Stresul și luarea deciziilor

Stresul, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma

agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere,
forță, solicitare.
Caracteristici
Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu
când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și
posibilitățile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea
integrității organismului care este în permanență amenințată de agenții stresori
de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu
mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă.
Această perturbare este reversibilă.
În funcție de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic și
biologic. În funcție de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual
sau colectiv.
Stresul psihic
Stresul psihic are un dublu caracter: primar și secundar. Caracterul primar
vorbește despre stres ca rezultat al unei agresiuni recepționată direct în plan
psihic. Caracterul secundar vorbește despre stres ca reacție de conștientizare în
plan psihic a unui stres fizic. Caracteristicile stresului psihic – agenții stresori
psihici sunt: stimulii verbali care sunt vehiculați pe căi nervoase la cortex. Aceștia
se diferențiază total de celelalte categorii de agenți stresori din cauza
semnificației lor, pentru individ ei având caracter potențial de a produce stres
psihic
Situații generatoare de stres:
existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ care îl surprind pe acesta
nepregătit pentru a le face față.
semnificația unui eveniment.
angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată.
particularitățile contextului social.
modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
subsolicitare / suprasolicitare.
situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
criza de timp.
izolarea.
apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
Există două forme speciale de stres: distress și eustress. Distress-ul implică toate
tipurile de stres obișnuit. Eustress-ul este starea de stres specială care este
validată prin anumite reacții endocrine specifice. Se diferențiază de distress prin:
natura agenților stresori (eustress – stimuli plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute
ale individului).
consecințele acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
în plus față de distress, eustress-ul are implică și stres fizic.
Parametrii de acțiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate,
noutate . Asupra individului acționează mai multe tipuri de agenți stresanți.
Clasificarea agenților stresori:
în funcție de numărul lor, ei sunt: unici și multiplii.
în funcție de asociere, ei sunt: conglomerați și configurați.
în funcție de dominanța acțiunii, ei sunt: principali și secundari.
în funcție de numărul indivizilor afectați, ei sunt: agenți stresori cu semnificație
strict individuală, colectivă și generală.
în funcție de natura lor, ei sunt: fizici, chimici, biologici, psihologici.
Stresul are o influență psihologică și fiziologică asupra sensibilizării organismului,
la o acțiune intensă și de durată poate declanșa îmbolnăviri de gravitate diferită.

Luarea deciziilor reprezintă abilitatea de a rezolva o problemă prin alegerea unei

acțiuni din mai multe alternative posibile. 
Luarea unei decizii poate reprezenta o problemă pentru persoanele instabile
emoțional, fiindcă acestea sunt mai anxioase, au un autocontrol redus și o
slăbiciune a Eului, ceea ce denotă un respect de sine scăzut. Totodată, luarea unei
decizii poate fi îngreunată pentru cei care abordează gândirea negativă.
Etapele procesului decizional:
1. Definirea problemei;
2. Determinarea cerințelor;
3. Stabilirea obiectivelor;
4. Identificarea variantelor;
5. Stabilirea criteriilor;
6. Alegerea unei metode de luare a deciziei;
7. Evaluarea variantelor pe baza criteriilor (determinarea consecințelor);
8. Validarea soluției pe baza tuturor elementelor deciziei.

Pentru a lua decizii, avem nevoie de o motivație puternică, și, uneori, chiar de
creativitate. Motivația ne determină să ne fixăm pe anumite interese și să le
menținem.