Sunteți pe pagina 1din 26

DIGESTIV

TEHNICI DE EXAMINARE
 Explorări radiologice
- explorări radiologice standard
- angiografia
 Explorări imagistice
- ecografia
- tomografia computerizată (CT)
- imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
- explorarea scintigrafică
Explorări radiologice
 Explorări radiologice standard
- fără substanţă de contrast
- cu substanţă de contrast
- examen eso-gastro-duodenal
- examenul intestinului subţire
- irigografie

• Radiografia abdominală pe gol


Oferă informaţii privind:
- schelet osos
- opacităţi renale; opacitatea hepatică/ splenică
- diafragm
- existenţa unor opacităţi/ hipertransparenţe patologice
- existenţa imaginilor de tip hidroaeric
Tehnică:
- în ortostatism/ decubite cu raza orizontală

Poze: pneumoperitoneu; calcificari pancreatice

Substanţe de contrast utilizate pentru opacifierea lumenelor digestive


 Suspensia de BaSO4
- substanţă neutră, inodoră, insipidă
- concentraţie: 1/5 – 1/3
 Substanţe iodate hidrosolubile
- Gastrografin
NU SUBSTANTE IODATE INJECTABILE i.v.
difuzează prin peretele tubului digestiv !

◘Contrastul negativ (poţiuni gazogene) utilizat concomitent cu cel pozitiv- examen în dublu contrast
• Evidenţierea de leziuni mici (de la nivelul mucoasei)
◘Administrarea contrastului:
- anterograd (oral)
- pe sondă
- retrograd (clismă baritată)

Examene cu substanţă de contrast


Scopul examenului radiologic: evidenţierea de
1. Modificări funcţionale:
- de umplere
- tonus
- Kinetică
- evacuare
- secreţie
2. Modificări organice
- poziţie
- dimensiune
- contur
- mucoasă

Examenul eso-gastro-duodenal
• Radioscopia: modificări funcţionale/ morfologice
• Radiografia: analiza modificărilor descoperite radioscopic; document medical
• Etape de examinare:
- în strat subţire (relieful mucoasei)
- semirepleţie (asocierea compresiei dozate)
- repleţie completă (forma, poziţia, dimensiuni, mod de evacuare)
• Poziţii şi incidenţe:
- ortostatism / faţă+O.A.D+O.A.S.
- decubit dorsal / faţă+O.A.D+O.A.S.
- decubit ventral / faţă+O.A.D+O.A.S.

Examenul intestinului subţire


• Tehnici:
- administrare de subst. de contrast per os
- fracţionat – Pansdorff
- o singură dată – impune urmărire fluoroscopică
- administrare de subst. de contrast pe sondă enterală
- date morfologice – informaţii superioare
- iradiere redusă / timp mai scurt
• Poziţii şi incidenţe: - ortostatism, DD, DV

Examenul intestinului gros


• Tehnică:
- Explorare retrogradă
- Etape:
- repleţie completă
- după evacuare
- insuflaţie
• Poziţii şi incidenţe
- DD, DV, oblice – evitarea suprapunerilor

Poze: Irigografie (clismă baritată): repleţie

EXPLORARI RADIOLOGICE
Angiografia
• tehnică complementară de explorare
• explorare invazivă
• iradiantă
• evidenţiază patologie vasculară cu sau fără legătură cu afecţiunea digestivă
• evidenţiază tipul de vascularizaţie a leziunii
• în majoritatea cazurilor este înlocuită de un examen angio-CT sau angio-RM
• Rol: diagnostic şi terapeutic

EXPLORARI IMAGISTICE
Ecografia
• Metode
- transparietal
- endoscopic (ecoendoscopia)
• Explorează organele parenchimatoase
• Decelează formaţiuni intraabdominale
• Decelează adenopatii
• Poate studia peretele segmentului (mai ales echoendoscopia)
Computer tomografia (CT)
• Evidenţiază toate modificările segmentului
• Spaţiul celulo-grăsos din jurul organului
• Informaţii privind organele intra-/ extraperitoneale
• Informaţii despre peritoneu şi spaţiu extraperitoneal
• Existenţa adenopatiilor
• Patologie abdominală asociată
• Nu este examen de primă intenţie !

Contrast endolumenal negativ (negru)


Apa
- gratuită
- fără nocivitate
- hipodensitate ideală în contrast cu peretele lumenului digestiv încărcat postinjectare de PCINI
Laptele 3-4%
- tranzit încetinit
- distensie superioară
- o mai bună diferenţiere între lumen şi perete; între - cadrul duodenal şi pancreas
- nu este necesar asocierea unui spasmoltic
- nu are efect colecistokinetic

Contrast endolumenal pozitiv (alb)


Gastrografin (CT: 20-30 ml G la 1 litru de apă)
- contrast superior: detecţia leziunilor
- departajarea anse-colecţii
- evidenţierea perforaţiilor şi traiectelor fistuloase
- analiza caracterului complet al ocluziei

Poze: Limfom gastric

Imagistica prin rezonanţă magnetică


 Antenă adaptată; decubit dorsal, feed in; compensare respiratorie
 +/- linie venoasă
 +/- apă administrată cu 30 şi 10 minute înainte de examinare asociată cu un antispastic (Buscopan)

 Examinare nativă T1 şi T2
 Explorare cu contrast paramagnetic în mod dinamic în faze multiple
 Explorare vasculară 3D FSPGR: emergenţele aortei abdominale, sistemul port, sistemul cav inferior.

 Colangiopancreatografie-RM (CPRM)

 Tipuri de contrast pentru opacifieri digestive în IRM


• Apa
• Gastrografinul
• Sulfatul de Bariu
• Magnevist enteral

ANATOMIE RADIOLOGICĂ
Structura histologică a tubului digestiv
- Seroasă
- organele intraperitoneale – peritoneu
- Musculară
- bi- / tristratificată
- fibre longitudinale, oblice, circulare
- Submucoasă
- sediul structuri vasculare, limfatice, nervoase
- Mucoasă
- intens plicaturată
- pliul determinat şi de musculară

Esofag
• Conduct musculo-membranos; lungime: 25 cm; calibru:2-3 cm
• 4 porţiuni: cervicală, toracală, diafragmatică, abdominală
• Localizare, raporturi
• Strâmtori esofagiene:
- faringo-esofagiană (gura Killian)-C6
- aortică (crosa Ao)
- bronşică (bronhia stg.)
- diafragmatică (T10)
• Pliuri longitudinale (2-4 pliuri)
• Aspect radiologic: tehnici, repleţie/ dublu contrast
Porţiune cervicală: între faringe şi apertura toracică superioară
Porţiune toracală: între apertura toracică sup şi diafragm; 3 părţi
- superioară: supraaortică
- mijlocie: interaorticobronşică
- inferioară: retrocardiacă
Porţiune diafragmatică
Porţiune abdominală: între diafragm şi cardie; unghiul His

Stomac
• Capacitate: 1200-1500ml
• Intraperitoneal, etaj supramezocolic; ocupă cea mai mare parte a epigastrului şi hipocondrul stg.
• Formă variabilă; litera J
• Porţiune verticală (fornix şi corp); porţiune orizontală (antru, canal piloric); unghiul gastric
• Faţă ventrală/ dorsală; curbura mică/ mare
• Cardia: T10-T11
• Pilor centrează baza bulbului duodenal
• Pliuri – diferite în funcţie de regiune
• Peristaltică: 3-4 unde peristaltice
• Aspect radiologic: tehnici, repleţie, dublu contrast
• Ortostatism:
- stomac în formă de J
- în repleţie, antrul şi porţiunea verticală plină cu substanţă de contrast
- menisc orizontal la limita lichid-aer
• Decubit dorsal:
- stomac, cu porţiunea verticală scurtată
- fornix plin cu substanţă de contrast
- antru plin cu aer
- se poate examina în dublu contrast
• Decubit ventral:
- fornix umplut parţial cu aer medial
- aerul difuzează spre mica curbură
- porţiunea verticală scurtată
-antru plin cu S.C.

Duoden
• Prima porţiune a intestinului subţire; este fix şi acoperit de peritoneul parietal posterior; cuprins între
pilor şi unghiul Treitz.
• Bulb duodenal- intraperitoneal; pliuri longitudinale
• D2, D3, D4-extraperitoneale; pliuri transversale (teanc de farfurii suprapuse/ acordeon)
• Aspect radiologic: tehnici, repleţie, dublu contrast

Jejun şi ileon
 Lungime:5-6m; calibru:3-4cm în segm. sup.şi 2-3cm în segm.inf.
 Jejun:
- 3/5 din intestinul subţire, în partea superioară stg a abdomenului
- dispoziţie orizontală – primele anse
- pliuri transversale, cu valvule conivente – aspect de frunze de ferigă
• Ileon:
- dispoziţie verticală, în partea inferioară dreaptă a abdomenului
- pliuri longitudinale
- ultima ansă ileală – 2-3 cm; valva Bauhin
Intraperitoneal, inserat la peretele abdominal posterior prin mezenter
Fiecare ansă are o margine mezenterică (concavă) şi una liberă (convexă)
Autoplastica mucoasei intestinale

Intestin gros
 Lungime – cca 1,6m; calibru- variabil
 Calibru – 3- 3,5 cm – sigmoidul distal
– 7cm – transvers

• Cec, ascendent, transvers, descendent, sigmoid, rect


 Doar transversul este intraperitoneal

 Prezintă tenii şi haustraţii – mai puţin cecul şi o porţiune a sigmoidului


 Mucoasă – plici semicirculare

 În dublu contrast – lizereu de siguranţă

*metoda Fisher=examinare in dublu contrast?

MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE


 Modificări radiologice funcţionale
 Modificări radiologice morfologice
 Sunt în diferite combinaţii – de obicei modificările morfologice le determină pe cele funcţionale

MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE FUNCTIONALE


 Modificări de tonus
 Modificări ale peristalticii
 Modificări ale secreţiei
 Modificări de tranzit
- modificări de umplere
- modificări de evacuare
1. Modificări ale tonusului
 Cauze - generale
- locale
 Tipuri de modificări:
- hipertonia
- hipotonia
- atonia
- spasm

2. Modificări ale peristalticii (poze: contractii tertiare esofagiene)


 tipuri de modificări:
- hiperkinezia
- hipokinezia
- akinezia
 undele peristaltice se caracterizează prin:
- amplitudine
- frecvenţă
- viteza de propagare
3. Modificări de secreţie
 Secreţia depinde de:
- factori generali
- factori locali
- momentul examinării
 Tipuri de modificări:
- hipersecreţia
- staza
 Mucina determină nemiscibilitatea subst. de contrast cu lichidul de secreţie
4. Modificări de tranzit
 Timpul de tranzit variază în funcţie de segment
 Cauze:
- factori generali
- factori locali
 Tulburări de tranzit:
- de umplere: au de cele mai multe ori substrat morfologic
- de evacuare: accelerat / încetinit

MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE MORFOLOGICE


 Modificări de poziţie
 Modificări de mobilitate
 Modificări de dimensiune
 Modificări de contur
 Modificări de formă
 Modificări ale reliefului de mucoasă
1. Modificări de poziţie

 Ptoza: deplasare caudală a segmentului; poate fi parţială (cascadă) sau totală

 Ascensiunea: deplasarea cranială a segmentului

 Împingerea: procese de vecinătate care deplasează segmentul în orice direcţie

 Tracţiunea: procese fibroase retractile din jurul segmentului


 Torsiunea: deplasarea segmentului în jurul axului său
(volvulus)

 HGTH (hernie gastrica transhiatala)


-de alunecare
-prin brahiesofag

2. MODIFICARI DE MOBILITATE
 Se referă la mobilizarea unui organ considerat fix sau la modificarea indicelui de mobilitate a unui organ
considerat mobil la diverse manevre.

 Diminuarea mobilităţii
- cauze:
- extrinseci
- intrinseci
 Apariţia mobilităţii
- cauze:
- anomalii congenitale de dezvoltare
- intervenţii chirurgicale

3. MODIFICARI DE DIMENSIUNE
 Substrat fizopatologic:
- modificări morfologice proprii
- procese patologice de vecinătate
- disfuncţii neurovegetative

 Creşterea lungimii: dolicosegmente


 Reducerea lungimii: brahisegmente
 Creşterea calibrului: megasegmente
 Reducerea calibrului: stenoze

STENOZE BENIGNE
 Număr: unice sau multiple
 Lungime: de obicei mare
 Sunt axiale: afectare circumferenţială a peretelui
 Contur: regulat/ fin neregulat, ulceraţii
 Calibru se reduce progresiv: aspect de pâlnie
 Pliuri modificate dar nu se întrerup la nivelul stenozei

STENOZE MALIGNE
 Număr: unice, rar multiple
 Lungime: de obicei scurte
 Sunt excentrice/ rar axiale, în tumorile infiltrative
 Contur: neregulat
 Calibru: se reduce brusc+/- pinteni maligni
 Pliuri: şterse, întrerupte
 Semiton, rigiditate: semne de malignitate

4. MODIFICARI DE CONTUR
 Conturul – reprezintă conturul mucoasei segmentului explorat în repleţie

 indirect oferă informaţii asupra celorlalte straturi ale peretelui segmentului explorat

 informaţii complete asupra mucoasei: obligatoriu explorare în dublu contrast


 Aspectul conturului depinde şi de dispoziţia fibrelor din tunica musculară responsabile de dispoziţia
pliurilor de mucoasă

Tipuri:
 Amprenta
 Neregularităţi
 Ancoşa
 Incizura
 Întreruperea de contur
 Rgiditatea
 Plusuri de umplere (imagini adiţionale)
 Minusuri de umplere (lacune)

Amprenta
 Traduce o compresiune extrinsecă.
 Afectează o porţiune a conturului.
 Nu întrerupe conturul – îl deplasează.
 Pliurile nu sunt întrerupte.

Neregularităţi
 Procese parietale retractile sau tumori infiltrative.
 Procese de vecinătate.
 Afectează doar o porţiune a conturului.
 Poate asocia mobilitate şi motilitate redusă.

Ancoşa
 Denivelări de contur retractile, rotunjite.
 Unice sau multiple.
 Grade de profunzime diferite.
 Afectează o porţiune de contur.
 Trebuie diferenţiate de unda peristaltică.

Întrerupere de contur
 Proces tumoral cu dezvoltare endolumenală pe un perete.
 Asociază întotdeauna imagini lacunare.
 Asociază modificări de motilitate.

Rigiditatea
 Modificare morfologică cu răsunet funcţional.
 Traduce infiltraţia muscularei.
 Segment de contur rectiliniu, lipsit de motilitate.
 Poate determina modificări de formă.

Plusuri de umplere
 Proeminenţe opace care ies din conturul lumenului, dar în legătură cu acesta.
 Tipuri de imagini adiţionale:
- diverticul
- spicul
- nişa

Diverticuli
 Mucoasa angajată prin efracţia muscularei.
 Tipuri:
a. de pulsiune
- formă rotund-ovalară
- prezintă colet – în el se vizualizează pliuri
- contur regulat

b. de tracţiune
- formă triunghiulară
- bază largă de implantare
Spiculi
 Defecte ale mucoasei de 1-2mm, triunghiulare
 Reprezintă mici ulceraţii determinate de procese inflamatorii
 Se evidenţiază mai ales în strat subţire
 De obicei multipli
 Cel mai frecvent întâlniţi în bolile inflamatorii a colonului (RCUH, boala Crohn)

Nişa
 Reprezintă existenţa unei ulceraţii de suprafaţă şi profunzime variabilă la nivelul peretelui sau într-o
masă tumorală cu dezvoltare endofitică.
 Nişele pot fi:
1)Nişa benignă
 Număr: de obicei unică.
 Formă – variabilă, mai des triunghiulară.
 Localizare –cel mai frecvent pe mica curbură verticală gastrică şi la nivelul bulbului duodenal.
 Proemină din conturul lumenului.
 Adâncimea mai mare ca suprafaţa.
 Versanţii regulaţi, fundusul neregulat/şters.
 Transparenţă inelară în jur: edem perilezional.
 Nu întrerupe pliurile: pliurile converg spre nişă.
 În interior nu prezintă pliuri.

2)Nişa malignă
 Număr: de obicei multiple.
 Formă: variabilă.
 Localizare: cel mai frecvent regiunea antrală, totdeauna într-o lacună.
 Încastrată în conturul organului.
 Adâncimea mai mică ca suprafaţa.
 Versanţi neregulaţi, fundusul neregulat/şters.
 Tansparenţă inelară la periferie: infiltraţie.
 Întrerupe pliurile.
 Asociază alte semne de malignitate: rigiditate, lacună, semiton, pinten malign.

Lacuna
 Traduce existenţa unei formaţiuni endolumenale.
 Unică sau multiple.
 Dezvoltare intralumenală centrală sau excentrică.
 Dimensiuni variabile.
 Pot prezenta ulceraţii.
1)Lacuna benignă
 Număr: unică sau multiple
 Formă: rotundă/rotund-ovalară
 Dimensiuni: variabile
 Contur: regulat
 Poate prezenta pedicul
 Nu întrerupe pliurile
 Poate prezenta ulceraţie centrală – inel cu pecete.
Ex: Varice esofagiene
Tumoră ulcerată intestin subţire
Polipoză colonică

2)Lacuna malignă
 Număr: unică, rar multiple.
 Formă: rotundă/rotund-ovalară, neregulată.
 Dimensiuni: variabile.
 Contur: neregulat, parţial şters.
 Întrerupe pliurile.
 Poate prezenta ulceraţii.
 Asociază semne de malignitate: pintene, semiton.
Ex: Tumoră eso-gastrică

5. MODIFICARI DE FORMA
 Consecinţa modificărilor de dimensiuni şi contur.
 Determină creşteri sau reduceri segmentare sau totale a organului cavitar, însoţite de deformare.
 Asociază şi modificări funcţionale.

Ex: Stenoza postcaustică esofagiană


Bulb ulceros cronic
RCUH

6. MODIFICARI ALE RELIEFULUI DE MUCOASA

 Înglobează toate alteraţiile de dimensiuni, contururi, orientare a pliurilor de mucoasă.


 Traduc afectări ale mucoasei dar şi a straturilor subiacente.
 Tipuri:
- hipertrofia pliurilor
- atrofia pliurilor
- întreruperea pliurilor
- convergenţa pliurilor
- dezorganizarea pliurilor
- dispariţia pliurilor

Ex: Gastrită Menetrier


Pliuri hipertrofice pseudotumorale
Gastroduodenită

Sindroame în patologia tubului digestiv


 Anomalii de dezvoltare şi de dimensiune 1. Esofag
- atrezia esofagiană
- duplicaţia esofagiană
- brahiesofagul
- atonia esofagiană
- megaesofagul
- diverticulii
2. Intestin subţire
- mezenterul comun
- diverticulul Meckel
3. Colon
- situs inversus
- mezenterul comun
- ptoza
- sindrom Chilaiditi
- dolicocolonul/ megadolicocolonul
Poze: HGTH. Brahiesofag
Megaesofag . Achalazie
Diverticul jejunal

 Sindromul inflamator
- modificări funcţionale
- modificări organice

- Esofagite
- Gastrite
- Enterite
- Pancolite
Poze: Gastrită. Ulcer bulbar duodenal

Modificări radiologice elementare în colite


Enterita regională Enterita TBC
(Boala Crohn)

- Localizare ileală şi la - Localizare ileon


nivelul cecului terminal şi cec
- Localizări pe sărite - Dilataţii urmate de
- Pereţi groşi, stenoze
contururi neregulate - Contururi neregulate
- Pliuri în piatră de - Pliuri de mucoasă
pavaj/ şterse şterse
- Traiecte - Fistule
fistuloase/abcese în
buton de cămaşă

Modificări radiologice RCUH B Crohn

- Topografie - Strict colonică - Orice segment


- Interesare rectală - Întotdeauna - Rar
- Leziuni continue - Întotdeauna - Rar
- Leziuni pe sărite - Niciodată - Frecvent
- Ulceraţii - Totdeauna - Frecvent
- Mucoasă N între leziuni - Niciodată - Frecvent
- Aspect de piatră de pavaj -Niciodată - Caracteristic
- Stenoze - Rar, scurte - Frecvent, lungi
-Fistule - Niciodată -Caracteristic

B Crohn=Colita ischemica?

■Sindromul tumoral benign


 Caracterele stenozelor benigne
• număr : unice, multiple
• lungime: de obicei mare
• axiale: afectare circumferenţială a peretelui
• contur: regulat/ neregulat
• calibru reducere progresivă în pâlnie
• pliuri: modificate dar neîntrerupte la nivelul stenozei
 Caracterele lacunelor benigne
• număr: unice, multiple
• formă: rotundă, rotund-ovalară
• dimensiuni: variabile
• contur: regulat
• poate prezenta pedicul
• nu întrerupe pliurile
• poate prezenta ulceraţie centrală: inel cu pecete

Poze: Stenoză benignă esofagiană postcaustică


Lacună ulcerată central

■Sindromul tumoral malign


 Caracterele stenozelor maligne
• număr: unice, multiple
• lungime: scurte
• sunt excentrice, rar axiale
• contur: neregulat
• calibru: se reduce brusc- pinteni maligni
• alte semne: semiton, rigiditate

 Caracterele lacunelor maligne


• număr: unice, multiple
• formă: variabilă
• dimensiuni: variabile
• contur: neregulat
• poate fi ulcerată: nişă în lacună
• pliuri întrerupte, semiton, pinteni maligni

Poze:Tumoră malignă eso-gastrică


Lacună malignă fornix
Stenoză malignă colon descendent
Lacună malignă colon ascendent

Explorarea radioimagistică a ficatului, căilor biliare pancreasului şi splinei

Metode radioimagistice
 Diagnostice

- Radiografia abdominală simplă

- Ecografia
- Computertomografia(CT)
- Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)/ colangiopancreatografiaRM (CPRM)

- Colangiografia percutanată (transhepatică)


- Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP)
- Colangiografie peroperatorie
- Fistulografia
- Portografia CT
- Colangio-CT
- Angiografia
- Radioscopia(cale de abord puncţii/catetere)
- Tranzitul baritat (deplasări/varice/ulceraţii)
- Duodenografia hipotonă
- Ecoendoscopia
- Scintigrafia

 Terapeutice
- Drenajul percutanat al colecţiilor fluide hepatice, peripancreatice
- Drenaj biliar extern
- Protezări biliare
- Proceduri intervenţionale arteriale

 Explorarea imagistică:
 simplu⇒ complex
 Metoda princeps de diagnostic să fie:
- cea mai la îndemână
- cea mai purtătoare de informaţii
- cea mai puţin iradiantă
- cea mai ieftină
- însoţită de posibilitatea unui tratament activ
Radiografia abdominală simplă
 Decubit dorsal/ decubit lateral (drept).
 Hepatomegalie/splenomegalie
 Calcificări
 Prezenţa de gaz
 Imagini mixte de tip hidroaeric (examinare în ortostatism).

Aspect normal
Marginile ficatului sunt vizibile pe radiografia abdominală simplă: superioară
delimitată prin intermediul diafragmului de plămân, inferioară în raport cu stomacul, colonul drept şi duodenul;
marginea externă: grăsimea perihepatică

Calcificări hepatice/CBIH/VB/ splenice


A. Infecţioase: granuloame (TBC, histoplasmoză, bruceloză)-stelate /ovalare; chist hidatic hepatic:
calcificări curbilinii, inelare; abcese piogene vechi: calcificări polimorfe.

B. Vasculare:anevrism arteră splenică; tromboză de venă portă; hematom.


C. Biliare şi VB: calculi calcificaţi CBIH; ascarizi; calculi micşti intraveziculari biliari (30%); vezicula de
porţelan.
D. În tumori benigne:hemangiom cavernos; adenom hepatic chist congenital de coledoc.
E. În tumori maligne primitive: carcinom fibrolamelar; carcinom hepatocelular; colangiocarcinom
intrahepatic.
F. În metastaze: neoplasme producătoare de mucină: carcinom de colon /stomac; carcinom ovarian
(calcificări psamomatoase).

Calcificări pancreatice
1. Pancreatită cronică.
- Pancreatită alcoolică
- Pseudochistul pancreatic.
2. Tumori
- Tumori chistice
- Adenocarcinom
- Tumori endocrine maligne
- Hemangiomul şi limfangiomul cavernos
- Metastaze din cancerul colonic
3. Hemoragie intraparenchimatoasă
4. Infarct/ abces
5. Hiperparatiroidism
6. Fibroză chistică
!! CT metoda de elecţie în bilanţul calcificărilor hepatice, pancreatice, splenice.

Poze: Chist hidatic calcificat


Opacităţi nodulare de intensitate supracostală conglomerate subfrenic drept: material
radioopac de chemoembolizare
Calculi micşti VB

Prezenţa de gaz
 Intraparenchimatos: abces hepatic, chist hidatic fisurat, cavităţi restante, tumori necrozate.
Rg abd. simplă: în general imagine mixtă cu nivel hidroaeric.

 Biliar: anastomoze biliodigestive; fistule spontane⇒Aerobilie


Rg. abd. simplă: imagini hipertransparente pe traiectul ipotetic al căilor biliare mari şi/ sau a CBP.

 Portal: semn de infarct intestinal; pancreatită necrotico-hemoragică; abces abdominal⇒Pneumoportie


Rg.abd.simplă: imagini hipertransparente lineare în periferia opacităţii hepatice; pneumatoză perete
intestinal
!!!CT: detectează cantităţi mici de aer: imagini aerice lineare în periferia ficatului; aer în VMS, VMI;
aer în vv mezenterice mici şi în peretele lumenelor digestive.
Diagnostic diferenţial: pneumobilia: aer în CB mai ales în porţiunea centrohilară şi în CBIH stg.

Poze: Imagine mixtă cu nivel orizontal hidroaeric subfrenică dreaptă: abces


Hipertransparenţe lineare arcuate pe locul ipotetic de proiecţie al VB
Abces hepatic
Colecistită emfizematoasă
Acumulare hipertransparentă voluminoasă subfrenică dreaptă
Acumulare mixtă subfrenică dreaptă şi subcapsulară hepatică
Aerobilie

Ecografia
 Metoda diagnostică primă intenţie
- diagnostic pozitiv şi diferenţial
- orientare spre o altă metodă de explorare
- puncţie biposie tumori
 Avantaje
- accesibilitate
- cost scăzut
- repetabilitate – monitorizare
 Sensibilitate diagnostică limitată pentru
- leziunile hepatice şi pancreatice mici, leziuni de CBP distală
- litiaza pe căi biliare nedilatate
 Operator şi pacient dependentă !!
 Metodă terapeutică: aspiraţie/ drenaj colecţii, abcese hepatice/ pancreatice; tratament percutanat (CHH,
tumori) ecoghidat.

- Explorare subcostală/ intercostală (sonde cu frecvenţă de 3,5-5 MHz)

- Normal: ficatul este ecogen, cu ecostructură omogenă.


pancreasul > ecogenitate ficat> rinichiul

- Ecografia Doppler color: sensul de deplasare a sângelui şi vitezele medii de flux.


- Tehnica Doppler pulsat: măsurarea vitezelor de flux şi a debitelor sanguine.
- Angio-power Doppler: vascularizaţia intratumorală
- Ecografia cu subst de contrast cuplată cu modul Doppler: aprecierea vascularizaţie intratumorale;
detecţia metastazelor hepatice.
- Ecografia intraoperatorie
- Ecoendoscopia

Computertomografia (CT)
Bolnav à jeun.
- CT abdominal nativ
- CT cu produşi de contrast iodaţi nonionici (PCI) în mod spiral în faze multiple (arterială; portală
şi parenchimatoasă)
- Administrarea de apă/ contrast oral (500 ml) cu 30 min înainte de examinare.

 Densitatea spontană normală a parenchimului hepatic: 50-70 UH


Densitatea ficatului este cu 7-12 UH mai mare decât a splinei. O diferenţă de densitate mai mare de 20
UH între ficat şi splină
este considerata patologică.

- CT: metodă diagnostică de elecţie în detecţia şi caracterizarea majorităţii proceselor focalizate


hepatice, pancreatice şi splenice. Puncţii biopsie diagnostică în diferite procese focalizate

- CT: metodă terapeutică aspiraţie/ drenaj colecţii, abcese hepatice/ pancreatice; tratament
percutanat (CHH, tumori).

- Colangio-CT: achiziţia spirală post colangiografie transparietală.

Poze: CT nativ şi cu PCI iv: Nativ; Fază precoce: contrast maxim în aortă; Fază tardivă: contrast în VCI
şi vv hepatice
Colangio-CT post colangiografie transhepatică: Opacifierea CBIH cu contrast iodat
Imagistica prin Rezonanţa Magnetică

 Evaluare neinvazivă a:
- parenchimului hepatic şi pancreatic
- arborelui biliar;;
- structurilor vasculare intra/ extrahepatice
 Detecţia şi caracterizarea leziunilor hepatice, de CB, pancreatice, splenice.
 Caracterizarea RM include: - aspectul morfologic (formă, contur,
structură, dimensiune, modificări de vecinătate); - aprecierea
componentelor lezionale (apă, grăsime, sânge, Fe, proteine)
- comportarea la administrarea contrastului paramagnetic (precoce/ tardiv)
- funcţia celulară: utilizarea de contrast specific hepatocitar şi pentru celulele Kupffer.

IRM indicat în cazurile în care CT este neconcludentă.

Poze: T1 nativ; T1 cu contrast paramagnetic

Colangiopancreatografia prin rezonanţă magnetică (CPRM)


CPRM:
 Inlocuieşte tehnicile de opaciefiere clasică (colangiocolecistografia iv, colecistografia orală).
 Confirmă sindromul obstructiv
 Diagnostic etiologic - stenoză malignă/benignă, litiază, etc
 Răsunetul proceselor focalizate sau difuze asupra arborelui biliar.
 Punerea în evidenţă a lichidelor staţionare (chiste) sau lent circulante (urină, bilă, suc pancreatic,
suc digestiv, LCR) prin utilizarea de secvenţe ponderate T2
- Lichidele →hipersemnal T2 (albe);
- Viscerele, fluidele circulante →hiposemnal T2 (negre)

Colangiografia percutanată (transhepatică-CTH)


• Injectarea de substanţă de contrast iodată hidrosolubilă direct în arborele biliar intrahepatic (reperaj
fluoroscopic/ecografic).
• CTH are indicaţie în special în bilanţul icterelor obstructive de CBP proximală sau în cazurile în care
ERCP nu se poate realiza.
• CTH oferă o alternativă diagnostică si terapeutică (drenaje biliare externe/interne).

ERCP (colangiopancreatografia retrogradă endoscopică)


 Pe cale endoscopică prin cateterizare paplilei şi opacifierea CBP, a CBIH şi a Wirsungului cu contrast
iodat.
 ERCP este o metodă diagnostică şi terapeutică (drenaj biliar endoscopic, extragerea calculilor
coledocieni, dilatarea stenozelor biliare sau papilosfincterotomia endoscopică).

Colangiografia peroperatorie
 Colangiografia transhepatică preoperatorie: puncţionarea ficatului sau unei CBIH mari în timpul
intervenţiei; este destinată studiului CB pe segmente.
 Colangiografia intraoperatorie: utilă pentru precizarea eventualilor calculi în CB.
 Colangiografia pe tub Kher: injectarea de contrast iodat pe tubul în T instalat în CBP. Indicaţii: litiaza
restantă pe CBP, stenoze postoperatorii precoci, fistule biliare.

Angiografia
Arteriografia. Portografia
Arteriografia: studiul circulaţiei arteriale prin abord retrograd transfemural.
Indicaţii diagnostice restrânse:
- tumori hipervascularizate;
- pseudoanevrisme/ anevrisme de arteră hepatică / splenică;
- bilanţ pretransplant hepatic (variante anatomice);
- hemobilia; traumatismele.
Utilizată actualmente în scop terapeutic prin cateterizare selectivăa trunchiului celiac şi AMS;
- chemoembolizarea tumorilor primitive hepatice (hepatom)
- injectarea de citostatice supraselectiv în artera hepatică.

 Portografia indirectă: încărcarea cu contrast a circulaţiei porte prin injectarea PCI fie în
trunchiul celiac, în AMS sau în AMI.
 Portografia directă pe cale transhepatică, transsplenică, transjugulară, transombilicală, transparietală
abdominală. Cea mai utilizată este splenoportografia.

Ficat: elemente de anatomie secţională


 Organ intraperitoneal ce ocupă loja subfrenică dreaptă.
 Suprafaţă superioară delimitată de diafragm; este fixat prin ligamentele peritoneale.
 Suprafaţă inferioară - viscerală - hilul hepatic: artera
hepatică, vena portă şi CBP. Vena portă (VP) este structura de referinţă; la dreapta şi anterior- canalul
hepatic comun; la stânga artera hepatică. - foseta veziculei biliare
- VCI: contact intim cu lobul caudat.
 Lobulaţia şi segmentaţia hepatică: 2 lobi şi 8 segmente, fiecare segment prezintă flux arterial şi venos,
precum şi flux biliar.
- Separaţia între LS şi LD - plan ce trece prin vena hepatică medie şi vena cava inferioară care
corespunde axului fosetei veziculare.
- Ficatul drept conţine segmentele V, VI, VII si VIII, iar cel stâng conţine segmentele II, III şi IV.
Căile biliare
 - Căi biliare intra- şi extrahepatice.
 - Distribuţia căilor biliare intrahepatice se suprapune distribuţiei venei porte.
 - Fiecărui pedicul venos segmentar îi sunt acolate unul sau două canale biliare ce se dirijează către hilul
hepatic pentru a forma ductul hepatic drept şi stâng.
CB. VB
 CB intrahepatice în mod normal nu sunt vizibile eco şi CT.
 CBP măsoară 3-6 mm la nivelul hilului hepatic şi sub 9 mm la nivelul pancreasului.
 VB: peretele vezicular este net, regulat nu depaseste în grosime 2mm;
 - un diametru mai mare de 5-6 cm este considerat patologic; - densitatea bilei
veziculare este în mod normal cuprinsă între 0-20 UH.
Poze: Anastomoză bilio-digestivă

Pancreasul
Capul pancreatic organ extraperitoneal dispus în inelul duodenal; blocul DD-pancreatic
constituie o entitate radiologică şi chirurgicală; coledocul; confluentul splenomezenteric
Istmul pancreatic leagă capul de corp.
Corpul pancreasului, orientat orizontal, rapoarte cu aorta
Coada pancreasului, anterior de rinichiul stg. şi suprarenala stg, intră în raport cu splina.
Irigat de ramuri din art. mezenterică superioară şi art. splenică.

Poze: CT cu PCI iv: Pancreasul se vizualizează cel mai bine la pacienţii graşi
T1 cu contrast paramagnetic

Splina
 Componenta principală a SRE.
 Localizare: hipocondrul stâng între diafragm şi polul superior gastric; intraperitoneală.
 Embriologic: dezvoltare multifocală⇒spline accesorii.
 Formă particulară, dimensiuni greu cuantificabile.
 Legată de stomac prin ligamentul gastrosplenic prin care trece artera splenică şi ramuri gastroepiploice.
 Conexiunea cu peretele abdominal: prin ligamentul gastrorenal.
 Ambele ligamente: căi de derivaţie potenţiale în anastomozele portocave.
 CT/IRM: aspect tipic al încărcării cu contrast iv- tigrat în fază precoce cu omogenizare tardivă.
N: diamterul transvers sub 5 cm; diametrul cranio-caudal sub 13 cm

Noţiuni de semiologia elementară în patologia hepato-biliară, pancreatică şi splenică


FICAT
 Patologia focală tumorală
- benignă: componentă solidă- hemangiom, hiperplazie nodulară focală, adenom;
chistică: chiste biliare/ polichistoză hepatică;
componentă lipomatoasă: lipom, angiomiolipom
- malignă primitivă: hepatocarcinom, colangiocarcinom
- malignă secundară: metastazele
 Patologie focală infecţioasă
- abces piogen
- echinococoză
- abcese fungice/ parazitare
 Patologie vasculară
- tromboza portală
- ischemia arterială- infarctul hepatic
- patologia vv hepatice- sdr.Budd-Chiari
 Patologia difuză
- steatoză
- hemocromatoza
- ciroză hepatică
Semiologie ecografică
 Grăsimea, structurile ligamentare, pereţii vaselor: hiperecogene
 Lichidiene pure (bilă, urină, sânge circulant): transonice sau anecogene;
 Lichidele cu vâscozitate mai mare sunt hipoecogene; la interfaţa cu o altă structură apare fenomenul de
întărire posterioară.
 Structurile osoase, calcificările: imagini hiperecogene însoţite de fenomenul de atenuare şi de conul de
umbră posterioară
 Ecogenitatea unei leziuni intraparenchimatoase se apreciază în raport cu parenchimul sănătos din jur.
 Leziuni hiperecogene: tumori (hemangiom, lipom),steatoză. Leziuni hipoecogene: tumori, chiste
infectate,hemoragice,abcese.
 Leziuni ecogene: decelabile prin modificările indirecte: efect de masă (deplasări, compresia
structurilor vasculare), modificarea contururilor (deformări).
Poze: Hiperecogen: Hemangiom
Izoecogen/ halou hipoecogen: Tumoră hepatică: CHC
Hipoecogen/ Hiperecogen: Chist hidatic cu vezicule fiice
Hipoecogene/ ecogen periferic: Abcese hepatice

Creşterea ecogenităţii hepatice


1. Steatoză
2. Ciroză

Descreşterea ecogenităţii hepatice


1. Hepatită
2. Infiltraţii tumorale: limfom, leucemie

Leziuni hepatice cu con de umbră


1. Calcificări
2. Aer în: căile biliare/ vena portă

Elemente de semiologie CT
Detecţia leziunii

Hipodensă Hiperdensă Izodensă


- Leziuni chistice - sânge: 60-80 UH (hematoame, - sânge pe cale de degradare
- Tumori MAV, anevrisme) (z 10- z 20)
- Necroză - calcificări: >100UH - ţesut tumoral
- Edem - tumori
- Grăsime:-20/-100UH Importanţa semnelor
- Aer: -1000UH indirecte: edem, efect de
masă.

După injectare PCI iv:


- Ţesut tumoral iodofil
- Vas cu sânge circulant normal sau patologic (anevrism, angiom)

Elemente de semiologie eco, CT, IRM


 Descrierea leziunii
 Structură: omogenă, heterogenă
 Contururi, formă, dimensiuni
 Localizare
 Topografie: superficială, profundă
 Modificări de vecinătate- efect de masă asupra structurilor adiacente.
 Prezenţa/ absenţa edemului perilezional
 Unică/multiplă
Leziuni hepatice hipodense
A. Nonneoplazice
1. Chist hepatic
2. Boală polichistică hepatică
3. Abcese
4. Chist hidatic hepatic
5. Hematom vechi
6. Steatoza focală

B. Neoplazice
1. Tumori benigne ( hemangiom, adenom, chistadenom, hamartom, lipom limfangiom)
2. Tumori primitive maligne (hepatom, colangiocarcinom, chistadenocarcinom)
3. Metastaze (varianta chistică în ADK ovar/ carcinom gastric)

Tumori benigne hepatice cu densitate fluidă


 Chistul simplu hepatic:
 imagine circumscrisă de formã rotundã /ovalarã, cu contur net ;
 densitate fluidã (0-20UH), omogenã
 neiodofil;
 peretele chistului este foarte subţire, uneori invizibil.

 Boală polichistică hepatică: mai mult de 10 chiste hepatice.

Tumori benigne hepaticecu densitate solidă


 Hemangiomul
CT spontan: leziune hipodensã (densitate apropiata de cea a sângelui circulant).
CT cu PCI iv: aspect caracteristic la examinarea în mod spiral în faze multiple.
- priză de contrast precoce, intensă în periferie sub forma unor bulgãri iodofili.
- în timp, încãrcarea hemangiomului progreseazã de la periferie spre centru.
- examinarea CT tardivã: umplerea totalã a leziunii cu contrast cu persistenţa
intralezionalã a PCI în cantitate superioarã şi timp mai îndelungat faţã de parenchimul hepatic

Tumori benigne hepatice cu densitate solidă


Hiperplazia nodulară focală (HNF)
- CT spontan: leziune izodensă cu parenchimul hepatic ce poate conţine o imagine de cicatrice
centrala hipodensã.
- CT cu PCI iv precoce : priză de contrast fugace
- CT cu PCI în fază portală; leziune izodensă cu parenchimul hepatic
- Examinarea CT tardivã : retenţia PCI la nivelul cicatricei

Tumori benigne hepatice cu densitate negativă


Lipomul şi angiomiolipomul
 Examinarea CT nativã: leziune cu conţinut lipomatos cu densitãţi negative: - 20 / -80 UH.

Tumori hepatice maligne primitive


1. Cu originea în hepatocit
Carcinomul hepatocelular (CHC)
- Cea mai frecventã tumoră hepaticã primarã.
- 85% din CHC apar pe un ficat cirotic .
- Existã douã forme de CHC:
- nodularã (90% din cazuri)- unică sau multiplă
- difuzã (10% din cazuri).

- CT spontan: frecvent leziune hipodensã, cu structurã omogenã sau heterogenã; trar izodensă; tumorile
voluminoase aspect neomogen- necroză, calcificări, conţinut lipomatos, sânge).
- CTS cu PCI iv în faze multiple: iodofilie intensă precoce în zonele tisulare; timp portal: invazia
vasculară (portă, vv hepatice, VCI; tardiv: evidenţierea capsulei.

2. cu originea în cãile biliare


Colangiocarcinomul intrahepatic
- masă unică de dimensiuni mari,
- noduli tumorali multiplii confluenţi
- tumoră infiltrativă
CT nativã: masă hipodensă cu contur neregulat; mici calcificãri posibile
CT cu PCI iv: în fazã arterialã şi portalã există o iodofilie moderatã perifericã mimând un inel gros, fãrã
diferenţe între cele douã faze.
- dilataţia de cãi biliare intrahepatice periferice prezentã în 20-60% c.
- retracţie capsularã şi atrofia lobului hepatic afectat.
- compresia sau obstrucţia structurilor portale intrahepatice

Tumori hepatice maligne secundare


Metastazele
- CT reprezintã metoda cea mai sensibilã de diagnostic curent al
determinãrilor secundare hepatice (sensibilitate cuprinsã între 65
şi 90%) dependentã de pacient şi de tipul tumorii primare şi o
specificitate de 81-98%.
- Semiologia CT a metastazelor hepatice variazã funcţie de natura lor.
- CT nativă: marea majoritate sunt hipodense, unele izodense. Metastaze calcificate: în cancerul
colorectal, renal, gastrinom,sân,ovar.
Meta hemoragice în melanom,
Metastazele chistice: în cancerele mucosecretante ale tubului digestiv sau în cele ovariene.
- Administrarea de contrast nu ameliorează diagnosticul decât în 5% din
cazuri.

Poze: Metastaze hepatice izo/ hipodense spontan, iodofile precoce

Ficatul infecţios
1. Abcesele hepatice
 Abcesele hepatice cu germeni piogeni (E coli, anaerobi) : aspectul CT al abcesului depinde de stadiul
său evolutiv. Caracterul septic: prezenţa bulelor de gaz
 Abcesele micotice (candidoza, criptococoza, aspergiloza) apar la imunodeprimaţi; sunt mici şi multiple.
Diagnosticul de certitudine: puncţie biopsie intralezională.
 Abcesele în parazitoze: abcesul amibian (Entamoeba hystolitica) –nu are perete propriu şi nici bule de
gaz.
2. Parazitozele hepatice
Chistul hidatic (Echinococcus granulosus) descoperit întâmplător în urma unui examen ecografic de rutină sau
unei explorări CT.
- Aspectul CT al chistului hidatic variază cu stadiul său evolutiv.
- Criterii diagnostice CT de certitudine:
- calcificări parietale
- prezenţa veziculelor fiice
- membrana proligeră decolată

Leziuni hepatice difuze: Ciroza hepatică. Steatoza, Hemocromatoza


 Ciroza hepatică :
 stadiul terminal al numeroaselor forme de hepatopatii cronice
 aspecte morfologice variate
 în cazuri particulare există modificări de densitate hepatică: steatoză/ hemocromatoză.
 CT semne variate, niciunul nu este specific.
- hepatmegalie la niv LS sau a lobului caudat;
- contururi hepatice deformate / boselate ce corespund nodulilor de regenerare;:
- incizuri adanci;
- semne de hipertensiune portală (HTP): ascită, SM, creşterea calibrului venei splenice,
trunchiului de portă, căile venoase de derivaţie,varicele esofagiene, repermeabilizarea venei ombilicale.

Rolul esenţial al CT este de a evidenţia grefarea la nivelul ficatului


cirotic a carcinomului hepatocelular.

Creşterea coeficientului de atenuare hepatică


Depozite anormale de substanţe cu număr atomic mare. Densitatea ficat mai mare de 90-100 UH.
A. Fier
a. difuză: hemocromatoză
b. focală:noduli de regenerare siderotici.
B. Cupru
- boală Wilson: degenerscenţă hepatolenticulară- depozite de Cu în ficat şi în nucleii bazali.
C. Iod
- amiodaronă (antiaritmic cu 37% iod în compoziţie)
D. Aur
- terapia cu aur coloidal în artrita reumatoidă
E. Thorotrast
F. Depozite proteice masive
G. Depozite de glicogen
H. Pigmenţi biliari în icterele obstructive cronice.

Scăderea generalizată a coeficientului de atenuare hepatică


1. Steatoză hepatică: infiltraţie lipomatoasă difuză sau focală în parenchimul hepatic; uneori densitatea
parenchimului hepatic prezintă valori negative; vasele sanguine devin hiperdense faţă de parenchimul hepatic
hipodens.
2. Sindrom Budd-Chiari: obstrucţia vv hepatice şi/ sau a VCI.
3. Ficatul cardiac
4. Amiloidoza

Traumatismele hepatice
!! CT: metoda de elecţie în bilanţul traumatismelor abdominale.
-Hematom intraparenchimatos/ subcapsular: aspectul depinde de vechimea sîngerării (hiperdens
precoce; heterogen în std subacut; hipodens tardiv)
- Fractura
- Laceraţia: aspect heterogen hipo/hiperdens

IRM
 Operează cu noţiunea de semnal . Faţă de un parenchim de referinţă o leziune poate fi în hiposemnal (gri
închis spre negru), hipersemnal (spre alb) sau izosemnal (semne indirecte: amprentări, deformări de
vase, deformarea contururilor).
 Necroza: hiposemnal T1/ hipersemnal T2
 Calcificările: hiposemnal T1 şi T2
 Sângele în stadiul subacut: hipersemnal T1 şi T2
 Melanina: hipersemnal T1/ hiposemnal T2
 Grăsimea hipersemnal T1/ hipersemnal T2⇒există secvenţe care şterg semnalul grăsimii.
 Hemosiderina (sîngele degradat): hipposemnal T1 şi T2⇒există secvenţe care amplifică hiposemnalul
hemosiderinei
 Aerul: hiposemnal T1 şi T2
 Lichidele pure: izosemnal T1 şi T2 cu LCR (negre în T1/albe în T2)
 IRM este mai sensibil decât CT în: - caracterizarea leziunilor
chistice de mici dimensiuni sau a chistelor complicate.
- caracterizarea nodulilor dezvoltaţi pe ficat cirotic
- în afirmarea metastazelor de mici dimensiuni (utilizarea de contrast specific celular)
CT şi IRM sunt complementare
Poze: CHC pe ficat cirotic
Abces hepatic. Litiază multiplă de CBP

Căi biliare. Vezicula biliară


 Patologia congenitală
- boală Caroli, chist de coledoc, coledococel;
- atrezii/hipoplazii de CB intra-/extrahepatice.
 Patologia dobândită
- benignă (litiază, inflamaţii, ischemii)
- malignă (colangiocarcinom CBP, adenocarcinom VB, ADK periampulare)
 Aspecte postoperatorii
- stenoze CBP
- recidive tumorale
- fistule biliare
Algoritmul de explorarea CBIH, VB şi CBP
• Ecografia
 examen iniţial sistematic
 uneori suficient – diagnostic pozitiv
 alegerea strategiei de explorare suplimentară
• Colangio-IRM
 Inlocuieşte tehnicile de opaciefiere clasice
 Confirmă sdindromul obstructiv
 Diagnostic etiologic: stenoza malignă/benignă, litiaza CBIH/CBP
• CT spiral
 Explorare canalară si parenchimatoasă – leziuni tumorale
• Ecoendoscopie: cazuri complexe
• ERCP şi CTH: aproape exclusiv în scop terapeutic
Ecografia metoda de primă intenţie patologia VB având randamentul diagnostic maxim în diagnosticul litiazei
VB.
Non vizualizarea colecistului în ecografie
1. Status postcolecistectomie
2. Mascată de grilajul costal
3. Anomalii de poziţie ( poz.subcostală/ intrahepatică)
4. Carcinom VB
5. Perforaţie VB
6. Absenţă congenitală
7. VB contractată postprandrial
Material ecogen în colecist şi în CB
- Calculi
- Aer
- Sânge
- Tumori
- Paraziţi

Poze: Litiază CBIH; Litiază VB;Tumoră CBP; Tumoră carrefour biliar


Acumulările mici aerice sunt cel mai bine evidenţiate CT: Colecistită emfizematoasă
CT vizualizează calculii de CB ( hiperdenşi si cu conţinut calcar) într-un % ce variază între 75 şi
88%: Litiază biliară intra-/extrahepatică (CBIH şi CBP) şi VB

Colangiopancreatografia-MR
 CPRM evidenţiază calculul sub forma unei imagini rotunde sau poliedrice în hiposemnal (negru)
accentuat T2, total obstructiv sau înconjurat de lichid biliar.

 Aerul, sângele, o mică leziune tumorală sau sludgeul, din calea biliară pot mima calculi.
 Diagnosticul pneumobiliei (cînd este în cantitate suficientă) este realizat pe secţiunile sagitale prin
dispunerea aerului anterior si apariţia unui nivel hidroaeric aer-bilă.
 Diferenţierea tumoră-calcul se face supă injectarea iv de contrast paramagnetic ( creşterea semnalului
tumoral postinjectare şi aspect nemodificat al calculului).

Poze: Litiază multiplă CBP şi VB


CPRM: metoda diagnostică de elecţie în litiaza de CBP: Litiază biliară CBP recidivantă
Sdr postcolecistectomie

Patologie tumorală CBP


IRM cuplată cu CPRM reprezintă metoda de elecţie în bilanţul preterapeutic al tumorilor de CBP

Poze:Tumoră Klatskin: echo, CTH, CPRM


Tumoră vegetantă CBP

Pancreas
 Anomalii congenitale
 Pancreatite acute/ cronice
 Tumorile pancreatice (ADK pancreatic)
 Tumorile secundare (metastaze; determinările limfomatoase-LMNH).
Ecografia: metoda diagnostică de primă intenţie.
CT: metoda diagnostică de elecţie în bilanţul preterapeutic.
Pancreasul prezintă o iodofilie accentuată precoce cu spălare rapidă- necesitatea examinării în mod spiral în
faze multiple, faza arterială fiind esenţială.
IRM: are indicaţie în patologia de tip tumoral în situaţiile în care CT este neconcludentă şi în diagnosticul
formelor fruste de pancreatită cronică.

Poze: Pancreatită acută cu multiple fuzee unele parţial cloazonate


Chist pancreatic
Pseudochist pancreatic
Pancreatită cronică calcificată
CT semne de certitudine:
- calcificări pancreatice;
- dilataţie moniliformă de Wirsung
- chiste pancreatice

Tumorile maligne pancreatice


 Tumoră rezecabilă: 8- 15% din cazuri
 Extensie:
65% din cazuri prezintă tumori invazive şi metastaze la distanţă
21% prezintă invazie ganglionară
14% tumoră localizată neinvazivă
 Metastaze:
- ficat: cele mai frecvente; sunt mici, multiple
- adenopatii regionale
- determinări peritoneale
- alte determinări: plămân, pleură, oase
 Invazia vasculară: stadiu depăşit chirurgical.
Splina
 Splenomegalia şi HTP
 Infarctul splenic
 Abcesul splenic
 Patologie tumorală: limfoame, metastaze
 Malignă: limfoame, sarcoame, metastaze
 Benignă: hemangioame, limfangioame
 Pseudotumori chistice/ inflamatorii (granuloamele)
 Ruptura spontană a splinei
 Traumatismele splenice
Poze: ADK pancreatic; Determinări tumorale splenice; Splenomegalie. HTP; Meta splenice; Infarct
splenic; Fractură. Hematom subcapsular splenic