UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

REFERAT

MANAGEMENTUL SERVICIILOR
URBANISMUL

Îndrumător:
Prof. Univ. Dr. Viorica Popescu
Student:
Aldoiu Alina Georgiana

PITEȘTI
2021
 SERVICIILE PUBLICE
DEFINIRE, CARACTERISTICI, CLASIFICARE

Problematica definirii serviciilor publice este considerată astăzi extrem de

complexă. Noţiunea de serviciul public este acceptată atât în sens organic (organism de
conducere, persoană juridică publică sau privată) cât şi în sens material-funcţional (ca
activitate desfăşurată de organismul sau persoana care prestează o activitate de servicii).
„Statul, judeţul şi comuna au luat fiinţă pentru a asigura membrilor societăţii apărarea
teritoriului, a vieţii şi bunurilor persoanelor fizice care alcătuiesc populaţia acestuia, precum şi
pentru satisfacerea nevoilor de instruire, educaţie, cultură şi sănătate a populaţiei ...”31. În
acest scop, statul, judeţul, oraşul, comuna înfiinţează o serie de structuri şi organisme care au
misiunea de a pune în aplicare servicii prestate în favoarea populaţiei şi a colectivităţilor
administrativ-teritoriale. Astfel, pentru a adopta norme juridice, care să reglementeze
raporturile dintre membrii societăţii.
Principalele caracteristici ale serviciului public sunt:
 Satisface o nevoie socială;
 Se află în raport juridic permanent cu administraţia publică care l-a înfiinţat şi
care îl conduce;
 Furnizează bunuri şi/sau servicii care satisfac interesele unui grup sau ale
societăţii
 Este expus unui regim juridic, reglementat de principii de drept public care îl
diferenţiază de acelea ale întreprinderilor particulare;
 Se creează sau se desfiinţează în urma unei decizii administrative de management
 Se realizează prin stabilimente publice

Clasificarea serviciilor publice se poate face după următoarele criterii:
1. după criteriul juridic
a. servicii publice administrative;
b. servicii publice industriale şi comerciale
2. după modul de cooperare la satisfacerea interesului public
a. servicii publice la realizarea cărora nu sunt implicate persoane din rândul clienţilor (ex.
universităţile, spitalele)
b. servicii publice la realizarea cărora participă indirect şi alte persoane. În acest caz
clientul este utilizator şi nu beneficiar (ex. : întreţinerea reţelei de drumuri)
c. servicii publice la realizarea cărora sunt implicate persoane din rândul cetăţenilor şi
destinate întregii colectivităţi umane, fără ca indivizii să cunoască, în mod individual,
rezultatul (ex.: apărarea naţională)
3. după nivelul la care se realizează:
a. servicii publice naţionale care interesează ansamblul colectivităţii.
b. servicii publice locale organizate la nivel de judeţe, comune, etc.
4. după forma de proprietate

1
 a. servicii publice monopolizate, oferite doar de instituţii administrative care deţin şi
monopolul aspra activităţilor respective
b. servicii publice realizate de agenţi economici publici şi/sau privaţi
Unii autori menţionează şi alte criterii:
 După modul în care se realizează interesul general:
a. servicii publice al căror scop este satisfacerea directă şi individuală a cetăţenilor;
b. servicii publice care oferă avantaje particularilor în mod indirect;
c. servicii publice destinate colectivităţii în ansamblu.
 După importanţa socială:
a. servicii publice vitale (alimentarea cu apă, canalizare, etc)
b. servicii publice facultative (amenajarea parcurilor şi locurilor de distracţie, etc)
În societatea contemporană serviciile publice se pot identifica sub diverse modalităţi şi
forme de organizare, urmărind:
- modul de manifestare a interesului public general care va fi satisfăcut (la nivel naţional,
regional, local);
- obiectul prestaţiilor publice oferite cetăţenilor în corelaţie cu sfera de activitate în care
acestea se manifestă şi modul propriu-zis de organizare;
- regimul juridic căruia i se supun, serviciile publice fiind organizate atât sub forma unor
autorităţi administrative de sine stătătoare (regim juridic administrativ) cât şi
ca organizaţii distincte - iniţiative particulare, activităţi concesionate, parteneriate,
organizaţii nonguvernamentale, (regim juridic mixt).
Totuşi, numai în urma marelui impact istoric al Revoluţiei industriale şi drept consecinţă a
accelerării procesului de urbanizare se naşte urbanismul propriu-zis, adică o ştiinţă sau
disciplină de sinteză care, integrând contribuţii din diverse domenii (arhitectură, economie,
geografie, sociologie, drept, psihologie etc.), urmăreşte ordonarea optimă a spaţiului geografic
disponibil, în funcţie de necesităţile localităţii şi dezvoltarea comunităţii umane.
Activitatea de urbanism se desfăşoară în baza Legii 350/ 2001 privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul, şi a Legii 50/ 1990, republicată în 2004 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii. Majoritatea regulilor de urbanism se află exprimate în
documentaţiile de urbanism, acte de planificare urbană care conferă regulii o formulare
spaţială, adică o diferenţiere în funcţie de zona în cauză.

Planificarea urbană este un proces complex de utilizare efectivă a loturilor virane

şi a pământului urban, implicând designul urban, infrastructura transporturilor şi integrarea
armonioasă a clădirilor deja existente cu cele viitoare. Planificarea urbană nu cuprinde doar
localităţile urbane, ci orice aşezare umană, indiferent de mărime.
Planificarea urbană presupune arhitectură, ingineria construcţiilor, cercetare, analiză,
finanţare, planificare strategică, consultare publică, planificarea cartierelor, gândire strategică,
recomandări şi limitări, conservare istorică, implementare, management şi gospodărire şi, în
final, realizarea de clădiri, drumuri şi structuri.
Cele mai importante documentaţii pe care se bazează întreaga activitate a urbanismului sunt:
planurile de urbanism şi regulamentele de urbanism, detaliate în cele ce urmează.

2
 1. Planurile de urbanism

Documentaţiile de urbanism, în baza Legii 350/2001, art. 44 alin. (1) se referă la localităţi
urbane şi rurale şi reglementează utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu
construcţii.
a) Planul urbanistic general (PUG) - este documentaţia care stabileşte obiectivele, acţiunile şi
măsurile de dezvoltare pentru o localitate existentă sau viitoare pe o perioadă determinată, pe
baza analizei multicriteriale a situaţiei existente. Acest plan cuprinde o serie de documente
complexe şi se întocmeşte pentru întregul teritoriu intravilan al localităţii. El reglementează
utilizarea terenurilor şi condiţiilor de ocupare a acestora cu construcţii, inclusiv infrastructura
amenajării şi plantaţii, constituindu-se în suportul pentru realizarea programului de dezvoltare
a localităţilor. Planul urbanistic general este punctul de pornire pe baza căruia se eliberează
certificatele de urbanism şi autorizările de construire în teritoriul localităţii respective.
b) Planul urbanistic zonal (PUZ) - este documentaţia care se referă la o zonă dintr-o localitate
actuală sau viitoare, prin care se analizează situaţia existentă şi se precizează toate elementele
urbanistice necesare eliberării certificatelor de urbanism şi autorizăriilor de construire.
Conţinutul planului aprofundează prevederile PUG pentru zona studiată, cu elemente
suplimentare, necesare realizării construcţiilor şi amenajărilor solicitate. Obiectivele
principale ale planului urbanistic zonal sunt:
 stabilirea modului de organizare arhitectural - urbanistică a zonei şi a categoriilor
de intervenţii necesare, în corelare cu tema planului urbanistic general;
 completarea stradală şi stabilirea profilelor caracteristice elementelor acestuia;
 rezervarea terenurilor necesare amenajării intersecţiilor de străzi şi noduri de
circulaţie şi a suprafeţelor aferente parcajelor şi garajelor corespunzătoare funcţiunii
zonei;
 precizarea soluţiilor de echipare tehnico-edilitară prevăzute pentru zona studiată şi a
modurilor de racordare la reţelele magistrale ale localităţii;
 detalierea categoriilor de intervenţii permise în cadrul zonelor protejate şi a spaţiilor
limitrofe acestora;
 detalierea formei de proprietate asupra terenurilor şi condiţiilor de asigurare a
terenurilor necesare pentru obiectivele de utilitate publică.
c) Planul urbanistic de detaliu (PUD) - este documentaţia prin care se stabilesc condiţiile de
amplasare şi executare pe un anumit teren a uneia sau a mai multor construcţii cu detinaţie
precizată, cu respectarea prevederilor celorlalte documentaţii de urbanism şi amenajarea
teritoriului şi a condiţiilor particulare generate de teren, de vecinătatea acestuia şi cerinţele
funcţionale. În acest document se includ date referitoare la dimensionarea, funcţionalitatea şi
aspectul arhitectural al construcţiilor prevăzute, precum şi la determinarea mărimii limitelor
zonei studiate ce stau la baza întocmirii documentaţiilor pentru obţinerea autorizaţiilor de
construire.

2. Regulamentele de urbanism

Regulamentele de urbanism se elaborează în funcţie de câmpul de aplicare a acestora. Astfel

avem două tipuri de regulamente:
a) Regulamentul general de urbanism (RGU) - este elaborat de administraţia centrală de
specialitate, pe baza principiilor generale ale activităţii de urbanism şi amenajare a teritoriului,

3
stabilite prin lege şi se aprobă de către Guvern. Acest document reprezintă sistemul unitar de
norme tehnice şi juridice care stă la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului,
planurilor urbanistice, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. RGU stabileşte, în
aplicarea legii, regulile de ocipare a terenurilor şi de amplasare a construcţiilor şi a
amenajărilor aferente acestora şi de asemenea se aplică în proiectarea şi realizarea tutoror
construcţiilor şi amenajărilor amplasate pe orice categorie de terenuri, atât intravilan, cât şi în
extravilan.
b) Regulamentul local de urbanism (RLU) - întăreşte şi detaliază prevederile planurilor
urbanistice referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor şi de amplasare,
dimensionare şi realizare a construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor, constituindu-se în
instrumentul de bază ale realizării disciplinei în construcţie.
Reglementările urbanistice evidenţiate în planurile de urbanism şi în regulamente sunt puse în
aplicare de administraţia publică atât de la nivel central, judeţean cât şi local.
3. Atribuţiile administraţiei publice

Rolul administraţiei publice în procesul de urbanizare este determinat de lege şi

subordonat acesteia, acest rol manifestându-se ţinând cont atât de interesul public cât şi de cel
privat. Administraţiei publice îi revine sarcina de-a elabora documentaţiile de urbanism după
o politică bine gândită în această materie, dat fiind că urbanizarea nu se poate desfăşura într-
un mod haotic, necontrolat.
Astfel activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este
coordonată de Guvern, care stabileşte desfăşurarea acesteia, în raport cu conţinutul
Programului de guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici sectoriale. Organul
specializat al guvernului care are atribuţia de a elabora Planul de amenajare a teritoriului
naţional şi a Regulamentului General de Urbanism, dar şi de-a supraveghea diferite proiecte şi
programe la nivel regional, judeţean şi local, este Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor şi Locuinţei.
Activitatea de la nivel judeţean, în domeniul amenajării teritoriului şi de
urbanism, este coordonată de Consiliul Judeţean. Acest organ stabileşte orientările generale
privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza
planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În acest scop are o bună colaborare cu
Consiliul Local şi chiar îi acordă acestuia asistenţă tehnică de specialitate.
La nivel local, organul menit să coordoneze întreaga activitate de urbanism
desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ- teritoriale, este Consiliul Local. Acesta asigură
respectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism
aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente
ale comunei sau oraşului.
În scopul îmbunătăţirii calităţii deciziei referitoare la dezvoltarea durabilă locală şi
judeţeană, pe lângă fiecare consiliu judeţean, primărie municipală şi orăşenească, se poate
înfiinţa Comisia Tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanim, organism consultativ cu
atribuţii de avizare, expertiză tehnică şi consultanţă. Comisia Tehnică este formată din
specialişti în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului şi din reprezentanţi ai
instituţiilor tehnice, economice, sociale şi de protecţie a mediului cu care administraţia
publică locală colaborează în îndeplinirea acestor activităţi. Rolul acestui organ este de-a
aviza din punct de vedere tehnic documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism,
precum şi studiile de fundamentare sau cercetările prealabile.

4
 Managementul serviciului de urbanism
Atribuţiile administraţiei publice centrale

Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este

coordonată de Guvern, care stabileşte, în raport cu conţinutul Programului de guvernare,
programe prioritare, linii directoare şi politici sectoriale.
Ministerul Administrației și Ministerul Dezvoltării sunt principalele organe
specializate ale Guvernului în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, pe care
îl conduce, exercitând şi controlul statului privind aplicarea prevederilor cuprinse în
documentaţiile specifice, având în această calitate următoarele atribuţii:
a) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional;
b) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului regional, care fundamentează
planurile de dezvoltare regională;
c) elaborarea Regulamentului general de urbanism;
d) avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a
teritoriului şi de urbanism;
e) colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei publice
centrale, pentru fundamentarea, din punct de vedere al amenajării teritoriului şi al
urbanismului, a programelor strategice sectoriale;
f) colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judeţene şi consiliile
locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale şi
liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului la nivel regional,
judeţean şi local;
g) avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit
competenţelor stabilite prin legislaţie.
In îndeplinirea atribuţiilor sale Ministerul utilizează informaţii de sinteză la nivel
naţional din toate domeniile de activitate economică şi socială.
Celelalte ministere şi organe ale administraşiei publice centrale sunt obligate să
furnizeze acestuia, la cerere, informaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii de
amenajare a teritoriului şi de urbanism.

5
 Ministerul de resort poate solicita autorităţilor administraţiei publice locale să
elaboreze sau să modifice o documentaţie de urbanism sau de amenajare a teritoriului, în
vederea aprofundării, detalierii sau aplicării unor prevederi cuprinse în programele
strategice sectoriale ale Guvernului, precum şi pentru respectarea intereselor generale ale
statului.

Atribuţiile administraţiei publice locale

Consiliul judeţean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de

urbanism la nivel judeţean. In cadrul aparatului propriu al consiliului judeţean,
municipal sau orăşenesc şi în cel al Consiliului General al Municipiului Bucureşti se
organizează şi funcţionează, potrivit legii, structuri specializate în domeniul amenajării
teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul-şef al judeţului, al municipiului sau
al oraşului, respectiv de arhitectul-şef al municipiului Bucureşti.
În cadrul aparatului propriu al consiliului judeţean, municipal sau orăşenesc şi în
cel al Consiliului General al Municipiului Bucureşti se organizează şi funcţionează,
potrivit legii, structuri specializate în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului,
conduse de arhitectul-şef al judeţului, al municipiului sau al oraşului, respectiv de
arhitectul-şef al municipiului Bucureşti.
Funcţia de arhitect-şef va fi ocupată, în condiţiile legii, de un funcţionar public
având de regulă formaţia de arhitect sau urbanist licenţiat al învăţământului superior de
lungă durată.
În comune atribuţiile arhitectului-şef vor fi îndeplinite de către un funcţionar
public din aparatul propriu al consiliului local respectiv, cu atribuţii în domeniu şi
pregătit în acest sens.
În scopul îmbunătăţirii calităţii deciziei referitoare la dezvoltarea durabilă locală
şi judeţeană, pe lângă fiecare consiliu judeţean, primărie municipală şi orăşenească,
respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, se poate înfiinţa Comisia tehnică de
amenajare a teritoriului şi de urbanism, organism consultativ cu atribuţii de avizare,
expertiză tehnică şi consultanţă.

6
 Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism este formată din
specialişti din domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului şi din reprezentanţi ai
instituţiilor tehnice, economice, sociale şi de protecţie a mediului cu care administraţia
publică locală colaborează pentru desfăşurarea activităţilor de amenajare a teritoriului şi
de urbanism.
Componenţa nominală şi modul de funcţionare ale Comisiei tehnice de amenajare
a teritoriului şi de urbanism sunt aprobate de consiliul judeţean, consiliul local municipal,
orăşenesc, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, la
propunerea preşedintelui consiliului judeţean, primarului, respectiv a primarului general
al municipiului Bucureşti, pe baza recomandărilor asociaţiilor profesionale din domeniul
amenajării teritoriului, urbanismului, construcţiilor, ale instituţiilor de învăţământ
superior şi ale arhitectului-şef.
Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism avizează din punct de
vedere tehnic documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, precum şi
studiile de fundamentare sau cercetările prealabile.
Avizele date de Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism se
supun deliberării şi aprobării consiliului judeţean, consiliului local, respectiv Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, după caz.
La şedinţele de avizare ale Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi de
urbanism nu pot participa la luarea deciziei membrii care au calitatea de autor al
documentaţiilor - proiectelor, supuse avizării.
Documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului se semnează de
profesionişti calificaţi în domeniu prin licenţă sau studii postuniversitare de specialitate
acreditate conform legii, precum şi de alţi profesionişti cu drept de semnătură.
Dreptul de semnătură pentru documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism se stabileşte pe bază de regulament elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor şi Locuinţei, în colaborare cu Asociaţia Profesională a Urbaniştilor din
România, precum şi cu alte organizaţii profesionale în domeniul amenajării teritoriului şi
al urbanismului.

7
 Regulamentul privind dobândirea dreptului de semnătură, precum şi
Regulamentul referitor la organizarea şi funcţionarea Registrului urbaniştilor se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.
Specialiştii calificaţi în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care
dobândesc dreptul de semnătură, se înscriu în Registrul urbaniştilor.
Consiliul judeţean stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi
organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza planurilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism. În acest scop coordonează activitatea consiliilor locale şi le
acordă asistenţă tehnică de specialitate.
Consiliul judeţean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de
amenajare a teritoriului naţional, regional şi zonal în cadrul documentaţiilor de amenajare
a teritoriului şi de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităţilor din judeţ,
asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului judeţean, a planurilor zonale de
amenajare a teritoriului care sunt de interes judeţean şi le aprobă conform prevederilor
legii.
În activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism consiliile judeţene sunt
sprijinite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, precum şi de alte
ministere şi organe ale administraţiei publice centrale.
Consiliul judeţean poate solicita consiliilor locale să elaboreze sau să actualizeze
o documentaţie de amenajare a teritoriului sau de urbanism, în vederea asigurării aplicării
unor prevederi cuprinse în programele de dezvoltare a judeţului; solicitarea se transmite
consiliului local, însoţită de expunerea motivelor care au stat la baza hotărârii consiliului
judeţean şi de termenul fixat pentru elaborarea sau modificarea documentaţiei.
În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al
urbanismului consiliul judeţean utilizează informaţii de sinteză la nivelul judeţului din
toate domeniile de activitate economico-socială.
Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să
furnizeze cu titlu gratuit autorităţilor publice judeţene şi locale informaţii din domeniile
lor de activitate pentru teritoriul judeţului respectiv, iar consiliile locale sunt obligate să
furnizeze informaţii referitoare la dezvoltarea economico-socială şi urbanistică a
localităţilor.

8
 Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism
desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea
prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism
aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor
componente ale comunei sau oraşului.
Consiliul local cooperează cu consiliul judeţean şi este sprijinit de acesta în
activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Consiliul local cooperează în procesul de întocmire a programului de dezvoltare
urbanistică a localităţilor şi cu instituţii, agenţi economici, organisme şi organizaţii
neguvernamentale de interes naţional, judeţean sau local.
În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al
urbanismului consiliul local utilizează informaţii din toate domeniile de activitate
economico-socială.
Serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale,
agenţii economici, organismele şi organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară
activitatea la nivel local au obligaţia să furnizeze cu titlu gratuit informaţiile necesare în
vederea desfăşurării activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel local.
Potrivit prevederilor legale, Consiliul local are următoarele atribuții în domeniul
dezvoltării și planificării urbane:
  avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare
economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, documentaţii de
amenajare a teritoriului şi urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare
judeţeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră, în condiţiile legii;
 administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului ;
 analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului
şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în
vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni
de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor
meteorologice periculoase;

9
  stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea
drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de
comunicaţii de interes local;
 înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie,
baze sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;
 atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de pieţe şi de obiective
de interes public local;
 cooperează în procesul de întocmire a programului de dezvoltare urbanistică a
localităţilor şi cu instituţii, agenţi economici, organisme şi organizaţii
neguvernamentale de interes naţional, judeţean sau local.

Participarea cetăţenilor la activităţile de amenajare a teritoriului şi de

urbanism

Comunicarea cu cetăţenii într-o democraţie cu tradiţie este un proces gradat, care

presupune parcurgerea anumitor etape. Aceste etape se suprapun peste cele două niveluri
de comunicare, ca parte a unui model ideal de implicare a cetăţenilor.
Primul nivel este informarea, care presupune eforturi atât din partea cetăţenilor, cât
şi din partea administraţiei. Administraţia publică este datoare să emită informaţii către
cetăţeni privind activitatea şi planurile sale pentru ca aceştia să poată înţelege direcţiile
prioritare ale politicii administrative.
Al doilea nivel se referă la consultarea cetăţenilor, aceasta fiind acţiunea
autorităţilor pentru identificarea necesităţilor cetăţenilor, pentru evaluarea priorităţilor
unor acţiuni sau colectarea de idei şi sugestii privind o anumită problemă.
Patru lucruri stau la baza comunicării cu cetăţenii. Acestea sunt:
 O administraţie care este deschisă să implice cetăţenii în activitatea complexă a
procesului de guvernare;
 Transferul continuu de informaţii de la administraţie la cetăţeni;
 Modalităţi eficiente prin care administraţia culege informaţii de la cetăţeni.

10
 Cetăţeni informaţi care înţelegând problemele îşi onorează obligaţia de a participa ca
parteneri egali în activităţile administraţiei.
Comunicarea cu cetăţenii reprezintă combinaţia acestor elemente - informaţie,
comunicare şi implicare în relaţia care se stabileşte între administraţie şi cetăţeni – astfel
încât activităţile administraţiei sunt dezvoltate şi susţinute în aşa fel încât să corespundă
cât mai mult posibil nevoilor şi dorinţelor cetăţenilor.
Există diferite modalităţi de împărtăşire a informaţiilor publicului, iar România a
făcut progrese considerabile în acest domeniu. Doar pentru o trecere în revistă, iată
câteva modalităţi de bază de împărtăşire a informaţiei publicului larg şi care includ:
 Ziare
 Întâlniri publice
 Buletine oficiale
 Conferinţe
 Publicaţii tipărite
 Programe şi anunţuri TV şi radio
 Web site-uri
 Informaţii stradale
 Compartimente de Relaţii cu Publicul
Majoritatea administraţiilor sunt familiarizate cu toate aceste modalităţi de diseminare
a informaţiilor, şi multe dintre ele le folosesc în mod obişnuit.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură organizarea şi
desfăşurarea procesului de participare a populaţiei în cadrul activităţilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism.
Informarea populaţiei este activitatea prin care se fac publice:
 obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea
urbanistică a localităţilor;
 intenţiile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale privind elaborarea unor
documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism, precum şi scopul pentru care
acestea sunt elaborate;
 conţinutul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism care urmează să fie
supuse aprobării, conform legii.

11
 Consultarea populaţiei este procesul prin care aceasta îşi exprimă opţiunile şi
opiniile privind prevederile programelor de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare
urbanistică a localităţilor, precum şi cele cuprinse în documentaţiile de amenajare a
teritoriului şi de urbanism, în cadrul procesului de elaborare şi aprobare a acestora, şi se
realizează prin publicarea procedurii de desfăşurare a consultării şi desfăşurarea anchetei
publice.
Informarea şi consultarea populaţiei se desfăşoară diferenţiat, în funcţie de
amploarea şi de importanţa documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism,
potrivit procedurilor stabilite la nivel administrativ.

12
Bibliografie:

Dumitrică C., Dincă D., Dezvoltare şi planificare urbană, Ed. Pro Universitaria,
Bucureşti, 2010;
Matei L., Dincă D. (coordonatori), Participarea cetăţenilor la procesul decizional –
manual de instruire, RTI, Bucureşti, 2002;
Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul publicată în
M.O. nr. 373/10 iulie 2001;
Prisacaru Valentin, Tratat de drept administrativ român, partea generală, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1993, p.119.

13