Televiziunea 

poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru

transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.

Cuprins

 1Istoric
o 1.1SmartTV
 2Standarde de difuzare
 3„Victime”
o 3.1Cinematograful
o 3.2Mijloacele de informare în masă
o 3.3Războiul televiziunilor
 4Note
 5Legături externe
 6Vezi și
 7Bibliografie

Istoric[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria televiziunii.
Ca și radioul, televiziunea este o invenție a perioadei interbelice, deși primele principii au început să
se studieze încă din secolul al XIX-lea. După ce inventatorii au găsit căi de transmitere a sunetului
prin radio și telefon, au început să caute metode de transmitere a imaginii. În prima parte a secolului
20 s-au pus bazele ideii de televiziune. Au fost 2 inventatori independenți care au pus bazele
sistemului de televiziune: Philo Farnsworh și Vladimir Zworykin. În 1927, Philo, în vârstă de numai
20 de ani, a transmis primele imagini electronice în laboratorul lui din San Francisco. Imaginile au
fost o simplă linie neagră care doar a fost rotită ca să se vadă dacă televiziunea poate înregstra și
produce mișcarea ei. Prima televiziune nu a avut sunet și imaginea era alb-negru, fără alte culori.
Primul televizor s-a vândut în Statele Unite în 1938. Din 1960 s-au introdus: televiziunea color,
sunetul stereo, și a apărut televiziunea prin cablu care permite recepționarea mai multor canale de
televiziune de la mai multe stații. Au trecut mai mult de șaizeci de ani de când, pe un ecran sferic,
apărea prima imagine a unei prezentatoare. Televiziunii îi vor trebui mai puțin de zece ani pentru a
evolua de la faza încercărilor de laborator la un început de realitate industrială. Imediat după
terminarea războiului lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face într-un ritm alert,
astfel că în 1951, în S.U.A. existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3
televizoare la același număr de locuitori. În 1951, televiziunea apare și în țări considerate drept
sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.
Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni. Din
punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcții: prima este aceea de a recepționa informații
electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, și tratate corespunzător, uneori cu
ajutorul telecomenzii. Cealaltă funcție constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost
selectate și modulate, în imagini care să capteze ochiul și urechea telespectatorului.

SmartTV[modificare | modificare sursă]
Apariția televiziunii digitale a permis inovații precum televizoarele inteligente. Un televizor inteligent,
denumit uneori televizor conectat sau televizor hibrid, este un televizor sau set-top box cu
caracteristici integrate Internet și Web 2.0 și este un exemplu de convergență tehnologică între
computere, televizoare și set-top box-uri. Pe lângă funcțiile tradiționale ale seturilor de televiziune și
set-top box-urilor furnizate prin intermediul suporturilor tradiționale de radioteleviziune, aceste
dispozitive pot de asemenea să furnizeze servicii de Internet TV, interactive media online, conținut
de top, precum și media streaming la cerere și acces la internet. Aceste televizoare sunt pre-
încărcate cu un sistem de operare.[1][2][3][4]
Smart TV nu ar trebui să fie confundată cu Internet TV, Internet Protocol (IPTV) sau cu Web
TV. Televiziunea pe Internet se referă la recepționarea conținutului de televiziune pe internet în loc
de sistemele tradiționale - terestre, prin cablu și prin satelit (deși internetul este primit prin aceste
metode). IPTV este unul dintre standardele emergente ale tehnologiei de televiziune pe internet
pentru utilizarea de către radiodifuzorii de televiziune. Televiziunea web (WebTV) este un termen
folosit pentru programele create de o mare varietate de companii și persoane fizice pentru a fi
difuzate pe Internet TV. Un prim brevet a fost depus în 1994[5] (și a fost prelungit în anul următor)
[6]
 pentru un sistem de televiziune "inteligent", legat de sistemele de prelucrare a datelor, prin
intermediul unei rețele digitale sau analogice. Pe lângă faptul că este legată de rețelele de date, un
punct cheie îl reprezintă capacitatea de a descărca automat rutinele software necesare, în funcție de
cererea unui utilizator, și de a-și procesa necesitățile. Producătorii principali de televiziune au
anunțat producția de televizoare inteligente numai, pentru televizoarele de mijloc și de ultimă
generație în 2015.[7][8][9]

Standarde de difuzare[modificare | modificare sursă]

Repartizarea în lume a sistemelor de codificare a informației de culoare

Modul de transmitere a semnalelor de televiziune este strâns legat de tehnologiile disponibile pentru
implementarea sistemelor de înregistrare, procesare si difuzare către publicul larg a emisiunilor
produse. Într-o emisiune de televiziune analogică, parametrii semnalului de televiziune:
luminozitatea, culorile și sunetul sunt reprezentate de amplitudinea, faza și frecvența unui semnal
analogic.
Semnalele analogice sunt acele semnale care variază într-un interval continuu de valori posibile, dar
la achiziția, procesarea și transmiterea semnalelor intervin o mulțime de limitări și de semnale
perturbatoare exterioare (zgomote electronice și interferențe) sau altele generate chiar de
echipamentele utilizate. Un sistem de televiziune analogic preia semnalele de luminanță, crominanță
(într-un sistem standardizat de culoare), semnale adiționale de sincronizare (pe orizontală și pe
verticală), plus semnale audio aferente și le trimite ulterior printr-o transmisie ce utilizează unde
radio către telespectatori. Sistemul de transmisie cu unde radio include de asemenea și posibilitatea
unui mijloc de selectare a canalului de televiziune pentru care telespectatorul optează.
De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe standarde și sisteme pentru televiziunea analogică,
[10]
 care au rolul de a determina parametrii necesari semnalelor utile, începând cu numărul de linii de
scanare, frecvența de afișare pe verticală (numărul de cadre), lățimea benzii de radiofrecvență
ocupată de transmisia semnalului (lățimea canalului), gama de frecvențe, lățimea de bandă video,
tipul de modulație sau separarea între purtătoarea de semnal video și purtătoarea semnalului
audio. [11]
Ulterior, la apariția sistemelor de televiziune în culori, sistemele de înregistrare și redare a informației
de culoare au utilizat pentru codificare cu una dintre cele trei scheme de codare a culorilor: NTSC,
PAL sau SECAM.

„Victime”[modificare | modificare sursă]
Cinematograful[modificare | modificare sursă]
În 1946 în SUA și Marea Britanie un adult se ducea la cinematograf, în medie, de treizeci de ori pe
an. Departe de a fi mulțumită că a luat locul cinematografiei, televiziunea tinde chiar să absoarbă
cinematografia ca activitate economică. După ce a distrus, nu cinematografia, ci independența
economică a acesteia, televiziunea se hrănește din substanța cinematografiei și o menține în stare
de supraviețuire.

Mijloacele de informare în masă[modificare | modificare sursă]

Ele sunt radioul și presa. Radioul încă mai deține supremația, prin calitatea sunetului FM stereo, și
prin prețuri modice. În ceea ce privește presa, televiziunea s-a lovit de o fortăreață mai veche decât
radioul. Așa a apărut un segment înfloritor, și anume cel al „ghidurilor TV”. Metoda de luptă a
grupurilor de presă este „If you can't beat them, join them” (dacă nu poți să-i învingi, alătură-te lor).

Războiul televiziunilor[modificare | modificare sursă]

Televiziunea americană își depășește vecinele, Canadiană, Mexicană, Sud-Americană. Ea este cea
mai veche, cea mai bogată, cea mai diversificată, cea mai privită. O glumă a specialiștilor în
domeniu sună în felul următor: „Oare televiziunea americană este un pleonasm?”. Este dificil să
susții contrariul, mai ales că americanii au inventat mare parte din tot ce ține de televiziune, de la
tehnologii de transmitere și prezentare a informației (televizoare, cablu, sateliți), până la modalitățile
de reglementare cum ar fi: măsurarea audienței, sistemele de rețele. Resursele de care dispun
posturile de televiziune americane sunt de patru ori mai mari decât cele alte posturilor japoneze, a
doua piață în domeniu. Cu aproximativ de patru ori mai multe cămine decât Franța, ea este de 12 ori
mai bogată. Acest lucru îi permite să investească mai multe fonduri într-un episod al unui serial,
decât poate investi cinematografia europeană într-un lung metraj obișnuit, sau să transmită la
anumite evenimente cu mai mulți comentatori pe o rețea decât are în total un mare post european.
Rezistența europeană - Televiziunile europene au în spate o lungă tradiție de cooperare. Încă
din 1946 țările din Vest și Est au format OIRT pentru a folosi echitabil undele
electromagnetice. Războiul rece a determinat țările din Europa de Vest să formeze UER (Uniunea
Europeană de Radiodifuziune) ale cărei obiective sunt de a reglementa și facilita schimburile de
programe, și de a negocia, în numele țărilor membre, contractele de retransmitere a evenimentelor
televizate care au loc în afara zonei europene. UER își va afla legitimitatea în bursa de schimburi de
actualitate, sub numele de „Eurovision". Se poate spune că din motive financiare și culturale, în
același timp, televiziunile publice nu mai sunt în măsură să promoveze o televiziune pan-europeană.
În concluzie, unii estimează că deceniile viitoare, vor fi dominate de două fenomene, și anume:
dizolvarea modelelor europene în favoarea modelelor americane și dezvoltarea intensivă și
extensivă a televiziunii în lumea a treia. O importantă contribuție la aceste două evoluții își va aduce
dezvoltarea tehnologiei sateliților.
Din punct de vedere economic, televiziunea este o filieră organizată în jurul a două piețe.
  Piața primară – Aceasta este locul de schimb între difuzorii și consumatorii de
televiziune, adică telespectatorii. Contra unui abonament, telespectatorul are acces la
imagini ordonate într-o grilă de programe.
 Piața secundară - Reunește aceiași difuzori și programatori, cu producătorii de
programe, originale sau de ocazie, care compun grila.
Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masă și a avut efecte majore
asupra altor modalității de transmitere a informației cât și, implicit, asupra telespectatorilor.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Steve Kovach (8 decembrie 2010).  „What Is A Smart TV?”. Businessinsider.com. Accesat
în 17 ianuarie 2012.
2. ^ Carmi Levy Special to the Star (15 octombrie 2010). „Future of television is online and on-
demand”. Toronto Star. Accesat în 17 ianuarie 2012.
3. ^ 20 October 2010 by Jeremy Toeman 41 (20 octombrie 2010). „Why Connected TVs Will Be
About the Content, Not the Apps”. Mashable.com. Accesat în 17 ianuarie 2012.
4. ^ „Internet TV and The Death of Cable TV, really”. Techcrunch.com. 24 octombrie 2010.
Accesat în 17 ianuarie 2012.
5. ^ „espacenet  – Original document”. Worldwide.espacenet.com. Accesat în  17 ianuarie 2012.
6. ^ „espacenet  – Bibliographic data”. Worldwide.espacenet.com. Accesat în  17 ianuarie 2012.
7. ^ „All of Sony's new Smart TVs run on Android TV”.  The Verge. Vox Media. Accesat în  22
martie 2015.
8. ^ „CES 2015: New Samsung Smart TVs Will Be Powered by Tizen OS”.  Tech Times.
Accesat în 22 martie 2015.
9. ^ „LG to show off webOS 2.0 smart TV at CES 2015”.  CNET. CBS Interactive. Accesat în 22
martie 2015.
10. ^ Bășoiu, Mucenic; Eneea Barbu (1966). „cap XVII Norme și standarde în televiziune”. În
Popescu Maria.  Depanarea Aparatelor de Radio și Televiziune - Manual pentru Școlile
Tehnice. București: Didactică și Pedagogică. pp. 355 – 372.
11. ^ Stanciu, Nicolae; Dan Mirecea; Georgeta Bătucă; Iulia Spânu; Ion Presură; Delia Poenaru;
Nora Rebreanu.  Dicționar de Radio și Televiziune. Științifică și Enciclopedică.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de televiziune

Caută „televiziune” în Wikționar, dicționarul liber.

Portal Televiziune

 Raport EUMAP octombrie 2005 - Televiziunea în Europa

 ISTORIA din spatele micului ecran, 17 noiembrie 2008, Cecilia Stroe, Descoperă
 Tehnologiile televiziunii, 17 noiembrie 2008, Claudiu Andone, Descoperă
 Televiziunea, între negare și SF, 17 noiembrie 2008, Daniel Nicolescu, Descoperă
 Viitorul televiziunii, 17 noiembrie 2008, Claudiu Andone, Descoperă
 Forum TV, 17 noiembrie 2008, Descoperă
 Telespectatori - despre mania TV, 22 august 2005, Ana Maria Luca, Jurnalul Național