Denutriţia

Denutriţia este rezultatul unui dezechilibru între aport şi cheltuielile calorice şi proteice,
ajungându-se la un deficit ponderal mai mare de 15% faţă de greutatea ideală (greutatea efectivă
a corpului). Frecvenţa pe glob a denutriţiei este neuniformă. În ţările slab dezvoltate economic
deficitul ponderal prin nutriţie protein-calorică reprezintă cauza majoră de deces. În ţările
industrializate, denutriţia se întâlneşte mai ales la populaţia defavorizată, săraci, alcoolici,
vărstnici şi bolnavi cronici.
Cauzele denutriţiei. Denutriţia se poate datora diminuării aportului energetic, a creşterii
pierderilor sau printr-un consum energetic exagerat, care duc la o scădere în greutate.
Consecinţele biologice ale denutriţiei sunt complexe şi grave, ducând la modificări care
pot afecta toate organele şi ţesuturile. În principal are loc pierderea în greutate. Bilanţul energetic
negativ face ca organismul să utilizeze rezervele energetice din ţesutul adipos, apoi organismul
apelează la constituenţii celulari ai celorlalte ţesuturi şi organe, în special muscular şi hepatic
ducând la pierderea de proteine, a apei şi a potasiului intracelular.
Tratamentul denutriţiei constă în înlăturarea cauzelor care au provocat-o şi în
realimentarea bolnavului. Măsurile dietetice urmăresc pozitivarea bilanţului caloric printr-o
alimentaţie progresivă cu un regim substanţial, conţinând toţi factorii nutritivi, suficient caloric şi
bogat în proteine.

Obezitatea

Obezitatea se caracterizează prin creşterea masei de ţesut adipos a organismului, având

drept consecinţă crearea unui surplus ponderal de peste 20% din greutatea ideală, cu implicaţii
estetice, biologice şi psihosociale.
Obezitatea poate fi primară când este asociată cu un comportament alimentar abuziv,
sedentarism sau fără o cauză aparentă (este incriminat şi factorul ereditar) şi secundară când este
asociată diferitelor tulburări de natură endocrină, anomalii genetice etc.
Evoluţia îndelungată a obezităţii are consecinţe asupra stării de sănătate.

Obiectivele dietoterapiei. Reducerea ponderală se poate obţine numai printr-o dietă

hipocalorică. Prescripţia acesteia trebuie să satisfacă anumite cerinţe:
- să asigure principiile nutritive necesare menţinerii stării de sănătate, în condiţiile menţinerii
unei balanţe energetice negative;
- să fie variată, să ţină seama de preferinţele culinare ale persoanei, de statutul său financiar,
religios şi de modul său de viaţă;
- consumul alimentar hipocaloric trebuie prezentat ca fiind necesar pe termen lung şi nu doar
pentru un timp limitat.

Valoarea calorică a dietei. Alimentaţia în obezitate trebuie să furnizeze mai puţine

calorii decât nevoile energetice zilnice ale organismului. Pentru aceasta trebuie estimat
cuantumul caloric de care subiectul are nevoie în condiţii ideale pentru a-şi menţine greutatea
corporală neschimbată Dieta obezilor trebuie să fie inferioară acestei valori, astfel încât diferenţa
energetică să fie asigurată prin arderea grăsimilor din ţesutul adipos.
Gradul de restricţie calorică depinde de obiceiurile alimentare, motivaţia necesităţii
reducerii ponderale, voinţa pacientului, vârsta şi prezenţa unor boli asociate.
În general, studiile de specialitate susţin ca în tratamentul cronic regimul să nu
depăşească 1400 - 1500 kcal / zi. Regimurile moderat restrictive (1000 – 1500 kcal / zi ) durează
în medie 1-2 ani pentru vârste de 15 – 25 de ani, 2 – 3 ani pentru cei cu vârste cuprinse între 26 –
45 de ani şi toată viaţa după această vârstă.

Conţinutul dietei în principii nutritive

Raţia glucidică. Dezechilibrul alimentar în sensul unui consum exagerat de glucide sub
formă de zahăr, dulciuri, făinoase, pâine, este considerat factor principal în constituirea obezităţii
comune generalizate. Glucidele sunt în mai mare măsură lipoformatoare comparativ cu lipidele.
În plus, glucidele cresc retenţia de apă în organism.
Prin urmare, eficienţa regimului alimentar în obezitate depinde de înlăturarea cu
desăvârşire a zahărului şi a dulciurilor concentrate şi restricţionarea făinoaselor şi a pâinii.
În dieta obezilor, raţia zilnică trebuie să fie de 120-140 g glucide, care provin din salate,
fructe, pâine (în cantitate redusă). Raţia minimă zilnică de glucide este în jur de 100 g.
Raţia protidică. În cazul regimului hipocaloric de durată, aportul de proteine este
obligatoriu pentru a se menţine echilibrul organismului. În regimurile hipocalorice de durată,
pentru a evita folosirea proteinelor în scopuri energetice, este nevoie de o raţie minimă de
glucide (minim 2 g glucide pentru 1 g de proteine).
Raţia lipidică. Pare surprinzător că un consum crescut numai de lipide nu provoacă o
creştere a acumulării de ţesut adipos în organism, aşa cum se întâmplă după administrarea unei
raţii similare de glucide. Lipidele aduc un aport caloric mare. În dieta obezului va fi permisă o
raţie de – în medie 40 – 50 g lipide. Această raţie trebuie să includă în egală măsură lipide
vegetale şi animale, pentru a se asigura acizii graşi esenţiali şi vitaminele liposolubile.
Vitaminele. Dieta obezului trebuie să acopere pierderile vitaminice. În general, regimul
hipocaloric cu proteine suficiente şi bogat în legume şi fructe acoperă necesarul de vitamine
hidrosolubile. Cantitatea redusă de lipide admisă în raţie, inclusiv o cantitate mică de unt
proaspăt, asigură acoperirea necesarului de vitamine liposolubile. În perioadele de regim foarte
restrictiv se pune problema suplimentării vitaminice (în special din grupul B).
Mineralele şi apa. Regimul hipocaloric cu proteine suficiente şi bogat în legume şi fructe
furnizează suficiente substanţe minerale. Se recomandă reducerea consumului de sare, pentru
scăderea apetitului şi pentru diminuarea retenţiei hidrice. Apa şi lichidele nu trebuie reduse, mai
ales când consumul de sare este minim. Se recomandă consumul de apă în afara meselor,
deoarece un prânz uscat dă mai repede senzaţia de saţietate.
Alcoolul. Consumul de alcool este contraindicat, din cauza aportului caloric (7 kcal / g) şi
a faptului că alcoolul stimulează apetitul. În plus, reduce mobilizarea grăsimilor din depozite,
favorizând stocarea acestora.
Fibrele alimentare. Fibrele alimentare au o influenţă benefică asupra reducerii ponderale,
datorită mai multor mecanisme:
- la acelaşi volum, dietele bogate în fibre vegetale sunt mai reduse caloric;
- îmbogăţirea dietei în fibre creşte timpul de masticaţie, împiedicând consumul rapid al
alimentelor, deci a unor cantităţi suplimentare din acestea, până la atingerea senzaţiei de
saţietate;
- fibrele scad absorbţia intestinală a principiilor nutritive calorigene cu 2-4%, reducând astfel
aportul caloric.
Pornind de la aceste considerente, au fost realizate produse nutritive îmbogăţite în fibre
alimentare (pâine cu conţinut de celuloză de 3 ori mai mare decât pâinea integrală, produse
lactate cu adaos de pectină, creme de legume şi fructe cu adaos de 6-8% pectină etc).

Indicaţii şi contraindicaţii alimentare în dieta obezilor

Alimentele interzise obezilor datorită susceptibilităţii lor de a spori rezervele de grăsimi
sunt: cărnuri grase, peşte gras, conserve de carne şi peşte, afumături, brânzeturi grase şi sărate,
cartofi şi paste făinoase în cantitate mare, fasole, linte, mazăre uscate, pâine în cantitate mare,
prune, struguri, stafide, banane, curmale, prune uscate, frişca îndulcită, smântâna, slănina,
cremele, aluaturile cu unt, sosurile cu rântaş, sosurile grele, nucile, alunele, castanele, siropurile,
băuturile îndulcite, alcoolul, laptele integral, supele cu făinoase, cafeaua, ceaiul rusesc, sarea
peste 5 g/zi, condimentele picante.
În cadrul alimentelor permise, un loc central îl ocupă legumele şi fructele cu conţinut
scăzut în glucide şi volum mare, care dau repede senzaţia de saţietate. Consistenţa mai crescută
solicită un efort de digestie mai mare, ceea ce implică un consum suplimentar de energie. Dintre
legume, cele mai utilizate sunt fasolea verde, castraveţii, roşiile, ardeiul gras, ridichile, varza,
vinetele, ţelina, andivele, conopida, dovleceii, bamele, spanacul, urzicile, ştevia, sparanghelul,
ciupercile. Fructele permise sunt cele cu aport caloric redus: grepfrut, fragi, lămâi, mandarine,
pepene galben, portocale, piersici (limitat), caise timpurii, mere creţeşti, vişine, gutui (limitat),
căpşuni etc. Consumul de legume şi fructe trebuie să se facă ţinând cont de toleranţa individuală.
Proteinele animale trebuie asigurate din carne slabă de vacă, viţel, miel, pasăre, peşte slab
(şalău, lin, ştiucă), ouă tari, iaurt, lapte degresat, brânză slabă nesărată (de vaci, urdă). Grăsimile
pot fi folosite doar în cantităţi reduse: uleiuri vegetale (20-30 g/zi), margarină şi unt (10-15 g/zi).
Consumul de pâine nu trebuie să depăşească 60-100 g/zi. Se preferă cea neagră sau intermediară.
Sarea nu trebuie să depăşească 3-5 g/zi.
Ca lichide se consumă laptele degresat, sucurile de legume, compoturile cu zaharină, suc
de fructe neîndulcit, apă minerală, ceai de măceşe, mentă, coji de măr.

Repartiţia alimentelor pe mese. Una dintre greşelile comise frecvent în alimentaţie este
reducerea numărului de mese la una sau două pe zi. Cu mici excepţii, ancheta alimentară
dovedeşte că persoanele obeze mănâncă la ore neregulate, omiţând micul dejun sau chiar şi
prânzul, şi consumând cantităţi mari de alimente în a doua parte a zilei, mai ales seara. De multe
ori aceasta este urmată de repaus sau somn. Se recomandă în schimb consumul de alimente des şi
în cantităţi mici (5-6 mese pe zi), în limitele caloriilor prescrise. Masa unică accentuează senzaţia
de foame, se măreşte absorbţia de substanţe nutritive şi se stimulează producerea de insulină,
ceea ce favorizează depunerea de grăsimi. Pe de altă parte, în cazul meselor mai numeroase,
consumul energetic total pentru digestie şi absorbţie este mai mare.

Alternative la regimul de slăbire

În afara principiilor mai sus menţionate, elaborate pe criterii nutriţionale riguroase,
literatura de specialitate şi mijloacele de informare în masă abundă în diete de slăbire, mai mult
sau mai puţin periculoase, mai ales în cazul persoanelor care au suferinţe asociate. Chiar dacă o
parte din aceste diete sunt elaborate pe principii ştiinţifice, ar fi important de reţinut pentru
amatorii de slăbiri spectaculoase, faptul că orice astfel de dietă trebuie urmată cu recomandare şi
sub supraveghere medicală, că este foarte importantă starea de sănătate iniţială a individului. O
menţiune aparte trebuie făcută asupra interdicţiei anumitor regimuri alimentare care mai sunt
încercate ocazional în terapia obezităţii:
 consumul în fiecare zi al unui alt tip de produs nutritiv (carne, orez, ouă, morcov, lapte
etc.) – regimul disociat pe zile;
 dietele strict vegetariene;
 regimurile monoalimentare (fructe, varză etc.);
 regimurile libere, hipoglucidice sau regimurile libere bogate în lipide;
 postul total.
De asemenea, utilizarea suplimentelor nutritive şi a produselor naturiste (ceaiuri) pentru
slăbit poate fi riscantă, în măsura în care sunt utilizate fără supraveghere medicală.
 Metodele eficiente de slăbire sunt cele care nu afectează sănătatea. Medicii recomandă că
numărul maxim de kilograme slăbit pe lună sa fie între 1,5-2,5 kg, în funcţie de constituţie.
Dietele foarte restrictive pot conduce la îmbolnăviri grave. În plus, există riscul aşa-numitului
„efect yo-yo”. După supunerea organismului în mod repetat la astfel de cure de slăbire, prin
revenirea la o alimentaţie normală, apare îngrăşarea rapidă. După mai multe repetări ale curei,
organismul nici nu mai răspunde, deoarece reţine mai multă grăsime decât în mod normal. Acest
lucru produce mari dezechilibre în organism care pot duce la unele urmări definitive cum ar fi
dereglări metabolice, scăderea capacităţii de concentrare şi de efort, dereglări la nivel psihic şi
emoţional.