurii, atunci c!nd pansamentul e prea cald.
- (fătuirea pacientului de a folosi produse antisolare pentru a preveni distrugerile
provenite din sc*imbări c*imice cauate de raele solare.
AL5E /RECI:ĂRI pentru prevenirea îmbolnăvirii pielii sănătoase.
- (ăpunul poate irita o piele care este leată. C piele preent!nd de0a o regiune
erodată sau congestionată devine foarte sensibilă la toate produsele c*imice sau
traumatisme fiice.
- C frecare prea viguroasă a pielii cu un prosop #şervet$ este suficientă pentru a
106
 

provoca #declanşa$ o inflamaţie pe o leiune de0a existentă, care se va agrava şi se va

 întinde.
- Este deci esenţial de a îngri0i şi prote0a pielea prin evitarea folosirii săpunurilor 
deodoriante şi printr-o limpeire bună a pielii înainte de a o şterge cu ţesătură
uscată.
- 'desea, pentru îndepărtarea crustelor, se folosesc produse uleioase care înmoaie şi
care favorieaă îndepărtarea pansamentelor. De asemenea, pansamentele pot fi
 îmbibate cu ser fiiologic sau peroxid diluat 3.
3.A a&e %= retro&edee pro&e%u+ i0+amator 
a$ ' asigura continuitatea şi intermitenţa pansamentului umed
- după ca - pentru a reduce intensitatea inflamaţiei.
b$ ' urma corect prescripţiile medicului în aplicarea medica-
mentelor cu corticosteroii:
- masarea le0eră a medicamentului pentru a facilita penetraţia;
- prevenirea pacientului că folosirea îndelungată a steroiilor poate avea efecte
neplăcute #în particular - pe faţă, pleoape şi regiunile genitale$.
/RECI:ARE6
upta împotriva procesului inflamator #tratamentul sau medicaţia$ variaă în
funcţie de tipul leiunii #emuindă, infectată, uscată$.
-  în preenţa unei inflamaţii cu roşeaţă şi edem se aplică de preferinţă
pansamente umede.
- +entru tratarea dermatoelor cronice cu pielea uscată şi descuamată se
utilieaă emulsii *idrosolubile, creme, unguente şi paste.
- )ratamentul se modifică în funcţie de reacţia dermică şi trebuie aviat pacientul
să se ducă la medic atunci c!nd medicaţia sau pansamentul pare a-i irita pielea.
4.A &o0tro+a emuirea Hi pre7e0irea orm=rii &ru%te+or 
-  ' face pacientului băi şi pansamente umede pentru detaşarea exsudatelor şi
scoamelor.
-  îndepărtarea medicamentului cu ulei mineral înaintea unei noi aplicaţii.
- 5olosirea soluţiilor uşor astringente pentru a precipita proteinele şi a diminua
emuirea.
-  'sigurarea unei alimentaţii bogate în proteine dacă emuirea şi pierderea de
ser sunt în cantitate mare.
-  'dministrarea - conform prescripţiilor - medicamentelor orale şi locale.
5./re7e0irea i0e&<iei %e&u0dare
- )oate leiunile cutanate se consideră ca şi infecţioase p!nă ce va fi stabilit
diagnosticul. +oate fi vorba de boli infecţioase eruptive, de aceea este de dorit ca
pacientul să fie iolat #cameră cu un pat$; purtarea unui *alat de către toate persoa-
nele care vin în contact cu pacientul #în spital$.
- %asca este necesară în timpul sc*imbării unui pansament #în ca de arsuri pe
suprafeţe mari$.
- (pălarea m!inilor înainte şi după efectuarea manevrelor.
- %ănuşi - sunt necesare şi trebuie să fie puse de către toate persoanele care
vin în contact cu regiunile infectate.
- %anipularea tuturor materialelor sterile să se facă cu precauţie.
-în caul leiunilor infecţioase - pansamentele folosite vor fi arse pe c!t posibil.
- 'sigurarea medicamentelor prescrise - prin aplicarea pansamentelor ocluive
atunci c!nd e nevoie să se păstree medicamentul în contact permanent cu leiunea.
6.Mo'i+iarea re%ur%e+or p%io+o!i&e pe0tru a pu0e &ap=t
a0*iet=<ii Hi depre%iei.
- ' a0uta pacientul anxios să-şi regăsească încrederea, să-şi identifice
problemele şi a le găsi soluţii de reolvare #vei aspectul psi*o-social - care trebuie
avut în vedere$.
A%pe&tu+ p%io@%o&ia+

107
 

Dermatoele pot modifica #distruge$ grav înfăţişarea pacientului antren!nd iolare

socială şi privări de la tot felul de activităţi.
 'fecţiunile care se prelungesc pot avea efect nefast asupra vieţii persoanei,
conduc!nd la depresie şi la imagine de sine negativă.
<.7. Evaluarea: +ruritul poate constitui o 0enă constantă cu perturbarea somnului, intensificarea
sentimentelor negative duc!nd la oboseală accentuată.
+acientul îşi pune toată speranţa într-o îngri0ire bună şi în spri0inul personalului medical
care îl înţelege.
IM/OR5AN56 'sistentele să-şi stăp!nească sentimentele de aversiune, de repulsie
faţă de pacienţii cu dermatoe grave.
)rebuie să li se arate toată consideraţia şi atenţia pentru a nu agrava starea lor 
psi*ologică.
+acientul trebuie să poată să-şi exprime frica şi sentimentele negative care-l
stăp!nesc. 'u nevoie de căldură umană şi compasiune.
(-a obţinut:
- uşurarea m!ncărimii, a durerii, a inconfortuluil
- pielea sănătoasă nu s-a suprainfectatl
- s-a stopat inflamaţia
- s-au prevenit inflamaţiile secundare
- pacientul şi-a mobiliat resursele psi*ologice

/.
19./. INFECŢI
IŞIINFESTĂRIALE PIELII

1.I0e&<ii 'a&ter  ie0e #piodermite$

9mpetlgo Impeti!o - infecţie superficială a pielii cauată de streptococi. )ratament simplu, fără
5oliculita, antibiotice.
furunculul, Edu&a<ia pa&ie0tu+ui
carbuncul +acientul şi membrii familiei trebuie să se spele cu săpun bactericid cel puţin o
dată pe i. &urăţenia şi măsurile de igienă pot preveni propagarea bolii în alte regiuni
ale corpului şi transmiterea la alţi membri ai familiei. 5iecare persoană - prosop propriu
şi instrumente proprii.
?o+i&u+ita este o infecţie cu stafilococ a foliculului pilos. ?uru0&u+u+ este o inflamaţie
acută profundă a unuia sau a mai multor foliculi piloşi care ating dermul dimpre0ur.
Car'u0&u+u+ - este reultatul difuiunii unui furuncul care invadeaă mai mulţi foliculi
piloşi. (e caracterieaă printr-un abces al pielii şi a ţesuturilor subcutanate - şi este
cauat de o infecţie cu stafiiococi. &el mai frecvent apare la ceafă şi fese.
)ratament +entru a trata o infecţie cu stafiiococi, este important de a nu distruge pereţii protectori
#intenenţii induraţi care acoperă regiunea atinsă.
autonome şi +entru aceasta nu trebuie niciodată să se str!ngă #apese$ furunculul cu degetele #între
delegate$ degete$ şi nici pustulele.
)ratament 5urunculele, foliculitele, carbunculul sunt cauate de stafilococi, dar dacă sistemul
imunitar este atins - caua acestor infecţii foliculare pot fi şi bacterii gramnegative.
- (e recurge, în general, la antibiotice baate pe reultatul antibiogramei.
- &ompresele umede şi calde favorieaă vasculariaţia şi accelereaă
absorbţia furunculului şi a carbunculului. (e curăţă cu bl!ndeţe pielea învecinată cu
săpun antiseptic şi se aplică un unguent antiseptic pentru a preveni migrarea
bacteriilor în ca de ruptură sau inciie a leiunii.
- Dacă puroiul este colectat, o inciie cu bisturiul va accelera dispariţia durerii,
asigur!nd evacuarea directă a puroiului. (e penseaă leiunea şi se ard
pansamentele utiliate.
- +ersonalul de îngri0ire #asistentele$ trebuie să respecte ca la carte măsurile de
iolare ca să nu propage stafilococii. )rebuie să poarte mănuşi c!nd face îngri0irea
108
 

pacientului.
- )rebuie luate măsuri speciale pentru furunculele localiate la faţă. (-a
constatat că din caua unor manipulări, apar tromboe sinusale şi septicemii fatale.
+acienţii Acare preintă furuncule la perineu sau în regiunea anală vor fi sfătuiţi să stea
la pat şi li se recomandă antibiotice pentru a limita infecţia.
Educarea +entru a preveni şi înfr!na infecţiile cutanate cu stafilococi, trebuie eliminaţi agenţii
pacientului bacterieni nu numai de pe piele ci şi din mediul încon0urător.
- )rebuie crescută reistenţa pacientului şi menţinut un mediu încon0urător
curat.
- Dacă leiunea dreneaă se acoperă salteaua şi perna cu un plastic care se
deinfecteaă ilnic şi spălarea cearşafului, prosopului şi len0eriei - după fiecare
folosire.
$. I0e&<ii a+e ma i0ii
@ I0e&<ii mi0ore la nivelul m!inii şi al degetelor #tăieturi, înţepături, 0upuituri$ sunt
accidente banale, dar se pot infecta. De aceea trebuie luate măsuri de precauţie.
(pălarea cu apă şi săpun, aplicarea unui pansament adeiv - sau alt tip de pansament
- este suficient pentru vindecarea plăgii. Lu se recurge la antibiotice pentru a preveni
infecţia. 4n tratament local este mai eficace.
@ /a0ari<iu %uperi&ia+ este o infecţie #cu puroi$ în 0urul ung*iei. +rofilactic -
curăţenia #m!inii$.
 în caul infecţiei se introduce degetul în apă caldă şi cu a0utorul unei pense se ridică
ţesutul moale din 0urul ung*iei #din marginea ung*iei$ pentru a favoria scurgerea
puroiului. (e face cultură -antibiogramă- antibiotice. în ca de infecţie cu candida se
aplică local unguente fungicide.
@ /a0ari<iu prou0d este mai grav şi mai datorat streptococului; este localiat
la pulpa degetelor.
De obicei, este cauat de o înţepătură #cu ac de gămălie, ac simplu sau alt tip de
 înţepătură$.
)ratament: se procedeaă la inciia şi drena0ul leiunii ca să prevină necroa.
(e aplică pansament.
. I0e&<ii 7ira+e @ Ferpe% :o%ter #ona$ este o inflamaţie de origine virală caracteriată printr-o erupţie
erpes Toster  de veicule dureroase dispuse pe traiectul nervului.
)ratament: - calmarea durerilor;
- prevenirea complicaţiilor #infecţia, formarea cicatricilor etc$.
). Mi&oe - 9nfecţii cu ciuperci.
- +ot atinge părul, ung*iile şi pielea glabră.
M=%uri proi+a&ti&e Hi edu&a<ia pa&ie0tu+ui
Deoarece încălţămintea, ciorapii sunt mi0loacele propice de producere a ciupercilor la
nivelul picioarelor şi pentru că umiditatea favorieaă devoltarea ciupercilor sunt
necesare următoarele măsuri de prevenire:
- +ăstrarea pe c!t posibil a picioarelor şi spaţiilor interdigitale uscate.
- +urtarea ciorapilor din bumbac #materialul sintetic nu absoarbe umiditatea
aşa de bine$.
- (e sfătuieşte pacientul să poarte încălţăminte perforată, decupată pentru a
permite o mai bună aerisire a piciorului.
- Evitarea încălţămintei de cauciuc.
- 'plicarea pudrei de talc - sau pudre antifungice - de două ori pe i -
favorieaă păstrarea uscată a picioarelor.
- 'sistenta trebuie să sfătuiască pacientul şi familia despre
măsurile de igienă-toate regulile ce trebuie respectate pentru a
preveni contaminarea. 9mportant este ca fiecare membru al
familiei să aibă lucrurile proprii pe care le foloseşte #prosop,
pieptene, perie etc$.
 în general, umiditatea, căldura provenită din transpiraţie
predispune la infecţii. +acientul trebuie pe c!t posibil să evite
len0eria de nailon.
 în caul onicomicoelor #la ung*iile degetelor de la picioare
cauate de diferiţi tricofitoni şi c*iar de &andida albicans -
tratamentul este de lungă durată şi vindecarea limitată. (e
recomandă grieofulvină - şase luni sau c*iar un an per os #dar 
aceasta nu are efect asupra &andida albicans$. (e fac şi
aplicaţii locale cu antimicotice, clotrimaol etc.$
5. I0e%tarea
109
 

paraitar=
+ediculoa
/edi&u+oa #trei categorii de păduc*i pot produce această infestaţie: păduc*i de cap,
de corp şi de pubis$.
+ediculoa &apu+ui6 spălarea părului, limpeirea cu apă cu oţet şi pieptănarea cu
pieptene înmuiat în oţet pentru detaşarea lindinelor. în cauri extreme tunderea
părului. (e va face controlul întregii familii ilnic timp de două săptăm!ni.
+ediculoa de &orp - sc*imbarea len0eriei - c!t mai frecvent.
+ediculoa la nivelul pu'i%u+ui se transmite prin contact sexual. (e examineaă
regiunea pubiană cu a0utorul unei lupe. +ăduc*ii pot invada şi alte regiuni #axilă,
barbă, părul de pe torace, spr!ncene$.
)ratament: spălare cu apă şi săpun şi aplicarea de şampoane, creme, loţiuni
prescrise de medic.

S&a'ia - se aplică tratamentul prescris de medic şi respectarea unei igiene

riguroase.
I0e%tarea &u p+oH0i<e. Lu are tratament specific. (e aplică un tratament
antipruriginos.
(cabia

9nfestarea cu
ploşniţe

2.
19.
3.DERMITE DECONTACT

Dermita de contact este o inflamaţie frecventă, adesea acompaniată de eceme şi

care este cauată de reacţia pielii la diferite substanţe iritante sau alergice.
 'genţii iritanţi cei mai frecvenţi: săpunul, detergenţii, substanţele c*imice industriale
etc.
Dermitele #dermatoele$ alergice nu le tratăm aici în acest capitol.
)ratament #nursing$:
- (e determină distribuirea reacţiei #diferenţierea dermitei de tip alergic$.
- )rebuie cunoscute antecedentele pacientului.
- 9dentificarea agentului caual #vei întrebările de început$.
- Lu se va folosi săpun p!nă la vindecarea dermitei.
- De obicei se aplică o loţiune nemedicamentoasă pe suprafaţa eritematoasă şi
un pansament umed rece pe suprafaţa veiculară. )ratament prescris de medic.
Edu&a<ia pa&ie0tu+ui
- Evitarea căldurii, a săpunului şi frecarea regiunii.
- Evitarea medicamentelor locale în afară de cele prescrise.
- (pălarea pielii imediat după ce a fost expusă unui agent iritant.
- (pălarea vaselor numai cu mănuşi duble de bumbac şi a nu le purta mai mult
de 1<-/ minute.
- 'ceste directive trebuie urmate timp de 7 luni după vindecarea leiunilor,

110
 

pentru că pielea este încă sensibilă.

2.
19.
4.DERMATOZEINFLAMATORII(
NEINFECŢIO ASE)

1. /%oriai% #vei manif. clinice - la dermatologie$ - 'spectul psi*ologic: boală cronică

- duce pacientul la frustrare şi disperare. +ersoanele #din prea0ma lui$ au tendinţa de a
privi biar, de a face comentarii şi de a pune întrebări care-l pun în încurcătură pe
pacient, şi unele persoane c*iar îl evită.
+soriaisul epuieaă forţele pacientului şi îi fac viaţa insuportabilă.
 'dolescenţii resimt în mod cu totul particular efectul psi*ologic din caua
aspectului fiic.
5amilia este, de asemenea, afectată. )oate acestea degradeaă ambianţa
familială. De multe ori pacientul este ostil şi faţă de personalul de îngri0ire.
+roblemele de comportament ale pacientului #c*iar anxietatea$ sunt legate de
aspectul fiic.
)ratamentul fiind de lungă durată, adesea nu-l respectă.
)ratamentul medical trebuie respectat.
/. Dermite e*o+ia&ee
- Dermita exfoliacee este o afecţiune caracteriată prin inflamarea progresivă adesea
acompaniată de eritem şi descuamare mai mult sau mai puţin generaliată. Este
adesea asociată de frison, de febră, o stare depresivă şi prurit.
Dermita poate fi primară sau secundară unor boli. +oate apărea şi în urma unei
ingestii de medicamente în cantitate mare.
)ratamentul vieaă menţinerea unui ec*ilibru *idro-electrolitic şi prevenirea infecţiilor 
intercurente şi cutanate. )ratamentul se individualieaă şi se face în spital.
 'sistenta urmăreşte continuu pacientul din punct de vedere al aspectului pielii şi al
stării generale psi*ice şi fiice #semne de insuficienţă cardiacă, *ipotensiune$.
Educarea pacientului: îl va sfătui să evite de acum înainte agenţii iritanţi şi
medicamentele.
3. /emi!u% 7u+!ar 
Este o gravă afecţiune cutanată prin apariţia unor bule de diferite mărimi #1 cm p!nă la
7 cm$ pe o piele aparent sănătoasă sau pe mucoase #bucală, vaginală$.
+lanul de îngri0ire a pacientului cu pemfigus vulgar:
1. /ro'+eme+e pa&ie0tu+ui
-leiunile bucale sunt dureroase, cauate prin eroiunea şi ruptura bulelor;
- un deec*ilibru *idroelectrolitic posibil;
- o infecţie latentă a regiunii cutanate atinsă.
/. O'ie&ti7e6
- diminuarea durerii cauată de leiunile bucale;
- uşurarea inconfortului datorită stării pielii;
- restabilirea ec*ilibrului *idroelectrolitic;
- prevenirea infecţiei.
3. 5ratame0tu+ #nursing$:
- medicamentos - respectat, notarea funcţiilor vitale şi vegetative a simptomelor;
- pansamente umede şi reci, sau băi cu efect protector şi liniştitor;
- băi cu permanganat de potasiu - prote0eaă infecţia şi are şi efect deodoriant.
După baie se usucă pielea complet, I pe cearşafuri se preseaă talc;
- igiena bucală minuţioasă;
- asistenta se va purta acord!nd o atenţie specială pacientului pentru
ameliorarea moralului şi stării depresive.

2.
19.
5.ULCERE ŞITUMORIALE PŒ LI
I

111
 

@ ;+&ere+e 2 cauate prin deficit de circulaţia arterială sau venoasă. 'pare la

pacienţii care suferă de afecţiuni vasculare periferice, de ateroscleroă, boala
?aJnoud, boala varicoasă. +entru ulcere 2 pericol de infecţii secundare.
@ E%&are de de&u'it se produc la pacienţii imobiliaţi la pat. +rincipalul obiectiv
al asistentei care îngri0eşte un bolnav imobiliat este de a preveni producerea
escarelor.
)umori
5umori 'e0i!0e - nevi pigmentări #grains de beautF$, angioame, c*isturi, lipoame,
fibroame etc.
Ci%turi+e pie+ii - sunt cavităţi acoperite de epiteliu şi conţin!nd lic*id sau materie
solidă #c*isturi sebacee$.
)ratamente: se îndepărteaă c*irurgical sau se trateaă #unele$ cu soluţii.
Lursing - în funcţie de ca.

2.
19.6.CANCER ALPIELII

)ipuri de cancer:
- epitelioame basocelulare;
- epitelioame spinocelulare;
- melanom malign #vei cursurile de specialitate$
Edu&area pa&ie0tu+ui6
- examen de control cu regularitate #inclusiv ganglionii
adiacenţi$;
- evitarea expunerii inutile la raele solare;
- să nu utiliee lămpi solare pentru bronare;
- purtarea unor îmbrăcăminţi protectoare #ex. pălărie cu
bordură lată, îmbrăcăminte cu m!neci lungi etc$;
-tratarea nevilor pigmentări dacă sunt cu localiare expusă
la frecare şi iritare;
- supraveg*erea tuturor semnelor de malignitate a nevilor 
#ex. creşterea de volum, ulceraţia, *emoragia$

2.
19.
7.CHIRURGIA ESTETICĂ

I0ter7e0<ii O'ie&ti7e /ro&edeu

- rinoplastie - ameliorarea formei - se îndepărteaă excesul de os sau cartilagiul
nasului
- supraveg*erea tuturor semnelor de malignitate a nevilor 
#ex. creşterea de volum, ulceraţia, *emoragia$
- mentoplastie - ameliorarea - inciia se face în gură #se implanteaă
- plastie pentru profilului silicon sau plastic$
riduri #faţă, - corectarea unei - inciia se face în faţa urec*ii
ridurile dintre urec*i diforme - se poate folosi implant de silicon sau
spr!ncene se - îndepărtarea plastice
 îndepărteaă$ ridurilor  - se fac două inciii: una la pleoapa
- otoplastie superioară şi una la pleoapa inferioară.
- blefaroplastie
#pleoape$

112
 

 ANEX A 1

No<iu0i %umare de a0atomie Hi iio+o!ie a

%i%temu+ui uri0ar 

Nero0u+

Si%temu+ uri0ar este format din:

doi rinic*i, două uretere, o veică şi o
uretră (i!. )$#.
5iecare rinic*i este alimentat printr-o
arteră renală şi drenat printr-o venă -
vena renală (i!. )#. 'rtera provine
din aorta abdominală, iar vena se
varsă în vena cavă inferioară.
4nitatea morfofuncţională a rinic*iului
este 0ero0u+. a om fiecare rinic*i
este constituit din aproximativ 1 milion
de nefroni. 5iecare nefron cuprinde un
glomerul #lui %alpig*i$ şi tubul renal
#tubul contort proximal, ansa lui enle
şi tubul contort distal, tubi colectori$
(i!. ))#.

,+omeru+u+ +ui Ma+pi!i

Glomerulul lui %alpig*i este format dintr-o reţea de

vase capilare arteriale #alimentat prin arteriole aferente şi drenat prin arteriole eferente$. Glomerulul este
acoperit de o capsulă sub formă de cupă, cu pereţi dubli numită capsula lui 8oSman şi a cărei cavitate
comunică cu lumenul tubului contort proximal (i!. )-#.

113
 

C=i+e uri0are

&ăile urinare repreintă ansamblul de canale pe care urina le parcurge p!nă la eliminarea în exterior. 'ceste
canale sunt: calicele, bainetul, ureterul, veica l uretra.

Gai0etu+
numai un reervor pasiv, ci prin capacitatea lui contrac-tilă a0ută progresarea urinei spre căile urinare
următoare . #urFter, veică, uretră$.

114
 

;reteru+ este un canal lung de aproximativ /< cm ai cărui pereţi sunt formaţi din trei tunici #mucoasă,
musculoasă, fibroasă$, este peristaltismul.

Vei&a este un reervor musculo-membranos în care urina se acumuleaă temporar în intervalul dintre
micţiuni. 'nsamblul de fibre musculare al veicii formeaă muşc*iul veical #detrusor$ prin contracţia căruia
veica se goleşte în timpul micţiunii. &onfiguraţia interioară a veicii: suprafaţa internă preintă trei orificii -
două orificii laterale ale ureterelor şi un orificiu median al uretrei. 'ceste trei orificii delimiteaă o onă
triung*iulară numită trigon (i!. )#.

115
 

;retra - tub excretor al veicii. a femei este aşeat înapoia simfiei pubiene în pereţii anteriori ai
v a g i n u l u i . 'tunci c!nd nu este dilatată, diametrul este în 0ur de = mm şi lung de aproximativ 3,6 cm.
Crificiul exterior al uretrei este situat între clitoris şi orificiul vaginal. a bărbaţi uretra măsoară cea 1=-/ cm
lungime, situată imediat sub veică, traverseaă vertical prostata, pătrunde diafragma uro-geni-tală apoi
străbate penisul de-a lungul şi se termină în extremitatea exterioară din meatul uretral.

?iio+o!ie

116
 

Lefronii contribuie
la formarea urinei şi regleaă compoiţia s!ngelui #*omeostaia$. Lefronii elaboreaă
urina în trei etape principale:
- ultrafiltrarea glomerulară;
- resorbţia tubulară;
secreţia tubulară

;+trai+trarea !+omeru+ar=

4ltrafiltrarea glomerulară se desfăşoară pe baa unor forţe  presinale antagoniste - forţele (tarling - unele
stimul!nd, altele opun!ndu-se ultrafiltrării. 'ceste forţe sunt:
presiunea intracapilară *idrostatică;
- presiunea oncotică intracapilară;
- presiunea *idrostatică intratubulară #egală cu cea din capsula 8oSman$;
- presiunea oncotică intratubulară - negli0abilă, în afară de aceste forţe, ultrafiltrarea
depinde şi de dimensiunea patului capilar glomerular şi de permeabilitatea capilarelor.
/RECI:ARE. %ecanismul de diluţie, de concentrare, de evacuare a urinei depinde şi de alţi factori #nervoşi,
*ormonali etc.$.
+rin capsula lui 8oSman sunt filtrate cele mai multe dintre substanţele conţinute în plasmă (i!. 7>$. în
mod normal celulele sanguine şi cea mai mare parte din proteine nu sunt filtrate. 4rina glomerulară are deci
o compoiţie analogă cu cea a plasmei sanguine cu excepţia proteinelor care sunt reţinute în plasmă.

?esorbţia tu-bulară reţine substanţele de care organismul are nevoie: apa, glucoa, aciii aminaţi şi anumiţi
ioni #LaN&3$. Dintre acestea toată glucoa filtrată prin glomerul #1/< mgB1 mlBmin$ este reabsorbită
prin tub. 'numite substanţe nu sunt deloc reabsorbite şi astfel sunt eliminate complet. 'ceste substanţe sunt
aşa-isele %u'%ta0<e =r= pra! #creatinina$. 4nele substanţe sunt absorbite parţial. Eliminarea lor nu are
loc numai dacă concentraţia substanţei în s!nge atinge un anumit nivel. +este acest procent #concentraţie$
ele nu sunt reab-sorbite2glicourie. 'ceste substanţe sunt aşa-isele %u'%ta0<e &u pra! #ex. glucoa$.
(ubstanţele c*imice de care organismul nu are nevoie sunt evacuate în urină prin secreţia tubulară;
deşeuri metabolice şi toxice #cataboliţi$ medicamente, ioni #, amoniu$. Din caua secreţiilor ionilor de
*idrogen şi amoniu, urina are un p normal de =. +oate însă să variee între 7,=-6 în funcţie de regimul
alimentar.
De asemenea, excreţia ionilor de  şi a ionilor L  şi prin conservarea bicarbonatului de sodiu #La&3$
rinic*iul contribuie la menţinerea p-ului sanguin normal #>,3<->,7<$.
DE ?E_9L4): deoarece filtrarea glomerulară este influenţată de presiunea sanguină, atunci c!nd
tensiunea arterială scade #ex. stare de şoc, *emoragie, des*idratare severă etc$, filtrarea glomerulară
diminua şi înceteaă complet c!nd tensiunea arterială este sub = mm g.
?inic*iul este organul excretor cel mai important. El elimină substanţele nefolositoare reultate din
metabolism. 4rina este compusă în principal din apă #O< din volumul tota al urinei$. C persoană normală
ingeră în 0ur de 1-/ 9 apă pe  din care 7-< ml este excretat prin urină. ?estul se elimină prin piele,
 

respiraţie, materiile fecale.

Electroliţii cum sunt: sodiul, potasiul, clorul, bicarbonaţii şi arţ0i ioni mai puţin importanţi sunt de asemenea
excretaţi prin urină.
C altă categorie de substanţă sunt produşii de degradare ai. metabolismului protidic #uree, fosfaţi,
creatinina$. 4rina elimina de asemenea şi acid uric.

117
 

;ri0a reidua+= Hi mi&<iu0ea

4rina elaborată prin rinic*i este transportată de la bainet la veică prin uretere. 'cest transport este facilitat
prin undele peristaltice ale ureterelor.
a intrarea ureterelor în veică nu există nici un sfincter, refluxul urinei în uretere este împiedicat prin natura
unidirecţională a undelor peristaltice. &!nd însă veica este foarte dilatată din caua vreunei boli, presiunea
crescută poate să producă o dilatare a ureterelor şi refularea urinei. 'ceasta poate produce infecţii
#pielonefrite$ şi deteriorarea lor din caua presiunii #*idronefroă$.
+resiunea în veica urinară, în mod normal, este scăută, în cea mai mare parte a caurilor senaţia de a
urina se face simţită atunci c!nd veica conţine în 0ur de 3 ml urină. a 7 ml se simte că veica este
plină.
Eliminarea urinei prin uretră se produce #prin control voluntar$ datorită relaxării sfincterului extern al uretrei şi
datorită contracţiei muşc*iului veicii urinare. %uşc*iul sfincterului extern al uretrei este inervat din porţiunea
sacrată a măduvei spinării. &ontracţia muşc*iului veical este datorată unui reflex controlat prin sistemul
parasimpatic. &entrul reflex se află în porţiunea sacrată a măduvei spinării.
(istemul nervos simpatic nu 0oacă rol esenţial în cursul micţiunii însă el împiedică lic*idul seminal de a
penetra în veică în timpul e0aculării.
&*iar dacă evacuarea veicii este reglată printr-un reflex, ea poate totuşi, să fie voluntar declanşată sau
oprită prin influxul nervos trimis de la regiunea voluntară a encefalului, căci encefalul regleaă sfincterul
extern. "edem deci că micţiunea este reultatul unei combinaţii de influx nervos involuntar şi voluntar.
C metodă pentru a studia funcţia veicii #reflexul de contracţie$ este cateterismul veical. +rin această
metodă se poate măsura cantitatea de urină rămasă în veică după micţiune #urina reiduală$. în condiţii
normale această cantitate nu depăşeşte < ml. #%etoda prin cateterism se practică rar pentru că există
riscul de infecţii$. C altă metodă -cistomanometria.

 AN E X A 2
Dete&tarea 'o+0a7i+or &u ri%& de apari<ie a e%&are+or 
,RILA L;I NOR5ON6
1/-1= risc crescut
6-11 risc mi0lociu
7- > risc mic

118
 

S5ARE MOGILI5A5E CON5ROL S5ARE ?I:ICĂ

MIN5ALĂ S?INC5ERIAN
 'lert 1 %obil, inde- 1 &ontroleaă 1 8ună 1
pendent sfincterele
&onfu / '0utor la mers /  'ccident / %edie /
excepţional
9nert, apatic 3 (tă singur în 3 +ierderea con- 3 %ediocră 3
fotoliu trolului sfinc-
terului urinar 
9nconştient 7 Tace la pat 7 +ierderea 7 ?ea 7
controlului celor
două sfinctere

Lumerele de la 1 la 7 repreintă gradul de dependenţă a bolnavului.

)otali!nd aceste numere pentru cele 7 aspecte urmărite #starea mintală, mobilitate, control sfincterian,
stare fiică$ obţinem gradul de risc şi în funcţie de acesta se vor aplica îngri0irile de prevenire a escarelor.

Foaiecoti
dianădeî ngri
jireşisupravegherea
punctel
ordeati ngere

5oaie de supraveg*ere: Lumele bolnavului: +opescu 1. /re7e0irea e%&are+or

(ecţia...
Tiua........ +at...
(c*imbarea poiţiei Dg. emiplegie stg.
C?' DD D( DD D" +revenirea escarelor Cbservaţii (emnătura asistentei
=:  %asa0 1<[ -h reg. sacrală -X
călc!i
6:  %asa0 1[ -I tro*anter, umăr  @+acientul
-X maleolă, călc!i murdarA a fost
spălat
1:
1/:
17:
=:

Le!e0d=6
DD 2 Decubit dorsal D( 2 Decubit lateral st!nga
DD 2 Decubit lateral dreapta D" 2 Decubit
ventral

119
 

CONS5AN5ELE GIOLO,ICE ALE ANALI:ELOR DE LAGORA5OR

?EL;L  ANALI:EI VALORI  DE RE?ERINŢĂ MOD;L  DE RECOL5ARE OGS .

HEMOLEUCOGRAMA b27,<-<,< milioaneBmm3
ematii f2 7-< milioaneBmm3
emoglobina b2 17-1= gr; 6,<-1,< mmolBl f2 1/-1< gr; >-O,<
mmolBl
ematocrit 7-7<<; ,7-,7< ^Bl
"aloarea globulară #".G.$ 1
E% #b eritrocitară medie$ /6-33
&E% #concentraţia eritrocitară medie a b$ 3/-3>
"E% #volum eritrocitar mediu$ 63-O> / ml s!ngeBED)'
?eticulocite <-/o
)rombocite 1< -7 Bmm3
eucocite 7 -6 Bmm3
5ormula leucocitară: 3-<
- neutrofile nesegmentate =->
- neutrofile segmentate /-3
- euinofile /-7
- limfocite 7-6
- monocite
?eistenţa globulară ,7/-,37 < ml s!nge pe perle
".(.. <-1 la 1 * ,7 citrat  1,= ml s!nge
1-/ la / *
E!E "E COAGULARE# ).Q 2 1/A-1=A ). ,< ml oxalat de sodiu  7,< ml OGS.
). Quic ). oSel 2 OA- 1<A 6<- s!nge
9ndice de protrombină 1
<< c*eag 7< ser - la / * 3 < ml s!nge
)impul de refracţie a c*eagului c*eag > ser - la /7 * peste 6<  ,< oxalat de sodiu  7,< ml s!nge
?etracţia c*eagului plasmatic

120
 

)impul de s!ngerare /-7 minute din lobul urec*ii

)impul de coagulare 6-1 minute
$ROE%NOGRAMA >-6 gr; 1=-16 mEKBl <-=;
+roteine totale 3,6-7,= gr 7 /,6 gr 1
- 'lbumine
- Globuline
- raport 'BG
Electroforea: alfa12 /-7,< alfa/  <-= ml s!nge
- globuline alfa, 2 =-1/ beta 2
- globuline alfa/ 6,<-13,3 gama 2
- globuline beta 13-/
- globuline gama
9munoeloctroforea: lgG21/ microgrB1 ml 1/6 4.lBml lg'2
#9gG; 9g '; 9g %$ 17-7/ microgrB1 ml 1=/ 4.l.Bml lg%2 <-1<
microgrB1 ml /<> 4.l.Bml
)ibrinogen /-7 mg: <,66-11,>= micromolBl ,< ml citrat de sodiu  7,< ml s!nge
Glicemie 6-1/ mg; 7,77-<,<< mmolBl - 1-/ ml s!nge pe florura de sodiu
#met. &recelius$;
- *eparina; sau fără anticoagulant;
#pt. analioare$

4reea sanguină /-7 mg; =,> mmolBl 1,>-6,3 mmolBl / ml s!nge OGS.
#metoda itac*i$
 'cid uric 3-< mg ,16-,7/ mmolBl / ml s!nge
1<<-77 micromolBl
&reatinina ,=-1,3 mg; =-13 micromolBl; 77-O> / ml s!nge
micromolBl #pt. analiorul itac*i$
 '.(..C. / 4Bml 7 ml s!nge
Haaler-?ose 1B1= 3 ml s!nge
&omplement seric = 1/-/< 4Bml / ml s!nge
)estul &oombs negativ ,< ml citrat  7,< ml s!nge
 'glutinare la rece p!nă la 1B1= ,7 ml citrat 1,= ml s!nge
?.8.H. 7 ml s!nge
9CLCG?'%' (E?9&: La213<-1<mEKBl;3-3< mg; 13<-1<mmolBl < ml s!nge
#La, N, &a, &9, %g$ N23,<-<mEKBl; 1<-/1 mg; 3,<-<, mmolBl la copii /-3 ml s!nge
&a27,<-<,<mEKBl; O-11 mg; /,1-/,= mmolBl

121
 

&l2O<-11 mEKBl; 3<-3O mg; O>-1< mmolBl

%g21,<-3 mEKBl; ,>-1, mmolBl
p-ul sanguin >,3->,7 pe *aparină, în condiţii de
anaerobioă #sau cu aparatul
+roteina & reactivă preent sau absent  'strup$ / ml s!nge OGS.
?eerva alcalină #?'$Glucoa = fosfat de*idrogenaa #G =- +D$ preentă 2 normal
<3->< voi &CB1 ml s!nge; />mEKBl /7-3 1 ml cu
?eervă alcalină împreună s!nge pe *eparină < picături
p-ul
mmolBl deficitul în G= +D predispune la *emoliă
se determină ai la aparatul 'strup
Cxigen EN&%ME  în s!ngele arterial / 7-13 4.9.;ml-I/
vol.B1 natBl
s!nge - metoda manuală
în s!ngele
).G.+. #)ransaminaa glutamico-
venos piruvică$
1/-17 vol.B1 >.<-/74.N.;
ml s!nge colorimetrică
&elule lupice preente sau absente ,<-1,= micromolBml; -I =>natBl
1 -ml
analior
s!nge itac*i
pe *eparină < picături
).G.C. #)ransaminaa glu tamico- <-1> 4.9.; -I/=> natBl -metoda manuală O-37
&rioglobuline oxalacetică$ preente sau absente4.N. colorimetrică ,< ml oxalat
,=-/,3  7,<ml s!nge
micromolBml
-I =3 natBl - analior itac*i
 'lfa 1 fetoproteina  'ldolaele preent sau absent 1-/4.(.; 7-6 4 / ml s!nge

5osfataa alcalină /-= u 8odansJ; adulţi-1=3-7=< natBl 1<-3< <ml s!nge

4.9.B9; #analior itac*i$ - 333 -I 6 natBl
#metoda manuală colorimetrică$ copii - /-3 ani -I
11 / natBl 7-= ani -I 1 =7 natBl >-1/ ani -I
1/  natBl 13-1> ani -I fete -I > 7> natBl băieţi
-I 1< = natBl
 'milaa #Diastaa$ pancreatică 1=-3/ 4.H.; 11>-<  natBl <<-1O micro
atBl
&olinesteraa 16-/6 micromolBmlB* #metoda uerga$ 3-6 4Bml
#metoda Ellman$ 13/ micromol
ipide totale <-O mg
&olesterol total 1<-/< mg; 7,>-=,> mmolBl ; <-/ mg /-7 ml s!nge
5osfolipide #analior itac*i$
)rigliceride colesterol esterificat =-> #1/-1= mg$
1<-/ mg < mg
ipidograma: 1O-77
- alfa lipoprotFine <-/<
- pre-beta lipoprotFine 3O-=
- beta lipoprotFine -/
- c*Jlomicroni
)imol -< 4.%c agen < ml s!nge
#,/-4 fotometrice$
8ilirubinemia ,7-1 mg #totală$; 1>,1 mmolBl bilirubina / ml s!nge
directă -,/ mg 7,/6 mmolBl bilirubina
indirectă ,/-,6 mg
(ideremia O-17 microgr.; 1=,1-/1,1 micromolBl )rebuie 1 ml s!nge direct într-o eprubetă
consultate valorile normale în funcţie de metode şi cu ac de platină fără seringă în sticla
reactivi. deferată
 'lcoolemia   - < ml s!nge
 'moniemia 177 4 g în plasmă; /3-7 micromolBl
)iroxina T4 7,<-11,> microgrBdl
122
,6-1,6 ngrBml
)( ,/3-3,6 micro4Bml
 

123
 

+reciări:
&antitatea de s!nge necesară pentru analioarele automate este de < ml pentru absolut toate examinările bioc*imice executate de aparat.
"alorile de referinţă sunt date cu titlu orientativ pentru că acestea variaă în funcţie de metoda analitică folosită şi de aparatură. Crice valoare de referinţă trebuie corelată cu
metoda şi aparatul cu care se efectueaă.

"alorile probelor de clearance sunt consemnate la capitolele Explorări astfel:

- probele de clearance renal la paginile: 3>; 36; 3O;
- probele de clearance *epatic la paginile: 76; 7O.

VALORILE DE RE?ERINŢĂ DIN LICFID;L CE?ALO@RAFIDIAN L.C.R.

?EL;L  ANALI:EI VALORI  DE RE?ERINŢĂ

&loruri 1/-13 mEKBl; 11O-131 mmolBl; >,/->,< gr
 'lbumina 11-76 mgB1 ml
Glucoa <->< mgB1 ml; /,>-7,7 mmolBl
+resiune >-16 mm apă #poiţie de decubit$
&alciu 1,/-1,37 mmolBl; /,1 - /,> mEKBl
7,/-<,7 ngB1
%agneiu ,<<-1,/33 mmolBl

VALORILE DE RE?ERINŢĂ ALE ELIMINĂRILOR ;RINARE

?EL;LANALI:EI VALORI  DE RE?ERINŢĂ OGSERVAŢII

?eacţia p 'cidă 7,6 - =,6
Densitatea 116 - 13
 'moniac ,= - ,6 gB/7* 7/ mmolBi
 'ot total /-3 grB/7*

124
 

4ree /=grB/7*; 1==-<6/,> mmolBl

 'cid uric ,7-,> gr B/7*; 3-1/mmolBl < ml din urina de /7 *
&reatinina 1= mg 1 ml din prima urină
b21-1,<gr o f2,< grI
&orpi cetonici 1-/ mgB/7 ore
lonograma urinară # La,N,&9,&a$ 31/-=/> mmolB/7 ore . < ml din urina de /7 ore
La 2 16-/1> mEKBl
N 2 7- 6 mEKBl
&a 2 >-1< mEKBl ,1-,7
grB/7 * 1<-/ mgB1ml
3,<-< mmolBl
&9 2 1>-/<< mmolB/7 *
mEKB/7 *
 'milaa 1=-=7 4.H p!nă la
13.37 natBl <<-/1O
microatBl /7->= 4.ml
1> &etosteroiii 3<-6< mmolB/7 * 1 ml din urina de /7 *
b21/-1< mgB/7 * 31->= micromolBi f2 6-1 mgB/7 se va specifica volumul de urină
* /1-</ micromolBi copii - sub > ani o 1,3 mgB/7
* >-1/ ani o 7 mgB/7 *
 'cidul vanilmandelic #'.".%$ 1-3< mmolBl 3,<-37,< micromolBi
+roteina 8ence ^ones -
1< ml din urina de /7*

125
 

126
 

127