Dissomnii

Insomnia primara

Definitie
Insomnia este o perturbare a somnului caracterizata prin somn insuficient, ceea ce
impidica o buna functionare a individului.

Epidemiologie
 Rata de prevalenta a insomniei, in general este de aproximativ 30% din populatia
generala.

Etiopatogenie
 Factori predispozanti:
 factori genetici;
 factori biologici:
- tulburari le neuromediatorilor de la nivelul substantei reticulate a trunchiului
cerebral;
- modificari structurale la diferite niveluri ale trunchiului cerebral (locus caeruleus,
etc).
 factori psihologici:
- sentimentele de manie si furie represate sau negate interefereaza cu somnul;
 Factori precipitanti:
- stress psihologic, medical, etc;
 Factori perpetuanti:
- anxietatea generata de experienta neplacuta in legatura cu tulburarile de somn
provoaca o conditionare negativa a somnului.

Diagnostic pozitiv

Manifestari psihice:
- greutate in a adormi;
- trezire precoce;
- treziri intermitente in timpul somnului;
- impresia de somn neodihnitor, superficial;
- somnolenta diurna;
- tulburari ale atentiei, concentrarii;
- simptome depresive sau anxioase;
- fatigabilitate;
- diminuarea motivatiei, vointei.

Examen fizic:
- facies obosit, extenuat;
- simptome datorate stresului: cefalee, tensiune musculara;
 Investigatii de laborator:
- polisomnografia indica: latenta crescuta a somnului, cresterea stadiului 1 de somn,
scaderea stadiilor 3 si 4 de somn, cresterea cantitatii de activitate α a somnului.

Criterii de diagnostic pentru insomnia primara (DSM IV):

A. Acuza predominanta o constituie dificultatea in initierea sau mentinerea somnului ori

somnul nereconfortant, pentru cel putin o luna.
B. Perturbarea de somn (sau fatigabilitatea asociata din timpul zilei) cauzeaza o detresa sau
deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesionala ori in alte domenii
importante de functionare.
C. Perturbarea somnului nu survine exclusiv in cursul narcolepsiei, tulburarii de somn in
legatura cu respiratia, tulburarii ritmului circadian al somnului sau al parasomniei.
D. Pertrurbarea nu survine exclusiv in cursul zilei altei tulburari mentale (de ex, tulburarea
depresiva majora, anxietatea generalizata sau delirului).
E. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, un drog
de abuz, un medicament) ori ale unei conditii medicale generale.

Diagnostic diferential
 Hipersomnia primara - somnolenta diurna, prezenta si in cazul insomniei primare este
mai accentuata si nu se intalneste insomnia in timpul noptii.
 Narcolepsia - exista insomnie, somnolenta diurna, dar, in plus sunt prezente simptomele
specifice de cataplexie, halucinatii in legatura cu somnul, etc.
 O tulburare in legatura cu respiratia - somnolenta diurna excesiva, perioadele periodice
de apnee in timpul somnului si polisomnografia stabilesc diagnosticul.
 Parasomniile - se evidentiaza mai ales evenimentele comportamentale din timpul
somnului.
 Tulburarea ritmului circadian - istoricul tulburarii de somn (lucrul in ture, calatorii
transmeridiane) si adormirea usoara in perioadele obisnuite de somn certifica
diagnosticul.
 Tulburarile mentale (tulburarea depresiva majora, anxietatea generalizata, schizofrenia) -
sunt indeplinite criteriile de diagnostic ale acestor tulburari.
 Tulburarea de somn datorata unei conditii medicale generale, de tip insomnie
(feocromocitom, hipertiroidism) - anamneza, examenul fizic si examenele de laborator
justifica diagnosticul.
 Tulburarea de somn indusa de o substanta, de tip insomnie (de ex, cafeina) - se considera
ca tulburarea se datoreaza consumului unei substante toxice (drog, medicament, toxic
ambiental).
 Necesitatea scazuta de somn - nu se asociaza alte simptome (fatigabilitate, scaderea
concentratiei, etc) si nu exista o deteriorare in functionare.

Evolutie
 Evolutia poate fi scurta, de cateva luni, mai ales in cazurile in care insomnia a fost
declansata de catre factorii precipitanti.
 De cele mai multe ori, insomnia are un parcurs cronic, care poate dura multi ani.
 Poate fi intalnit si pattern-ul episodic, cu perioade active si perioade de remisiune, care
corespund perioadele de repaus sau a celor caracterizate de stress.
 Se poate asocia cu:
- tulburarea depresiva majora;
- tulburarea in legatura cu o substanta.

Tratament
 Tratamentul farmacologic este indicat in doze optime, pe perioade scurte de timp:
- benzodiazepine (alprazolam, diazepam);
- zolpidem;
- buspirona.
 Tratamentul nefarmacologic se refera la crearea unei igiene a somnului si la
deconditionare fata de stimulii negativi ce perpetueaza perturbarea somnului:
- stabilirea unui program strict somn-veghe;
- asigurarea tuturor conditiilor (iluminat, temperatura, etc) in incaperea de dormit;
- neconsumarea unor produse si substante excitante (alcool, tutun, cafeina);
- neexecutarea in pat a unor alte activitati, diferite de somn: privit la televizor, citit,
mancat;
- folosirea patului numai in momentul cand exista sentimentul de adormire
iminenta;
- daca somnul nu intervine foarte curand dupa asezarea in pat, se paraseste
incaperea, se poate incepe o alta activitate si se revine in momentul cand exista
dorinta de a dormi;
- evitarea somnului in timpul zilei.